Creșterea și dezvoltarea în condiții optime a culturilor agricole necesită un sol așezat, cu densitatea aparentă (d.a.) de 1,0-1,4 g/cm3, cu porozitatea totală de 48-60%, din care porozitatea capilară 30-36%, iar porozitatea necapilară (de aerație) 18-24%, în care regimul de apă și aer din sol se găsește în proporții optime, bine aprovizionat cu elemente nutritive și cu condiții corespunzătoare pentru activitatea microbiologică din sol și creșterea nestânjenită a rădăcinilor. Acestea ar fi condițiile ideale pentru o agricultură performantă.

Din păcate, o bună parte din suprafața agricolă a țării noastre, mai ales în zonele cu soluri argiloase și prin aplicarea unui sistem de lucrare a solului necorespunzător, nu îndeplinește aceste condiții. Apar suprafețe cu stratul impermeabil în primii 25-30 cm ca urmare a executării arăturii, an de an, la aceeași adâncime (hardpanul).

Dar apar straturi impermeabile și la 40-50 cm sau la 60-70 cm pe profilul solului. Aceste straturi au d.a. mai mare de 1,50-1,60 g/cm3, iar porozitatea de aerație este mai mică de 11%.

Agricultorul este interesat ca până la adâncimea de 100-150 cm solul să aibă o porozitate bună, să asigure infiltrarea și conservarea apei precum și creșterea nestânjenită a rădăcinilor.

Prezența straturilor impermeabile face ca apa provenită din precipitații să pătrundă greu și insuficient în sol. Dacă într-un sol cu porozitate bună se infiltrează peste 65% din precipitațiile căzute, în solul tasat-compactat se infiltrează doar 9,2%, restul se pierde.

În ceea ce privește pierderea apei din sol prin evaporare s-a constatat că în solul corect afânat se pierde 13-14% din apa existentă, pe când în solul tasat-compactat pierderile sunt de peste 80%.

Solul nu trebuie să fie nici prea afânat deoarece la porozitatea de peste 58% apa se infiltrează prea repede și la o adâncime care depășește nivelul creșterii rădăcinilor plantelor. Totodată, în astfel de sol aerul circulă nestânjenit, provocând pierderea apei prin evaporare.

În solul tasat-compactat, cu porozitate redusă, aerația este deficitară și când oxigenul scade sub 5% respirația rădăcinilor scade, iar la 1% se oprește. La fel se oprește respirația rădăcinilor când conținutul de CO2 ajunge la 2-3%.

Tabelul 1 – Influența gradului de tasare asupra arăturii la 30 cm

Respirația normală a rădăcinilor este importantă deoarece prin ea se creează energia necesară absorbției apei și elementelor nutritive din sol. Deja s-a dovedit științific – creșterea nestânjenită a rădăcinilor are loc la d.a. 1,07-1,40 g/cm3, iar activitatea microbiologică din sol, în condiții optime, se desfășoară când porozitatea este bună, iar d.a. este 1,11-1,15 g/cm3.

În asemenea condiții de raport optim între apa și aerul din sol, prin descompunerea materiei organice rezultă CO2 care, prin combinație cu apa, formează acidul carbonic cu însușiri benefice de solubilizare a substanțelor greu solubile din sol și eliberarea elementelor necesare nutriției plantelor.

Experimental s-a demonstrat că tasarea solului la pregătirea patului germinativ duce la diminuarea producției cu 11-26% la porumb, cu 10-29% la floarea-soarelui și cu 19-44% la sfecla-de-zahăr. Aceasta deoarece în terenul tasat sistemul radicular la porumb, de exemplu, scade cu 41%, suprafața foliară se reduce de la 5.504 cmp la 2.804 cmp pe o plantă, înălțimea plantelor se reduce de la 170 la 140 cm, iar producția scade cu peste 1.500 kg/ha.

La sfecla-de-zahăr, care își dezvoltă partea recoltabilă în pământ (rădăcina), prin tasarea solului producția se reduce substanțial. Astfel, dacă la d.a. 1,38 g/cm3 producția este 100%, la d.a. 1,47 g/cm3 se reduce la 69%, iar când d.a. este 1,50 g/cm3 ajunge la 55%.

Prin tasarea solului, când d.a. crește cu 0,01 g/cm3, rezistența la arat crește cu 0,8-1 d.a. N/cm2, iar consumul de motorină crește cu 0,24 l/ha. Asemenea parametri se pot urmări în tabelul 1.

Din cele de mai sus rezultă necesitatea ca fermierii să evite prin toate mijloacele apariția acestor straturi impermeabile, iar acolo unde ele există să ia măsuri de îndepărtare neîntârziată a lor.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 13,1-15 iulie 2016 – pag. 14-15