Lumea satului 750x100

update 22 Oct 2020

Certificarea şi controlul seminţelor, în impas

Urmează reorganizarea

Cele 30 de inspectorate teritoriale pentru calitatea seminţelor şi a materialului săditor au depus la MADR un memoriu referitor la intenţia de desfiinţare a instituţiei centrale şi de deposedare a inspectoratelor teritoriale de personalitatea juridică pe care astăzi o au. Demersul a avut loc în vremea când această schimbare s-ar fi vrut operată printr-o ordonanţă de urgenţă, fără să se fi realizat o consultare cu specialiştii din ţară. Ulterior, MADR nu a agreat ori a renunţat la ordonanţa de urgenţă, dar nu şi la ideea în sine, preluând cu mici modificări textul şi incluzându-l în noua lege de reorganizare a MADR. Memoriul a rămas şi astăzi fără răspuns. Şi nici audienţa solicitată nu a fost acordată.

Argumentele MADR pentru desfiinţarea actualelor instituţii

Aşadar, MADR propune, cităm din proiectul de lege, „înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Resurse Vegetale (ANRV) prin reorganizarea Inspecto­ratelor teritoriale pentru calitatea seminţelor şi a materialului săditor (ITCSMS) care se desfiinţează, ca urmare a comasării prin fuziune şi prin preluarea activităţii Inspecţiei Naţionale pentru Calitatea Seminţelor (INCS) de la Direcţia Inspecţii“.

Raţiunile pentru care autorităţile justifică modificarea ţin de, cităm: „optimizarea activităţilor în domeniul controlului, producerii, prelucrării şi certificării calităţii seminţelor şi a materialului săditor“ şi „necesitatea corelării volumului de activitate în profil teritorial cu cheltuielile de capital, materiale şi personal în ansamblul lor şi în special a celor bugetare, prin asigurarea într-o măsură mai mare a autofinanţării din veniturile extrabugetare încasate conform prevederilor Legii nr. 266/2002, republicată“. Patrimoniul ANRV va fi format din clădirile şi laboratoarele ITCSMS-urilor din ţară, care vor rămâne fără personalitate juridică şi bunuri, nu mai pot manageria activitatea din teritoriu, nu mai au puterea de decizie, care se mută, în totalitate, la Bucureşti. Inspectoratele se transformă în oficii şi numai câteva dintre ele vor reprimi, prin ordinul ministrului Agriculturii, personalitatea juridică, pesemne ulterior regionalizării. Singurul neatins rămâne Laboratorul Central pentru Calitatea Seminţelor şi a Materialului Săditor, care-şi va păstra personalitatea juridică.

Cu ce vine în plus noua structură?

În prezent, ITCSMS funcţionează în cadrul INCS din subordinea MADR, conducerea fiind asigurată de directorul Direcţiei Inspecţii şi de trei persoane cu funcţii de execuţie angajate la INCS. Structura teritorială cuprinde 30 de inspectorate cu personalitate juridică, fiecare având câte un director, şi 10 filiale judeţene, totalul angajaţilor ridicându-se la 408 funcţionari publici şi personal contractual (formatori, inspectori oficiali, eşantionori, împuterniciţi ISTA, analişti, manageri ai calităţii, auditori interni, responsabili de proces). Şase inspectorate îşi asigură cheltuielile integral din veniturile proprii, iar restul acoperă cheltuielile materiale şi 50% din cheltuielile de personal din venituri, diferenţa de bani provenind de la bugetul statului. Toate laboratoarele teritoriale sunt dotate cu aparatură modernă cât să răspundă cerinţelor de condiţionalitate impuse de reţeaua europeană de profil.

Ce s-ar obţine prin crearea ANRV? O instituţie de sine stătătoare în subordinea MADR, care va avea un aparat central propriu (preşedinte, vicepreşedinte, compartimente financiar - contabil, resurse umane, juridic, administrativ etc.), va colecta veniturile inspectoratelor din ţară, va gestiona bugetul la nivel naţional, va dispune de întregul patrimoniu şi va face politica în domeniu potrivit legii. În schimb, nu vor mai exista cei 30 de directori din teritoriu. Aparent, s-ar putea vorbi despre o simplificare organizatorică şi despre o coordonare unitară. În realitate, decizia este îndepărtată de fermier, luată de lângă pământ şi mutată pe asfaltul Bucureştiului. Reorganizarea propusă nu răspunde criteriilor de descentralizare; dimpotrivă, rezultă centralizarea cât se poate de clară a acesteia.

Imediat ce au aflat de actul normativ (ordonanţă de urgenţă) conceput ermetic la Bucureşti, fără o minimă deschidere şi consultare a organismelor profesionale teritoriale, cele 30 de ITCSMS-uri au cerut audienţă ministrului Agriculturii, neacordată, iar în final au depus un memoriu, rămas fără răspuns şi astăzi. În schimb, au fost primiţi de unul dintre secretarii de stat. Efectul acestei intervenţii a fost că OUG nu a mai fost promovată, dar reforma propusă este preluată în noul proiect de lege privind reorganizarea unor instituţii din subordinea MADR. Demersul inspectorilor teritoriali ar putea fi socotit drept ceea ce auzim mereu argumentându-se:

„Opoziţie, rezistenţa sistemului la schimbare, care nu ar vrea să renunţe la funcţii şi oarece năravuri.“

Ce doresc inspectoratele

Care este punctul de vedere al specialiştilor din teritoriu? „Înfiinţarea ANRV – se spune în memoriu – înseamnă o supracentralizare inutilă şi ineficientă în desfăşurarea activităţii inspectoratelor şi care nu se justifică, din moment ce nu schimbă forma de finanţare, nu se realizează reduceri de cheltuieli şi nu aduce o îmbunătăţire reală în sistem (...) presupune creşterea numărului de personal cu funcţii de conducere şi compartimente care există deja în cadrul MADR(...), creşterea cheltuielilor materiale şi de personal, în loc să fie restrânse.“ Inspectorii mai vorbesc despre pierderea acreditării laboratoarelor pentru testarea seminţelor sub supraveghere oficială, destabilizarea structurilor şi sistemului actual de certificare şi control, blocarea implementării politicilor în domeniu, deprofesionalizarea unor experţi recunoscuţi etc. Inspectorii nu contestă nevoia de reformă, însă doresc să fie consultaţi, vor ca propunerile să vină din partea cunoscătorilor, noua organizare să ajute, nu să pericliteze sistemul de certificare şi control şi nu agreează ideea de centralizare a deciziei, în loc ca aceasta să rămână lângă fermier.

Revista noastră a formulat o listă de întrebări pentru MADR. Am fost însă puţin desincronizaţi, în sensul că interpelarea a coincis cu perioada în care documentele se aflau în fază de lucru, astfel că răspunsul a fost, logic, unul singur: „Întrebările sunt prematur formulate“, dar am primit şi asigurarea că „MADR a luat notă de aspectele sesizate de conducerile entităţilor teritoriale din subordine“.

Maria Bogdan
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.16, 16-31 AUGUST 2013

Avem material săditor, lipsesc dorinţa şi putinţa de a-l planta

La 20 km de Buzău, pe dealurile vârfului Istriţa, în anul 1836 a fost descoperit tezaurul de la Pietroasa (Cloşca cu puii de aur), o inestimabilă comoară. După 50 de ani, în anul 1895, la poalele dealului s-au pus bazele unei alte comori, mult mai valoroasă şi cu efecte imediate. A fost înfiinţată pepiniera Istriţa, care avea să producă mulţi ani material săditor pomicol, urmând să devină un centru reprezentativ pentru judeţul Buzău, având în vedere că îndeletnicirea de bază a locuitorilor din zona Dealul Mare a fost şi este pomicultura.

– Domnule Petre Grivu, sunteţi directorul pepinierei Istriţa. Cum a apărut, cum s-a dezvoltat şi cum a contribuit la dezvoltarea pomiculturii judeţului Buzău această unitate?

– Există documente care atestă că în 1895 la Istriţa a fost plantată o colecţie cu 10 specii de pomi şi 200 de soiuri potrivite zonei în care ne aflăm. La început se adunau sâmburi pentru producerea de puieţi, ce urmau a fi altoiţi şi plantaţi pe o zonă ce se întinde de la apa Buzăului până în Prahova, la Teleajăn. La momentul respectiv, în pepinieră se altoiau pomi, în special din specia prun, pentru a popula gospodăriile locuitorilor, dar şi dealurile din zona Buzăului, Slănic, Teleajăn şi Prahova. Mai târziu, în 1957 a luat fiinţă Staţiunea Experimentală horticolă Istriţa, cea care a pus bazele unei pomiculturi ştiinţifice.

– Pepiniera Istriţa a fost principalul furnizor de material săditor pomicol în judeţ. Cum a contribuit la realizarea de plantaţii moderne?

– Până în anul 1990, pepiniera livra anual peste 175.000 de pomi altoiţi, dintre aceştia 49% fiind din specia prun, 25% măr, iar restul reprezentând exemplare de cireş, cais, piersic şi nuc, astfel că în baza unui program judeţean, în perioada 1968-1990 s-au plantat anual 300-400 ha. Programul prevedea mai întâi amenajarea terenurilor în pantă, prin terasare, pentru ca ulterior să fie plantaţi pomi crescuţi în zonă. În felul acesta s-au înfiinţat 2.000 ha de livezi intensive cu măr, peste 4.000 ha cu prun, 1.000 ha coacăz, zmeur şi s-au plantat specii de cireş, vişin, cais, piersic.

Odată cu apariţia fabricilor de conserve Pârscov, Buzău şi Râmnicu Sărat se produceau anual 1.500 t de magiun, 3.300 t de prune uscate, 3.000 t conserve de fructe şi peste 1.000 t suc de mere concentrat, produse care ajungeau la export, pentru a recupera sumele împrumutate de la Banca Mondială pentru susţinerea programului de înfiinţare a livezilor.

– Cum aţi reuşit să rezistaţi tranziţiei şi astăzi să fiţi asaltaţi de pomicultori?

– Din anul 2004 pepiniera a fost preluată de USAMV Bucureşti, devenind centru de practică pentru studenţii de la Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu – Bucureşti. În acest context, aria de preocupări s-a lărgit. Având şi statutul de cercetare, am urmărit restructurarea patrimoniului pomicol prin reîntinerirea actualelor plantaţii pomicole, extinderea speciilor valoroase, înfiinţarea de livezi super intensive, asigurarea de pomi altoiţi pe port vegetativ din categorii superioare, folosind altoitul la masă. Acest lucru se realizează deocamdată la seminţoase, urmând ca în viitorul apropiat să se întâmple acelaşi lucru şi la sâmburoase.

În concluzie, urmăm tehnologii moderne, cum ar fi fertirigarea prin picurare atât în pepinieră cât şi în livada de pomi, folosim plasă antigrindină şi încercăm să ne dotăm cu utilaje noi, care să permită reducerea forţei de muncă.

– Dacă se aprobă refacerea patrimoniului pomicol prin metoda reconversiei, sunteţi pregătiţi să asiguraţi material de plantare realizat pe port vegetativ, cu soiuri recunoscute pe piaţă?

– Pomicultorii trebuie să ştie că ciclul biologic, pentru a produce un pom, este de minimum 2 ani. De aceea, cine doreşte pomi pentru o livadă trebuie să ni se adreseze din timp şi apoi să ţină permanent legătura cu pepiniera. În ultimii ani am derulat un program cu Banca Mondială (Programul Makis) pentru a construi un biodepozit (două solarii cu dublă acoperire, plantate cu pomi categoria bază) pentru 7 specii: cais, cireş, vişin, măr, nectarin, piersic, prun, păr. În felul acesta, protejăm pomii de insectele care pot transmite boli şi avem corzi pentru altoit libere de boli şi dăunători.

În ceea ce priveşte problema asigurării unei cantităţi suficiente de material pentru port vege­tativ, pot spune că avem pentru seminţoase două marcotiere: una cu port M 9 şi alta cu port M 106, iar pentru sâmburoase avem o colaborare externă cu CAV Faenza Italia şi cu Vitroplant Cesana Italia, care ne pot asigura port altoi produs din meristeme, orice cantitate. Să nu uităm că la institutul de pomicultură de la Piteşti există o preocupare avan­sată şi putem asigura material pe bază de comandă.

Aşadar, există unităţi care coordonează producerea materialului săditor pomicol pentru viitoarele plantaţii. Tot ce au de făcut pomicultorii este să apeleze din timp la aceste pepiniere, pentru a comanda necesarul de pomi pentru plantaţiile din 2015 şi mai puţin la materialul produs în Olanda, Italia sau în alte zone ale globului.

Petre Eremia
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2013

Conferinţa naţională AMSEM. UE vrea să interzică utilizarea neonicotinoidelor

Asociaţia Amelioratorilor, Producătorilor şi Comercianţilor de Seminţe şi Material Săditor din România (AMSEM), membră a Asociaţiei Europene a Seminţelor (ESA), a semnalat recent, în cadrul Conferinţei Naţionale cu tema Problematica actuală în domeniul seminţelor la nivel european şi naţional, că Uniunea Europeană (UE) intenţionează să interzică utilizarea neonicotinoidelor în agricultură, pentru că ar prezenta risc pentru mediu şi sănătate. Din rândul acestora fac parte cunoscutele substanţe active tiamethoxam, clotianidin şi imidacloprid, care se află la baza mai multor insecticide.

Pretextul acestui demers a pornit din Franţa, unde se spune că aproximativ jumătate din albinele existente au murit din cauza tratamentelor aplicate în special la seminţe. Interesant este că acest aspect nu a fost semnalat în niciun alt stat membru al UE şi nici în lume.

Conferinţa a fost organizată în cadrul Adunării generale a AMSEM, desfăşurată în luna februarie la Bucureşti. Pe lângă chestiunile legate de activitatea asociaţiei, invitaţi de seamă au vorbit despre legislaţia europeană a industriei de seminţe, proprietatea intelectuală asupra soiurilor, tratamentele acestora, comercializarea seminţelor, sănătatea plantelor şi altele.

Reuniunea anuală a membrilor

În prima parte a evenimentului a avut loc Reuniunea anuală a mem­brilor AMSEM. Cu această ocazie, Gheorghe Nedelcu (ITC Seeds) a fost reales, pentru al doilea mandat de trei ani, preşedinte al asociaţiei.

Conform noii organigrame, din Comitetul executiv mai fac parte Gheorghe Hedeşan – secretar general, Mihai Berca, Lucian Adam, George Aldescu şi Ioan Moraru – vicepreşedinţi (şefi de departamente).

„Misiunea AMSEM constă în a lucra pentru reglementarea corectă şi proporţională a industriei de seminţe, pentru protecţia eficientă a drepturilor de proprietate intelectuală referitoare la plante şi seminţe, precum şi pentru libertatea de alegere a clienţilor – fermieri, producători, industrie, consumatori – de la furnizorii de seminţe, ca urmare a unor diverse tehnologii inovatoare şi metode de producţie“, a afirmat Nedelcu.

Domnia sa a prezentat Codul general de conduită al AMSEM şi Ghidul european antitrust al ESA.

Totodată, a fost anunţată înfiinţarea Departamentului Proprietate Intelectuală şi Ameliorare, al cărui preşedinte este prof. univ. Mihai Berca, ales de membri.

În continuare, au fost prezentate Raportul privind activitatea pe 2012 şi Planificarea activităţii pentru 2013.

„În 2011 şi 2012 s-au pus bazele unor modificări majore ale reglementărilor care guvernează sectorul, care se creionează la nivelul Uniunii Europene şi, ca atare, şi în România. Acest proces va continua şi se va finaliza treptat, probabil în acest an, în primă etapă la nivel european şi apoi transpunerea va fi la nivel naţional. Aceasta presupune mobilizarea operatorilor economici din sectorul semincer, precum şi a partenerilor noştri din toată Europa, pentru a ne apăra interesele“ – a spus Hedeşan.

Din cele prezentate s-a reţinut că asociaţia îşi asigură singură finanţarea, iar în urma rezultatelor obţinute AMSEM se află în plină dezvoltare, urmând să atragă noi membri şi să deschidă filiale suplimentare în ţară.

Calitatea tratamentelor la sămânţă, o prioritate la nivel european

În partea a doua, dedicată colaboratorilor, au fost făcute mai multe prezentări şi au avut loc discuţii aprinse pe seama interzicerii neonicotinoidelor.

Garlich von Essen, secretarul general ESA, s-a referit la activitatea acestei asociaţii, situaţia actuală europeană, stadiul noii legislaţii a înregistrării soiurilor, comercializarea seminţelor, sănătatea plantelor şi priorităţile pentru anul 2013.

Printre acestea, domnia sa a enumerat promovarea unui nou cadru de reglementare pentru seminţe şi, nu în ultimul rând, faptul că ESA consideră protecţia proprietăţii intelectuale un element-cheie pentru a stimula inovarea şi a asigura recuperarea investiţiei.

O altă prioritate importantă şi de mare actualitate se referă la implementarea Proiectului ESTA (Asigurarea Calităţii Tratamentului Seminţelor la nivel european). Este vorba despre tratamentul cu neonicotinoizi şi reducerea impactului acestora asupra albinelor. Proiectul a apărut ca urmare a Directivei 2010/21EC. Acest act normativ obligă ca tratamentul seminţelor cu insecticide să fie realizat numai în unităţi certificate şi cu personal calificat.

Tot despre ESTA a vorbit şi James Wallace (ESA, Marea Britanie). În opinia sa, folosirea unor cantităţi reduse de substanţă activă duce atât la reducerea costurilor per unitate de producţie, cât şi la diminuarea aproape totală a riscului asupra mediului şi sănătăţii.

Andrei Măruţescu (AIPROM), în expunerea sa intitulată Situaţia actuală a folosirii neonicotinoidelor, impactul interzicerii acestora la nivel european şi în România, a menţionat că tratamentul industrial al seminţelor exclude prezenţa prafului rezidual, pentru că seminţele sunt îmbrăcate în polimer. Deci nu se poate vorbi de toxicitate asupra mediului şi albinelor.

Proprietatea intelectuală, nerespectată

Un capitol aparte al Conferinţei AMSEM s-a referit la proprietatea intelectuală asupra soiurilor, la exercitarea drepturilor amelioratorilor pentru soiurile protejate şi la crearea sistemului de colectare a redevenţelor. Chiar dacă în România există legislaţie, participanţii au afirmat că se practică pirateria, deci concurenţa neloială.

Mihaela Ciora (ISTIS) a vorbit despre Legislaţia protecţiei soiurilor: organizarea protecţiei la ISTIS.

Domnia sa a precizat că, la ora actuală, în România există Legea nr. 255/1998, modificată în 2007, şi Regulamentul de aplicare. Pe baza acestor acte legislative, fermierii sunt obligaţi să plătească redevenţe pentru folosirea seminţei certificate, provenite din soiurile protejate prin brevete de soiuri.

Traian Dobre
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.5, 1-15 MARTIE 2013

Criza seminţelor de porumb nu ocoleşte România

Primăvara este aproape, iar companiile specializate au început deja aprovizionarea cu seminţe pentru campania de însămânţări. Pentru cele mai multe culturi de câmp nu sunt probleme. Însă, după arşiţa şi seceta care au bântuit Europa Centrală şi de Est, precum şi America, în vara anului 2012, specialiştii anticipau o criză a seminţelor de porumb în Uniunea Europeană, deci şi în România. Această chestiune a fost legată şi de reducerea semnificativă a stocului disponibil de seminţe de porumb în UE, resimţită în primăvara anului trecut.

În ciuda avertismentelor transmise de francezi şi americani, se pare că România nu va resimţi criza presupusă a seminţelor de porumb decât în mică măsură. Cel puţin aşa reiese din datele care ne-au fost oferite de reprezentanţii companiilor producătoare de seminţe, câteva dintre opiniile acestora regăsindu-se în rândurile ce urmează.

UE a mărit suprafeţele cu porumb semincer

„În condiţiile reducerii de stoc, UE a lansat în 2012 un program important de multiplicare a seminţelor, pe un total de 158.500 ha, din care 68.500 ha în Franţa, 34.000 ha în Ungaria şi 26.000 ha în România, ţări cărora li se alătură Ucraina cu 28.000 ha“ – ne-a informat Luc Esprit, director al Federaţiei Naţio­nale Franceze a Producătorilor de Seminţe de Porumb şi de Sorg (FNPSMS).

Domnia sa a adăugat că seceta a afectat şi producţia de seminţe din America de Nord, care alimentează parţial ţările din zona CSI. Ca urmare, oferta producătorilor se va situa mult în afara obiectivelor. Astfel, Esprit consideră că, într-un context în care preţurile la porumbul-boabe rămân ridicate, cererea europeană pentru seminţele necesare va fi foarte mare, pe fondul unei oferte mai mici decât s-a prevăzut.

Directorul FNPSMS consideră că, în faţa cererii susţinute a agricultorilor, oferta riscă să fie, până la urmă, mai mică decât s-a prevăzut iniţial. Acest fenomen va fi accentuat de orientarea fermierilor către hibrizi cu un nivel ridicat de productivitate şi rezistenţă.

Matthieu Caldumbide, responsabil de misiune pe probleme economice şi pieţe la Asociaţia Generală a Producătorilor de Porumb (AGPM) din Franţa, a efectuat o analiză care relevă că, în majoritatea ţărilor est-europene, condiţiile meteorologice din vara 2012 au fost extrem de dure pentru porumb. Astfel, temperaturile au atins şi chiar depăşit 40°C în lunile iulie şi august, în paralel cu absenţa precipitaţiilor. Aceste condiţii au afectat puternic culturile de porumb din România, Ungaria, Bulgaria, Slovacia, Ucraina, Rusia şi zona balcanică. Chiar dacă suprafeţele cu porumb au crescut anul trecut în ţările menţionate, acest lucru nu a adus după sine o creştere a producţiei. Dimpotrivă, s-a ajuns chiar la o scădere a acesteia.

Cantităţile sunt limitate la hibrizii cei mai comercializaţi

În condiţiile în care, în 2012, producerea de sămânţă a fost afectată de secetă, putem discuta de cantităţi limitate la hibrizii cei mai comercializaţi, dar nu despre o criză a seminţelor, este de părere Nina Gheorghiţă, directorul general al Caussade Semences România.

„În opinia noastră, sămânţă se va găsi şi pentru ultimul fermier care doreşte să cultive porumb, dar cu siguranţă acesta nu-şi va putea cum­păra hibridul pe care şi-l doreşte. În general, cele mai mari probleme, legate de disponibilul de sămânţă, sunt la hibrizii cei mai vânduţi, întru­cât pentru aceştia nu sunt stocuri de la un an la altul sau acestea sunt reduse“, a precizat Nina Gheorghiţă. Domnia sa afirmă că randamentele în loturile semincere au fost în medie cu 30-50% mai reduse decât într-un an normal. O problemă apare şi la hibrizii, soiurile sau speciile noi introduse în portofoliu, produse în România, unde nu există stoc din anul trecut.

Pentru floarea-soarelui şi porumb, directorul general a recomandat fermierilor să cultive 2-3 grupe de maturitate, astfel încât, pe ansamblu, să-şi poată asigura o producţie cel puţin satisfăcătoare. De asemenea, i-a sfătuit să nu facă abatere de la aplicarea corectă a tuturor verigilor tehnologice.

Directorul general al Caussade a menţionat că, la cultura de porumb, compania lansează pe piaţă trei hibrizi noi, doi din grupa extratimpurie (Luigi CS, Laperi CS) şi unul din cea timpurie (Joliet CS), performanţi şi adaptaţi la arealul pedoclimatic al României.

Stocuri epuizate încă din ianuarie la unele produse

„La porumb, situaţia este mai delicată într-adevăr, pentru că producţia de sămânţă a fost concentrată în această zonă a Europei, afectată de seceta extremă. Este un an atipic şi sperăm să nu ne mai întâlnim cu această situaţie. Am încercat să respectăm toate comenzile ferme, dar situaţia de acum 2-3 ani, când primeam comenzi şi în luna martie pe care le puteam onora, nu va mai fi posibilă anul acesta“ – a afirmat Alina Creţu, director de marketing la Limagrain România.

Domnia sa a menţionat că, în ceea priveşte genetica LG, vor lipsi cantităţi importante de sămânţă, în special la hibrizii cei mai cunoscuţi de pe piaţă, de porumb şi floarea-soarelui. Însă, în general, consideră că, la nivelul pieţei locale, cererea va fi în final satisfăcută şi se va găsi sămânţă pentru toate suprafeţele care urmează să fie însămânţate în primăvară, dar categoric nu cu cele mai apreciate produse, pentru că la acestea „stocurile s-au epuizat încă de la începutul lunii ianuarie“.

Directorul de marketing a adăugat că Limagrain vine cu hibrizi noi de porumb şi floarea-soarelui, care au avut rezultate bune în condiţiile ţării noastre. La porumb, noutatea o reprezintă întregirea gamei de produse din grupa FAO 300-400. Este vorba de LG 30.310 (FAO 310) şi LG 30.360 (FAO 340), a căror productivitate depăşeşte media hibrizilor standard la aceeaşi grupă de maturitate şi care au avut un comportament bun în condiţiile de secetă prelungită ale anului trecut. În grupele de maturitate tardivă apar hibrizii LG 30.491 şi LG 30.440, ambii cu potenţial de producţie ridicat, recomandaţi culturilor în sistem intensiv.

O altă noutate pentru fermierii din România o reprezintă gama specială de hibrizi LG de porumb siloz, LG Nutriţie Animală, destinaţi crescătorilor de vaci de lapte.

Fermierii trebuie să fie mai deschişi către nou

Directorul general Alcedo, domnul Vicenţiu Cremeneanu, spune că într-adevăr anul acesta este unul mai dificil pentru piaţa seminţelor, dar aceste probleme nu sunt imposibil de rezolvat. În acest sens, recomandarea sa este ca fermierii să asculte şi să aibă încredere în sfaturile specialiştilor de la care achiziţionează sămânţă şi împreună să aleagă un alt hibrid din aceeaşi grupă de maturitate cu a celui pe care nu-l mai găsesc.

„S-a produs sămânţă într-un an greu, obţinându-se o cantitate mai mică cu cheltuieli ridicate. Nu este vorba de o criză, ci mai degrabă de faptul că mulţi fermieri doresc să cumpere hibrizii pe care îi cunosc bine. Nu au curajul de a încerca ceva nou şi îi înţeleg pentru că şi eu sunt fermier şi sunt mai conservator. Dar trebuie precizat un lucru: companiile prezente pe piaţă aduc produse bune, pe care le recomandă în funcţie de regiune pentru că în general vorbim de hibrizi zonaţi.Trebuie să avem încredere şi în ceea ce este nou.“ Directorul Alcedo aminteşte faptul că, în ultima vreme, din cauza schimbărilor climatice, avem puţine precipitaţii, motiv pentru care şi genetica lucrează cu scopul de a produce hibrizi care pot valorifica cât mai bine resursele limitate de apă pe care le au la dispoziţie plantele.

SUA speră să-şi revină

Chiar dacă anul 2012 a fost unul dezastruos pentru producţia nord-americană de porumb, sectorul îşi poate reveni şi chiar poate performa dacă recolta se îmbunătăţeşte până la un nivel moderat, este de părere David Anderson, specialist în economie agrară al Universităţii A&M din Texas (SUA).

Într-o prezentare pe care a susţinut-o la întâlnirea anuală a Federaţiei Birourilor Agricole Americane, economistul texan a afirmat că, în 2013, suprafaţa însămânţată cu porumb ar putea să ajungă la 39.250.000 ha, similară cu cea înregistrată în 2012, iar producţiile ar urma să fie de peste 340 milioane de tone de porumb, adică să depăşească recordul de aproxima­tiv 333 milioane de tone.

„Suprafeţele mari cultivate creează premisele unor recolte bune, chiar şi cu producţii sub medie. Nu are cum să fie mai rău decât anul trecut.

Producţia sezonului agricol anterior a înregistrat o medie de 6,9 t/ha“, a afirmat Anderson

Chad Hart, economist pe probleme de agricultură din cadrul Universităţii din Iowa (SUA), consideră că recoltele de porumb, soia şi grâu, în general, vor rămâne scăzute şi în 2013, dar că totalul producţiei s-ar putea îmbunătăţi ca urmare a creşterii suprafeţelor cultivate.

Traian Dobre

Achiziţionarea seminţelor, de la negociere la licitaţie

În fermele specializate pe cultura mare, cu excepţia efectuării lucrărilor din atelierele mecanice şi a celor de fertilizare în câmp, lunile de iarnă sunt mai puţin solicitante. Acolo unde chiar se ţine cont de tehnologii, asolamente, cartări agrochimice, proprietarii pun pe hârtie, în cifre şi schiţe, planul de cultură pentru acest an. De asemenea, este perioada în care se aleg soiurile şi hibrizii pentru culturile de primăvară şi se achiziţionează sămânţa. În această privinţă, România nu duce lipsă de oferte. Marile firme producătoare şi distribuitorii vin de fiecare dată cu pachete şi tehnologii noi, tentante, fermierii neavând altceva decât să prospecteze piaţa şi să aleagă.

Inputuri mai ieftine prin asociere

Cooperativa Agricolă „Şase Spice“, din comuna Ştefan cel Mare, judeţul Vaslui, are un alt fel de a proceda. Viorel Humă, administrator: „Când ne-am constituit în cooperativă, unul dintre scopuri a fost să luăm inputurile mai ieftin, deci şi seminţele. Suntem şase agenţi economici (societăţi comerciale, întreprinderi individuale şi persoane fizice, care acoperă peste 2.000 ha în această organizaţie. Fiecare fermier îşi face necesarul de seminţe, iar cooperativa negociază pentru ei preţul şi aduce produsul la capătul tarlalei, cum se spune. Noi avem nişte furnizori cu care am stabilit de-a lungul timpului o relaţie de încredere. Cu privire la seminţele pentru cerealele prăşitoare, încă de anul trecut ne-am întâlnit cu partenerii noştri, am stabilit cantităţile necesare, ne-am orientat la soiuri, hibrizi şi am căzut de acord ce vrem. Despre preţuri încă nu ştim nimic, mulţi furnizori nu le-au stabilit încă.

În general, fiindcă sunt cantităţi mai mari, discount-ul merge şi la 15%. Apoi, avem şi avantajul că plata este la recoltare, în bani sau produse.“ În Ştefan cel Mare, fermierii aproape că au renunţat la cultura de porumb. Cauzele nu ţin de producţie sau de lipsa irigaţiilor. „Primul motiv este că se fură foarte mult porumb, al doilea, animalele sălbatice, care au distrus uneori recolta şi-n proporţie de 60% şi abia pe locul al treilea ar fi lipsa irigaţiilor.“

Agro Holding şi-a făcut iarna căruţă

Şi SC Agro Holding Mangalia-Constanţa cultivă mai puţin porumb anul acesta. Ing. Vasile Olan ne spunea că zona Constanţei este una riscantă pentru această cultură: „În lipsa irigaţiilor, nu poţi rămâne pur şi simplu la voia ploii, pică sau nu pică.“ Din acest motiv, mai cultivă în jur de 100 ha. În schimb, floarea-soarelui este o cultură care-i salvează pe fermieri: „Chiar dacă nu avem precipitaţii în perioadele critice pentru floarea-soarelui, tot obţinem 1,2-1,5 tone/ha! Cu un aport de apă corespunzător şi o tehnologie bine aplicată, producţia ajunge la 2,8 tone/ha.“ Cât despre sămânţă, Agro Holding utilizează doar hibrizi cultivaţi în sistem Clearfield: „Pachetul oferit (hibrit+ierbicid) ajunge la costuri de 400 lei/ha, bani pe care-i achităm, depinde de contractul ales, o parte la achiziţie, o parte la recoltare.“ O altă cultură pe care inginerul Vasile Olan o consideră „salvatoare“ este mazărea: „O cultiv de câţiva ani, câte 400-450 ha, cu o producţie mini­mă de 4 tone/ha.“ Aprovizionarea cu sămânţă este rezolvată: „Am obiceiul să tratez această problemă din timp cu câţiva parteneri tradiţionali, astfel încât să nu am surprize neplăcute pe parcurs.“

În tatonări

SA Valea Cânepii, din Unirea-Brăila, este încă în discuţii cu distribuitorii sau firmele producătoare de material semincier. Neculina Avram: „În această perioadă suntem în curs de stabilire a detaliilor tehnice şi economice cu privire la ceea ce urmează să întreprindem în acest an, tehnologii, planuri de cultură, rotaţia culturilor. În general, după mai mulţi ani de prezenţă pe piaţă, se consolidează nişte relaţii, parteneriate. Aşadar, nu ne facem probleme din punctul de vedere al contractelor de achiziţionare a seminţei. Ne uităm la pachetul de oferte, la preţ, la performanţele şi caracteristicile soiurilor, la ce putem face noi ca tehnologie, în funcţie şi de pământ. În februarie probabil ne facem un plan, iar în martie aducem sămânţa în fermă.“

De regulă, fermierii nu-şi fac probleme pentru seminţe. De pildă, Ioan Puia, din Şimian-Bihor, se adresează distribuitorului de zonă, care oferă pachete ale unor mari producători mondiali de porumb şi floarea-soarelui, de la care obţine şi eventuale reduceri de preţ.

Seminţe la licitaţie

În cazul LAPAR, unul dintre considerentele care au stat la baza constituirii asociaţiilor de producători agricoli a fost şi acesta al procurării materialelor care concură la realizarea producţiei agricole la preţuri negociabile. Vorbind strict despre seminţe, în cazul judeţului Ialomiţa, aşa cum a precizat vicepreşedintele LAPAR, Nicolae Sitaru, scopul a fost atins cu succes: „Nu-i o obligativitate ca toţi fermierii înscrişi în asociaţie să participe la licitaţii colective. Cine înţelege avantajele bine, cine nu, tot bine! La ultima licitaţie, LAPAR Ialomiţa a cumpărat 5.000 de saci de sămânţă de porumb, cu un discount foarte bun. În general obţinem reduceri şi de 25% din preţ. Lucrurile se desfăşoară relativ uşor. Cerem necesarul de sămânţă de la fermieri, centralizăm cantităţile pe soiuri, anunţăm furnizorii şi organizăm licitaţia. Câştigă cel cu preţul mai bun! Simplu.“

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2013

Asigurarea seminţelor, o problemă de actualitate

Pentru a contracara efectele negative ale modificării climei, care afectează, printre altele, şi producerea de sămânţă, sunt necesare tehnologii ce vizează folosirea inteligentă a apei, de tip „dry farming“, perfecţionarea sistemelor şi a tehnicilor de irigaţie, precum şi implementarea programului de înfiinţare a perdelelor forestiere de protecţie, despre care se vorbeşte de ani de zile. Aceste idei au fost expuse recent de dr. ing. Marian Verzea, directorul general al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (INCDA) Fundulea, în cadrul prezentării cu titlul „Asigurarea seminţelor în contextul schimbărilor climatice“.

Pe lângă aceste măsuri, în opinia sa, mai trebuie recomandate şi soiuri adaptate, rezistente la secetă şi arşiţă. Însă, în primul rând, trebuie să fie create soiuri mai rezistente, activitate care intră în atribuțiile cercetării agricole.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Traian DOBRE
LUMEA SATULUI NR.23, 1-15 DECEMBRIE 2012

Legume pe gustul românilor cu sămânţă de la ICDLF Vidra

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură şi Floricultură (ICDLF) a aniversat recent, la sediul său din Vidra, judeţul Ilfov, 45 de ani de activitate neîntreruptă. A fost un bun prilej pentru a scoate în evidenţă realizările de excepţie obţinute de-a lungul timpului.

„Misiunea institutului constă și astăzi în crearea de soiuri și hibrizi de legume și flori, competitive din punctul de vedere al eficienței economice și calității, adaptate la condițiile pedoclimatice din România, cu rezistență, toleranță la principalii agenți patogeni cu importanță economică.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii .... 

Traian DOBRE
LUMEA SATULUI NR.22, 16-30 NOIEMBRIE 2012

Abonează-te la acest feed RSS