E la mare modă printre tineri, mai ales, să apară la volanul unui bolid de lux. În schimb, pentru doi frați din Piscu, Samuel și Sacha Vlad, satisfacția e incomparabilă la volanul unui tractor de ultimă generație, dotat cu sistem GPS. Ambii ingineri agronomi administrează împreună cu tatăl lor o fermă de 2.000 ha în județul Galați. Astfel, o zi toridă de muncă în câmp poate deveni pentru cei doi tineri mult mai relaxantă în cabina cu aerul condiționat pornit, folosind agricultura de precizie sau chiar autoghidarea.

Flotă modernă cu ajutorul fondurilor europene

„Ferma pe care o administrăm este una vegetală și ne concentrăm pe cultura mare (grâu, orz, rapiță, porumb și soia). Am accesat fonduri europene în anul 2008, astfel am reușit să ne achiziționăm o flotă variată de utilaje. Eu și fratele meu am ales împreună acest domeniu din dorința de a duce mai departe afacerea de familie“, adaugă inginerul agronom Samuel Vlad.

Salvarea: sistemele de irigații

În ultimii ani, frații Vlad s-au concentrat pe tehnologizarea fermei. „Începând din anul 2015, ne-am axat foarte mult pe sisteme de irigații, fie prin pivoți, tamburi sau picurare. Totodată, am implementat în fermă GPS-ul cu autoghidare pe toate utilajele. Desigur, mai avem de lucrat la acest aspect și sperăm să implementăm cât mai multe tehnologii. Agricultura este un domeniu fascinant și foarte frumos, dar în același timp este foarte dificil și stresant, dar prin muncă, răbdare și ambiție se obțin rezultate formidabile“, încheie Samuel Vlad, masterand în cadrul Facultății de Agricultură USV Iași.

Ce doi au absolvit Facultatea de Agricultură Iași, specializarea Ingineria și managementul afacerilor agricole, în anul 2023, iar din toamnă au început studiile de masterat, tot în cadrul aceleiași facultății, specializarea Tehnologii agricole moderne.

Beatrice Alexandra MODIGA

Andreea-Oana Arnăutu are 20 ani și este studentă la Facultatea de Agricultură USV Iași. Este din comuna Călărași, județul Botoșani, acolo unde se află și ferma pe care o administrează împreună cu familia, 400 de hectare de teren agricol, 50 hectare pășune, bovine pentru carne din rasa Charolaise și ovine din rasa Suffolk, Karakul, carabașe, un efectiv de aproximativ 500 de animale.

Agricultura – lozul câștigător

„Exploatăm o fermă de circa 50 hectare de pășune și 400 hectare de teren agricol, unde cultivăm porumb, rapiță, floarea-soarelui, grâu și câteva hectare de lucernă, reprezentând o parte de hrană pentru animale, respectiv bovine pentru carne din rasa Charolaise și ovine din rasa Suffolk, Karakul și carabașe, undeva la un efectiv de 500 animale. Ferma noastră s-a dezvoltat treptat cu animale, teren și utilaje agricole, iar pe parcursul anilor ne-am implicat și noi, copiii, mai precis eu și fratele meu Claudiu, absolvent al Facultății de Agricultură USV Iași, în prezent inginer agronom. Eu de mică am fost înconjurată de animale și utilaje, iar cu timpul am prins drag de tot ceea ce înseamnă agricultură, unde fac totul cu plăcere. De aceea am ales să urmez și studiile la această facultate“, specifică tânăra.

Mâna dreaptă a tatălui

Tânăra urmează pașii fratelui său pentru că vrea să ducă tradiția mai departe. „Nu mă văd făcând altceva și am gânduri mari pentru viitor, fiind o afacere profitabilă dacă muncești pentru aceasta. Da, sunt implicată fizic alături de familia mea. Forța de muncă fiind foarte greu de găsit, am învățat pe parcursul anilor, iar de ceva ani știu să folosesc în mare parte toate utilajele, dezvoltând o pasiune pentru acestea și devenind împreună cu fratele meu mâna dreaptă a tatălui nostru. Pentru a reuși

într-un domeniu, indiferent care ar fi, nu poți reuși fără încredere, muncă și pasiune. Agricultura este un domeniu pe care îl recomand cu încredere tinerilor, fiind o experiență frumoasă și, totodată, de viitor pentru că din acest domeniu ne hrănim cu toții, iar agricultura și zootehnia nu vor dispărea niciodată, indiferent de vremuri. Bineînțeles, cu voință poți porni și de jos ca mic fermier, prin accesarea anumitor fonduri europene, viitorul agriculturii fiind în mâinile tinerilor fermieri“, mai adaugă Andreea.

Utilaje și echipamente de ultimă generație

Familia Arnăutu se orientează mereu spre utilaje și echipamente necesare pentru a lucra cât mai ușor.

„Ne place să încercăm diferite metode în pregătirea terenului, însămânțarea și erbicidarea plantelor, până o găsim pe cea mai eficientă; bineînțeles, dacă la acestea contribuie și vremea favorabilă“, mai menționează aceasta.

Când vine vorba de animale, în trecut familia Arnăutu a avut și ovine de lapte, dar de ceva ani buni s-a orientat spre cele de carne și instalarea gardurilor electrice pentru acestea.

„O mare parte din an, gardurile electrice oferă și posibilitatea unei parcelări simple și rapide a oricărui perimetru, fiind un mare avantaj pentru noi când vine vorba de forța de munca care este greu de găsit și timpul ce trebuie alocat animalelor“, a încheiat Andreea-Oana Arnăutu.

Beatrice Alexandra MODIGA

Fermierii întreabă, autoritățile răspund!

Nicolae Sitaru, fermier comuna Orezu, județul Ialomița: „Întrebarea mea cea mai importantă este de ce nimeni nu vrea să facă o reformă a proprietății? De ce nu vrea nimeni o reașezare a pământurilor împărțite atât de prost cu Legea nr. 18 în 1991? Am făcut o treabă foarte proastă atunci și trebuie cumva remediată. Nu vrea nimeni să audă de lucrul ăsta! După părerea mea, o reașezare a terenurilor așa cum este acum, după două rânduri de succesiuni, ar restarta agricultura din România, fără altfel de măsuri. Numai simpla recomasare a terenurilor ar face mult bine României, atât agriculturii mari, cât și celei mici. Noi, agriculturii, am făcut o comasare a terenurilor prin înțelegeri verbale, dar din punct de vedere legal nu suntem în regulă.“

George Scarlat, președintele Comisiei pentru Agricultură din Senat: „Legea comasării, dezbătută de cele mai multe ori în spațiul public și bineînțeles în rândul fermierilor și al formelor asociative, este unul dintre obiectivele-țintă ale acestui mandat. Le-am spus atunci când am devenit președintele Comisiei pentru Agricultură de la Senat că îmi iau angajamentul ca, cel puțin în acest an, 2023, să pun bezele generale a ceea ce înseamnă fondul funciar în România. Legea comasării terenurilor nu poate veni fără o clarificare, fără un pachet legislativ, așa cum îl văd eu, ca model

Fermele trebuie să devină competitive, suntem într-o piață dură din punct de vedere concurențial, în marea familie europeană. În ceea ce privește producția primară, (legea comasării terenurilor este cea mai utilă în sectorul vegetal) suntem concurenți demni de luat în seamă la nivel europeană, o spun producțiile anuale, cu mici excepții în anii grei. Cei care fac agribusiness cu adevărat își doresc această lege a comasării. Când discutăm despre suprafețe comasate, mai mari, putem aplica tehnologii, putem avea un număr restrâns de utilaje, cu putere mai mare și poți face lucrări dintr-o singură trecere. Comasarea este un aspect important atunci când vorbim despre competitivitate și despre existența într-o piață dură. Trebuie să discutăm și cu micii proprietari și să îi facem să înțeleagă că nu ne dorim să creăm o lege prin care ei să își piardă dreptul de proprietate sau de a-i strămuta de acolo de unde ei au avut întotdeauna terenuri. Este riscant să intervii legislativ și va trebui să facem anumite studii, sondaje în rândul populației pentru a vedea dacă acceptă această schimbare. Este o schimbare de fond, spre exemplu, să poți lăsa terenurile doar unuia dintre copii. Ar fi însă un prim pas prin care nu am mai continua cu fărâmițarea terenurilor.

Procesul cadastrării este început de foarte mulți ani și pare că mai durează mulți ani. Mă refer aici, cel puțin, la zona de sud a României și zona Moldovei. În zona Ardealului sunt documente care ne arată că 90% din terenuri au cărți funciare, deci se cunosc proprietarii. Este o zonă mai fărâmițată, dar e cadastrată. În zona Moldovei, în schimb, sunt anumite tarlale unde există titlu de proprietate, dar suprafața trecută în acte este mai mare decât are practic tarlaua respectivă. În aceste situații va trebui să găsim înțelegere din partea proprietarilor de a modifica titlul de proprietate sau să dăm teren acolo unde există o rezervă în cu totul altă zonă. Există această reticiență din partea proprietarilor de teren care din generație în generație au lucrat pământul într-o anumită zonă de a accepta această schimbare. Vă dați seama că trebuie să evităm o avalanșă de plângeri în instanță. Dacă se ajunge la tribunal înseamnă că legea făcută de noi nu este bună.

Discutăm și de aspecte legate de Codul Civil. Spre exemplu, o familie împarte în mod egal terenurile pe care le deține între cei trei copii. Ce se întâmplă, de fapt? Terenurile sunt fărâmițate. În Germania copilul cel mai mare are drept de moștenire asupra terenurilor familiei și a exploatației agricole și acesta îi despăgubește în mod corect pe ceilalți copii ai familiei. Astfel se evită fărâmițarea terenurilor. Dacă noi vom continua în această direcție, nu avem nicio șansă să realizăm comasarea.

S-a făcut comasare, dar cum? Trecând în ultimii zece ani de la 5,6-5,8 hectare, media fermei în România, la o comasare a acestor suprafețe, făcută de nevoie de fermieri. De fermele agricole care fac agribusiness. Pentru a fi competitiv trebuie să ai niște costuri minime pe suprafață și niște producții mai bune. Au existat aceste schimburi locale între asociații, dar multe dintre ele nu au fost recunoscute, au fost probleme de la un județ la altul, pentru că au fost înțelegeri doar între asociații, fără să fie consemnat ceva la Registrul Agricol. Și, chiar dacă unele înțelegeri ar fi fost făcute și la Registrul Agricol, nu fac dovada pentru plăți directe la APIA și așa apare un carusel de probleme.

• „O altă problemă este că, din păcate, cadastrarea terenurilor nu s-a finalizat.“ – George Scarlat
• „Am discutat cu fermieri din Franța și spuneau că, între 30-50 de ani s-au chinuit să comaseze terenurile. Noi le-am avut aproape comasate în 1990, dar în 30 de ani le-am fărâmițat complet.“- George Scarlat
• „Îmi doresc ca, cel târziu în această toamnă, să avem pe masa Comisiei un act normativ, un pachet legislativ, cu amprentă pe partea de comasare și de arendă a terenurilor.“– George Scarlat
• „Dacă nu pornim de la Legea nr. 17, a vânzării terenurilor agricole, dacă nu completăm Legea nr. 18 și nu creăm o lege a comasării nu este bine. Trebuie să vorbim de toate trei ca să avem un deznodământ.“ – George Scarlat

Laura ZMARANDA

În perioada februarie - martie 2023, reprezentanții instituției au desfășurat acțiunea de colectare și prelucrare de date, respectiv centralizarea tuturor informațiilor primite de la unitățile administrative-teritoriale din județ în vederea întocmirii Situației Statistice a Terenurilor la data de 31.12.2022 și transmiterii către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

DAJ Vaslui reamintește faptul că, această lucrare se desfășoară în conformitate cu prevederile Programului Statistic Național Anual și cu protocolul încheiat între Institutul Național de Statistică și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și are drept scop evaluarea anuală a modului de folosință a terenurilor agricole (teren arabil, pășuni, fânețe, vii și livezi) și a terenurilor neagricole (păduri, ape, drumuri și căi ferate, curți și alte terenuri neproductive), respectiv în funcție de modul de proprietate al acestora, conform surselor de date cadastrale înregistrate.

Astfel, suprafața totală a județului Vaslui înregistrată în Situația Statistică a Terenurilor la data de 31.12.2022 este de 531.689 ha, din care:

• 488 ha teren agricol (75,5%),
• 201 ha teren neagricol (24,5%).

DAJ Vaslui precizează că suprafața de teren agricol (401.488 ha) se compune din 292.679 ha (73%) teren arabil, 86.549 ha (21,6 %) pășuni, 7.845 ha (2%) fânețe, 11.672 ha (3%) vii, 2.743 ha (0,4) livezi și arbuști fructiferi, iar suprafața de teren neagricol (130.201 ha) este alcătuită din 75.007 ha (58%) păduri și alte terenuri forestiere, 5.659 ha (4,2%) terenuri cu ape și ape cu stuf, 10.760 ha (8,2%) căi de comunicație și căi ferate, 14.776 ha (11,2%) terenuri ocupate cu construcții și curți, 23.999 ha (18,4%) terenuri degradate și neproductive.

Resursele solului nu sunt nelimitate, chiar dacă aparent așa pare. Rezerva de nutrienți și microorganisme benefice din pământ este condiționată de practicile agricole moderne cu tot ceea ce presupun acestea – lucrări tehnologice ale terenurilor, administrarea de substanțe chimice etc. – dar și de noile tipare meteorologice. Toți acești factori au drept consecință degradarea terenurilor. De fapt, potrivit statisticilor FAO, cca. 33% din solurile globale sunt în această stare de degradare. Presiunea de a păstra integritatea, fertilitatea și sănătatea solurilor este mare având în vedere că agricultura va trebui să asigure tot mai multă hrană pentru populația în creștere. Ca atare, avem nevoie de soluții inovatoare pentru a ne asigura că le putem proteja.

Ce este spectroscopia

Una dintre cele mai moderne modalități de evaluare a calității și proprietăților terenurilor este spectroscopia. Această modalitate este definită drept o tehnică rapidă, ecologică și rentabilă care folosește interacțiunea radiației electromagnetice cu solul pentru a estima proprietățile lui, cum ar fi nivelurile de aciditate, carbon organic, azot și retenție de apă. Astfel se determină sănătatea și gradul de utilizare a acestor soluri. Având aceste informații, specialiștii pot implementa ulterior măsuri prin care solurile își pot redobândi sănătatea și prin care să le protejeze.

„Spectroscopia va ajuta țările să-și dezvolte capacitățile în domenii precum selecția probelor de sol, pregătirea solului, măsurarea spectrală și asigurarea calității analizei datelor. Acest lucru va permite oamenilor de știință și guvernelor din întreaga lume să implementeze măsuri mai bune pentru a asigura gestionarea durabilă a resurselor solului. Rețeaua Globală de Laboratoare a Solului facilitează crearea de rețele și dezvoltarea capacităților prin cooperare și schimb de informații între laboratoarele de sol cu diferite niveluri de experiență“, potrivit FAO.

Rețeaua Globală de Laboratoare a Solului, înființată în cadrul FAO și al Parteneriatului Global pentru Sol, a făcut progrese mari în această direcție și, pentru prima dată de la descoperirea tehnologiei de spectroscopie, instituțiile și experții din întreaga lume își unesc acum eforturile printr-un program global de utilizare a acestei tehnologii pentru a sprijini luarea deciziilor privind protecția solului la nivel global. Potrivit informațiilor FAO, această inițiativă este susținută de membrii fondatori, inclusiv FAO-GSP, Departamentul de Agricultură al Statelor Unite, Centrul Mondial de Agroforesterie, Centrul de Cercetare Woods Hole, Universitatea din Nebraska-Lincoln și Universitatea din Sydney.

Date despre cca. 80.000 de probe de sol

Practic, inițiativa de a lucra într-o echipă extinsă are ca scop principal dezvoltarea unei biblioteci globale de calibrare spectrală a solului. Prin informațiile pe care această bibliotecă le va pune la dispoziția țărilor, specialiștii vor avea posibilitatea de a corobora mai multe date și de a înțelege astfel care este starea solului. În opinia inițiatorilor acestui proiect, prin realizarea acestei biblioteci există șansa de a îmbunătăți productivitatea agricolă și de a inversa procesul de degradare a terenurilor. Pe site-ul instituției se arată că „biblioteca online reprezintă un progres major în estimările rapide ale stării solului și al gestionării durabile pentru îmbunătățirea securității alimentare și a managementului mediului. Colecția inițială pentru bibliotecă conține reflectanță spectrală a solului de înaltă calitate și date pentru cca. 80.000 de probe de sol. Reflectanța spectrală măsoară în procente câtă energie reflectă o suprafață a solului la o anumită lungime de undă, care este apoi utilizată pentru a identifica diferite proprietăți ale solului. Astfel, se poate analiza starea și calitatea solului. Această bibliotecă va continua să se mărească pe măsură ce țările participante furnizează probe pentru analize spectrale și convenționale. Asta înseamnă că țările pot utiliza aceste date pentru a-și caracteriza rapid condițiile solului și pentru a putea să le protejeze.“

Potrivit FAO, biblioteca de reflectanță spectrală centralizată și standardizată va fi disponibilă gratuit pentru laboratoarele din întreaga lume și aceasta va oferi un serviciu gratuit și ușor de utilizat în vederea estimării proprietăților solului. În plus, așa cum am menționat utilizatorii pot transmite datele spectrale ale solului analizat pentru a contribui la dezvoltarea acestei arhive.

D.Z.

Dacă se aprobă în forma inițială a proiectul legislativ L 107/2021 pentru modificarea Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării terenurilor agricole situate în extravilan, riscăm să ajungem la 7 milioane de ha arabil, din 9.4 milioane de ha, deținute de străini.

Obiectivul principal al dezbaterii timp de 2 ani a proiectului Legislativ (Plx. 336/2018) pentru modificarea Legii nr. 17/2014, privind unele măsuri de reglementare a vânzării terenurilor agricole situate în extravilan, a fost să prevină specula cu terenuri agricole și să reducă și să combată fenomenul de acaparare a terenurilor din România, fiind exemplul negativ cel mai elocvent din U.E.

Având în vedere că:

• Legea 175 a fost publicată și intrat în vigoare pe 13 octombrie 2020;
• Ordinul cu normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 17/2014, actualizat la zi a fost publicat și intrat în vigoare în 8 februarie 2021;
• Proiectul legislativ L 107/2021 a fost înregistrat la Senat pe 9 martie 2021, la 30 de zile după intrarea în vigoare a normelor metodologice, fără a aștepta să treacă minimum 1 an pentru a vedea cum funcționează forma îmbunătățită;

Este prematur ca orice parte interesată să se pronunțe și să spună că Legea nr. 17/2014 actualizată la zi nu este bună, din moment ce nu am așteptat nici să fie încheiate primele tranzacții inițiate după apariția normelor metodologice din 8.02.2021, ale prezentei legi.

La elaborarea și aprobarea Legii nr. 175/2020, au fost analizate împreună cu organizațiile profesionale din sectorul agricol, preluate și aprobate condiții din alte state europene, precum Franța și Germania, motiv pentru care a și trecut la Curtea Constituțională.

Este foarte important pentru asigurarea securității alimentare și suveranității teritoriale a României, să rămână în vigoare obligația cumpărătorilor și/sau acționarilor persoanelor juridice care intenționează să achiziționeze teren extravilan agricol, de a avea domiciliul pe teritoriul național, cu minimum 5 ani înainte de tranzacție, preluată după modelul francez unde există această obligație pentru minimum 7 ani.

Totodată, în Germania, pentru a preveni specula cu terenuri agricole, preluate de către fondurile de investiții, s-a introdus obligația impozitării cu 80 % a diferenței de preț, dacă se vinde terenul mai devreme de 10 ani. În România, există în legea în vigoare, obligația impozitării cu 80 % a diferenței de preț, dacă se vinde terenul mai devreme de 8 ani, de la momentul achiziției, la momentul vânzării.

Aceste două elemente, sunt cele mai importante elemente de protecție, pentru a preveni specula cu terenuri agricole și exploatarea terenului în scopul pentru care a fost achiziționat. Dacă acestea vor fi eliminate din conținutul Legii nr. 17/2014, atunci vom rămâne fără nici un fel de protecție, nerespectând inclusiv principiul reciprocității.

Practic, toate consultările și schimbările de legislație cu privire la acest subiect au fost îndreptate împotriva terenului agricol pentru ceea ce este: resursa strategica de interes național, invocându-se în schimb limitarea dreptul de proprietate care este de fapt, doar de “exploatare “ al acest bun.

Proprietarul are un drept de exploatare cu respect pentru fertilitatea solului și pentru calitățile lui de producție, ori vânzarea terenurilor agricole la liber, reducând sancțiunile prevăzute în forma legislativă în vigoare, continuă procesul de fărămițare și încurajează înstrăinarea în favoarea unor investitori speculativi, în detrimentul celui autohton care lucrează terenul, respectând un cod de bune practici.

Facem un apel la parlamentari să conștientizeze, susțină și asigure, că forma proiectului legislativ L 107/2021 aprobată, menține condițiile privind domiciliul național, obligația achitării unui impozit de 80% pentru diferența de preț al terenurilor extravilane vândute mai devreme de 8 ani și să fie introduse articole noi care să statueze interzicerea dării în plată dacă nu se parcurge și respectă procedura din prezenta lege, introducerea unui plafon pentru persoanele fizice și juridice care vor să achiziționez teren, rămânând ca în arendă, să se poată exploata suprafețe nelimitat, de oricine.

Ionel ARION, Președinte Federația Națională a Producătorilor din Agricultură, Industria Alimentară și Servicii Conexe din România - ,,PRO AGRO”

Mircea Băluță, Președinte Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal – ,,UNCSV”  

Clubul Fermierilor Români și Coaliția pentru Dezvoltarea României se alătură într-un demers comun privind susținerea unei teme de interes major pentru fermierii din România – comasarea și consolidarea terenurilor agricole.

În acest sens, cele două organizații au elaborat o poziție comună, argumentată, care susține și promovează interesele fermierilor performanți, pentru creșterea competitivității și valorii adăugate în afacerile agricole pe care aceștia le derulează, prin comasarea și consolidarea terenurilor agricole.

Demersul comun al Clubului Fermierilor Români și Coaliției pentru Dezvoltarea României urmărește implementarea unui cadru legal care să vizeze flexibilitatea și simplificarea activităților pentru fermierii care doresc să-și optimizeze timpul și costurile aferente exploatării terenurilor agricole. Echipele de specialiști de la cele două organizații au experiența și competențele necesare pentru a realiza expertize pe care să le pună la dispoziția autorităților abilitate, cu scopul realizării unei bune implementări a cadrului legislativ necesar comasării și consolidării terenurilor agricole.

”Elaborată și aplicată corect, procedura de consolidare poate constitui un instrument adecvat de management al terenurilor agricole, orientat spre folosirea rațională și eficientă a acestor terenuri și care să contribuie la dezvoltarea sustenabilă a zonei rurale”,  declară Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.

”Cadastrarea și Consolidarea terenurilor agricole sunt măsuri de importanță sistemică, iar coroborarea acestor două măsuri este esențială pentru descătușarea capitalului din sectorul agricol, accelerarea investițiilor în acest domeniu și atingerea adevăratului potențial agricol al țării”, declară Cătălin-Adrian Drăgan, Coordonator Task Force Agricultură Coaliția pentru Dezvoltarea României.

Ca parte a acțiunilor de organizare și amenajare a teritoriului agricol, consolidarea reprezintă un complex de acțiuni juridice și tehnice ce au drept scop (i) formarea unor terenuri compacte,  (ii) crearea unor condiții optime pentru folosirea lor rațională și conformă destinației și (iii) conservarea mediului în zonă, în timpul pregătirii terenurilor, prin proiectele de consolidare, urmărindu-se inclusiv implementarea unor măsuri de reducere a eroziunii solului, păstrarea umidității solului, păstrarea biodiversității, refacerea perdelelor forestiere, fertilizarea corespunzătoare a solului, amenajarea și refacere peisajului.

Comasarea se face cu respectarea următoarelor principii: principiul echivalenței terenurilor afectate – conform căruia niciun proprietar/titular de drepturi nu va avea o situație mai puțin favorabilă decât cea anterioară comasării, principiul sustenabilității și protecției mediului, principiul consultării și participării titularilor de drepturi, principiul transparenței procesului de comasare și principiul egalității de șanse.

Comasarea se realizează doar în zonele unde este necesară și oportună pentru a deservi un interes public, astfel că derularea procesului de comasare se face pe baza de proiect și afectează terenurile dintr-o zona geografică limitată.

Comasarea se realizează prin voința proprietarilor, care se pot constitui în Asociații de Consolidare și Amenajare la nivel local, cu participarea autorităților statului care vor primi atribuții în procesul de comasare prin legislația secundară.

Din punct de vedere procedural, etapele comasării vizează elaborarea studiului de fezabilitate, elaborarea proiectului de comasare, Emiterea actului administrativ de adoptare a proiectului de comasare de către autoritatea învestită în acest sens și emiterea titlurilor de proprietate conform noului amplasament, precum și înregistrarea drepturilor de proprietate și a celorlalte drepturi (folosință, arendă etc.) conform actului proiectului de comasare adoptat, de către autoritățile cu atribuții în acest sens (ANCPI, prin OCPI județene, APIA etc.).

Terenurile sunt un bun economic de nivel înalt care poate fi delimitat, dar nu multiplicat. Protecția proprietății este de aceea unealta primordială în procesul de comasare. Prin introducerea unei atare măsuri, se vor îmbunătăți condițiile de muncă, va crește productivitatea în agricultură, precum și concurența între societățile comerciale, astfel fiind asigurate locurile de muncă în zona unde măsura a fost implementată cu succes.

O provocare a procedurii de consolidare a terenurilor agricole va fi implicarea tuturor proprietarilor/fermierilor, cărora trebuie să le fie explicate beneficiile și oportunitățile ce pot rezulta în urma procesului de consolidare. Depășirea acestei provocări se poate realiza prin elaborarea cadrului juridic pentru consolidarea terenurilor, pentru că doar astfel se creează un mediu juridic, organizatoric, economico-financiar și tehnic favorabil pentru o activitate productivă și eficientă în sectorul agricol și în zona rurală.

Documentul de poziție comună a celor două organizații a fost pus la dispoziția dlui. Adrian-Nechita Oros, ministrul agriculturii, a dlui. Adrian Ionuț Chesnoiu, președintele Comisiei de Agricultură a Camerei Deputaților, a dlui. George Scarlat, președintele Comisiei de Agricultură a Senatului și poate fi consultat integral pe site-urile celor două organizații.

***

Despre Clubul Fermierilor Români

Clubul Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă este o asociație non-profit și neguvernamentală a fermierilor din România. Membrii asociației sunt fermieri performanți care au modele de afaceri bazate pe inovație, tehnologie și bunele practici în agricultură, pentru creșterea competitivității și a valorii adăugate create în acest domeniu.

Obiectivul principal al Clubului Fermierilor Români este să asigure implicarea activă a membrilor săi în procesul de consultare și elaborare a reglementărilor europene și naționale în domeniul agricol, cu scopul de a crește performanța fermierilor din România.

Activitatea asociației este organizată pe proiecte, bazate pe nevoile fermierilor, aprobate de Consiliul Director și puse în practică de unitatea executivă a Clubului. Proiectele vizează domeniile legislativ, fiscal, tehnologie și resurse umane și își propun să identifice soluții care să răspundă în mod real, concret, problemelor cu care se confruntă fermierii.

Clubul Fermerilor Români lansează și derulează programe și proiecte concrete pe patru direcții strategice de acțiune: reprezentare, consiliere și consultanță, formare și leadership, informare și comunicare.

www.cfro.ro 

Despre Coaliția pentru Dezvoltarea României

Coaliţia pentru Dezvoltarea României (CDR) este o iniţiativă privată, apolitică, alcătuită din cele mai reprezentative organizații ale mediului de afaceri din România: AmCham, CCIFER, Concordia, AHK, CNIPMMR, FIC, RBL, AOAR.

CDR este construită ca un acord de colaborare prin participarea colectivă a membrilor săi, fiecare dintre aceștia remarcându-se printr-o poziționare solidă ca organizații.

Pentru a-și atinge obiectivele, CDR își desfășoară activitatea prin intermediul a 14 grupuri de lucru tematice conectate cu agenda economică, precum și cu cea extinsă interconectată a ministerelor.

Aceste grupuri de lucru sunt coordonate de lideri experți în aceste domenii și alcătuite din reprezentanți la nivel de management din companiile organizațiilor membre.

www.coalitia.org

Măsurile de reglementare pentru vânzarea terenurilor agricole extravilane au fost aprobate, la sfârșitul lunii noiembrie, printr-o Ordonanță de Urgență.

Cererile prin care se solicită afișarea ofertei de vânzare pentru terenurile agricole situate în extravilan, precum și cererile privind comunicarea de acceptare a ofertei depuse în termen de 30 de zile de la afișarea ofertei de către titularul dreptului de preemțiune se soluționează cu respectarea dreptului de preemțiune al coproprietarilor, arendaşilor, proprietarilor vecini, precum şi al statului român, prin Agenţia Domeniilor Statului, în această ordine, la preţ şi în condiţii egale, atestată prin avizul final emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru terenurile cu o suprafață mai mare de 30 hectare, respectiv direcțiile pentru agricultură județene, pentru terenurile cu o suprafață de până la 30 hectare, după caz, potrivit actului normativ.

Dacă titularii dreptului de preemțiune nu au manifestat, în termen de 30 de zile de la afișarea ofertei, intenția de cumpărare a terenurilor ce fac obiectul ofertei de vânzare, autoritatea publică locală din raza unității administrativ-teritoriale unde se află terenul emite adeverința de liberă vânzare. Prevederile prezentei ordonanțe de urgență se aplică până la data de 31 ianuarie 2021.

Totodată, avizele finale sau adeverințele de liberă vânzare se emit în maximum 10 zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și sunt valabile până la 31 ianuarie 2021.

Procedura prevăzută de ordonanța de urgență vizează soluționarea cererilor prin care a fost solicitată afișarea ofertei de vânzare pentru terenurile agricole situate în extravilan, înregistrate la autoritatea competentă în perioada 1 septembrie – 13 octombrie 2020, precum și a cererilor aferente privind comunicarea de acceptare a ofertei depuse în termen de 30 de zile de la afișarea ofertei de către titularul dreptului de preemțiune, însoțite de documente justificative, iar avizele și adeverințele emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență își păstrează valabilitatea.

La nivel național, în perioada 1 ianuarie - 13 octombrie 2020 au fost depuse 107.175 de cereri prin care se solicită afișarea ofertei de vânzare terenurile agricole situate în extravilan, din care în perioada 1 aprilie – 13 octombrie 2020 au fost depuse 69.459 de cereri, iar în perioada 1 septembrie – 13 octombrie 2020 au fost depuse 21.993 de cereri, aflate în curs de soluționare, pentru care au fost emise actele necesare perfectării contractelor de vânzare. Aceste din urmă cereri, înregistrate până la 13 octombrie 2020, se vor finaliza prin încheierea contractelor de vânzare conform procedurii simplificate prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.

Despre o lege ce reglementează vânzarea terenurilor agricole se discută de ani buni, motivul apariției fiind limitarea tranzacțiilor speculative cu astfel de terenuri. De altfel, România are printre cele mai ieftine terenuri agricole din Uniunea Europeană și, de cele mai multe ori, tranzacțiile cu terenuri – mare parte dintre acestea fiind efectuate de oameni de afaceri străini – au avut caracter speculativ.

Plantarea unor perdele forestiere de protecție este un subiect despre care se vorbește mult, dar legat de care se fac, deocamdată, prea puține. După mulți ani, de-abia în toamna trecută s-a început plantarea unor asemenea perdele în lungul Autostrăzii Soarelui. Dar despre perdelele forestiere de protecție a terenurilor agricole, nu se mai spune nimic la nivelul forurilor decizionale. Au mai rămas doar câțiva pasionați responsabili, oameni de știință sau specialiști în agricultură, care încă speră să readucă în atenție acest subiect deosebit de important.

Efectele distrugerilor din 1963 s-au amplificat an de an

„În 18 august 2007, în cadrul unui simpozion ce a avut loc la Constanța, referitor la Dobrogea în contextul deșertificării am vorbit despre importanța perdelelor de protecție a suprafețelor agricole. Am prezentat atunci date referitoare la dinamica precipitațiilor și la tot ceea ce s-a întâmplat în perioada anilor 1920 – 1921“, povestește dl dr. ing. Dumitru Manole, unul dintre seniorii agriculturii românești. Domnia-sa lucrează în Dobrogea, ca agronom, încă din 1963. „Când mi-am început activitatea, tocmai începuse nebunia distrugerii perdelelor forestiere de protecție a suprafețelor agricole. Lucram la GAS Stupina și raportam zilnic la regiune, la Hârșova, stadiul desțelenirii. La începutul lui 1963, în Dobrogea, existau 4.049 ha perdele forestiere. La sfârșitul anului dispăruseră cu totul“, își amintește agronomul. Ulterior, de la an la an cu mai mare amploare, a putut evalua efectul devastator al acestei măsuri.

Irigațiile și perdelele de protecție, vitale pentru Dobrogea!

În istoria României perdelele forestiere constituie o constantă. Acestea aveau un dublu scop. Pe de o parte constituiau un excelent marcaj al hotarelor, iar pe de altă parte permiteau celor ce lucrau câmpul să se adăpostească la umbră atunci când era nevoie.

Dar aceste două utilități sunt doar cele care apar la o primă vedere superficială. Efectele de protecție ale perdelelor forestiere de pe terenurile agricole sunt mult mai complexe. Ele au fost evidențiate de specialiști încă din a doua jumătate a secolului XIX. Necesitatea perdelelor de protecţie a fost adusă în atenția publică pentru prima oară în anul 1860 de către Ion Ionescu de la Brad, care a realizat primele plantaţii pentru „adumbriri contra vântului“. În urma călătoriei de studiu pe care a întreprins-o în Dobrogea, savantul recomanda ca elemente vitale pentru agricultura din acest ținut irigațiile și perdelele de protecție.

Primele propuneri pentru executarea unor perdele de protecţie în cadrul unui proiect concertat aparţin lui B. Pizu. În anul 1881, în „Revista Pădurilor“, acesta propunea instalarea a 56 fâşii de pădure, de la Dunăre la Podgorii, undeva în zona Bărăganului și a sudului Moldovei. Fâșiile de pădure urmau să fie amplasate la o distanță de  circa 20 km între ele.

Marii proprietari și-au plantat singuri perdelele forestiere

Primul care a transpus în practică un astfel de proiect a fost moşierul Sălcudeanu, la Mărculeşti – Ialomiţa (1879-1891). El și-a acoperit proprietatea cu „perdele colectoare de zăpadă şi domolitoare de vânturi“, din salcâm. Peste aproximativ un deceniu, între 1902 și 1907, pe terenurile Domeniilor Coroanei de la Sadova (Dolj), s-au plantat cu salcâm 50 km perdele în lungul drumurilor, cărora li s-au adăugat 500 km în jurul tarlalelor agricole (25 ha fiecare tarla).

În 1924, pe fosta moşie a principelui George Știrbei,de la Berteştii de Jos – Brăila, cunoscută pentru faptul că era alcătuită în mare parte din terenuri cu nisipuri zburătoare, au fost plantate perdele forestiere. Aceste exemple au demonstrat eficiența acestor mijloace simple de protecție.

Ca urmare, în 1937, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor iniţiază un studiu privind perdelele de protecţie a câmpului. Institutul de Cercetări şi Experimentaţie Forestieră (ICEF) introduce în programul său de lucru asemenea preocupări fiindu-le alocată şi o sumă de 300.000 lei.

În afara acestor reţele, au mai fost înfiinţate de către proprietari perdele, la Mărculeşti şi Jegălia (jud. Ialomiţa), la Ciocârlia şi Izvoru (jud. Constanţa), pe suprafeţe mari, respectiv 367 ha şi 104 ha.

Eficiența, dovedită în 1946 și 1947!

Acestea şi-au dovedit eficienţa în cazul secetei din 1946, anul cel mai secetos din secolul al XX-lea, când la adăpostul perdelelor s-a obţinut un spor de recoltă de 300% faţă de câmpul neprotejat. Perdelele au avut efect pozitiv şi în anul 1947, când în Dobrogea grâul a degerat în întregime în câmpurile neprotejate, dar s-au obţinut 600 kg/ha la adăpostul perdelelor.

Ca urmare, în 1950 a fost creată o direcţie silvică specială în Dobrogea, care să se ocupe de crearea unei rețele de perdele forestiere de protecție a terenurilor agricole. Reţeaua a ocupat o suprafaţă de cca. 4 000 ha, protejând o suprafaţă de aprox. 1.000.000 ha. Unul dintre „artizanii“ acesteia a fost savantul Traian Săvulescu, pe atunci președinte al Academiei. „Voi, inginerii agronomi din Dobrogea va trebui să lucrați la umbra perdelelor forestiere“, îi plăcea să spună.

În 1962, printr-un decret comunist, fără nici o bază științifică, s-a hotărât tăierea tuturor litierelor aflate pe terenurile agricole, sub cuvânt că „sunt o idee stalinistă“.

Diferențele se văd și din avion!

„În 2007 am făcut câteva filmări aeriene, de-o parte și de alta a graniței româno-bulgare, în Dobrogea. În Bulgaria încă există vechile perdele plantate în anii ’20. Diferențele, chiar așa, văzute din avion, în ceea ce privește agricultura sunt izbitoare“, își reia firul poveștii Dumitru Manole.

Începând din 2008, cu sprijinul Consiliului Județean Constanța, a pus bazele a trei pepiniere pentru crearea materialului biologic necesar realizării perdelelor de protecție. „A fost o mare aventură. Nu am găsit sămânță certificată. Doar la Direcția Silvică Bihor am reușit să găsim sămânță de salcâm. Așa se face că am creat perdelele care există acum cu salcâm. Sigur că ideal ar fi fost să conțină și stejar roșu, stejar brumăriu și sălcioară, dar la momentul respectiv nu s-a putut“, continuă Dumitru Manole istoria. Și de aici pornesc problemele: conform unor categorisiri europene, salcâmul este considerat o specie invazivă. Ca atare, pentru suprafețele agricole ocupate acum de noile perdele de protecție, nu se acordă nici un fel de subvenții, nici în cadrul „Plăților unice pe suprafață“, nici pentru „Zone de interes ecologic“.

Important de spus este și faptul că, la începutul lunii aprilie, în câmp solul era umed în secțiunea de adâncime cuprinsă între 4 și 30 cm. În schimb, în zona perdelelor forestiere, umiditatea cobora până la 45-50 cm.

„Așadar, acum, în 2019, un an așa cum n-am mai întâlnit în toți cei 56 de ani de activitate, noi stăm în continuare și întindem vorbe?“, se întreabă amar specialistul octogenar.

Alexandru GRIGORIEV

Măsurile de mediu și climă aplicabile pe terenurile agricole beneficiază de alocări financiare consistente în perioada de programare 2014 - 2020, suma disponibilă pentru aceste măsuri fiind de cca. 2,66 mld. euro (Măsura 10 – 1,071 mld. euro, Măsura 11 – 236,42 mil. euro, Măsura 13 – 1,355 mld. euro).

Astfel, fermierii pot accesa fonduri europene pe baza deschiderii unor angajamente în cadrul măsurilor de agro-mediu și climă (Măsura 10), agricultură ecologică (Măsura 11) şi pentru zonele care se confruntă cu constrângeri naturale (Măsura 13), acestea fiind implementate în România începând cu anul 2015.

Noul pachet de măsuri de mediu și climă reprezintă un instrument pus la dispoziția Statelor Membre pentru promovarea utilizării eficiente a resurselor, precum și pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în agricultură și zonele rurale, în concordanță cu obiectivele stabilite prin Strategia Europa 2020.

În contextul definitivării cadrului legislativ aplicabil măsurilor de mediu şi climă, precum şi în urma lansării campaniei de depunere a cererilor unice de plată pentru anul 2017, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale urmăreşte o intensificare a acţiunilor de informare a tuturor utilizatorilor de terenuri agricole situate în zonele eligibile pentru măsurile de mediu şi climă ale PNDR.

Astfel, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale vine în sprijinul fermierilor, beneficiari sau potențiali beneficiari ai acestor măsuri cu informații detaliate privind modalitatea deschiderii angajamentelor în anul 2017, condiţiile de eligibilitate şi cerinţele specifice aplicabile în cadrul acestor angajamente, standardele aplicabile (eco-condiţionalitate – GAEC şi SMR, cerinţe minime privind utilizarea îngrăşămintelor şi substanţelor de protecţie a plantelor, activitatea minimă şi încadrarea în categoria fermierilor activi) şi nivelul plăţilor acordate în cadrul fiecărui tip de angajament.

La nivelul instituțiilor implicate în elaborarea, implementarea şi promovarea măsurilor de mediu şi climă (Autoritatea de Management pentru PNDR, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură) au fost elaborate o serie de documente informative şi de ghidare, utile în accesarea şi implementarea cu succes a angajamentelor, respectiv:

- pliant informativ privind schemele / măsurile de plată pentru care se poate solicita sprijin prin cererea unică de plată în campania 2017,

- pliant informativ privind completarea electronică a cererii unice de plată pentru anul 2017 folosind IPA Online,

- pliant informativ privind normele de eco-condiţionalitate aplicabile în anul 2017,

- afişe informative privind plățile compensatorii acordate în cadrul măsurilor de mediu și climă din PNDR 2014-2020,

- broşura informativă privind măsurile compensatorii de dezvoltare rurală (măsurile de mediu şi climă ale PNDR 2014-2020) aplicabile pe terenuri agricole în anul 2017,

- lista zonelor eligibile în cadrul măsurilor de mediu şi climă ale PNDR 2014-2020,

- hărţile, la nivel judeţean şi regional, cu încadrarea unităţilor administrativ-teritoriale în zonele eligibile în cadrul măsurilor de mediu şi climă ale PNDR 2014-2020, indicănd arondarea acestora pe Centre Locale APIA,

- ghid informativ pentru beneficiarii măsurilor de mediu și climă ale PNDR 2014-2020,

- calendarele de aplicare a lucrărilor agricole pe pajişti permanente şi pe terenuri arabile, în corelare cu obligaţiile prevăzute de angajamentele de agro-mediu şi climă prevăzute de pachetele Măsurii 10,

- modelele de caiete de agro-mediu şi pentru agricultura ecologică, însoţite de instrucţiuni de completare, adresate beneficiarilor Măsurii 10 şi Măsurii 11 din PNDR 2014-2020,

- broşura conţinând unele specii de plante care pot fi utilizate ca indicatori pentru pajiştile cu înaltă valoare naturală (HNV) din România,

- broșura conținând speciile de plante utilizate ca indicatori de management (intensiv sau extensiv) al pajiștilor permanente cu înaltă valoare naturală (HNV) din Romania

Informaţiile relevante privind condiţiile aplicabile măsurilor de mediu şi climă în anul 2017 se pot consulta la toate Centrele Locale şi Centrele Judeţene APIA, Oficiile Judeţene şi Centrele Regionale ale AFIR, la Compartimentele de Dezvoltare Rurală Judeţene şi la sediul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Aceste informaţii sunt disponibile şi în mediul online:

- pe paginile web ale MADR (www.madr.ro, www.pndr.ro, www.rndr.ro),

- pe site-ul AFIR (www.afir.info),

- pe site-ul APIA (www.apia.org.ro).

Pentru a aduce aceste informaţii cât mai aproape de fermieri, în perioada imediat următoare se va desfăşura o amplă campanie de distribuire a documentelor enumerate anterior la instituţii şi parteneri ai MADR care activează la nivel naţional, regional, judeţean sau local.

În cadrul acestei campanii, MADR şi instituţiile responsabile cu implementarea măsurilor de mediu şi climă (APIA şi AFIR) vor încerca prin informările postate pe site-urile proprii să prezinte informaţiile de detaliu privind modul de accesare şi condiţiile de implementare ale angajamentelor, astfel încât să se asigure cele mai bune condiţii pentru creşterea gradului de accesare al acestor măsuri, dar şi creşterea calităţii implementării ca rezultat al unei bune informări a beneficiarilor.

INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Măsurile de mediu și climă care se implementează în perioada de programare 2014 – 2020 continuă eforturile întreprinse în perioada de programare 2007 – 2013 pentru atingerea unor obiective ambițioase de protecția mediului.

Începând cu anul 2007, România a beneficiat de sprijin în cadrul Politicii Agricole Comune (PAC) a UE pentru dezvoltarea rurală, cu scopul creşterii competitivităţii sectorului agro-alimentar şi forestier, diversificarea activităților în spațiul rural şi scăderea dependenţei populaţiei de activităţile agricole, precum şi pentru îmbunătăţirea mediului şi a spaţiului rural.

Astfel, în România a fost implementată începând cu anul 2007 Măsura 211 – zona montană defavorizată, iar începând cu anul 2008 au fost implementate Măsura 212 – zone defavorizate (altele decât zona montană) și Măsura 214 – agro-mediu. Prin aceste măsuri s-a asigurat atât compensarea utilizatorilor de terenuri agricole situate în zone unde activităţile agricole sunt afectate de condiţii naturale nefavorabile, dar şi compensarea pierderilor de venituri şi a cheltuielilor suplimentare înregistrate de fermierii care adoptă în mod voluntar practici agricole extensive, cu impact redus asupra mediului, în scopul menţinerii valorii de mediu ridicate a terenurilor agricole (protecţia biodiversităţii, protecţia apei, protecţia solului, reducerea emisiilor poluante şi adaptarea la efectele schimbărilor climatice). Aceste măsuri au atras interesul fermierilor români, în perioada 2008-2015 fiind efectuate plăţi în volum de cca. 3,47 mld. euro în cadrul angajamentelor încheiate în cadrul celor 3 măsuri, ceea ce reprezintă cca. 42% din întreaga alocare a PNDR 2007-2013 şi 98% din alocarea măsurilor Axei 2 care au fost adresate sectorului vegetal.

Din datele extrase din bazele de date administrate de Agenţia de Plăţi, ținând cont de precizările metodologice aduse de Cadrul Comun de Monitorizare şi Evaluare (CMEF) conform cărora angajamentele aplicate pe aceeaşi suprafaţă agricolă pot contribui la unul sau mai multe obiective stabilite pentru PNDR 2007-2013, rezultă că pe perioada anterioară de programare, plăţile acordate în cadrul măsurilor Axei 2 adresate terenurilor agricole au contribuit la:

-  menținerea biodiversităţii – 6,073 mil. ha,

-  calitatea solului – 864 mii ha,

-  calitatea apei – 2,186 mil. ha

-  evitarea izolării şi abandonării terenurilor – 6,014 mil. ha,

-  diminuarea schimbărilor climatice – 1,431 mil. ha.

REF: CONFERINȚA DIN DATA DE 07.12.2016, PRIVIND ACCESUL LA TERENURI AGRICOLE - DESFĂȘURATE ÎN CADRUL PARLAMENTULUI EUROPEAN

1. Situația actuală a terenurilor în România

Agricultura privată românească s-a născut cu 25 de ani în urmă, dar a reușit, în ciuda tinereții sale, să recupereze mare parte din decalajul înregistrat în raport cu alte state europene referitor la dezvoltare, dotare (în România există unele dintre cele mai moderne utilaje agricole), productivitate.

În România, există 13,3 milioane de hectare suprafață agricolă utilizată din care 8,3 milioane hectare teren arabil, ceea ce o califică pe locul 5 ca suprafată agricolă din UE.

Totodată, România este țara europeană cu cea mai mare suprafață de teren/cap de locuitor (0,6 hectare/locuitor).

Din suprafața agricolă totală a României, peste 40%, respectiv 5,3 milioane hectare din totalul de 13,3 milioane hectare, este deținut de investitori străini, potrivit raportului comandat de Comisia pentru Agricultură din cadrul Comisiei Europene la Institutul Olandez de cercetare Transnational Institute (TNI). Conform acestui raport publicat, 20-30% din terenul arabil este controlat de persoane fizice și juridice din UE, iar restul de 10% este controlat de persoane fizice și juridice din afara UE.

Investitorii străini sunt de cele mai multe ori dezvoltatori imobiliari, fonduri de investiții, speculanți, universități (spre ex. Universitatea Harvard deține în Ro, încă din anul 1997, o suprafașă de 32.000 ha păduri și 2.000 ha teren agricol, fără nici o întrebuințare a terenurilor în scopul cercetării științifice) etc.

Astfel, scopul pentru care investitorii străini cumpără teren în Romania, nu este cel al exploatării sale agricole, ci pentru obținerea unor profituri substanțiale din activități precum: dezvoltarea unor ansambluri rezidențiale, specula imobiliară, obținerea subvențiilor și utilizarea lor contrar destinației.

De asemenea, investitorii străini au dezvoltat un adevărat sistem de companii mai mult sau mai puțin fantomă, paradisuri fiscale, pentru a cumpăra terenuri cât mai multe și pentru a le folosi în scopuri cât mai diferite de cel agricol.

Pământul agricol, resursa finită esențială pentru asigurarea securității alimentare a oricărui popor, devine bun tranzacționabil pentru obținerea unor profituri considerabile din orice altă activitate, mai puțin cea agricolă, pierzându-și astfel rolul său natural. Accesul la teren este un drept fundamental al omului, iar rolul nostru trebuie să fie acela de a ne asigura că acest drept este respectat, iar destinația terenului agricol de asigurator al hranei populației este păstrată cu sfințenie.

În contextul în care terenul agricol devine mijloc pentru obținerea unor câștiguri importante din speculă, și nu din exploatarea sa, conform destinației sale, concentrarea pământurilor în mâna unor persoane, altele decât fermieri, nu reprezintă decât un proces firesc prin care suprafața de teren agricol este substanțial diminuată.

Astfel, cea mai mare fermă din România aparține unei firme libaneze și are în exploatare 65.000 ha.

Utilizarea terenurilor în alte scopuri decât cel agricol, duce la concentrarea pământurilor în patrimoniul unor persoane, altele decât fermieri, iar aceștia din urmă se confruntă astfel cu o situație cel puțin contradictorie: fermierii mici sunt eliminați, descurajați să își muncească terenurile, tentați să le vândă pentru sume nesemnificative (în România prețul unui hectar de teren arabil variază între 1.000 și 5.000 euro), amplificarea procesului de pauperizare a populației din mediul rural, în scurt timp, după consumarea resurselor obținute din înstrăinarea pământurilor, transformarea unor oameni activi în persoane asistate social.

Concentrarea terenurilor are și efecte pozitive, dar numai în situația în care fermierii mici se asociază pentru a exploata în comun suprafețele de terenuri pe care le dețin. Cu toate că în România există o reticență cultural-istorică față de diverse forme asociative, efect al epocii comuniste, în prezent, fermierii care dețin suprafețe mici au optat pentru a lucra împreună aceste terenuri (spe ex., în jud. Dâmbovița există fermieri care au în exploatare loturi de 0,5 ha până la 2 ha pe care le folosesc în comun).

Lipsa unei situații cadastrale unitare reprezintă, de asemenea, un impediment major cu privire la crearea unei baze de date naționale care să reflecte realitatea, identitatea proprietarilor, suprafețele deținute în proprietate, arendă etc. Până în prezent, au fost întocmite documente cadastrale pentru 15-20% din totalul suprafeței terenurilor agricole.

2. Cadrul legislativ național și propuneri de modificare

Codul Civil - Legea nr. 287/2009

Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului.

Modificări propuse:

În corelație cu cadrul legislativ european, și în sensul practicii statelor membre, România a propus modificări legislative care condiționează vânzarea terenurilor prin raportarea la caracteristicele speciale ale bunului tranzacționat, respectiv terenului agricol:

- cumpărătorul să fie rezident fiscal în România și să facă dovada la data încheierii contractului de vanzare-cumparare a achitării tuturor taxelor și impozitelor către bugetul de stat;

- asociatul/acționarul majoritar și administratorul persoanei juridice române cumpărătoare trebuie să fie absovent al unei instituții de învățămant superior - specialitatea agronomie și să fie rezident fiscal în România;

- 75% din cifra de afaceri a persoanei juridice cumpărătoare a terenurilor să fie obținută din activități agricole;

- cumpărătorul, persoana fizică și/sau juridică, trebuie să declare pe proprie răspundere că nu vor da în arendă terenurile care fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare și nu le vor schimba destinația de teren agricol pentru o perioadă de minim 30 de ani de la data dobândirii în proprietate a terenului;

Totodată, am propus limitarea suprafeței terenurilor agricole ce pot fi înstrăinate la 150 ha în situația în care cumpărătorul este persoana fizică, și la 1.500 ha în situația în care cumpărătorul este persoana juridică. Suprafața de 1.500 ha poate fi majorată cu încă 500 ha dacă cumpărătorul produce nutrețuri.

3. Cadrul legislativ european și propuneri de modificare:

România se confruntă cu aceleași situații cu care se confruntă și celelalte state ale UE, atât în ceea ce privește vânzarea terenurilor, cât și concentrarea forțată a acestora.

La nivel european, este nevoie de o politică solidară care să vizeze eliminarea diferențelor dintre statele mari și statele mici, țările bogate și țările sărace. Aceste diferențe se reflectă în nivelul diferit al subvențiilor acordate: România a avut în anul 2014 o subvenție de 157 eur/ha spre deosebire de cea acordată în alte state europene: Malta 600 eur/ha, Olanda 459 eur/ha, Grecia 418 eur/ha, Italia 394 eur/ha, Franța 291 eur/ha, Polonia 212 eur/ha.

Politica Agricolă Comună (PAC) trebuie modificată în sensul uniformizării nivelului subvențiilor acordate tuturor statelor membre, subvenția să se acorde ținând cont de performanță și nu de suprafața de teren lucrată. Scopul subvenției trebuie să fie acela de a stimula productivitatea, eficiența și competitivitatea, și nu de a se transforma într-un instrument de protecție socială a micilor fermieri.

4. Efecte negative ale concentrării terenurilor agricole și a vânzării acestora către terț

• Scăderea drastică a suprafeței agricole, inclusiv prin pierderea calității terenurilor;
• Scăderea numărului de fermieri înscriși la APIA - Agenția pentru Plăți și Intervenții în Agricultură - 900.000 în 2016 față de 1.002.977 în 2014, adică o scădere de peste 11% a fermierilor activi;
• Pierderea forței de munca specializate și imposibilitatea formării profesionale a noii generații;
• Pierderea competivității și a productivității
• Lipsa eficienței muncii agricole
• Creșterea numărului de asistați social cu persoane din rândul populației active
• Punerea în pericol a securității alimentare naționale

Concluzii:

1. reglementări naționale care să țină cont de specificul fiecărei țări, conform devizei UE „unitate în diversitate‟;

2. politica protecționistă în sensul creării unor bariere interne care să filtreze cumpărătorii și să asigure folosirea terenurilor agricole conform destinației lor;

3. solidaritate la nivel european reflectată, în principal, în uniformizarea subvenției;

4. încurajarea și răsplătirea perfomanței

5. evitarea creșterii numărului asistaților social din subvenții.

Dacă nu vrem ca România să devină o fermă cu proprietar din afara UE sau din UE, trebuie să luăm măsurile enunțate mai sus în cel mai scurt timp.

Președinte LAPAR
Laurențiu BACIU

În urma nemulțumirilor manifestate de agricultori, ministrul Achim Irimescu propune o nouă variantă pentru modificarea Legii nr. 17/2014 cu privire la vânzarea terenurilor. Decizia vizează opinia fermierilor care vor putea consulta propunerea pe site-ul Ministerului, urmând ca în urma discuțiilor, legea să intre în circuitul de avizare.

„Avem pe masă o variantă a Legii vânzării terenurilor agricole, care nu a fost discutată deocamdată cu fermierii. O să o afișăm pe site săptămâna viitoare, ca să primim observații, și pe urmă o vom introduce în circuitul de avizare. E greu să estimez când vor fi aprobate aceste modificări, dar sper din tot sufletul să treacă repede prin Guvern și să ajungă la Parlament până la începutul lunii noiembrie”, a precizat Irimescu.

Principala modificare din Lege este cea a limitării achiziției de teren agricol de către persoanele fizice la cel mult 50 de hectare, la care se adaugă și anumite condiții referitoare la cunoștințe de bază în domeniul agricol, desfășurarea unor activității agricole pentru o perioadă de minimum de 5 ani, dar și obligația de a menține destinația agricolă pe o perioadă de 10 ani.

Este îndeobște cunoscut de orice cultivator că reușita culturilor de primăvară este condiţionată, în primul rând, de modul cum a fost pregătit terenul încă din toamnă.

Cea mai mare parte a suprafețelor agricole din țara noastră sunt situate în zona cu primăveri secetoase, cu vânturi puternice și uscate. Aceasta îi determină pe cultivatorii din aceste zone să ia toate măsurile pentru a asigura, prin orice mijloace, acumularea și conservarea apei în sol. În acest scop, este de dorit ca primăvara să se intervină cât mai puțin asupra solului, făcându-se doar strictul necesar.

I. Dacă în cadrul asolamentului culturile de primăvară urmează după premergătoare care s-au recoltat în vară, este necesar ca imediat după eliberarea terenului să se efectueze o lucrare de dezmiriștit care asigură condiții pentru a împiedica pierderea apei care mai există în sol și, totodată, acumularea apei din eventualele precipitații care cad, realizând și o reducere a gradului de îmburuienare.

După 2-3 săptămâni, când solul se găsește într-o stare de umiditate optimă, se efectuează lucrarea de arat cu plugul în agregat obligatoriu cu grapa stelată pentru a asigura o mărunțire și nivelare a terenului și o ușoară „așezare“ a solului pentru a nu conține canale prin care circulă aerul antrenând vapori de apă către exterior.

Pe toată perioada solul trebuie menținut cu un grad de afânare corespunzător pentru a acumula cât mai multă apă din precipitații, pe întregul orizont de până la 150 cm, în special în perioada de iarnă. Totodată, la suprafață să-și formeze un strat de mulci natural pentru a împiedica pierderea apei prin evaporare.

Buruienile care apar peste vară vor fi distruse prin lucrări superficiale, înainte de a forma semințe. Ele prezintă avantajul că acumulează nitrații din sol, evitând levigarea acestora, protejează solul de acțiunea mecanică a picăturilor de ploaie și, totodată, constituie o sursă importantă de materie organică pentru sol.

La desprimăvărare aceste suprafețe sunt mărunțite și nivelate, cu grad corespunzător de afânare datorită fenomenelor de îngheț-dezgheț și conțin rezerve importante de apă.

II. În situația când în perioada de vară nu s-a putut ara din lipsă de umiditate, precum și după culturile recoltate târziu în toamnă se va lucra cu cizelul pentru a afâna și favoriza acumularea apei în sol (peste iarnă), iar când umiditatea solului permite se va executa o lucrare cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colți, în perioada de toamnă sau, cel mai târziu, în ferestrele iernii, pentru a realiza mărunțirea și nivelarea stratului superficial al solului.

Și în acest caz, la desprimăvărare solul este afânat, mărunțit și nivelat, cu bogate rezerve de apă, apt pentru însămânțat.

La executarea lucrării de semănat se va proceda astfel:

1. Pentru însămânțarea culturilor din urgența I, cu semințe mici (lucernă, rapiță, muștar) se poate intra direct la semănat deoarece brăzdarele semănătorii pot asigura pătrunderea la 2-3 cm adâncime, atât cât este necesar pentru încorporarea seminței.

În situația în care au început să apară buruieni anuale se trece mai întâi cu grapa cu colți reglabili și apoi se intră la semănat.

În acest caz au loc pierderi de apă prin evaporare de cca 3%.

2. Pentru culturile din urgența I cu semințe mai mari (mazăre, năut) se pregătește patul germinativ, printr-o singură trecere, cu combinatorul, bine reglat, pentru adâncimea de încorporare a seminței (4-6 cm). Aici au loc pierderi de apă de 5-6% din umiditatea solului.

3. Pentru culturile din urgența a II-a nu este necesar să se lucreze solul decât în preajma semănatului deoarece mulciul natural asigură conservarea apei în sol. În preziua sau în ziua semănatului se pregătește patul germinativ cu combinatorul până la adâncimea de încorporare a seminței.

În niciun caz nu trebuie folosită grapa cu discuri în primăvară deoarece răscolește pământul și provoacă mari pierderi de apă de 15-16%, chiar şi de 28%. În același timp lucrează la adâncimi greu de controlat și nu se mai poate realiza „pat tare și plapumă moale“, cum este necesar.

4. Din capul locului trebuie eliminată arătura de primăvară deoarece ea nu se poate realiza decât târziu, când se zvântă terenul și, pe lângă marile pierderi de apă, se întârzie și epoca de semănat cu urmările cunoscute.

5. În situația în care terenul la desprimăvărare este nelucrat, se va efectua o lucrare superficială după care se intră la semănat. Desigur că în acest caz rezervele de apă din sol sunt mult diminuate, iar condițiile pentru creșterea și dezvoltarea plantelor precoce se vor reflecta în nivelul recoltelor.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Potenţialul agricol pe care îl are judeţul Timiş este remarcabil datorită suprafeţelor agricole întinse şi solurilor de foarte bună calitate. Condiţiile pedoclimatice favorabile oferă dezvoltării agriculturii multiple şanse de viitor. În prezent, agricultura se caracterizează prin apariţia şi dezvoltarea fermelor individuale, ca structuri de bază ale agriculturii tradiţionale şi ca suport pentru dezvoltarea sistemului agricol competitiv al regiunii. Una dintre cele mai vechi şi importante activităţi agricole din judeţ, dispunând de condiţii climatice favorabile, este cultivarea cerealelor şi a plantelor tehnice, iar în majoritatea comunelor din zona de câmpie şi de deal a judeţului este practicată cu succes viticultura. Localităţi ca Recaş, Buziaş şi Giarmata sunt nume sonore atât în ţară, cât şi în străinătate în ceea ce priveşte producţia de vin. Producţia de legume în microferme individuale este, de asemenea, o activitate economică de tradiţie în special în localităţile rurale din vecinătatea centrelor urbane. Creşterea animalelor constituie, de asemenea, o ramură importantă, de tradiţie, a agriculturii timişene, în ultimii ani înregistrându-se o creştere semnificativă a numărului de animale în sectorul privat.

Deşi judeţul Timiş dispune de capacităţi de prelucrare a produselor agricole de origine animală şi vegetală, există în domeniu un deosebit potenţial de cooperare economică, susţinut de existenţa în regiune a materiilor prime necesare şi de o piaţă de desfacere remarcabilă.

În urma discuţiilor avute cu prof. univ. dr. ing. Doru Ion Petanec, directorul general al Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană Timiş, domnia sa ne-a relatat următoarele:

„Pentru grâul şi orzul semănate în toamna anului trecut au fost o iarnă şi o primăvară oarecum atipice pentru zona noastră. Toamna, la semănat, pregătirea patului germinativ s-a făcut în condiţii destul de grele şi în unele zone chiar necorespunzătoare. Se simţea acut, după semănat, lipsa apei în sol. Iarna, cu zăpadă puţină şi temperaturi foarte fluctuante, nu a adus destulă apă în sol, iar răsărirea, iarovizarea şi înfrăţirea nu au fost la nivelul fiziologic optim. Drept urmare, am observat pe zone, fie că au apărut fraţi fertili puţini, fie că aceşti fraţi au apărut şi s-au dezvoltat cu dificultate, iar acum la coacere, la unele soiuri, spicul principal este bun pentru recoltat, iar fraţii au încă spicele destul de verzi astfel încât pot îngreuna recoltatul.“

Sfârşitul lunii aprilie şi luna mai au fost în general perioade (pe zone) caracterizate printr-o pronunţată secetă pedologică. Drept urmare, ploile care au venit înaintea începerii recoltatului nu au mai influenţat suficient de pozitiv umplerea bobului dar, în schimb, au dus la „spălarea“ bobului şi deci la diminuarea unor indici de calitate, influenţând uneori negativ şi masa hectolitrică a boabelor. Cu toate acestea am observat, prin sondaj, că avem producţii bune sau foarte bune la orz şi grâu.

La fermierii profesionişti sunt producţii cuprinse între 3.800-6.000 kg/ha la orz şi de 5.000-8.000 kg/ha la grâu. S-a finalizat recoltatul la rapiţa pentru boabe. Deşi portul tufelor de rapiţă nu era la fel de înalt ca în ultimii doi ani, faptul că plantele au avut ramuri multiple şi cu silicve foarte frumoase, cu multe seminţe a determinat obţinerea unor producţii de 2.100-2.800 kg/ha. La orzoaică, grâu şi rapiţă, pe unele parcele s-a obţinut o medie între 7.000-8.000 kg/ha, iar la orz de 4.500 kg/ha. Aceste cifre nu reprezintă media pe judeţ, ci doar pe unele dintre cele mai bune parcele ale judeţului.

Ploile din luna iunie au avut un rol benefic asupra stării de vegetaţie la porumb, soia, floarea-soarelui, sfeclă şi legume. Aceste culturi agricole în general arată foarte bine, promiţând producţii satisfăcătoare. Floarea-soarelui şi porumbul timpuriu încep să înflorească. Numărul foarte mare de albine din judeţul Timiş aşteaptă culesul de nectar la floare, după ce salcâmul şi teiul au asigurat, pare-se, destulă miere încât să le mulţumească atât pe harnicele albine, dar şi pe destoinicii şi inimoşii apicultori. Soia este la noi în judeţ la începutul înfloritului, iar o secetă severă în această perioadă ar diminua drastic producţia de boabe la hectar. Livezile cu pomi fructiferi, fermele viticole, legumicole şi baza furajeră pentru fermele zootehnice vor asigura cantitatea de fructe, struguri, legume şi furaje scontate de către fermieri. Desigur, nu toate speciile şi soiurile vor asigura o foarte bună producţie, având în vedere îngheţul târziu din primăvară, de 2-3 zile consecutiv. Totuşi, revenim cu ideea, îmbrăţişată de către Ministerul Agriculturii şi de către asociaţiile profesionale ale fermierilor, că trebuie să-şi unească eforturile în asociaţii puternice, viabile, profesioniste, să renască sistemele de udare-desecare, să apară depozite de legume-fructe, fabrici mici şi mijlocii de procesare şi o piaţă a produselor agricole protejată care să aducă venituri satisfăcătoare în primul rând fermierilor, apoi procesatorilor, dar şi comercianţilor.

„Ne bucură nespus că munca deloc uşoară a agricultorilor noştri este de multe ori răsplătită cu producţii bune, dar preţurile uneori ridicol de mici nu aduc veniturile binemeritate. Atât Direcţia Agricolă, cât şi celelalte instituţii agricole, împreună cu Ministerul Agriculturii vor fi mereu alături de fermierii harnici.

Florile câmpului, freamătul holdelor, sunetul plăcut din zootehnie şi murmurul izvorului cu apă curată sunt răsplata fără de plată a agricultorului şi când munca lui este bine preţuită, dar şi când, din păcate, este subapreciată.“

Judeţul Timiş

- Suprafaţa agricolă: 693.034 ha, din care

- Suprafaţa arabilă: 530.808 ha;

- Patrimoniu pomicol: 8.500 ha;

- Patrimoniu viticol: 3.800 ha.

- Culturi agricole în anul 2015

1. Grâu comun: 135.000 ha;
2. Triticale: 2.200 ha;
3. Orz: 5.500 ha;
4. Orzoaică: 20.000 ha;
5. Ovăz: 3.450 ha;
6. Porumb: 175.000 ha;
7. Soia: 1.800 ha;
8. Floarea-soarelui: 46.000 ha;
9. Rapiţă boabe: 10.000 ha; 
10. Sfeclă pentru zahăr: 950 ha.

Clement Lupu

Se apreciază, pe bună dreptate, că limita rodniciei pământului este determinată, în primul rând, de coeficientul folosirii energiei solare prin plantele verzi, în procesul de fotosinteză. Acestea captează energia solară pe care o transformă în energie chimică și o depozitează în substanţele complexe pe care le sintetizează.

Energia calorică furnizată de soare, în zonele agricole, este de 3.800-4.100°C.

Culturile care se recoltează în vară folosesc numai o parte din această energie. De aceea este de dorit sistemul „permanent verde“.

În țara noastră, în perioada de vară se recoltează orzul, orzoaica, grâul, secara, triticale, ovăzul, mazărea, rapița, muștarul, borceagul, cartofii timpurii ș.a. care reprezintă aproape jumătate din suprafața arabilă. Ele eliberează terenul în luna iunie-iulie și deci, cea mai mare parte a verii și toamna, energia furnizată de soare rămâne nefolosită, deși solul are mare nevoie de materie organică.

În condițiile noastre aceste suprafețe se pot găsi în trei situații:

1. Suprafețele recoltate rămân fără nicio intervenție până în preajma semănatului din toamnă sau din primăvara următoare, situație care, din păcate, este destul de frecventă. În luna aprilie din acest an am parcurs multe sute de km prin țară și am văzut suprafețe întinse cu tulpinile de porumb și floarea-soarelui din anul trecut intacte. Pe aceste suprafețe, pe timpul verii și toamna au crescut tot felul de buruieni mono și dicotiledonate, anuale și perene, care ajung la maturitate și aruncă pe sol noi milioane de semințe pe fiecare m2. Numai o plantă de știr (Amaranthus) produce 500.000 semințe ca și măselarița (Hyoscyamus) sau nemțișorul de câmp (Delphinum), care produce 700.000 semințe.

Doar 4-5 asemenea plante pe m2 produc 2-3 milioane de semințe. La acestea se adaugă organele vegetative de înmulțire (rizomi, stoloni) care, în final, la gradul foarte ridicat de îmburuienare a solurilor noastre, se adaugă cu noi generații și mai numeroase.

Aceste buruieni epuizează solul în elemente nutritive și apă și uneori, în loc să se încorporeze în sol această materie organică, i se dă foc.

Solul respectiv se lucrează doar înainte de semănat; însămânțarea are loc în teren „neașezat“, nu se respectă epoca optimă de semănat etc.

Este sistemul cel mai păgubos pentru agricultor.

2. Un sistem recomandat mult timp a fost menținerea suprafețelor respective ca ogor negru. Aceasta presupune ca, imediat după recoltare, să se efectueze o lucrare superficială de dezmiriștit, iar după 2-3 săptămâni, când tractoarele devin disponibile și umiditatea solului este corespunzătoare, să se efectueze arătura cu plugul în agregat cu grapa stelată. Terenul respectiv se menține curat de buruieni, prin lucrări superficiale până toamna, în preajma semănatului sau până la intrarea în iarnă a suprafețelor destinate însămânțărilor de primăvară.

În acest mod activitatea microbiologică din sol este bogată, se acumulează peste 100 kg/ha nitrați, se acumulează și se păstrează apa în sol, iar semănatul se poate efectua în epoca optimă și într-un teren foarte bine pregătit.

Prezintă neajunsul că precipitațiile care cad în perioada de vară și toamnă provoacă o acțiune mecanică asupra particulelor de sol, ducând la distrugerea structurii în stratul superficial. Totodată, o parte din nitrații formați sunt spălați în adâncime, uneori până la pânza de apă freatică pe care o poluează. Se apreciază că fiecare 100 mm de precipitații deplasează nitrații în adâncime cu 25-35 cm.

În acest sistem de ogor negru nu se valorifică energia solară din perioada vară-toamnă.

3. Sistemul când terenul după recoltare se menține „permanent verde“.

Aici, imediat după recoltare, se execută dezmiriștitul prin care se realizează un mulci la suprafața terenului din resturile de vegetale amestecate cu stratul superficial al solului. În acest mulci se asigură o umiditate favorabilă germinării tuturor semințelor de buruieni aflate în stratul superficial al solului, realizând înverzirea terenului. Înainte ca anumite specii de buruieni să înflorească, se execută arătura, cu care ocazie se încorporează în sol materialul vegetal existent și se scot la suprafață noi contingente de semințe din rezerva solului, care vor produce o nouă înverzire.

Covorul vegetal format se menține, urmărind să nu ajungă la maturitate anumite specii și să producă semințe, când este distrus printr-o lucrare superficială. Urmează o nouă înverzire produsă de altă serie de semințe din rezerva solului și operația se repetă.

După 2-3-4 generații de „covor verde“ se apropie perioada însămânțărilor de toamnă sau se apropie iarna și stratul vegetal este distrus.

Prin menținerea terenului „permanent verde“ se realizează:

- limitarea levigării nitraților care sunt încorporați în covorul verde și care se întorc în sol odată cu masa verde tăiată;

- se reduce eroziunea solului și se asigură fixarea nisipurilor;

- se protejează solul de acțiunea mecanică a picăturilor de ploaie;

- rădăcinile buruienilor contribuie la afânarea straturilor compactate ale solului;

- contribuie la îmbunătățirea structurii solului;

- pe timpul arșiței din vară asigură o umbrire a solului menținând o temperatură cu 2-4°C mai mică, favorabilă procesului de nitrificare;

- se asigură o bogată sursă de materie organică pentru sol deoarece masa verde tăiată în reprize aduce în sol zeci de tone de material vegetal;

- se epuizează o bună parte din rezerva de semințe de buruieni din sol;

- se valorifică în totalitate energia solară din perioada de vară-toamnă.

Credem că sunt suficiente argumente pentru folosirea sistemului „permanent verde“.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

În timp ce majoritatea fermierilor rămân ancoraţi în agricultura convenţională plângându-se de preţul prea mic obţinut pe recolte, statornici în respectarea aceleiaşi structuri de culturi, cei intuitivi şi inovativi găsesc soluţii. O demonstrează Aurel Petruş, agronom de profesie, care a dat agricultura convenţională pe cea ecologică şi a renunţat la culturile tradiţionale în formarea celor căutate de străini.

– Domnule Aurel Petruş, ce înseamnă agricultura ecologică în România şi pe o suprafaţă mare, de peste 1.000 ha, aşa cum faceţi dumneavoastră?

– La ora actuală cultivăm peste 1.300 ha în sistem ecologic şi facem acest lucru din anul 2000. Într-adevăr, în ultima perioadă acest tip de agricultură înregistrează o notă pozitivă. A lucra 1.300 ha în sistem ecologic nu este uşor, dar nici imposibil.

– Care sunt elementele cele mai importante, de care trebuie să se ţină seama în cazul agriculturii ecologice?

– În primul rând respectarea tehnologiei de cultură pentru fiecare plantă în parte şi aici un rol important îl au rotaţia culturilor, asolamentul care trebuie făcut ca la carte, fără niciun rabat, pentru fiecare plantă în parte.

– Aveţi 1.300 ha, o suprafaţă mare. Ce plante aveţi în cultură?

– Avem o paletă variată de culturi, mai ales că anul acesta vrem să trecem la un alt nivel de certificare numit BIOLAND, ce presupune ca peste 20% din suprafaţă să fie cultivată cu plante leguminoase. Paleta de culturi va ajunge în acest an la un număr de 15 plante. Trebuie să spun că pe întreg teritoriul ţării dispunem de condiţii foarte bune atât din punct de vedere pedologic, cât şi din punct de vedere agrometeorologic. Beneficiem de soluri foarte bune, cu fertilitate destul de bună, şi de un climat temperat.

– Aţi putea să le enumeraţi?

– În primul rând leguminoasele: mazăre, linte, fasole, schinduf, apoi avem rapiţă, floarea-soarelui, camelină (sau inişor - plantă oleaginoasă, din care se extrage ulei comestibil, dar care poate fi folosit şi în industria farmaceutică, cosmetică), cereale: grâu, orz, triticale, triticum spelta, triticum monococum.

– Ce au atât de special toate aceste plante?

– Specificul acestor plante este că sunt căutate, se valorifică bine în Uniunea Europeană. Noi am ajuns să lucrăm doar la comandă. Dacă avem o comandă de spelta, anul acesta cultivăm spelta. Dacă nu avem, nu cultivăm. Pentru majoritatea culturilor întâi se face contractul şi apoi ne apucăm de semănat.

– Practic, lucraţi aşa cum ar trebui să se lucreze şi cum se lucrează în Vest. Aţi luat modelul din ţările vestice?

– Da, partenerul nostru principal cu care lucrăm de aproape 5 ani este cel cu care, în funcţie de necesarul pe care îl are, stabilim suprafeţele, nivelul producţiilor şi volumul pe care îl vom livra.

– Ce aţi reuşit să vindeţi cel mai bine anul trecut?

– Am vândut foarte bine floarea-soarelui, atât lin oleică, cât şi high oleică. Anul trecut la high oleică am avut o încercare timidă din punctul de vedere al suprafeţei, dar anul acesta vom semăna pe 30 ha. Am avut comandă pentru rapiţă high olleică pe care am avut-o pe 50 ha, dar de la anul suprafaţa se va dubla, dacă nu se va tripla.

– Dacă vorbim de producţii?

– Producţiile sunt într-adevăr mai mici decât cele obţinute în sistemul de agricultură convenţională, dar, având în vedere că preţul este un pic mai mare faţă de cel în convenţional, sigur ne acoperim cheltuielile şi profitul este similar colegilor din convenţional.

– Întreaga producţie pleacă în Germania?

– Nu numai. Avem contracte bune şi cu ferme din România, care produc în sistem ecologic. Am livrat sămânţă de porumb, grâu, mazăre, floarea-soarelui. Anul acesta avem un contract cu o firmă din Austria şi Ungaria pentru Triticum monococum şi o fasole specială numită Azuchi, cu bob mic.

– Materialul săditor vi-l procuraţi singur sau vi-l aduc aceste firme?

– De data aceasta sămânţa a venit de la ei.

– Afacerea ecologică este clar că se bazează pe tratamente naturale. Cum rezolvaţi această problemă, pentru că majoritatea românilor se gândesc că atunci când este vorba de agricultură ecologică nu trebuie să aplici nimic?

– Aţi pus degetul pe rană. Toţi ar trebui să realizăm, atât fermierii cât şi factorii de decizie, că agricultura ecologică este un alt tip de agricultură, cu un specific foarte clar, care la ora actuală în UE se dezvoltă foarte mult şi ar fi păcat ca noi, fermierii români, să nu ţinem cont de această cerere care este din ce în ce mai mare. Avem în prezent o întreagă paletă de substanţe, atât pentru tratamentul bolilor cât şi al dăunătorilor. Există substanţe ecologice atât pentru tratamente în vegetaţie, la sol, bazate pe bacterii, cât şi pentru tratamente şi fertilizanţi din alge marine, cochilii, rocă fosfatică, rocă din care se obţine Dolomita. E adevărat că aceste substanţe sunt un pic mai scumpe.

– Cu ce aţi început semănatul anul acesta?

– Am început cu mazărea, de fapt mazăre asociată cu camelină. Am semănat mai întâi mazărea aşa cum ştiu toţi colegii la 4-5 cm, apoi semănăm camelina peste, la 1-2 cm adâncime. Sunt plante care se seamănă diferit ca adâncime şi ca doză de sămânţă la hectar.

– De ce le cultivaţi împreună?

– Pentru că, prin această asociere, ele se ajută reciproc. În sensul că inişorul sau camelina este o plantă cu tulpină foarte puternică şi care va ţine în picioare cultura de mazăre şi nu o va lăsa să cadă indiferent de nivelul de precipitaţii care va cădea. În al doilea rând, camelina în cultura de mazăre are un efect repelent pentru gărgăriţa mazării. Iar în al treilea rând, obiectivul economic este că obţinem două culturi de pe aceeaşi suprafaţă, culturi care se recoltează în acelaşi timp şi se separă foarte uşor în staţia de condiţionare.

– Anul acesta aveţi comandă şi pentru camelină sau ea joacă doar rolul de susţinere pentru mazăre?

– Anul acesta chiar avem o comandă mare de camelină. Este o plantă un pic mai pretenţioasă, pro­ducţiile nu sunt chiar aşa mari, mai ales în cultura asociată, dar sperăm să o facem.

– La momentul semănării aplicaţi şi alte tratamente?

– Da, facem bacterizare la sămânţa de mazăre cu bateria fixatoare de azot atmosferic în sol. Nivelul de nodozităţi în urma acestei bacterizări este mult mai mare decât la mazărea netratată.

– Ce îngrăşăminte aplicaţi?

– De doi ani aplicăm cu mare succes gunoiul de pasăre în formă peletizată. Gunoi care provine din ferma proprie de găini ouătoare pe care îl peletizăm pentru a ne asigura o aplicare uniformă şi în doze bine stabilite de noi pe întreaga suprafaţă.

Patricia Alexandra POP

Cum primăvara şi-a intrat deja în drepturi, pentru fermierii din judeţul Vaslui însămânţările devin unică prioritate. Ploile căzute în ultima perioadă n-au pus prea mari probleme, aşa că se aşteaptă numai o „undă“ de încălzire a vremii ca lucrările să demareze în forţă. Cu utilajele pregătite, combustibilul cumpărat şi sămânţa la îndemână urmaşii lui Ştefan cel Mare nu sunt deloc ca-n fabula cu musca ieşită la arat, ci îşi asumă activitatea la modul cel mai serios, conştienţi fiind că de calitatea şi momentul lucrărilor depinde recolta viitoare şi de recolta viitoare depinde însăşi bunăstarea lor.

Ghenghea Viorel, comuna Costeşti

Deţine 38,84 ha pe care cultivă grâu, floarea-soarelui şi porumb. „Încep însămânţarea ori înainte de Paşte, ori după Paşte, când se mai încălzeşte. Suntem aproape pregătiţi pentru asta, doar că ne mai trebuie ceva sămânţă. An de an cumpăr sămânţă certificată de la magazine specializate din Bârlad. Prima oară însămânţez floarea-soarelui, că de reînfiinţarea celorlalte culturi când avem bani, când n-avem, când ne mai împrumutăm. Nu ne merge prea bine, dar cum să ne meargă, dacă s-a vândut porumbul cu 0,4 lei/kg? Şi floarea-soarelui la fel, destul de ieftin. Pentru un hectar de porumb ne costă în jur de 400 lei şi ceva numai sămânţa şi n-ai garanţia că plouă sau e secetă. Dacă plouă prea mult nu sunt probleme cu băltirea, că pământul îl avem pe deal. Şi nici cu bolile plantelor nu e mare sperietură, că, dacă sămânţa e tratată, totul e în ordine. Rău este că nu prea avem unde să depozităm după recoltare. Vindem producţia direct de pe tarla cu preţuri mici. Sunt nişte hoţi ăia de-l adună, că ei pun preţul, fie că vrei, fie că nu vrei. Hoţi sunt şi ăia de la guvernare care fac politicile agricole şi-i lasă să-şi facă de cap. Oricum, teoria nu se potriveşte cu practica şi ce se vede din birou nu se potriveşte cu ce e pe teren. Au ieşit ei vreodată pe deal să vadă cum e? Stau numai la birou şi povestesc! Că şi Ceauşescu mai urca pe deal!....“

Antoche Viorel, comuna Ştefan cel Mare

Lucrează 151 ha luate în arendă. Încă de la vârsta de 14 ani munceşte pământul. A prins vremea când se mergea cu sapa pe ogor, fiindcă nu existau erbicidele de acum. „Lucrez pământul în satul meu natal, Bârzeşti, comuna Ştefan cel Mare. Comuna e întinsă la şes, însă Bârzeştiul e pe deal, aşa că nu avem probleme cu băltirea, oricât ar ploua. Însămânţările le încep după Paşte, la floare şi la porumb, căci grâul este deja semănat. Avem toate utilajele pregătite: câteva tractoare româneşti U650, un Claas şi un Giannis. Sămânţa o cumpăr de la distribuitori autorizaţi pe piaţă. Avem şi bani de reînfiinţare a culturilor, fiindcă luăm ce ne trebuie cu plata la recoltare. Noroc cu subvenţiile, care cresc de la an la an.

Duca Ion, comuna Fuieşti

Are 93,32 ha, dintre care 40 ha proprietate şi restul luate în arendă. Chiar dacă pe la jumătatea lunii martie a nins şi a plouat, nu are probleme cu apa, fiindcă terenul nu este la şes. „Mă apuc de treabă înainte de Paşte, că vreau să semăn nişte grâu de primăvară. Nu este el chiar productiv, dar asta e! Am toate utilajele pregătite, intru în câmp cu un disc, cu un combinator şi o semănătoare. Discul e mai vechi, dar semănătoarea e nouă, am semănătoare pneumatică. Campania de primăvară îmi consumă 1,5 tone de motorină, iar ca şi costuri, cu îngrăşăminte şi cu sămânţă, mă duce cam la 750 lei/ha, că sămânţa e destul de scumpă! Folosesc numai sămânţă certificată. Nu mă aştept la boli, deoarece grâul de primăvară e cumva ferit de asta, este un grâu dur. Am mai semănat şi cu ani în urmă, ultima oară în anul 2012. Sunt scumpe input-urile, e scump îngrăşământul, sămânţa e scumpă. Numai sămânţa, pentru 1 ha de grâu, mă costă 560 de lei! Este o soluţie de avarie cu grâul de primăvară, pentru că nu este aşa productiv ca cel de toamnă, în schimb are nişte calităţi de panificaţie deosebite.“

Lovin Georgel, comuna Drânceni

Munceşte 155 ha luate în arendă. Din 1993, tatăl său a început să se ocupe mai serios de agricultură. După Revoluţie şi până în 2006, Lovin Georgel a practicat meseria de bucătar. A lucrat apoi alături de părintele său şi, din 2011, a luat totul „pe spinarea sa“, după cum spune. Are 47 de ani şi, neîndoielnic, îi place mai mult agricultura decât bucătăria. „În ultima săptămână din martie intru la floare. Cultiv şi porumb, grâu. Nu am probleme cu băltirea, că terenul e mai mult pe deal, nu la şes. Am şi tractoare vechi şi noi. La semănat merg cu 3 tractoare U650, iar la pregătirea terenului cu tractorul mare. La însămânţat, cu îngrăşământ, cu seminţe şi cu erbicid ajunge să mă coste cam 2.000-2.200 lei/ha. Folosesc numai seminţe selecţionate la porumb şi la floare. La aceasta din urmă am de la Syngenta, iar la porumb am de la Pioneer şi Monsanto, Syngenta, depinde, fiecare are calitatea sa. La reînfiinţarea culturilor mergem pe finanţare, că de unde aş avea eu atâţia bani? Avem încheiate contracte cu diferiţi distribuitori, care ne aduc marfa, şi toamna le dăm banii la recoltare. Asta se întâmplă în fiecare an. Aş avea ceva de reproşat statului: faptul că, în afară de Comunitatea Europeană, nu avem niciun ajutor de la stat. Pe urmă preţurile. Se ştie că acestea sunt făcute de Port, adică tot de Guvern, deoarece guvernanţii sunt acţionari acolo, nu noi! Am recoltă bună anual. N-o păstrez în silozuri, poate doar o parte din grâu. Ce depăşeşte mai mult de 250 tone de grâu nu pot opri în stoc, că n-am unde.“

Apostu Mihai, comuna Pogoneşti

Lucrează 109 ha luate în arendă. Tatăl său a fost tractorist, după 1990, la o asociaţie nou înfiinţată şi l-a învăţat cum să muncească şi să iubească pământul. Are 45 de ani şi se ocupă serios de agricultură din anul 2005. Intră cu optimism în campania de primăvară, fiindcă tocmai a primit un tractor nou achiziţionat pe un proiect european. „Începem acum, în aprilie, cu floarea-soarelui, depinde de vreme. Avem utilajele pregătite, tractoare mai vechi şi mai noi. Am un tractor la 105 cai putere şi un New Holland luat acum, recent. Am avut un proiect european şi mi-a venit acum tractorul. Cu tot cu sămânţă şi erbicidare mă costă în jur de 1.500 lei hectarul de floarea-soarelui. Cultiv porumb, floarea-soarelui, grâu şi rapiţă. Dar acum rapiţă n-am pus. Am avut, dar am întors-o, fiindcă a plouat anul trecut în august, septembrie. În locul ei am pus nişte grâu. Folosesc seminţe şi româneşti, şi străine. La grâu, de exemplu, am folosit seminţe Izvor şi Glosa. Merge foarte bine sămânţa românească, e mai bună ca cea străină, o să pun numai românească. Dacă o pui toamna din timp e foarte bine, culturile rezistă mai bine la ger.“

Paul Rogojinaru

Liga Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR) susţine că problema vânzării terenurilor către străini sau rezidenţi este o problemă strict naţională şi nu comunitară, cum susţine Ministerul Agriculturii, decizia înstrăinării pământului fiind lăsată de Uniunea Europeană la latitudinea fiecărui stat membru în parte. Aşa se face că multe ţări din UE au impus interdicţii clare străinilor la achiziţionarea de terenuri arabile, în timp ce Guvernul României impune restricţii propriilor cetăţeni.

„Problema terenurilor agricole este naţională, nu comunitară. Ne-a spus-o chiar UE. (…) Fiecare ţară are interesele ei, fiecare guvern îşi apără interesele naţionale.(…)

Apropo de scuza Guvernului cum că ne obligă UE să liberalizăm piaţa funciară. Nu ne obligă UE! Nu are nicio treabă UE. Este doar problema Guvernului (…)

La articolul 65 din tratatul de aderare se spune clar că fiecare ţară îşi protejează cum ştie mai bine siguranţa alimentară şi pentru asta pământul, terenul agricol. Mai există şi partea de integritate teritorială a ţării cu trimitere la Constituţie“, a declarat Laurenţiu Baciu, preşedintele LAPAR.

LAPAR: „România, singura ţară care nu a notificat UE“

Laurenţiu Baciu a arătat că România este singura ţară din Uniunea Europeană care nu a făcut nicio notificare cu privire la vânzarea terenurilor către străini, în vreme ce toate celelalte ţări au notificat UE cu privire la interdicţiile aplicate.

„Noi nu am făcut nicio notificare. Estonia a făcut notificare, iar acum a scos un draft de lege care prevede că nu poţi cumpăra teren decât dacă eşti cetăţean estonian. În Polonia trebuie să faci dovada că ai rezidenţă timp de 12 ani în ţară. În Germania nu poţi cumpăra decât dacă faci parte din economia Germaniei, adică dacă plăteşti taxe acolo“, a continuat Baciu.

În acelaşi registru, Confederaţia Asociaţiilor Ţărăneşti din România (CATAR) a criticat dur noile modificări aduse de Ministerul Agriculturii la legea vânzării terenurilor agricole, pe care le califică drept „un act de trădare naţională“.

„Legea care reglementează tranzacţionarea terenurilor agricole româneşti trebuie să faciliteze accesul fermierilor români (persoane fizice, juridice, asociaţii, cooperative agricole) şi tinerilor fermieri români la resursa principală – pământul – cu scopul de a asigura suveranitatea alimentară şi teritorială a României, ocuparea forţei de muncă, distribuţia judicioasă a resurselor naturale ale ţării cu precădere către cetăţenii ei, pentru a reduce decalajele între România şi celelalte ţări ale Uniunii Europene, la nivel social, economic şi ecologic. Aceste trei criterii stau la baza asigurării sustenabilităţii dezvoltării, subiect atât de dezbătut la nivelul întregii Europe“, a arătat CATAR într-un comunicat.

Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, declara în luna octombrie că, odată cu noua reformă a Politicii Agricole Comune (PAC), România va fi nevoită să accepte ca şi persoanele străine să poată cumpăra terenuri arabile.

„Din 2014 piaţa terenurilor agricole se va liberaliza, conform tratatului de aderare la Uniunea Europeană pe care îl avem semnat şi pe care nu putem face modificări pentru că asta ar însemna ratificarea eventualelor amendamente de toate cele 26 de state membre şi nu avem garanţia că se poate face acest lucru“, a spus Daniel Constantin.

Tot atunci Constantin a arătat că România are nevoie de investiţii în agricultură, inclusiv din partea investitorilor străini.

Bulgaria a restricţionat vânzarea terenurilor agricole până în 2020

„Trebuie să prevenim devalizarea celor mai importante resurse ale Bulgariei“, declara, la sfârşitul lunii octombrie, Volen Siderov, lider al partidului naţionalist Ataka, iniţiatorul propunerii de prelungire a moratoriului, propunere aflată în dezbatere din luna septembrie a acestui an.

Ministrul Constantin a declarat ca reacţie la decizia Bulgariei că, dacă solicitarea de prelungire a interdicţiei cu privire la vânzarea terenurilor va fi acceptată de către UE, şi România va urma exemplul Bulgariei.

LAPAR: „Germania ar fi declanşat un scandal naţional“

Baciu a comparat situaţia din România cu cea din Germania, unde chiar şi vânzarea unui singur hectar de teren ar fi declanşat un scandal naţional. Preşedintele LAPAR susţine că România va deveni foarte săracă pe măsură ce străinii vor acapara terenuri în ţară.

„Când este deja prea mult? Trebuia să ne sesizăm de la primul hectar cumpărat de străini. Dacă se întâmpla asta în Germania, luau foc ăia, era caz naţional. (…) Ţara va fi săracă pentru că firmele străine exportă profitul. Să vă uitaţi în bilanţul acelor societăţi cu proprietari străini. Mai în fiecare an sunt pe pierdere sau aproape de zero. Au suprafeţe de 20-30.000 ha, dar după documentele contabile abia îşi duc zilele. Toată lumea ştie asta. Cu siguranţă şi «serviciile». Dar nu sunt interesate… O să plătim cu vârf şi îndesat faptul că acum suntem paşnici. O să zicem şi atunci: «Ştiţi, s-a negociat prost în tratatul de aderare»“, a punctat şeful LAPAR. Baciu a mai arătat că „nu mai poţi să-i iei înapoi dreptul dobândit legal“, iar „ceea ce au luat este bun luat“.

Poziţia LAPAR coincide cu cea formulată de conducerea Asociaţiei Importatorilor şi Exportatorilor din România (ANEIR), care a arătat recent că exporturile României sunt realizate, de fapt, aproape exclusiv de firmele cu acţionariat străin.

Cea mai mare parte a exporturilor României, respectiv 82,2%, sunt realizate de firmele cu capital străin, pentru că acestea, spre deosebire de companiile cu capital românesc, au un acces mult mai facil la finanţare.

Noua lege va da străinilor un sfert din suprafaţa arabilă a României

Mai mult, reprezentantul LAPAR susţine că noul proiect de lege îi favorizează, de fapt, pe străinii care deţin pământ în arendă şi le pune beţe-n roate fermierilor români.

„Foarte multe firme străine care au pământ în arendă – germane, austriece, daneze, vor avea drept de preempţiune la cumpărare. Cred că vorbim despre circa un milion de hectare de teren aflat în această situaţie. Dacă adăugăm şi milionul pe care-l deţin deja, ajungem la 2 milioane, poate şi mai mult, un sfert din suprafaţa arabilă a ţării în proprietatea străinilor. (…). 0147

Poziţia LAPAR este susţinută şi de Alianţa ROPAC, ai cărei membri sunt de părere că situaţia este de-a dreptul dezastruoasă.

„Cele 1,2 milioane ha sunt cumpărate pe acte, dar oare câte milioane de hectare sunt cumpărate fără acte, doar cu contracte de mână pe terenuri neintabulate? Adevărata suprafaţă deţinută de străini în România se va vedea imediat ce se va pune în funcţiune legea prin care ei au dreptul să cumpere terenuri. Atunci se va vedea adevăratul dezastru care există în piaţa funciară din România“, a declarat la IndAgra Claudiu Frânc, preşedintele ROPAC. În mare parte, potrivit ROPAC, terenurile nu sunt înregistrate în sistemul notarial, fiind cumpărate pe bază de titlu şi nu de carte funciară, pentru a se masca situaţia reală a cumpărărilor şi pentru a se proteja de fiscul din ţara de origine. Mai mult, preşedintele ROPAC susţine că străinii cumpără de mult terenuri pe persoană fizică în toată ţara, deşi legea interzice în prezent acest lucru.

„Sunt peste tot străini, începând din Moldova, sudul României, Banat, până-n Satu Mare. Oriunde mergem în România ştim că există cetăţeni străini care au cumpărat şi cumpără în continuare terenuri ca persoane fizice, chiar dacă legea nu este încă în vigoare“, a punctat Frânc.

Agenţie „de ponturi“ pentru clientela politică

Fermierii nu văd nici rostul noii agenţii care va gestiona fondul funciar şi tranzacţiile între persoane fizice.

„Nu suntem de acord cu înfiinţarea acelei agenţii naţionale pentru că nu va face altceva decât să vândă ponturi. (…) A gestionat prost şi terenurile pe care le-a avut până acum. (…) Notarii au obligaţia ca lunar, dacă nu săptămânal, să dea la statistică suprafeţele de terenuri tranzacţionate. Deci, nu este nevoie de o instituţie care să gestioneze o activitate privată“, a continuat şeful LAPAR.

El a precizat că multe prevederi ale legii sunt, pur şi simplu, neconstituţionale şi inaplicabile.

„N-am înţeles, de asemenea, de ce suntem condiţionaţi de vârstă. Legat de dreptul de preempţiune, care vecin are drept de preempţiune când ai doi, trei sau chiar cinci vecini, în funcţie de forma terenului? Cred că primăria se va transforma într-un fel de Andreea Marin să caute toţi moştenitorii din lumea asta“, a comentat ironic Baciu prevederile legii.

Concurenţă neloială

Potrivit LAPAR, românii se află într-o situaţie de concurenţă neloială cu străinii la achiziţia de terenuri arabile pentru că beneficiază de credite cu dobândă subvenţionate sau fără dobândă, în vreme ce fermierii români nu au acces nici la credite bancare, nici la fonduri europene. În plus, potrivit lui Baciu, un hectar de teren în Europa de Vest „a ajuns la preţul unui autoturism de lux de firmă sau la preţul unui apartament de lux din Bruxelles“. Una peste alta, fermierii români sunt puternic decapitalizaţi comparativ cu cei din restul Europei.

CATAR consideră că legislaţia, limitarea accesului la creditare şi imposibilitatea accesării de fonduri europene de către majoritatea fermierilor români îi pun pe aceştia într-o situaţie gravă de concurenţă neloială faţă de străini, care au astfel acces neîngrădit la piaţa funciară din România, unde sunt practicate încă preţuri foarte mici la achiziţia de terenuri comparativ cu preţurile din restul Europei.

„Se pare că piaţa comună este doar la facere, nu şi la desfacere. Accesul la fonduri europene este infinit mai greu în România comparativ cu restul Europei, subvenţia pe suprafaţă este de câteva ori mai mică, iar fermierii români nu au acces la credite comparativ cu cei străini, care au acces uşor la credite cu dobânzi foarte mici“, a declarat Bogdan Buzescu, preşedintele CATAR, federaţie membră ROPAC.

Preţurile medii ale terenurilor agricole din România au crescut cu aproape 60% în ultimii doi ani, la 3.100 de euro pe hectar, potrivit datelor companiei DTZ Echinox, dar se menţin de 2 până la 8 ori sub cele din majoritatea statelor europene.

Preţurile terenurilor agricole diferă în România foarte puternic între regiuni, astfel că în Nord-Est şi Sud-Est terenurile agricole se vând în medie cu 2.600-2.900 de euro pe hectar, în timp ce în Muntenia şi Banat preţurile sunt mai mari, ajungând la 3.500-3.600 de euro pe hectar, potrivit unui studiu al companiei.

Marius Şerban

Din 2014 orice cetăţean din Uniunea Europeană poate cumpăra terenuri în România. Judeţul Suceava are o suprafaţă de teren agricol de 347.000 ha, din care 180.372 ha este suprafaţa arabilă, 90.000 ha cu păşuni, 74.000 ha de fâneţe, 2.810 ha livezi, dintre care pe rod sunt 1.517 ha.

Ing. Vasile Schipor, şeful Direcţiei pentru Agricultură Suceava, crede că liberalizarea cumpărării terenurilor agricole nu va aduce fermieri străini în nordul ţării, terenurile sucevenilor nefiind atractive.

„Nu aş crede că judeţul Suceava este atractiv din punctul de vedere al tranzacţiilor cu terenuri agricole pentru că acestea sunt fărâmiţate, nu sunt disponibile în suprafeţe mari, comasate, ca să creeze atractivitate pentru achiziţie. Plus faptul că în judeţul Suceava oamenii ţin foarte mult la aceste terenuri şi sunt destul de bogaţi astfel încât să nu le înstrăineze. O suprafaţă de teren o vinzi o singură dată şi după aceea nu o mai ai. Nu numai dintr-un patriotism local nu vând oamenii terenuri, ci şi datorită faptului că suprafeţele deţinute sunt mici. Majoritatea suprafeţelor sunt în zonă colinară, în zonă de munte, sunt suprafeţe de păşune şi fâneaţă care nu sunt pretabile pentru cultura mare şi care să aducă un venit imediat. În plus, noi creştem mai mult animale în zona de munte şi avem nevoie de aceste pajişti“, ne-a declarat Vasile Schipor.

În zona Sucevei puţini străini au găsit să cumpere pământ

Până la sfârşitul acestui an, legislaţia românească permitea străinilor să arendeze sau să cumpere teren, nu mai mult de 100 ha, doar dacă înfiinţau o firmă în România, aveau pregătire în agronomie şi o experienţă de 5 ani în agricultură. Până acum, în condiţiile actualei legislaţii se impuneau anumite condiţii, de aceea în zona Sucevei puţini străini au găsit să cumpere pământ. Specialiştii în agricultură spun că sunt zone productive în ţară cu teren mult mai fertil, cu suprafeţe mari, comasate, ce vor face cu siguranţă obiectul unor tranzacţii cu cumpărătorii străini.

Cele mai mari ferme din judeţ, de câteva sute de hectare, se regăsesc în zona Siret şi Negostina, specializate pe culturi de cereale, cartofi, culturi furajere şi, mai nou, rapiţă. Ele aparţin unor localnici care, după investiţii masive, au început să aibă profit şi este greu de crezut că, după ani de investiţii cu profit, aceştia vor vinde străinilor.

Şeful Direcţiei Agricole Suceava spune că o eventuală achiziţie masivă de teren agricol poate avea în vedere suprafeţe aparţinând mai multor comune, un exemplu fiind cel dat de doi tineri fermieri nemţi din Hanovra, care au concesionat pe rând aproape 1.000 ha pe raza a 4 comune din zona Fălticeni, iar de 5 ani cultivă porumb, sfeclă de zahăr, grâu etc., cu producţii mai mult decât „elegante“ la hectar.

Trebuie găsite soluţii pentru perpetuarea asociaţiilor şi a fermelor

„Ca vechi agricultor, pentru că de la terminarea facultăţii am lucrat în câmp, nu aş fi făcut acest proiect de lege. Dar sunt nişte directive ale Uniunii Europene la care noi trebuie să ne aliniem şi pe care trebuie să le respectăm. Chiar dacă sunt puse nişte condiţii privind dreptul de preemţiune, condiţii legate de tinerii fermieri, de stat, de vecini, de arendaşi şi care dau prioritate la cumpărarea terenurilor trebuie puse nişte condiţii care să fie stricte pentru ţara noastră, pentru că românul este inventiv şi se vor găsi portiţe de a merge pe lângă lege şi a se face tranzacţiile. Dispărând pregătirea în domeniul agricol ca şi condiţie, nu este greu să faci o societate, să găseşti un inginer care, pentru câţiva bani, se lasă prins într-o asociaţie, şi patronul să fie străin. Trebuia să se creeze cadrul legal pentru înfiinţarea de asociaţii puternice, ferme familiale puternice. Măsura 141 pentru tineri trebuia să lărgească sfera de activitate pentru a creşte perioada de acordare a subvenţiilor la cel puţin 10 ani. Dacă pe termen de 10 ani sau 20 de ani derulez nişte fonduri cu obligativitatea de a menţine investiţia şi ferma în această perioadă, copiii mei care au acum până în 10 ani vor avea 18 sau 20 de ani, vor creşte lângă mine şi vor fi interesaţi să preia activitatea astfel încât investiţia părinţilor să meargă mai departe. Trebuia să se găsească modalitatea de perpetuare a asociaţiilor şi a fermelor mari, astfel încât să rămână în proprietatea românului, iar familia să-şi poată câştiga existenţa“, a precizat ing. Vasile Schipor.

Terenurile româneşti sunt foarte atractive şi în zonele colinare

Agricultorii suceveni susţin că străinii care doresc să investească în agricultura românească puteau arenda sau concesiona pe 10 sau 20 de ani terenul, dar după această perioadă proprietarul putea negocia noi condiţii sau îşi putea primi terenul înapoi. Ei spun că pământul românesc este conform statisticilor comparabil cu cel din Franţa, având o productivitate foarte mare. Terenurile româneşti sunt foarte atractive şi în zonele colinare, unde se pot înfiinţa livezi sau plantaţii viticole sau de arbuşti fructiferi.

Este posibil ca, peste câţiva ani, tinerii plecaţi să-şi caute un rost în străinătate să se întoarcă în ţară şi aici să nu mai aibă ce munci pentru că părinţii au vândut pământul pentru că erau prea bătrâni sau au fost mulţumiţi de valuta primită.

„Din punctul meu de vedere, ca specialist care lucrează în agricultură, dreptul de proprietate asupra pământului trebuie să fie foarte bine gândit, pământul nu trebuie înstrăinat cu atâta lejeritate. Vânzarea este un act de voinţă, prin notariat, dar agricultorul nostru nu are situaţia financiară a agricultorului din alte ţări din Uniunea Europeană, iar tentaţia va fi mare“, a concluzionat ing. Vasile Schipor.

Silviu BUCULEI