Kuhn GMx aprilie2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 12 Apr 2021

Congresul Euroseeds, sub semnul incertitudinilor generate de strategiile UE

În acest an, pentru producătorii de semințe din Europa totul a fost o provocare. Chiar și organizarea congresului anual al Euroseeds, Asociația producătorilor și condiționatorilor de semințe din Europa, a fost o provocare. Planificat inițial a se desfășura în Malta, evenimentul s-a mutat on-line. Cu toate acestea, între 11 și 13 octombrie, peste 400 de reprezentanți ai industriei de profil din țările europene au răspuns „Prezent!“ la apelul organizatorilor.

A fost o primă experiență virtuală completă, au apreciat organizatorii. Congresul a cuprins o sală de expoziții, o zonă comercială, un salon de socializare și, cel mai important dintre toate, o sală de reuniuni în care au avut loc numeroase prezentări foarte interesante, urmate de discuții pe mai multe teme prioritare pentru sectorul semințelor din Europa.

Putem ajunge la un Green Deal durabil?

„Acordul Verde al UE și strategiile sale, Farm-2-Fork și Biodiversitate, pot oferi un acces sporit la noile tehnici de ameliorare a plantelor și la inovație în domeniul semințelor?“ a fost întrebarea cea mai importantă, care a revenit ca un leitmotiv în toate discuțiile, indiferent de domeniul specific pe care erau axate.

Numeroși experți s-au reunit pe platforma virtuală pentru a analiza toate aspectele considerate decisive pentru creșterea capacității sectorului de ameliorare a plantelor și de inovare în domeniul semințelor, astfel încât acesta să poată contribui cu succes la un „green deal“ cu adevărat durabil.

Discuțiile legate de drepturile de proprietate intelectuală, care au deschis, luni dimineață lucrările Congresului au evidențiat echilibrul delicat dintre necesitatea încurajării investițiilor și protejarea accesului la rezultatele cercetării. Francisco Garcia-Valero, de la Oficiul UE pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), a explicat termenii de referință ai unui viitor studiu care va evalua impactul economic și durabil al drepturilor de proprietate intelectuală ale creatorilor de plante în UE. Reprezentanții mai multor organizații cu activitate în domeniu au subliniat câteva provocări potențiale ale metodologiei, dar au recunoscut, în general, necesitatea și importanța unui astfel de studiu.

Noile tehnologii de ameliorare și inovarea, unelte indispensabile

Un alt subiect s-a axat pe oportunitățile și restricțiile de utilizare a celor mai noi metode de ameliorare a plantelor. Dr. Petra Jorasch a prezentat rezultatele unui studiu realizat recent de organizație. Sondajul confirmă interesul enorm al companiilor de a folosi noi metode de selecție a plantelor pentru obținerea unei game largi de specii, cu noi trăsături. Însă, în același timp, studiul relevă și faptul că, din cauza actualelor reglementări în domeniu ale UE, majoritatea companiilor și-au mutat activitatea de R&D în această ramură pe alte continente...

O altă dezbatere aprinsă a generat obiectivul de creștere de cel puțin 25% a suprafeței cultivată în sistemul organic, pe care și-l propune Green Deal. Participanții la dezbatere, printre care s-au aflat și reprezentanți ai DG SANTE, COPA-COGECA, IFOAM, mediului academic și al industriei, au abordat factorii determinanți și limitările dezvoltării în continuare a agriculturii organice. Principala temere exprimată a fost aceea că, la nivelul actual al cunoașterii și dezvoltării agriculturii, nu se poate asigura o productivitate care să asigure necesarul de hrană din viitorul apropiat utilizând tehnologiile organice. În strânsă corelație cu acest subiect a fost și tema următoarei dezbateri. „Să obținem mai mult cu mai puțin: cum să reducem utilizarea pesticidelor și a îngrășămintelor fără a pierde din punctul de vedere al securității și siguranței alimentare?” a fost o altă întrebare fundamentală care a iscat aprinse controverse. Reprezentanții ECPA, COPA-COGECA și ai industriei au încercat să stabilească dacă putem echilibra aceste obiective cu cele de sănătate a plantelor și securitatea alimentară și ce măsuri concrete pot contribui la susținerea acestui echilibru. Din nefericire, dezbaterea nu a putut ajunge la o concluzie unanimă și în acord cu acest ambițios obiectiv al Comisiei Europene...

„Sperăm că discuțiile vor genera soluții corecte!“

Au avut loc două dezbateri foarte interesante și cu privire la evaluarea continuă a legislației UE privind comercializarea semințelor. Prima a analizat așteptările și nevoile utilizatorilor profesioniști de semințe și a furnizorilor de semințe, în timp ce a doua s-a concentrat pe piețele non-profesionale. Participanții au inclus reprezentanți din DG SANTE, contractantul Comisiei Europene pentru studiu, UPOV, CPVO, COPA-COGECA etc.

Principalul subiect al părții deschise a Adunării Generale a fost analiza Green Deal, cât de realiste sunt obiectivele sale și ce mijloace ar putea fi la dispoziția UE pentru a rezolva unele dintre conflictele cu alte obiective strategice. Prof. Tim Searchinger, director tehnic al Programului alimentar de la World Resources Institute (SUA), a stabilit scenariile și a subliniat tendințele mondiale în agricultură și producția de alimente. Este de remarcat privirea detașată a profesorului, care a privit lucrurile obiectiv, cu detașarea americanului aflat departe de disputele din interiorul UE. Nu la fel au vorbit despre cât de importante sunt ameliorarea plantelor și inovarea în domeniul semințelor invitații speciali, între care s-au aflat europarlamentarul Paolo De Castro și dna Dorothée André, de la DG SANTE. Până la urmă, și de această dată concluziile au rămas la latitudinea fiecărui invitat.

La încheierea Congresului, dl Garlich von Essen, secretarul General Euroseeds, a apreciat că nu există neapărat o contradicție. Se poate obține mai mult cu mai puține pesticide și mai puțini fertilizanți, nu neapărat printr-o mărire a suprafețelor, ci utilizând plante îmbunătățite, din semințe mai bune. „Ar fi mai eficient să rezolvăm lucrurile pas cu pas decât să fixăm obiective mărețe și apoi să distrugem totul, fără să oferim niciun fel de opțiuni la calea fixată pentru a le atinge“, a arătat domnia sa.

„Ameliorarea plantelor și inovarea în domeniul semințelor reprezintă un instrument pentru a asigura mai multă hrană, într-un mod mai sustenabil, pentru mai mulți oameni. Pragmatismul și utilizarea științei și a tehnologiei, claritatea evaluării impactului asupra diferitelor grupuri implicate, toate acestea ne vor face tuturor bine. Sperăm că toate aceste discuții vor genera, în timpul implementării concrete a strategiei Farm to Fork, soluții corecte care se vor transforma în sarcini legislative foarte concrete, care vor afecta viața tuturor fermierilor, a tuturor cetățenilor europeni și, potențial, din toată lumea!“, a conchis vorbitorul.

Ion Bogdan

Ferma Duroc și strategia „de la fermă la furculiţă“

Încă de la vârsta de 3 ani, Fitero Liviu, un tânăr de 31 ani născut în Oradea, judeţul Bihor, poate spune că şi-a găsit calea în viaţă, îndrăgind şi îngrijind toate animalele de prin ograda bunicilor. Dar, din 2010 a prins drag de rasa de porci Duroc, pe care o consideră câştigătoare, mai ales că doreşte să aplice strategia „de la fermă la furculiţă“ şi să înfiinţeze o carmangerie cu produse proprii rezultate exclusiv din carne de porc Duroc.

„Întreaga viaţă mi se învârtea în jurul animalelor, bunicii şi părinţii mei crescând porci şi vaci în sistem gospodăresc. Cum rodul nu cade niciodată prea departe de pom, din anul 2008 am început să iau în serios această minunată ramură a agriculturii şi am pus bazele unei crescătorii de porci, iar de la an la an am încercat să mă dezvolt în acest sens“, spune tânărul.

Având o foarte bună colaborare cu unii fermieri din Ungaria, aceştia fiind membrii unei asociaţii de crescători de rasă pură, Liviu a reuşit să aducă rasa Duroc şi în ţara noastră, dar nu orice fel de Duroc, ci cu provenienţă USA (New Jersey), vechea şi autentica linie de Duroc. „Din 2010 cresc această rasă în sistem liber şi semi-liber. Aceşti porci nu ştiu ce înseamnă «detenţia», ei s-au născut, au crescut şi îşi duc veacul în totală libertate, după bunul plac. Acest mediu de creştere, din punctul meu de vedere, este cel mai benefic pentru animale deoarece pot să facă mereu ceea ce ele doresc, ligamentele şi încheieturile devin mult mai puternice, dimensiunile suinelor crescute în acest sistem vor fi mult mai mari faţă de cele crescute în sistem închis, din pământ îşi iau porţia necesară de săruri şi minerale, se bălăcesc în nămol în zilele călduroase; pentru că nu au «vieţuitoare» (paraziţi) pe ele sistemul lor imunitar fiind astfel extrem de puternic neavând nevoie aproape niciodată pe tot parcursul vieţii de tratamente, iar eu urmăresc în mod deosebit bunăstarea animalelor“, adaugă acesta.

Proiect nou, strategie nouă: „de la fermă la furculiţă“

Până în prezent, dezvoltarea fermei s-a realizat prin intermediul surselor proprii de finanţare, însă datorită faptului că fermierul îşi doreşte atingerea celor mai înalte standarde, anul viitor va aplica pentru a atrage fonduri europene prin submăsura 6.1 – Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri din PNDR. „Prin obiectivul principal al acestui proiect se urmăreşte îmbunătăţirea managementului, creşterea competitivităţii sectorului agricol şi sprijinirea procesului de modernizare şi conformitate cu cerinţele pentru protecţia mediului, igiena şi bunăstarea animalelor. Îmi doresc de asemenea să se finanţeze: construirea sau modernizarea fermei, precum şi asigurarea utilităţilor în vederea condiţiilor de mediu; procesarea produselor obţinute la nivelul fermei, aceasta cuprinzând echipamentele necesare pentru vânzarea produselor procesate, inclusiv depozitare şi răcire. Scopul principal este acela de aplicare a strategiei «de la fermă la furculiţă» (Farm to Fork); existenţa unui teren cu o suprafaţă suficientă pentru a obţine hrana necesară animalelor din ferma proprie, o zonă de procesare şi magazine sau chiar restaurante în care se vor vinde produsele obţinute. Aşadar, am în plan şi înfiinţarea unei carmangerii cu produse proprii rezultate exclusiv din carne de porc Duroc. Acest proiect este unul exclusivist deoarece ţintesc spre zona bio“, mărturiseşte orădeanul.

Porcul din rasa Duroc este unul docil, cu un temperament calm, iar prolificitatea este mai mult decât mulţumitoare întrucât rezultă o medie de 10, chiar peste 10 purcei înţărcaţi/scroafă, specifică micul crescător. „Pe parcursul anilor am avut plăcerea de a lucra cu aproape toate rasele mari de porci, însă aceasta este câştigătoare pentru mine. Scroafele sunt extrem de grijulii, având o capacitate foarte ridicată de alăptare, iar vierii Duroc sunt cei mai valoroşi deoarece au capacitatea de a îmbunătăţi calităţile oricărei rase, fiind folosiţi de marile ferme tocmai pentru că au capacitatea de a transmite foarte bine calitaţile unice ale acestei rase.“

Nou concept: lot de porci la „expoziţie“

porci

Carnea porcului Duroc este apreciată la nivel mondial de către gurmanzi şi nu numai, aceasta fiind una marmorată, suculentă, iar inserţiile de grăsime intramusculară fac inconfundabil gustul acestei cărni, specifică Liviu. „Acest aspect îl voi scoate în evidenţă şi în proiectul meu de viitor şi sunt convins că va avea succes în rândul românilor de pretutindeni deoarece voi pune la dispoziţia tuturor un nou concept în ceea ce înseamnă carne de porc. Oamenii vor avea posibilitatea de a alege cu exactitate exemplarul care va urma a fi sacrificat şi îşi vor putea alege părţile dorite din acel porc sau chiar produse rezultate din el. Cu alte cuvinte, voi scoate un lot de porci la «expoziţie», iar cumpărătorul îşi va putea alege un jambon, un cotlet, o ceafă, un ciolan, chiar o jumătate de carcasă sau şi un porc întreg. Ceea ce va face unic acest proiect este faptul că porcii vor fi crescuţi după exemplul fermierilor americani, chiar de unde izvorăşte acest minunat porc, Duroc-ul. Porcii vor creşte în totală libertate, astfel toate beneficiile sistemului de creştere se vor regăsi în calităţile cărnii. Vor lipsi E-urile, antibioticele şi toate elementele nocive, totul fiind controlat de supremul arbitru, şi anume de natură şi de voinţa porcului. Porcii nu vor fi scoşi la licitaţie la 6 luni, ca în fermele intensive, ci la minimum 12 luni deoarece gustul cărnii de porc ajuns la maturitate este unul net superior faţă de cel al unui porc de 5-6 luni îndopat cu fel şi fel de lucruri care nu au tocmai cea mai pozitivă influenţă asupra sănătăţii acestuia, prin urmare nocive şi pentru consumatorul final. Un porc liber să se plimbe, să mănânce după bunul plac, cu un indice de stres inexistent, va oferi o calitate a cărnii incomparabilă. Cred că toată lumea este de acord cu faptul că gustul cărnii din comerţul autohton nu este pe măsura preţului plătit şi cu toţii tânjim după gustul de odinioară, când porcul era crescut în gospodărie cu porumb, iarbă şi poate mai avea acces şi la o păşune unde făcea mişcare în voie. Acesta este scopul proiectului meu, vreau să aduc gustul porcului de altădată în prezent, vreau ca urmaşii noştri să consume o carne sănătoasă şi să aduc zâmbetul pe buzele tuturor în momentul în care vor gusta carnea rezultată din porcul Duroc.“


„Pentru mine zootehnia este o artă, iar arta reprezintă frumosul. Astfel, ceea ce se întâmplă în cadrul fermei nu este o simplă afacere, nu cresc porci de dragul profitului. Porcul meu are o poveste, fiecare purcel care pleacă din ferma mea duce cu el o parte din sufletul meu pentru că eu particip activ de la aducerea pe lume a tuturor purceilor până la vânzarea acestora. Fiecare «mamă» (scroafă) pe care o deţin în acest moment a fost selectată de mine încă din «generaţia de aur», am crescut împreună, am trecut împreună prin multe schimbări, am câte un nume pentru fiecare dintre ele şi le tratez ca pe cea mai de preţ avuţie“ - Fitero Liviu.


Beatrice Alexandra MODIGA

Județul Ialomița, la inima Bărăganului, dar nu și la a celor care o gestionează

Abia acum se lucrează la Strategia de dezvoltare a județului Ialomița pentru următorii șapte ani, iar documentul va fi finalizat cel mai probabil în septembrie 2022, la un an și nouă luni după ce UE intră în exercițiul financiar 2021-2027. Proiectul costă 2,27 milioane de lei, iar banii sunt asigurați majoritar (84, 58%) din fonduri europene. Este de așteptat să vedem cam care este viziunea de dezvoltare a unui județ a cărui cea mai importantă resursă este solul. Anterior, nici nu se puteau realiza previziuni clare, dat fiind faptul că, spre deosebire de alte județe, care au câte o strategie pentru fiecare ciclu financiar european, Ialomița și-a imaginat un plan pe 12 ani, 2009-2020!

Situat în inima Bărăganului, cu o suprafață de 445.289 ha și 265.559 de locuitori, județul Ialomița este al 35-lea, ca întindere și al 38-lea, ca populație, din România. Ca structură administrativ-teritorială, are în componență trei municipii (Slobozia, Urziceni și Fetești), patru orașe (Țăndărei, Amara, Căzănești și Fierbinți-Târg) și 59 de comune (127 sate, din care patru aparțin mediului urban). Vorbind despre elementele pe care s-ar putea clădi viitorul, ialomițenii menționează câteva atuuri: stațiunea balneoclimaterică Amara, cu tot cu parcul de 64 ha din preajmă; Târgu (sau orașul, cetatea) de Floci, locul de la vărsarea Ialomiței în Dunăre, important centru comercial medieval între Orient și Occident, unde se spune că s-ar fi născut și primul întemeietor al Unirii, Mihai Viteazul, iar actualmente, pe 80 ha de lângă Giurgeni, s-au efectuat săpături arheologice, ce au evidențiat existența în orașul dispărut a patru biserici, trei necropole, peste 200 de locuințe, ateliere și portul; punerea în valoare a turismului pe Dunăre, inclusiv prin realizarea unor porturi și pontoane turistice la Fetești-Bordușani-Făcăeni-Vlădeni-Giurgeni; exploatarea (și a) potențialului agricol dintre Dunărea Veche și Brațul Borcea, precum și pe cel din luncile Ialomiței și Dunării etc.

Poziție oscilantă, după PIB general și PIB/cap de locuitor

Dar să vedem în ce stadiu se află astăzi Ialomița. Conform estimărilor Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză, PIB-ul s-ar putea situa, în 2020, la 10.445 milioane lei, cifră care situează județul pe locul 38 la nivel național, în urma sa aflându-se doar Covasna, Sălaj și Mehedinți. Ca PIB pe cap de locuitor, cu 8.733 euro, Ialomița face un salt spectaculos, plasându-se pe poziția a 25-a între județele României. În fine, din punctul de vedere al salariului mediu net, Ialomița se poziționează pe locul 28, chiar înaintea altor județe mult mai dezvoltate, cum ar fi Maramureș, Bihor sau Neamț! Pe fondul epidemiei și a crizei bugetare și economice din 2020, totuși e de preferat ca datele CNSP să fie luate cu rezerva de conjunctură.

Penultimul pe plan național, ca venituri totale

Cifre veridice avem însă din 2019, furnizate de Direcția pentru Politici Fiscale și Bugetare Locale din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, Administrației și Dezvoltării, iar acestea privesc bugetul de venituri și cheltuieli ale autorităților publice județene și locale. Cu un total de 699,98 milioane de lei venituri totale, Ialomița se situează pe locul 40, în urma sa fiind doar Covasna. În această sumă sunt cuprinse însă și plățile proiectelor europene sau finanțate din fonduri guvernamentale. Cifra seacă, a veniturilor proprii, care reflectă puterea economică reală a unei zone, a fost de 278,38 mil. lei, poziționând Ialomița spre sfârșitul clasamentului la nivel național (locul 39, înaintea județelor Giurgiu și Sălaj, dar după Covasna, Teleorman, Mehedinți sau Caraș-Severin). Realitatea este că profilul preponderent agricol nu a reușit – ca nicăieri în lume, de altfel – să facă minuni, deci Ialomița ar putea plăti tributul neindustrializării. În fine, cândva o fi fost ceva producție, dar astăzi industria este slab reprezentată în cele mai mari două orașe, Slobozia și Urziceni. Ca să nu spunem că două orașe, „făcute“ la comandă, din cerința de a avea un anumit procent al populației urbane, am numit Căzănești și Fierbinți Târg, realizează venituri proprii (în jur de 3,3 mil. lei) cât o comună săracă din Ilfov (ultimul, vă amintiți, are cele mai bogate așezări rurale din România). Cât despre satele din Bărăganul ialomițean, ei bine, doar două, Sinești și Făcăieni, au venituri la bugetul primăriei mai mari de 3 mil. lei.

Judetul Ialomita tabel

În afară de alimentare cu apă și drumuri, infrastructura e la... pământ!

Alte elemente clare privind infrastructura vin din cifrele Institutului Național de Statistică. Astfel, în 2019, Ialomița avea o rețea de drumuri de 1.160 km (din care 25 km de autostradă), dar 72 km (6,2%) erau încă din pământ, iar 156 km (13,44%) de căi rutiere, cel mai probabil de interes local, din pietriș. Acestora li se adaugă 500 km de străzi orășenești, din care numai 240 km sunt modernizate, ceea ce ar însemna că mai mult de jumătate dintre ele n-ar fi în stare tocmai bună. Singura utilitate publică mai bine pusă la punct – asta la prima vedere – este rețeaua de alimentare cu apă; din 7 orașe, 7 au sistem de alimentare cu apă, iar din 59 de comune, 53 (89,83%) dispun de rețea proprie de apă. Dar, fiindcă aici apare și un „dar“, sistemul nu a ajuns probabil în toate satele/cartierele ori nu toate gospodăriile s-au conectat la apă de vreme ce INS spune că, în Ialomița, la o populație de 265.559 de locuitori, doar 161.215 (60,75%) de persoane beneficiază de alimentare cu apă. Cât despre canalizare sau gaze, lucrurile stau foarte slab: 6 orașe și 7 comune dispun de sistem de canalizare (19,69%), iar 5 orașe și 6 comune sunt branșate la rețeaua de gaze (16,66%). Multe chestiuni devin deci explicabile, apropo de dezvoltarea sau mai bine-zis subdezvoltarea Ialomiței. Dacă am adăuga și școlile care au toaleta în fundul curții – nu multe, dar în acest caz „mult“ înseamnă și 5 sau 10! – avem o imagine de ansamblu nu foarte optimistă.

Salvarea vine (a venit!) tot din agricultură

În schița de strategie viitoare se vorbește despre turism ca despre salvarea economică a județului. Între noi fie vorba, până acum progresele au venit realmente din agricultură, unde Ialomița se află între primii 11-12 mari producători de cereale din România și pe poziția a 16-a, ca producție de legume. Fermele sunt mai dinamice ca oricare alt sector, făcând pionierat și la atragerea fondurilor europene, și la retehnologizare, și la producția pe unitatea de suprafață. Doar că agricultura e cum e, mai prost plătită. În fine, industria – atât cât este – e legată tot de agricultură. Cât despre visul turistic al ialomițenilor (29 de structuri de cazare și 43.567 de turiști), să fim serioși, abia acum se fac ceva renovări în stațiunea Amara, iar porturile mult visate de la Dunăre sunt aproape de domeniul SF.

Mă rog, SF pentru autoritățile județene, de vreme ce pe site-ul Consiliului Județean (la Instituția Prefectului nici nu există!) sunt creionate idei generale, fără nicio cifră suport. Sau, dacă vreți, iată o cifră suport: prin Programul Operațional Regional, derulalt prin ADR Sud-Muntenia, din 307 proiecte, doar 35 au fost atrase de autoritățile publice din Ialomița, adică fix 11,5%!

Maria Bogdan

Toată lumea face strategii pentru agricultură

În ultima vreme toată lumea vorbeşte de potenţialul agriculturii româneşti şi anunţă strategii peste strategii. Dacă la ministerul de resort se pregăteşte un master - plan care va stabili direcţiile importante de dezvoltare a agriculturii pe termen mediu şi lung, la Cotroceni a fost deja lansată spre dezbatere publică Strategia de Dezvoltare a Agriculturii, în perioada 2014-2030. După o vară caniculară, se anunţă un septembrie de foc.

Luna iulie a debutat cu lansarea raportului Comisiei prezidenţiale pentru politici publice de dezvoltare a agriculturii în România. Acesta se va afla în dezbatere publică 30 de zile, urmând ca după integrarea observaţiilor în documentul final, în septembrie, să fie semnat Pactul pentru agricultură. Preşedintele Traian Băsescu a invitat partidele politice să facă acest lucru, mai rămâne să se şi întâmple. Raportul a fost elaborat de o comisie condusă de Valeriu Steriu, care a inclus şi reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii, obiectivul principal fiind crearea unei viziuni în domeniul agriculturii până în 2030.

„Grija noastră trebuie să fie aceea de a nu lăsa acest raport, îmbrăcat frumos în piele, în biblioteca Preşedinţiei, ci el va trebui să devină o realitate dacă vrem să valorificăm ceea ce propun oameni extrem de competenţi pentru agricultura românească“, a declarat Traian Băsescu la lansare.

Preşedintele a atras atenţia că principala sursă de finanţare este Politica Agricolă Comună, cu obligaţii pentru Guvernul României de a finanţa, într-o manieră rezonabilă, dar nu la fel de mică precum până acum, tot ceea ce se propune în document. Raportul menţionează pe lista problemelor cu care se confruntă agricultura locală fărâmiţarea extrem de ridicată (0,3% din ferme acoperă 49% din suprafaţa agricolă, iar 97,7% din ferme, care au sub 100 ha, acoperă 38% din suprafaţa agricolă), populaţia îmbătrânită care munceşte în sector, interesul scăzut pentru asociere din partea micilor fermieri sau nefuncţionalitatea pieţelor agroalimentare. Preşedintele Comisiei prezidenţiale pentru politici publice de dezvoltare a agriculturii, Valeriu Steriu, a declarat că strategia pentru agricultură este „o analiză minuţioasă“ a sectorului agricol din România cu scopul elaborării unui cadrul strategic orientativ pentru dezvoltarea agriculturii şi pentru perioada 2014-2020. „Sugerăm în raport politici pentru dezvoltarea exploataţiilor agricole, stimularea comasării suprafeţelor agricole.(...) Sunt propuse soluţii pentru dezvoltarea şi echilibrarea economiei rurale agricole, a fermelor mici şi mijlocii, extinderea acestora în spaţiul rural, dar şi aspecte pentru echilibrarea balanţei alimentare şi de plăţi. Este o analiză profundă a industriei alimentare, pentru că România este astăzi importatoare de alimente, dar un exportator de materie primă. Nu în ultimul rând, propunem în raport aspecte despre cercetare, consultanţă şi învăţământ. Fără o reformă în acest sector, lucrurile nu pot evolua pentru viitorul din spaţiul rural“, a spus şeful Comisiei prezidenţiale pentru agricultură.

Pe lista obiectivelor urmărite se numără garantarea siguranţei alimentare a populaţiei, dublarea randamentelor agricole din deceniul 2000-2010, dar şi a valorii producţiei vegetale şi animale faţă de cea din 2010, triplarea valorii producţiei agroalimentare procesate faţă de cea din 2010 sau asigu­rarea integrală a necesarului intern de produse alimentare de calitate. Obiective îndrăzneţe, dar şi oarecum „imposibile“, după cum recunoaşte până şi preşedintele. Important este însă că primii paşi au fost făcuţi.

Şi Ministerul pregăteşte un master-plan

Ministrul Agriculturii Daniel Constantin lucrează, în schimb, la un master-plan pentru dezvoltarea agriculturii şi pentru care va fi nevoie tot de un „acord politic“. Lansarea este programată pentru septembrie, după ce vor fi avut loc o serie de consultări organizate de minister. Numai în iunie au fost iniţiate consultări cu reprezentanţii Academiei Române şi ai Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu – Şişeşti“, cu Comisia Prezidenţială pentru Agricultură, dar şi cu investitorii locali. Concluziile desprinse de pe marginea acestor reuniuni se vor regăsi în master-plan, care va fi supus dezbaterii parlamentare, după cum susţine ministrul.

Şansa României

Ţara noastră are o singură şansă pentru dezvoltarea agriculturii: alocarea masivă, dar raţională, de capital investiţional în infrastructura rurală, echiparea teritoriului agricol cu sisteme de irigat, plantarea perdelelor de protecţie în zonele cele mai aride, modernizarea exploataţiilor agricole, extinderea întreprinderilor de stocare - procesare a produselor agroalimentare (nu numai cereale), precum şi sporirea capitalului de exploatare atât din surse proprii cât şi din credite bancare avantajoase acordate fermelor agricole, se arată în raport. Nu în ultimul rând, România are un potenţial alimentar, la orizontul 2030, pentru 38,5 mil. persoane şi un disponibil pentru export şi consum nealimentar de materii prime agricole de circa 49-50 mld. euro.

Ioana GUŢE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2013

Abonează-te la acest feed RSS