Originare din India de Vest și Birmania, vinetele au ajuns în România în secolul al XVII-lea, fiind astăzi cultivate mai ales în zonele de sud, sud-est și sud-vest ale țării, devenind un ingredient de bază al multor preparate pe timpul verii, dar mai ales în pregătirea conservelor pentru iarnă. De-a lungul timpului vânăta a primit tot felul de denumiri, „mărul dragostei“, așa cum o apreciau englezii, „mărul nebuniei“, cum o vedeau italienii, sau „pătlăgica vânătă“, așa cum au botezat-o românii. Indiferent cum i-am spune, deși o apreciem ca legumă, ea este de fapt un fruct, făcând parte din aceeași familie cu a roșiilor și cartofilor, dar fiind înrudită și cu fructele goji.

Motive pentru cultivarea vinetelor sunt destule. Deși au o valoarea energetică redusă și un conținut scăzut de vitamine și săruri minerale, datorită conținutului ridicat de celuloză și hemiceluloză vinetele au efect de reducere a colesterolului din sânge, sunt diuretice, laxative, antianemice, stimulente hepatice, calmante. Am mai putea adăuga și alte beneficii, însă ne-am propus să prezentăm soluțiile ecologice care ar putea fi aplicate într-o cultură curată, fără tratamente chimice.

Înainte de plantare este bine de știut că în rotația culturilor vânăta poate avea ca bune premergătoare plantele leguminoase, rădăcinoase sau bulboase, iar ca buni vecini usturoiul – care o apără de putregai, crăițele care îndepărtează nematozii și gălbenelele – repelent pentru musculița albă de seră.

La înființarea culturii prin răsad, plantarea se face pe teren modelat, câte 2 rânduri pe stratul înălțat, la intervale de 80 cm între rânduri și 35-40 cm distanță între plante pe rând în funcție de varietate. Densitatea culturii poate varia între 33.000-38.000 de plante/ha.

Ca lucrări de întreținere trebuie să menționăm completarea golurilor, udarea solului după plantare cu infuzie de coada-calului (se poate realiza din 300 g plantă uscată fiartă în 5 litri apă timp de 30 de minute și diluată în proporție de 1 la 5) împotriva bolilor criptogamice. De asemenea, trebuie prășit dacă nu s-a folosit metoda prin mulcire. Vinetele au nevoie să fie copilite și cârnite, iar irigarea se recomandă a se face prin picurare.

În ceea ce privește fertilizarea plantelor se poate folosi în prima parte a perioadei de vegetație purin de Taraxacum officinale din 200 grame frunze uscate. În fiecare lună se poate administra în același scop plămădeală din balegă de vacă (din jumătate de găleată cu balegă uscată și restul apă, lăsată la fermentat 14 zile, amestecând zilnic) în concentrație 20%, aplicată seara sau pe timp noros.

Dacă vă propuneți să aveți o cultură ecologică, atunci și combaterea bolilor și dăunătorilor se va face tot cu soluții din plante, așa cum vă propunem în tabelul de mai jos.

Recoltarea începe când fructele au atins mărimea specifică soiului, iar într-un an bun producția poate atinge 20-30 tone/ha. Este bine de știut că vinetele, ca și roșiile și cartofii, nu trebuie ținute în frigider, ci la temperatura camerei și nu se consumă niciodată crude.

Dr. ing. Elena Catană

Revista Lumea Satului nr 11, 1-15 iunie 2016, pagina 22