Adama 04 mai 2020
update 6 Jul 2020

România și Polonia trec prin cea mai gravă secetă din ultimii 100 de ani

În ciuda precipitațiilor abundente de la sfârșitul lunii mai și începutul lui iunie, problema secetei cu care se confruntă România este departe de a se fi încheiat. De fapt, se pare că seceta din estul Uniunii Europene ar putea duce la cea mai gravă recesiune economică pe care o va traversa regiunea de la căderea comunismului.

Anul agricol 2019-2020, afectat

Potrivit agenției Bloomberg, în unele părți din România şi Polonia aceasta este cea mai gravă secetă din ultimii 100 de ani, iar în Cehia este cea mai gravă din ultimii 500 de ani. Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Adrian Oros, a declarat presei: „E o secetă extremă şi puternică, ce s-a instalat în această parte a Europei, nu numai în România (...) Secetă ca anul acesta, spun specialiștii, n-a fost de 50-60 de ani“, a afirmat Adrian Oros. Ministrul a mai spus că până acum sunt înregistrate 1,4 milioane de hectare de culturi afectate de secetă. „În afară de faptul că-i despăgubim, încercăm să-i încurajăm pe fermieri – pentru că sunt şi alte fenomene climatice nefavorabile sau extreme care pot să le diminueze producţiile, grindină, inundaţii, îngheţ, ploi torenţiale, furtuni – și încercăm să-i obişnuim să-şi asigure culturile. (...) Ministerul Agriculturii suportă 70% din poliţa de asigurare. În acelaşi timp, încercăm să negociem cu băncile să fie prinsă în poliţa de asigurare şi seceta, pentru că foarte multe nu asigură pentru secetă sau acolo unde se întâmplă acest lucru, condiţiile pe care le impun în contracte nu sunt acceptate sau sunt foarte greu acceptate de fermieri“, a adăugat Adrian Oros.

Distribuţia neuniformă la nivel regional a precipitaţiilor din ultima vreme nu a refăcut rezerva de apă din sol, unde avem secetă pedologică puternică şi extremă, a declarat marţi Elena Mateescu, director general al Administraţiei Naţionale de Meteorologie (ANM), potrivit Agerpres. „Pe profilul de sol 0-100 cm discutăm de aproape toată ţara, unde seceta pedologică este puternică şi extremă pentru că am avut, aşa cum am spus, un interval extrem de secetos. De la 1 septembrie 2019 şi până în 25 mai 2020 cantitatea medie de precipitaţii la nivelul României însumează doar 311,9 litri/metru pătrat, însă la nivel regional discutăm de o distribuţie neuniformă. De pildă, la nivelul zonei Dobrogea avem numai 178,5 litri/mp, în Moldova 243,8 litri/mp, iar în Muntenia 288,5 litri/mp. Practic, în aceste zone am avut cele mai lungi perioade în care cantităţile de precipitaţii au fost insuficiente faţă de consumul mare de apă al culturilor“, a spus Elena Mateescu.

Polonia solicită mai multe fonduri de la Uniunea Europeană

În Polonia, ţară cu peste două milioane de fermieri, recolta de cereale ar urma să scadă cu peste 8% în acest an, potrivit Institutului pentru Agricultură şi Alimentaţie de la Varşovia. Această situaţie a determinat autorităţile poloneze să ceară ca o parte mai mare din bugetul UE pentru 2021-2027 să fie alocată fermierilor, o propunere care se va lovi de obstacole având în vedere că agricultura este deja cel mai mare beneficiar al bugetului european. „Am trimis o scrisoare preşedintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, şi liderilor statelor membre în care susţin creşterea cheltuielilor pentru Politica Agricolă Comună în următorii şapte ani. Ar trebui să sprijinim producţia de alimente şi agricultura locală şi ecologică“, a declarat premierul polonez, Mateusz Morawiecki.

De asemenea, Guvernul Morawiecki a cerut Consiliului Concurenţei din Polonia să analizeze creşterea preţului alimentelor, care ar urma să se majoreze cu 15% în acest an. Acesta este un motiv de îngrijorare în ţările emergente din Europa, unde oamenii sunt forţaţi să cheltuie o parte mai mare din veniturile lor pentru alimente decât în Vestul mai bogat.

10% în plus pentru modernizarea infrastructurii de irigații

Bugetul pentru modernizarea infrastructurii principale de irigații se va suplimenta, în acest an, cu 10%, a declarat ministrul Agriculturii, Adrian Oros, într-o conferință recentă de presă ținută la sediul MADR.

Fondurile alocate vor fi folosite pentru reabilitarea a încă 200.000 de hectare până la sfârșitul anului 2020. Inițial, suma alocată pentru infrastructura irigațiilor era de 50 de milioane de euro.

Ministrul Agriculturii a mai spus că, în acest moment, este irigată o suprafață de 322.000 de hectare, iar apa de pe canale are o suprafață de 2.355 de kilometri. Totodată, în ultimii trei ani, investițiile realizate au fost de 110 milioane de euro. Dacă în ultimii 3-4 ani nu au fost probleme cu irigațiile, în ultimul an agricol seceta a afectat o mare parte din culturile înființate în toamna anului 2019.

Seceta a afectat 1,6 milioane de hectare de grâu, rapiță și orz, această suprafață fiind declarată calamitată. În urma verificărilor ministerului, 940.000 de hectare au fost afectate de secetă în proporție de 100%. Fermierii care nu-și vor putea iriga suprafețele de teren cultivat vor primi sprijin din partea statului pentru a-și cumpăra echipamente de irigat.

Aceste scheme de ajutor financiar au fost gândite împreună cu reprezentanți ai Ministerului Economiei și se alocă în zonele unde infrastructura permite irigarea.  Specialiștii spun că seceta din acest an este la fel de cruntă cum a fost cea din 1947 și singura soluție pentru ca fermierii să-și poată continua producțiile este despăgubirea de către stat. Departe de a fi gata, programul de refacere a sistemului de irigații și a infrastructurii principale, început în două direcții, în 2014 și 2015, avea termen de finalizare în 2020. Și-ar fi dovedit utilitatea în acest an secetos. Fără irigații, agricultura este ca o corabie în derivă.

Bogdan Panțuru / Simona Nicole David

Rapița, profitabilă în 2020 doar în anumite zone

Vremea în care rapiței i se spunea „cultura regină“ pare demult apusă. Dacă în alți ani suprafața semănată se ridica la 800.000 ha, în anul agricol 2019-2020 a ocupat în jur de 400.000 ha, dintre care se preconizează că între 70.000-100.000 ha au fost întoarse. Preconizările specialiștilor arată că în puține ferme cifrele vor depăși 3 t/ha, una dintre acestea aflându-se în localitatea Grădiștea, județul Ilfov, acolo unde hibrizii Pioneer se prezintă în acest moment destul de bine.

Seceta, dușmanul rapiței

Motivele de întoarcere a rapiței nu au fost cele obișnuite, cum ar fi venirea iernii prea devreme, ci suprafața a fost redusă în mod forțat din cauza secetei. În zone consacrate pentru rapiță precum Brăila, Ialomița, Călărași suprafețele au fost înjumătățite. Mulțumiți de producțiile pe care le vor obține vor fi  fermierii din vest și sud, din Transilvania și cei din partea de nord a Moldovei.

„Acest an agricol nu este perfect, iar fermierii, chiar dacă și-au dorit să cultive rapiță, nu au făcut acest lucru din cauza secetei. Suprafața de rapiță însămânțată a fost destul de redusă, aproximativ 400.000 ha. Seceta din toamnă a condus la semănarea acestei plante în vestul țării și mai puțin în sudul și sud-estul României. Însă vremea nefavorabilă din toamnă a continuat și în primăvară și a compromis suprafețe însemnate de rapiță, din păcate. Cea mai importantă zonă agricolă a fost afectată de secetă, iar culturile de rapiță au trecut și printr-un episod de îngheț târziu, în luna martie, care a compromis culturile. Producțiile vor fi mulțumitoare pentru o parte dintre fermieri, la un preț corect, astfel că la o producție de 3 t/ha poți realiza 1.500 euro. Cred că producția fermierilor buni va fi între 3-4 t/ha, în funcție de locul în care se află, însă sud-estul țării va fi cu mult mai mică, cred că vor fi producții și de sub 1 t/ha“, a punctat Andrei Ciocoiu, marketing manager culturi oleaginoase Corteva Agriscience.

Acesta a mai adăugat faptul că una dintre problemele fermierilor este combaterea Ceutorhynchus napi, gărgărița tulpinilor de rapiță, astfel că, pe lângă secetă, majoritatea lanurilor este afectată și din această cauză.

Cultură promițătoare în Grădiștea

Unul dintre fermieri care se pot considera mulțumiți de cultura de rapiță din acest an este tânărul Cosmin Iancu, care administrează 1.100 ha, iar rapiță a semănat pe 150 ha. „Toată suprafața de rapiță a fost însămânțată cu hibrizi Pioneer – PT275 și PT264. Trebuie spus că am avut parte de condiții extrem de dificile în toamnă și, din cauza faptului că anul trecut am întors întreaga suprafață, ne-a fost teamă să însămânțăm în uscat, așa cum făceam până acum. Așa că am așteptat să plouă şi am însămânțat în perioada 27-30 august. După ce am semănat, a plouat 10 litri și astfel rapița a răsărit uniform. Am ales hibridul PT275 pentru că are o bună capacitate de ramificare și rapița arată foarte bine pentru că am ales să semăn 50.000 b.g și a avut loc să se dezvolte. Rapița este o cultură sensibilă în fața dăunătorilor mai ales dacă și condițiile climatice influențează acest lucru. Și noi ne-am confruntat cu probleme; în prima fază de vegetație am avut probleme cu puricii, însă am avut noroc pentru că întreagă sămânță pe care am semănat-o a fost tratată cu Lumiposa, însă am mai intervenit și cu tratamente de corecție. În toamnă am avut 3 intervenții, un tratament cu insecticid, ulterior, pentru că planta premergătoare a fost grâul, am avut probleme cu samulastra, așa că am aplicat un graminicid concomitent cu un insecticid pentru combaterea Athaliei. Apoi, pentru că am avut probleme cu buruienile dicotiledonate, am aplicat și Galera Super – 0.2 l/ha. În acest fel am avut o cultură curată, liberă de concurență și în primăvară plantele nu au avut nevoie de încă o intervenție“, a precizat tânărul fermier Cosmin Iancu.

Agricultorul apreciază în mod pozitiv cultura din acest moment, însă susține că lipsa precipitațiilor, din decembrie și până în luna mai a afectat dezvoltarea plantelor. Ba mai mult, susține că această cultură necesită o atenție deosebită, motiv pentru care mereu este pregătit să intervină cu insecticide și fungicide dacă este cazul.

Hibrizii Pioneer, preferații agricultorilor performanți

Portofoliul companiei Corteva Agriscience cuprinde produse pentru înființarea și întreținerea culturilor. În ceea ce privește rapița, oferta a cuprins anul trecut 6 hibrizi, iar cel mai vândut hibrid din România a fost PT264. „Despre PT26 putem spune că este cel mai puternic hibrid din portofoliul companiei. Este special adaptat pentru condițiile din România, are o plecare în vegetație puțin mai lentă, dar și o productivitate foarte bună. Un alt hibrid performant este PT275, special recomandat fermierilor care fac tehnologie. Este un hibrid care necesită o îngrijire suplimentară, trebuie fertilizat corespunzător și are nevoie de tratamentele necesare pentru se dezvolta și pentru a oferi producții ridicate. În ferma lui Cosmin Iancu arată foarte bine în acest moment, mai ales dacă ținem cont de faptul că a beneficiat de foarte puține precipitații. Vreau să le atrag atenția fermierilor că trebuie să țină cont de faptul că rapița nu se cultivă strict pentru profitul dintr-o campanie, ci și pentru că este o bună premergătoare pentru grâu“, a mai declarat reprezentantul Corteva Agriscience, Andrei Ciocoiu.

Larissa SOFRON

MAI JOS MATERIALUL VIDEO

Seceta ne prinde mereu pe picior greșit. Ce-au făcut în acest sens autoritățile și fermierii?

Am pierdut șirul anilor în care seceta ne-a prins nepregătiți. Subiectul îmbracă aspecte de fatalitate. Ne trezim în plină uscăciune, ne lamentăm, ne amintim ce irigații am avut cândva și cum au fost ele furate, distruse, cerem despăgubiri de la stat, oficialii anunță măsuri și investiții, trece timpul, vine ploaia, compensăm pierderile (sau nu) din alte culturi, din alt an favorabil, se schimbă guvernele, partidele, ministrul, politicile agrare și, gata, fiecare se ia cu altă treabă. Asta până la o altă secetă când, ca un patefon stricat, reluăm șirul de stări descrise mai sus. Este fix situația pe care am repetat-o în această primăvară. Și, în general, în ultimii 30 de ani!

Da, situația e complicată. E complicată pentru că avem studii, prognoze și avertizări cu privire la încălzirea globală, iar scenariul e cât se poate de prost; el scrie negru pe alb despre schimbări climatice, despre deșertificarea din sudul țării, despre posibilitatea ca perioadele secetoase să aibă o frecvență sporită și să afecteze zone din ce în ce mai extinse. Dar ne-o complicăm și de unii singuri, fiindcă nu vrem să ne așezăm cu toții la o masă – guvernanți, miniștri, specialiști, fermieri, proprietari de terenuri, ANIF, organizații ale udătorilor etc. – să facem un plan pe termen lung și să ne ținem de el ca de Biblie, indiferent de cum se schimbă guvernele, viziunile etc. Dar haideți să vedem cum stăm – azi și acum – în privința irigațiilor în România.

Investiții în irigații ale statului, prin ANIF

Ministerul Agriculturii a scris în 2016 un Program național de reabilitare a infrastructurii principale de irigații în trei etape, pe care Parlamentul și Guvernul României l-au aprobat în 2016 și actualizat/modificat în 2018. Ultima etapă și întregul program trebuia să se încheie, ghiciți când?, fix în 2020! La finalul uriașei investiții urma să avem 86 de amenajări viabile, care acopereau cu irigații 1.980.000 ha. Costul programului se ridica la 1,14 miliarde de euro, bani asigurați de la bugetul de stat. De această infrastructură primară ar fi beneficiat 484 de organizații ale udătorilor de apă pentru irigații, cu peste 200.000 de agricultori. La această oră, din eternele noastre motive pur românești (lentoare, interese adiacente, lipsa banilor, proceduri greoaie de achiziții, birocrație, imixtiuni politice), programul nu e gata, fiind prelungit până în 2023. Pe 3 martie 2020, ministrul Agriculturii, Adrian Oros, declara: „Suntem în analiză în mai multe județe în ceea ce privește activitatea ANIF, modul în care s-au desfășurat investițiile și lucrările din programul de îmbunătățiri funciare derulat pe perioada 2015-2020 și pe care l-am prelungit până în 2023 pentru că s-au cheltuit doar 526 de milioane de lei din miliardul de euro prins în acea lege.“ Cu alte cuvinte, cam de... atâți bani s-au pus în funcțiune sisteme de irigații pe infrastructura principală.

Investiții în irigații ale fermierilor/organizațiilor de udători

Infrastructura secundară de irigații a picat și pică în sarcina fermierilor. Prin Măsura 125 din exercițiul financiar european 2007-2013, 107 de organizații ale udătorilor au obținut finanțare europeană prin PNDR pentru tot atâtea investiții în irigații. În cadrul PNDR 2014-2020, prin Măsura 4.3, fermierii au avut și au încă la dispoziție 433,97 milioane de euro (plus 7 mil. euro pentru ADI-ITI Delta Dunării) pentru sistemele de irigații. Și ca să nu se mai spună că agricultorii manifestă dezinteres, în cadrul măsurii au fost depuse 539 de proiecte, în valoare de 534, 08 mil. euro (121% comparativ cu suma rezervată); autoritatea de management a selectat până acum numai 402 de proiecte, iar contracte de finanțare s-au semnat pentru 335 de proiecte, în valoare de 328,75 mil. euro (74,55% din suma alocată). Doar 27 dintre acestea au fost finalizate (25,23 mil. euro, 5,7% față de suma alocată!). Poate, dată fiind importanța sectorului, AFIR se va strădui să evalueze rapid și celelalte proiecte, astfel încât agricultorii să poată beneficia/folosi integral suma, iar fermierii să grăbească achiziția și lucrările, astfel încât să se termine măcar proiectele contractate.

ANIF spune că poate asigura apă pentru 1, 016 mil. ha. Contracte s-au încheiat pentru 830.242 ha

România are o suprafață arabilă de 9,389 milioane de hectare. În 1989 se irigau din acestea 3,2 milioane de ha. Astăzi, ANIF spune că are în gestiune/patrimoniu o suprafață amenajată pentru irigații de 2, 989 mil. ha. Atenție însă! Tot ANIF susține că, după investițiile în infrastructura principală și ceea ce mai exista viabil dinainte, în anul de grație 2020 are posibilitatea asigurării aducțiunii apei pentru irigat pe o suprafață de 1, 016 mil. ha, deci cam 32% din ceea ce România iriga în 1989 și 34% față de gestiunea declarată. Cu alte cuvinte, atât poate iriga România în prezent, ceva peste un milion de hectare.

La 1 aprilie, ANIF a anunțat că, până la data 30 martie, au fost încheiate 763 de contracte pentru irigarea a 830.242 ha. Și avem și o listă a contractelor dintre ANIF și organizațiile de profil (OUAI, FOUAI şi alții): Arad – 10.206 ha, Argeș – 4.192 ha, Bacău – 11.435 ha, Botoșani – 5.455 ha, Brăila – 229.090 ha, Buzău – 15.977 ha, Călărași – 60.401 ha, Cluj – 3.417 ha, Constanța – 40.594 ha, Covasna – 3.257 ha, Dâmbovița – 3.847 ha, Dolj – 63.582 ha, Galați – 101.154 ha, Giurgiu – 16.737 ha, Hunedoara

– 2.679 ha, Ialomița – 68.128 ha, Iași – 32.035 ha, Ilfov – 1.081 ha, Mehedinți – 21.516 ha, Neamț – 760 ha, Olt – 58.453 ha, Prahova – 6.422 ha, Teleorman – 40.780 ha, Timiș – 1.300 ha, Tulcea – 36.787 ha, Vaslui – 14.465 ha, Vrancea – 3.766 ha.

Ce suprafață a fost irigată efectiv?

Deși există contracte pentru peste 830.000 ha, ANIF anunța (la 1 aprilie) că, „începând cu data de 4 martie 2020 și până în prezent, au fost pornite stații de pompare din șase județe: Botoșani, Brăila, Buzău, Ialomița, Galați și Tulcea. În județele respective, în care au fost solicitări de apă pentru irigații s-a introdus apă pe 588 km de canale de aducțiune și distribuție, funcționând un număr de 35 de stații de bază și repompare aparținând ANIF, 58 de stații de punere sub presiune și 41 de motopompe aparținând beneficiarilor (OUAI, FOUAI şi alții). Până la această dată, s-au irigat în total 4.699 ha, în principal la culturile de păioase“. Mai târziu, pe 30 aprilie 2020, ANIF recunoaște că sunt probleme cu debitele unor cursuri de apă: „Din cauza lipsei semnificative a precipitațiilor, încă din toamna anului trecut și până în prezent debitele Fluviului Dunărea și râului Siret sunt foarte scăzute (...), determinând un nivel extrem de mic la stațiile de pompare de bază pentru irigații. La această dată, pe fondul condițiilor prezentate, sunt probleme privind asigurarea funcționării stațiilor de irigații de bază SPA Pristol, din județul Mehedinți și SPA Ionășești, din județul Galați.“ În realitate, suprafața irigată efectiv poate fi mai mare, având în vedere că unii fermieri nu au mai stat să aștepte la stat și și-au creat propriile sisteme de irigații. Bine, și datele ANIF (cele utilizate de noi) s-ar putea să nu fie actualizate la zi.

Ce a mai făcut statul din banii contribuabililor români?

MADR a promis că plătește și în acest an cheltuielile aferente asigurării unui nivel optim al apei pentru irigaţii la stațiile de punere sub presiune și alte puncte de livrare, respectiv costul apei și costul energiei electrice pentru pomparea apei de irigaţii. Adică, fermierii vor putea lua apă gratuit, dar asta nu înseamnă că n-o plătește cineva! Factura va fi achitată de stat, din bugetul constituit din taxele și impozitele toturor entităților din România (23 mil. lei). Ministrul Oros a mai anunțat că s-au alocat și 49 de milioane de euro pentru asigurările fermierilor (Măsura 17.1 din PNDR). În rest, oficialul vorbește despre fondurile pentru continuarea investițiilor în infrastructura primară și secundară, dar nicăieri nu avem un plan centralizat pentru 2020, unde și ce se construiește, care este termenul de finalizare a lucrărilor, unde se va putea iriga etc.

Maria Bogdan

Euforia precipitațiilor...și totuși, să nu fim luați prin surprindere!

Precipitațiile căzute în ultima perioadă alternează volumetric de la o podgorie la alta și chiar de la un trup viticol la altul, înregistrându-se valori de: 1-8 mm în Miniș, 4-6 mm în Odobești, 7-12 mm în Panciu, 37-46 mm în Huși, 27-38 mm în Iași, 20 mm în Cotnari, 16 mm în Sâmburești, 30 mm în Drăgășani, 11-23 mm în Jidvei, 21 mm în Mediaș, 23 mm în Oprișor, 5-20 mm în Dobrogea, precipitații înregistrate până astăzi, 4 mai 2020.

Deja putem spune că am trecut în etapa ”validării regulii de 30” pentru infecțiile primare ale manei la vița de vie, având îndepliniți cei trei factori: 10 mm de precipitații, minimum 10 cm dimensiunea lăstarului și peste 10°C - temperatura aerului dimineața.

Studiind prognozele meteo pentru următoarele zile, în care vom avea temperaturi între 10 și 25°C, am calculat perioada de incubație și rezultă variații între 7-14 zile (în funcție de temperatura înregistrată în podgorii). Din acest motiv, tragem un semnal de alarmă pentru focusarea noastră în monitorizarea temeinică a plantațiilor, în depistarea simptomelor de pe aparatul vegetativ. Simptomele manei pe frunză se recunosc prin: evidențierea pe partea superioară a unor pete de decolorare nedelimitate distinct, având aspect uleios și o mai mare transparență decât restul frunzei; ”pete undelemnii” sau uneori deformări în interiorul frunzei, ”urme de degete”.

După perioada de incubație, mai sus relatată, în dreptul petelor pe partea inferioară a frunzei apare un puf albicios, catifelat, format din conidioforii cu conidiile ciupercii. Când condițiile sunt deosebit de prielnice, fructificațiile ciupercii pot apărea fără să mai fie precedate de pata undelemnie, astfel încât putem regăsi sporulații direct pe ciorchine.

sporulatii ciorchine

Prin urmare, recomandăm aplicarea preventivă a produselor pentru combaterea manei.

Mai jos, regăsiți schema de tratamente corespunzătoare fiecărei perioade de vegetație (BBCH) în care vă propunem și produse pentru combaterea făinării (Uncinula necator), dar și a moliei strugurilor (Lobesia botrana).

 

Fenofaza de crestere

Agentul patogen

Substanta activa

Denumire produs

Doza recomandata

T1

BBCH 12-13

A doua/treia frunzulita vizibila

Fainare

350 g/l meptildinocap

Karathane™ Gold 350 EC

0,5 l/ha

T2

 

BBCH 53

Inflorescentele sau dezvoltat dar butonii floriferi sunt inca compacti

Mana

Fainare

Molie G1

 

mancozeb 80%

350 g/l meptildinocap

240 g/l spinosad

Dithane™ M-45

Karathane™ Gold 350 EC

Laser™ 240 SC

2,0 kg/Ha

0,5 l/ha

0,2 l/ha

T3

BBCH 60

Prima floare infloreste iar capisoanele primei flori se desprind de pe receptacul

Mana

 

Fainare

oxathiapiprolin 10%+folpet

20% proquinazid

Zorvec™ Zelavin® Bria

 

Talendo®

0,2l/ha+1,25 kg/ha

0,225 l/ha

 

T4

BBCH 69

Sfarsitul infloritului, toate florile au capisoanele/corola cazute si se observa cele 5 stamine libere

Mana

 

Fainare

oxathiapiprolin 10%+folpet

240g/l myclobutanil

350 g/l meptildinocap

Zorvec™ Zelavin® Bria

 

Systhane™ Forte si

 

Karathane™ Gold 350 EC

0,2 l/ha+1,25 kg/ha

0,2 l/ha

0,5 l/ha

 

T5

BBCH 73

Dezvoltarea boabelor, boabele se evidentiaza bine in cadrul ciorchinelui

Mana

Fainare

Molie G2

30% cimoxanil + 22.5% famoxadon

20% proquinazid

240 g/l spinosad

Equation® Pro

Talendo®

Laser™ 240 SC

0,4 kg/ha

0,225 l/ha

0,2 l/h

 

T6

BBCH 77

Compactarea ciorchinelui, boabele si-au marit dimensiunea/70% din marimea finala si incep sa se atinga intre ele

Mana

 

Fainare

4,8% cimoxanil + 48% folpet

 

240g/l miclobutanil

Curzate® F

 

 

Systhane™ Forte

2,5 l/ha

0,2 l/ha

 

T7

BBCH 81

Inceputul coacerii boabelor- la soiurile cu pielita colorata, acestea incep sa-si schimbe culoarea iar compactarea boabelor creste

Mana

 

Fainare

30% cimoxanil + 22.5% famoxadon

 

20% proquinazid

Eqation® Pro

 

 

Talendo®

0,4 kg/ha

0,225 l/ha

 

T8

BBCH 85

Struguri in parga, la soiurile albe boabele devin translucide, iar la cele cu pielita colorata - boabele s-au colorat in totalitate. Boabele sunt moi la atingere

Mana

Fainare

Molie G3

75% mancozeb

350 g/l meptildinocap

240 g/l spinosad

Dithane Neotec 75 WG

 

Karathane™ Gold 350 EC

 

Laser™ 240 SC

2 kg/ha

0,5 l/ha

0,2 l/ha

Articol redactat de echipa dedicată culturilor speciale – Corteva Agriscience
(Alfred Stefan, Alexandru Staicu, George Andron, Arpad Jakab)

ALIANȚA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI COOPERARE SOLICITĂ DECLARAREA STĂRII DE URGENȚĂ ÎN AGRICULTURĂ

În data de 29 aprilie 2020, ALIANȚA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI COOPERARE s-a adresat conducerii MINISTERULUI AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE în legătură cu problematica cea mai presantă, care are multiple și dramatice implicații asupra sectorului - prelungirea perioadei de secetă pedologică și extinderea sa pe suprafețe din ce în ce mai mari din toată țara. După cum arată chiar datele prezentate de MADR și ANMH, seceta pedologică a afectat 2,9 milioane de hectare cu grâu, secară, triticale, orz, orzoaică și rapiță, în grade diferite, dar situația în jumătatea estică a țării capătă accente dramatice.

În acest context, Alianața consideră că, dacă nu vor cădea precipitații substanțiale, de cel puțin 25 l/mp în următoarea săptămână, se impune declararea stării de calamitate în agricultură, adică recunoașterea unei stări de fapt.

Aceasta situație de forță majoră se impune pentru a putea salva activitatea din fermele din România. Este o situație extremă cu care nu ne-am confruntat până acum și suntem conștienți că sunt necesare soluții complexe pentru a susține sectorul agricol. ALIANȚA PENTRU AGRICULTURA ȘI COOPERARE se va implica activ în propunerea de soluții complementare care să ajute fermierii aflați în dificultate și își va pune la dispoziție toate resursele pentru ca împreună cu autoritățile să se găsească metodele de sprijin cele mai fezabile economic și social.

Declararea STĂRII DE URGENȚĂ ÎN AGRICULTURĂ cumulată cu un pachet de măsuri de sprijin necesare într-o astfel de situație pot duce la salvarea de la faliment a celor mai afectați fermieri.

Având în vedere amploarea fenomenului de secetă pedologică care afectează suprafețe mari de culturi agricole, precum și urgența sprijinirii fermierilor în aceasta perioadă, Alianța solicită acordarea unei scheme de sprijin în sumă forfetară (lei/ha).

Un astfel de sprijn, pe fondul declarării stării de urgență în agricultură, ar putea salva locurile de muncă în sectorul agro-alimentar și ar permite continuarea ciclurilor de producție și multiplele activități complementare celor de pe filierele produselor.

Alianța consideră că elaborarea unei scheme de ajutor de stat pentru despăgubirea fermierilor afectați de seceta pedologică 2019 – 2020, în concordanța cu Orientarile UE 2014-2020, Cap. 1.2.1.2. – necesită o vastă procedură birocratica, calcule financiar-contabile pe o perioada îndelungată (5 ani anterior anului de paguba). Totodată, o astfel de schemă de ajutor de stat va putea fi implementată NUMAI după recoltarea și vânzarea culturilor agricole 2020 (dacă va mai fi ceva de recoltat) – pentru a avea comparabilitatea datelor (respectiv, a pierderilor de venit rezultate coroborând producția obținută și prețul de vânzare).

În concordanță cu măsurile de ajutor promovate de CE pentru fermierii din Statele Membre, în contexul crizei de coronavirus,  România poate acorda granturi / ajutoare de minimis pentru sprijinirea fermierilor calamitați, nefiind necesară aprobarea din partea Comisiei.

Referitor la OMADR 97 / 2020 - Aprobare Regulament privind gestionarea situațiilor de urgență generate de fenomene meteorologice periculoase având ca efect producerea secetei pedologice, publicat în MO nr. 320/16.04.2020 pentru aprobarea Regulamentului privind gestionarea situațiilor de urgență generate de fenomene meteorologice periculoase având ca efect producerea secetei pedologice, Alianța a transmis o serie de observații punctuale, menite să  ducă la o interpretare si aplicare unitară la nivel național a prevederilor, să elimine birocrația, să pună în acord diferite prevederi legislative.

Alianța își exprimă speranța că autoritățile vor găsi soluții eficiente pentru a salva sectorul agricol din România, greu încercat de provocările multiple din acest an, pentru a-i da posibilitatea să continue să furnizeze bunul public cel mai prețios – securitatea alimentară a populației !

  • Federația Națională a Producătorilor din Agricultură, Industria Alimentară și Servicii Conexe din România - ,,PRO AGRO
  • Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România – ,,LAPAR
  • Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal – ,,UNCSV”  
  • Asociația Producătorilor de Porumb din România - ,,APPR

Seceta și erbicidarea la porumb

După o iarnă destul de blândă și lipsită de precipitații, primăvara a debutat cu secetă în multe zone ale țării, dar și cu temperaturi foarte scăzute.

Semănatul porumbului a început, iar întrebarea pe care ne-o punem acum este: ce fel de erbicidare să efectuăm, având în vedere că nu se anunță precipitații în următoarea perioadă? Aplicăm erbicide preemergente sau așteptăm răsărirea culturii și a buruienilor pentru a putea adapta tratamentele pe vegetație?

Compania Corteva Agriscience deține un portofoliu complet în combaterea buruienilor în postemergență, când plantele de porumb și buruienile sunt răsărite, începând de la faza de 2 frunze a culturii porumbului și până la faza de 8 frunze:

  • erbicide care controlează buruienile moncocotiledonate anuale și perene și dicotiledonate anuale: Principal® (42.9% nicosulfuron + 10.7% rimsulfuron);
  • erbicide complete care controlează buruienile moncocotiledonate anuale și perene și dicotiledonate anuale și perene: Arigo® (12% nicosulfuron + 3% rimsulfuron + 36% mezotrione), Principal® Plus (2% nicosulfuron + 55% dicamba + 2.3% rimsulfuron)
  • erbicide care controlează buruienile dicotiledonate anuale și perene: Mustang™ (25 g/l florasulam + 300 g/l acid 2,4-D EHE)

În contextul acestei primăveri secetoase vă prezentăm avantajele aplicării postemergente față de erbicidarea preemergentă.

  • Erbicidarea în postemergență nu necesită umiditate după aplicare, pe când erbicidarea preemergentă depinde foarte mult de umiditate în prima parte a perioadei de după aplicare.
  • De asemenea, erbicidarea în postemergență nu are nevoie de o pregătire foarte bună a terenului, ceea ce este un lucru foarte greu de realizat în primăverile secetoase, pe când erbicidarea preemergentă trebuie să se facă pe un teren foarte bine pregătit, care să nu aibă bulgări sau resturi vegetale.
  • Aplicarea erbicidelor în postemergență se pretează pentru toate tipurile de lucrări ale solului (sistem minim de lucrări, arătură, etc.), comparativ cu erbicidarea în preemergență care nu este potrivită pentru sistemul fără lucrări sau lucrări minime.
  • Un alt mare avantaj al erbicidării în postemergență este aplicarea personalizată "la vedere" în funcție de problemele care apar pe fiecare parcelă, începând cu postememergența timpurie (Arigo®), postemergența normală 4-6 frunze (Arigo®, Principal® Plus, Principal®) sau postemergența târzie 6-8 frunze (Arigo®, Principal®), comparativ cu aplicarea preemergentă "pe teren negru" care nu poate garanta ca buruienile care urmează să răsară sunt din spectrul de combatere al produsului.
  • Erbicide, precum Arigo®, Principal® Plus au un spectru complet de combatere a buruienilor monocotiledonate și dicotiledonate, inclusiv a buruienilor problemă: pălămida, volbura, costrei, samulastra de floarea soarelui. Aplicarea în preemergență întotdeauna necesită corecții în condiții normale, pentru următoarele buruieni: pălămida, volbura, costrei din rizomi. În condițiile unor primăveri secetoase, cum se prefigurează și aceasta, aplicarea în preemergență va avea nevoie de corecții și pentru buruieni, precum: cornuți, mohor, iarba bărboasă.
  • Aplicarea în postemergență cu erbicidele Corteva (Arigo®, Principal®, Principal® Plus) reprezintă soluția completă pentru combaterea buruienilor graminee problemă (costrei, mohor, pir) prin complementaritatea celor 2 substanțe active: nicosulfuron și rimsulfuron.
  • Prin aplicarea erbicidelor companiei Corteva în postemergență, nu avem probleme pentru culturile care urmează dupa cultura de porumb tratată.

De aceea, vă recomandăm cu încredere produsele companiei Corteva ce se pot aplica în postemergență!
Ion Mutafa – Category Marketing Manager Herbicides

Corteva Agriscience Romania& Moldova

Seceta afectează culturile de toamnă și pune în pericol semănatul culturilor de primăvară

Anul acesta situația agricolă este și va deveni din ce în ce mai complicată din multe puncte de vedere. Pe lângă pandemie, în această primăvara avem în sudul și estul țării ceva mult peste pandemie, avem culturi agricole de câmp aflate în comă …de la zi la zi pierdem și vom pierde suprafețe importante de grâu, orz și rapiță.

Seceta este motivul acestei stări grave a culturilor, lipsa apei nu este ceva atât de surprinzător, ne-am mai confruntat și în trecut cu lipsa precipitațiilor, acesta este și motivul pentru care acum 30 de ani în zonele menționate erau cele mai mari suprafețe irigate. Însă se pare că uitam repede,  sistemul de irigat aproape a dispărut din varii motive și nu cred că vom putea să revenim vreodată la irigații pe suprafețe însemnate.

Dar ce este diferit, ce s-a schimbat?  Cum am mai precizat,  secetă am mai văzut, iar în Dobrogea este deja o normalitate, nu mai surprinde pe nimeni. Diferența majoră o face lipsa precipitațiilor din iarnă și chiar lipsa iernii, în adevăratul sens al cuvântului. Anul acesta nu putem spune că am avut iarnă, fapt pentru care acum observăm efectul pe câmp. Culturile au vegetat aproape continuu, iar precipitațiile aproape că au lipsit. Dacă punem cap la cap cele două situații: culturi ce consumă continuu de la semănat și lipsa de precipitații, vom înțelege mai bine situația din câmp.

O alta diferență este gradul redus de aprovizionare cu apă a solului în adâncime ce diferă total de anii trecuți. Este invers față de trecut, când venea seceta rădăcinile se dezvoltau și explorau zone mai adânci în căutarea apei, iar culturile rezistau mai bine. Acum ele trăiesc din umiditatea de suprafață care se termină de la zi la zi. Odată cu terminarea apei, putem spune că și cultura va fi terminată. Mai grav este faptul că în mare parte din aceste zone seceta de anul acesta este o prelungire a secetei de anul trecut, lucru ce va avea repercusiuni și în dezvoltarea culturilor de primăvară...

Nu vreau să dezamăgesc pe nimeni, dar situația este critică, mai grav este faptul că în prognozele meteo nu apar șanse de precipitații până la sfârșitul lunii mai, pierderile vor fi mai mari decât putem estima/aproxima acum.

Ce putem face?

În primul rând, nu întoarcem nimic, este anul în care “a întoarce“ trebuie folosit doar ipotetic. Nu realizam nimic dacă arăm sau lucrăm cumva solul, este contraindicat să încorporam în sol această cantitate de resturi vegetale, pentru că va crea numai probleme atunci când vor ajunge rădăcinile noilor plante la adâncimea de încorporare.

În al doilea rând, nu semănam peste grâu, orz sau rapiță nimic acum, nici floarea-soarelui, nici porumb. Recomandarea este sa așteptăm prima ploaie de peste 25l/mp și apoi să semănăm direct. Riscul este sa răsară cultura cu puțina apă rămasă în sol, apoi să fie distrusă la scurt timp. Sau să răsară și să fie compromisă până la venirea precipitațiilor. Am putea să vă recomandam hibrizi rezistenți la secetă, pentru că avem cel mai puternic portofoliu în această direcție, cine nu a auzit de hibrizii Pioneer® de floare LE25, LE99 sau mai nou LE137, un etalon la secetă, iar la porumb de P9903 care face istorie? Dar acum vă sfătuiesc   nu semănați, așteptați ploile, avem suficient timp să semănam în iunie, dacă sunt condiții și să recoltam în octombrie/noiembrie. Știm lucrul acesta,  avem în aceste zone toamne lungi, este timp să crească și să se dezvolte culturile semănate în iunie.

În al treilea rând, pentru cei ce au aplicat erbicide la culturile în speță, verificați cu producătorul ce puteți semăna și după cât timp. Sunt diferențe considerabile în timpul de pauză obligatoriu până la reînsămânțare, unele produse au timp îndelungat de pauză, chiar și  6 – 9 luni de la aplicare. Nu luați nici o decizie până nu verificați acest aspect!

Cel mai nepotrivit lucru ar fi să luăm decizii emoționale, să intrăm în panică și să facem  mari greșeli. Mai bine este să gândim totul cât mai complex și să vedem imaginea de ansamblu, apoi să decidem cu calm și în cunoștință de cauză.

Mi-aș dori ca tot ce am scris să nu fie adevărat și să înceapă de mâine să plouă, iar fermierii să nu piardă suprafețele însămânțate în toamnă.

Andrei Ciocoiu- Category Marketing Manager Culturi Oleaginoase Corteva Agriscience Romania & Moldova

Secetă puternică în Prahova

În Muntenia de Nord a plouat foarte puțin. În Prahova, de câteva luni bune, să tot fie din vara anului trecut, nu s-au mai înregistrat precipitații semnificative decât izolat, în zona vestică a dealurilor subcarpatice. Nici zăpadă n-a picat până pe 20 februarie 2020. În fine, au existat două episoade de fulguieli, dar omătul nu a apucat la propriu să se aștearnă. În aceste condiții se înțelege că gradul de aprovizionare a solului cu apă conduce spre concluzii nu tocmai optimiste privind starea culturilor agricole însămânțate în toamnă (semănatul a avut loc tot pe fondul lipsei apei în sol). Despre acest subiect am stat de vorbă cu ing. Marian Marcu, directorul Oficiului de Studii Pedeologice și Agrochimice Prahova.

Reporter: Dle director, pe fondul lipsei precipitațiilor, avem o imagine de moment a stării de aprovizionare a solului cu apă în zonele agricole din județ, fie că vorbim despre cultura mare, vie și livezi?

Marian Marcu: Noi, ca instituție, printre alte activități în ceea ce privește monitorizarea calității solului, avem și această atribuție, de a urmări periodic rezerva de umiditate în sol pe terenurile agricole din județ. Avem o analiză, cu măsurători și calcule, pentru perioada 1 septembrie 2019-5 februarie 2020, pe zone reprezentative de la câmpie și din zona colinară, astfel încât să acoperim întregul teritoriu agricol din raza de competență a OSPA Prahova, respectiv atât partea de cultură vegetală, cât și cea de vie și livezi. Pe lângă calculele noastre efectuate conform metodologiei, am utilizat, evident, și informații furnizate de colegii noștri de la Apele Române în ceea ce privește cantitatea de precipitații căzută în intervalul de referință amintit mai sus. Bun, având în vedere că observațiile noastre se opresc la data de 5 februarie (n.n. – ele continuă, dar interpretarea datelor privește perioada respectivă), dar și faptul că până la data discuției noastre (n.n. - 20 februarie) n-au căzut precipitații însemnate cantitativ, nu cred să fie diferențe astăzi față de concluziile analizei de acum 15 zile.

Rep.: Vă propun să detaliem.

M.M.: Să discutăm întâi despre precipitații. Avem ca zonă reprezentativă pentru câmpie Baba Ana, unde solurile sunt cele mai bune calitativ din județ (ca fertilitate și capacitate de a reține apa), iar datele culese de acolo pot fi extrapolate pentru tot sudul și sud-vestul județului; dacă aici lucrurile nu sunt bune, ele stau cu atât mai nefavorabil în vest, să zicem, unde avem brancioguri sau terenuri cu un conținut ridicat de pietriș + nisip în profil. Ei bine, în această zonă, în intervalul analizat, s-au înregistrat precipitații de 86,1 mm, față de o medie multianuală totală de 213,3 mm. Vorbim așadar de un deficit de precipitații exprimat de data aceasta în mc/ha de -1.272! Pentru Vălenii de Munte, reprezentativ pentru tot ceea ce înseamnă zonă colinară, au căzut 143,1 mm precipitații, față de o medie multianuală de 267,1 mm. Deficitul este de -1.240 mc /ha. Pentru Băicoi, o zonă mixtă, deal și câmpie deopotrivă, s-au înregistrat 229,1 mm precipitații, față de o medie de 267,1 mm. Deficitul este mic, de -380 mc/ha, însă aici avem alt dezavantaj, al unui sol predominant nisipos, incapabil să înmagazineze pentru o perioadă mai lungă de timp apa.

Rep.: Înțeleg așa, ca o primă concluzie: pentru 60-70% din teritoriul agricol al județului deficitul de precipitații este foarte mare! Ce înseamnă acest lucru la nivel de sol, în profilul 0-100 cm?

M.M.: Calculele privind rezerva de apă în sol și încadrarea într-o anumită categorie se fac în funcție de textura solului, de cantitatea de precipitații, de capacitatea solului de a reține apă, de coeficientul de ofilire. În final ajungem la indicele umidității active, cel care matematic ne spune dacă avem secetă, ce fel de secetă, aprovizionare satisfăcătoare sau optimă etc. Pe o scară de la 1-100, lucrurile stau astfel la noi din punctul de vedere al indicelui umidității active: Baba Ana – 17, ceea ce înseamnă „secetă puternică“, respectiv cu apariția fenomenului de ofilire a plantelor; Măgurele/Vălenii de Munte – 22, cifră care mai degrabă este la granița dintre secetă puternică și secetă moderată; Băicoi – 49, adică secetă moderă spre aprovizionare satisfăcătoare de apă.

Trăgând concluzia: rezerva de apă în stratul de sol înregistrează valori scăzute și deosebit de scăzute, seceta pedologică fiind moderată și puternică. Apa din sol este dificil și greu accesibilă plantelor, situație ce conducere la dezvoltarea încetinită a culturilor vegetale și la apariția fenomenului de ofilire.

Seceta puternica tabel

Rep.: Ce înseamnă seceta pentru această fază de dezvoltare a plantelor (grâu și rapiță)?

M.M.: Incidența secetei este clară. Statisticile ne spun că, în 3 ani din 10, avem secetă pedologică în diferite perioade ale anului. Deficitul de apă în sol poate afecta planta într-un anumit fel dacă survine, să zicem, în perioada de dezvoltare și fructificare, caz în care gradul de afectare este major, și în alt fel dacă seceta pedologică apare iarna, când plantele sunt în repaus vegetativ, variantă în care, teoretic, seceta ar trebui să nu afecteze culturile cu aproape nimic. Dar acum avem o situație atipică: seceta a apărut pe fondul temperaturilor ridicate, iar căldura aceasta anormală a determinat ca plantele să pornească în vegetație. Pornind în vegetație, culturile au nevoie de apă, iar rezerva de apă este tocmai cum v-am spus. De aceea vom avea culturi afectate, fiindcă în stratul de 0-20 cm există umiditate de cam 16% față de 30%, cât ar fi fost dacă planta ierna sub zăpadă. Și ca să vedeți cât de atipică este situația, în mod curent iarna nu se fac determinări privind apa din sol, dar în acest an ni s-au cerut oficial analize și nouă, și celor de la ANMH.

Rep.: Care este situația reală în teren?

M.M.: Teoria spune așa: atunci când apare ofilirea, fenomenul este ireversibil. Cu alte cuvinte, este mare nevoie de precipitații fiindcă secvențial – după date – s-a ajuns în această etapă. Noi nu avem competențe să facem și aceste evaluări, dar ca inginer care a mers pe teren și a văzut culturile pot să vă spun că sunt suprafețe cu răsărire neuniformă (grâu și rapiță), cu plante care și-au modificat culoarea aparatului foliar din cauza lipsei de apă din sol, semn clar că ele suferă deja din pricina secetei. E adevărat, fermierii au cultivat soiuri și hibrizi rezistenți la secetă, dar nici măcar aceștia nu pot rezista la nesfârșit. Nu vreau să mă gândesc – fiindcă totuși e încă iarnă calendaristic – ce s-ar întâmpla cu aceste culturi pornite în vegetație dacă ar apărea un ger cu multe grade minus...

Maria BOGDAN

Campania de primăvară a început sub semnul secetei extreme

În această perioadă, principala grijă a agricultorilor o constituie campania de primăvară. În luna aceasta se face semănatul porumbului, al florii-soarelui, soiei și sorgului. Numai că și anul acesta, ca și ultimii zece ani de dinaintea lui, nu seamănă cu nimic din ceea ce s-a mai întâmplat. Ca atare, fiecare fermier încearcă să compenseze schimbările climatice, care își spun cuvântul, cu știința, experiența și, de ce nu, cu flerul pe care îl are. La acestea se adaugă tehnologie modernă. În cele ce urmează vă prezentăm modul în care câțiva dintre fermierii cu care am stat de vorbă, cu toții repere ale agriculturii românești, au abordat campania de primăvară a acestui an.

La Căzănești se încearcă împărțirea riscurilor

La Căzănești, în județul Ialomița, dl Alexandru Culina începuse deja semănatul porumbului pe 1 aprilie. „Nu e nici o păcăleală“, ne-a spus domnia sa, hâtru, cum îi este felul. „E un an cum n-a mai fost niciunul înaintea lui și de aceea, efectiv, nu știi ce să faci. Cert este că pământul este foarte uscat. Rezerva de apă din sol e aproape zero. De anul trecut din noiembrie și până acum cantitățile de precipitații căzute au însumat 119 mm (conform datelor ANM, media multianuală a zonei este cuprinsă între 450 și 500 mm – nota redacției). În aceste condiții, am hotărât să semăn o parte din porumb și o parte din floarea-soarelui acum, astfel încât să poată valorifica acel strop de umiditate care se mai află în sol pentru încolțire. Vom mai semăna și în a doua decadă a lunii, astfel încât să realizăm o împărțire a riscurilor“, spune fermierul. Referindu-se la tehnologie, mai spune: „Norocul este că am pregătit terenul din toamnă. Am sperat într-o iarnă cu mai multe precipitații. Acum, în primăvară, am trecut doar cu un combinator.“ Cât despre stadiul culturilor de toamnă, Alexandru Culina nu are vești bune: „Grâul este aproape uscat, iar rapița și orzul au mai supraviețuit doar pe unele sole. Dacă nu vine ploaia, atunci le vom pierde pe toate!“

Gheorghe Alexandru nu se sperie!

Tot în județul Ialomița, Gheorghe Alexandru încheiase semănatul la floarea-soarelui pe 2 aprilie și zorea să îl încheie și pe cel al porumbului. „Temperaturile, vremea în general, au permis acest lucru. De aceea am profitat, astfel încât să putem beneficia cât mai mult de rezerva de apă existentă în sol. E foarte, foarte secetă și fiecare picătură de apă este prețioasă!“, consideră experimentatul fermier. „Tocmai această secetă ne-a determinat să devansăm semănăturile cu aproximativ 20 de zile față de calendarul clasic. Am avut terenul pregătit încă din toamnă, iar acum, înainte de semănat, am făcut doar o trecere ușoară cu combinatorul, pentru a înlătura buruienile răsărite“, ne explică tehnologia aplicată.

În ceea ce privește culturile de toamnă ne-a spus că, cel puțin la păioase, lucrurile stau cât se poate de prost. „Aproape că se usucă. Pe lângă aceasta, am observat și un atac masiv al muștei de Hessa. Poate nu la fel de puternic ca în 2003, dar, în orice caz, masiv“. Doar la rapiță lucrurile stau un pic mai bine: „Acolo unde a intrat bine în iarnă e OK. Unde a intrat prost în iarnă, nu mai e deloc!“

„Seceta vine cu toate ale ei în urmă“, a conchis domnia sa. Cu toate acestea, nu se sperie chiar așa ușor: „Pare un an greu, dar nu e obligatoriu să se și termine așa!“

Viorel Nica a început să irige grâul și rapița

Mai aproape de Dunăre, Viorel Nica, posesorul trofeului „Porumbul de Aur“ pe 2018 la categoria Neirigat, a început luna aprilie în plină campanie de semănat. Până pe 1 aprilie semănase cu porumb 400 ha din cele 750 ha pe care le avea în plan. Soia era și ea semănată pe jumătate din cele 500 ha alocate culturii. Și în ferma domniei sale principala problemă este lipsa de apă din sol. „Practic, umiditatea solului se apropie de plafonul minim“, ne-a spus. Cât despre grâu și rapiță, hotărârea sa de a porni sistemul de irigații este grăitoare. „Erau efectiv încremenite, așa cum au ieșit din iarnă. A trebuit să iau această decizie. Culturile prășitoare mai găsesc ele cât de cât umiditate, dar asta nu se aplică și celorlalte!“

Despre tehnologie ne-a explicat că terenul a fost pregătit încă din toamnă, iar în primăvară s-au mai făcut doar două operațiuni. Una a constat într-o trecere pentru încorporarea îngrășămintelor aplicate, iar ce-a de-a doua într-o trecere cu combinatorul, cu o zi înainte de semănat, pentru a îndepărta buruienile răsărite proaspăt. Una peste alta, fermierul e optimist: „Nu ne plângem, căci Dumnezeu are grijă de păcătoși!“, încheie, jumătate în glumă, jumătate serios.

Și la Curtici, Dimitrie Muscă a terminat semănăturile

În vestul țării, la Curtici, Dimitrie Muscă, un alt reper al agriculturii românești, a început semănatul porumbului încă de la sfârșitul lunii martie. Până pe 2 aprilie semănase deja 900 ha. „Am stat cu termometrul în sol. Temperaturile s-au situat la valori de peste 8°C, așa cum spune cartea, așa că am trecut la semănat. E adevărat că anul trecut am început pe 17 aprilie, de teama unui îngheț târziu. Dar până la urmă, un îngheț poate să vină și în luna mai. Și atunci ce să faci, mai ales când este o asemenea penurie de apă?“, ne-a povestit dl Muscă.

Terenul era pregătit încă din luna martie, astfel încât, imediat ce condițiile s-au arătat prielnice, a și trecut la treabă. În ceea ce privește grâul, Dimitrie Muscă este mulțumit de cum arată la acest moment. Cu această ocazie ne-a dezvăluit și unul dintre secretele sale: „Am semănat cu o densitate de 740 de plante/m². În ultimii ani am hotărât să nu mă mai bazez pe plantele frați, ci să asigur densitatea direct de la semănat. Și, de atunci, în niciun an nu am avut producții sub 7.500 kg/ha!“.

La Amzacea, Dumitru Manole s-a întors la tehnologii din tinerețe

În celălalt capăt al țării, la Amzacea, în județul Constanța, Dumitru Manole, unul dintre seniorii agriculturii românești, încheiase și el semănatul florii-soarelui și al porumbului încă de la 1 aprilie. Doar la soia mai avea „o mică rezervă“, după cum ne-a spus, din cauza unor previziuni referitoare la prognozarea unor temperaturi negative la începutul săptămânii 8-14 aprilie (nota redacției – discuția noastră a avut loc pe 2 aprilie). „Schimbările climatice, care se manifestă negreșit, ne-au determinat ca, încă din 2007-2008, pe baza concluziilor trase din micul nostru centru de cercetare-dezvoltare pe care ni l-am creat aici, la Amzacea, să schimbăm calendarul și tehnologiile de semănat. Așa am ajuns să semănăm mai devreme și la adâncimi mai mici decât în 1963, când am început eu să profesez aici. Rezultatul s-a tradus prin creșteri de producție, uneori până la dublare“, ne-a explicat domnia sa.

„Însă, anul acesta, din cauza faptului că stratul de deasupra al solului este complet uscat, am ajuns să mărim din nou adâncimea de semănat, aproape ca în manualele vechi, ca să punem sămânța la adâncimea unde mai există încă umezeală. Așteptăm, oricum, ploile. Fără ele nu știu ce producții vom avea!“

Alexandru GRIGORIEV

Măsuri de prevenire și reducere a efectelor secetei

Fenomenul de secetă și arșiță a devenit tot mai frecvent în zona țării noastre. Se consideră secetă o perioadă de 10 zile fără precipitații, iar arșiță perioada cu temperaturi de peste 32°C și umiditatea atmosferică sub 30%. Când ne referim la prevenire avem în vedere măsurile prin care se pot reduce din efectele secetei și nu prevenirea secetei ca fenomen natural.

O anumită prognozare a secetei o realizează meteorologii, dar pe termen scurt și mediu. În asemenea condiții agricultorii sunt cei care trebuie să ia în permanență măsuri care să asigure recolte satisfăcătoare și în condiții climatice severe. În general, când la desprimăvărare conținutul în apă al solului, pe stratul 0-100 cm, este sub 24%, este nefavorabil.

Cum se poate face agricultură în condiții de secetă?

  • Prin irigații, deocamdată sunt suprafețe limitate.
  • Fără irigații, dar cu măsuri agrofitotehnice deosebite:
  • solul trebuie menținut ca un burete, cu porozitate și permeabilitate optime, care să asigure înmagazinarea fiecărei picături de apă din precipitații și să împiedice orice cale de pierdere a apei prin evaporare sau infiltrare;
  • apa înmagazinată în sol să fie valorificată cu maximă eficiență, numai de plantele de cultură.

Asta presupune că intervențiile necesare pe timp de secetă se referă la măsuri asupra solului și plantelor.

Asupra solului este de dorit să se intervină cât mai puțin, însă cu menținerea regimului aerohidric favorabil, adică 2/3 apă și 1/3 aer, și să aibă la suprafață un mulci natural sau artificial care împiedică pierderea apei prin evaporare.

De menționat rolul deosebit al stratului de mulci, și anume:

  • asigură înmagazinarea și conservarea apei în sol;
  • reduce de 3-4 ori pierderile de apă prin evapo­rare;
  • în timpul arșiței, la peste 40°C sub stratul de mulci sunt 27°C, favorizând activitatea microbiologică din sol;
  • reduce eroziunea solului;
  • împiedică îmburuienarea culturilor;
  • protejează solul de acțiunea mecanică a picăturilor de ploaie care pot distruge agregatele structurale.

Stratul de mulci se obține în urma recoltării, combinele moderne fiind prevăzute cu tocător și ventilator care distribuie uniform tocătura pe suprafața recoltei. După recoltare se execută o lucrare cu grapa cu discuri care mărunțește miriștea și împreună cu tocătura se amestecă cu stratul superficial al solului, realizând un foarte bun mulci. În stratul de mulci se realizează o anumită umiditate din resturile vegetale (buruieni) și din așa-numita „rouă internă“ care se formează din vaporii de apă ridicați din puțina apă care mai este în sol și, ajunsă la suprafață, în mulciul rece, se condensează și formează roua.

Această umiditate determină germinația semințelor de buruieni și de samulastră din stratul superficial al solului, contribuind și la reducerea gradului de îmburuienare.

Covorul verde răsărit valorifică și nitrații din sol, evitând levigarea acestora care se întorc în sol prin tocarea și încorporarea masei vegetale formate. În acest fel se asigură și îmbogățirea solului în materie organică.

Prezența materiei organice în sol crește capacitatea de înmagazinare a apei cu 20%, iar humusul are capacitatea de a înmagazina de 4-6 ori mai multă apă și poate întârzia cu 2 săptămâni efectele secetei.

Lucrările solului se efectuează foarte superficial, cu combinatorul la pregătirea patului germinativ și cu cultivatorul la prășit. Se lucrează la mică adâncime, cu cuțite plate care taie buruienile pe dedesubt și le lasă la suprafața solului ca mulci.

Prezența asolamentului asigură ca în rotația culturilor să se țină seama de nivelul de înrădăcinare pentru a evita să urmeze plante cu același nivel de înrădăcinare.

În condiții de secetă semănatul se efectuează mai devreme și se asigură o densitate a culturilor în funcție de rezerva de apă din sol.

Fertilizarea se asigură cu îngrășăminte cu eliberare treptată, controlată a elementelor nutritive corelată cu vegetația culturilor. Sunt indicate și fertilizările foliare care sporesc capacitatea sistemului radicular de a se hrăni și în condiții de secetă.

Culturi alternative

Asupra plantelor se pot folosi culturi alternative, rezistente la secetă precum sorgul, meiul, năutul, șofrănelul, dar și soiuri (hibrizi) din principalele culturi însă mai timpurii, cu creștere mai intensă în prima parte a vegetației pentru a parcurge perioada de înflorire-fructificare înainte de apariția arșiței.

Sunt și hibrizi de porumb și floarea-soarelui rezistenți la secetă.

Organismele rezistente la secetă de la diferite culturi trebuie să posede anumite caracteristici de exemplu:

  • să aibă masa aeriană redusă, cu frunze mai mici, erecte, cu mai puține stomate amplasate în adâncitură, cu cuticula groasă, cu strat de ceară sau peri albicioși care reflectă razele solare;
  • sistemul radicular sã fie dezvoltat, ramificat, adânc, cu perișori absorbanți deși și să valorifice un volum mare de sol;
  • procesul de respirație și transpirație să fie redus pentru a economisi apa;
  • presiunea osmotică a sucului celular să fie mai mare, cu capacitate mărită de absorbție a apei reținute puternic de sol;
  • vasele conducătoare din plante să fie dezvoltate pentru o circulație rapidă a sevei brute și cu capacitate de absorbție mărită;
  • celulele să conțină mai puțină apă, dar mai multă legată și să aibă protoplasma elastică pentru a suporta mai ușor deshidratarea;
  • să aibă capacitatea de a sintetiza materia organică cu mai puțină apă;
  • să asigure translocarea rapidă a carbohidraților formați în fotosinteză pentru a crea loc noilor carbohidrați ce se formează.
  • Capacitatea de rezistență la stresul hidric, în funcție de planta socotită mai rezistentă și care se ia ca martor, este:
    • meiul (martor), sorgul mai sensibil cu 12%, porumbul cu 55-60%;
    • mazărea (martor), soia mai sensibilă de 1,75 ori, fasolea de 1,45 ori.

Coeficientul de transpirație (consum specific) este cantitatea de apă folosită pentru a forma 1 kg de substanță uscată, iar la principalele culturi este: meiul – 311, sorgul – 322, porumbul – 368, grâul – 518, lucerna – 831 etc.

Se apreciază că în Bărăgan nu lipsa de apă din sol este cauza producțiilor scăzute, ci tehnologia aplicată și, mai ales, evapotranspirația puternică provocată de vânturile uscate.

De exemplu, în județul Ialomița, cu consumul a 1 mm apă s-au obținut la Stațiunea Mărculești 4,6 kg de grâu și 7,07 kg de porumb, pe când în restul județului s-au obținut 2,24 kg de grâu și 4,54 kg de porumb. Se are în vedere că la stațiune s-a aplicat o tehnologie superioară și beneficiază de prezența perdelelor forestiere de protecție.

Din aceeași rezervă de apă a solului, la 1 mm de apă consumat, porumbul a realizat 2-3 kg de substanță uscată, iar sorgul 8-11 kg.

Cele prezentate mai sus considerăm că sunt edificatoare pentru a înțelege că secretul succesului constă în asigurarea înmagazinării și conservării apei în sol, pe de o parte, iar pe de altă parte, în alegerea corectă a culturilor, a soiurilor (hibrizilor) care rezistă la stresul hidric și, bineînțeles, în aplicarea corectă a tehnologiilor de cultură.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Seceta istorică amenință grâul românesc

Pe toate posturile de televiziune, pe toate canalele de radio și în toate publicațiile se vorbește despre ce an agricol senzațional a fost 2018, cât de mult porumb și ce recoltă de floarea-soarelui s-au obținut. Dar agricultorii nu prea iau parte la aceste discuții și cei care stau prin preajma lor nu-i văd zâmbind decât cu o jumătate de față. Cu celălalt ochi privesc spre cer și plâng. Motivul îl reprezintă seceta prelungită, o secetă istorică, după cum spun unii. Conform datelor furnizate de Administrația Națională de Meteorologie, rezervele de apă din sol sunt „scăzute și deosebit de scăzute, seceta pedologică fiind moderată, puternică și extremă, în aproape toată țara. Rezerva de apă din sol prezintă valori satisfăcătoare, local în centrul și nord-estul Transilvaniei, izolat în nordul Olteniei“. Adică, tradus în limbajul curent, uscat este totul. Ce se întâmplă concret în diferite zone ale țării am aflat de la mai mulți fermieri, care ne-au împărtășit, fiecare, necazurile lor.

„Parcă am fi copiii vitregi ai României!“

Dimitrie Muscă, care este unul dintre reperele agriculturii românești, povestește că își începe ziua cu studiul buletinelor meteorologice. „Este dezastru ce se întâmplă“, consideră domnia sa.

„Deja am întors 1.300 de hectare de rapiță. Au mai rămas doar 450 ha, pe care cultura a răsărit, cu o densitate de 25-30 plante/m². Nu știu ce o să se întâmple cu ele și cum o să se dezvolte în condițiile astea.“ Cât despre grâu, lucrurile stau și mai mult sub semnul îndoielii: „Ici și colo a răsărit câte un pâlc de grâu. Între aceste zone, nu e nimic. Pe alte suprafețe, grâul a răsărit, apoi, din cauza uscăciunii, s-a uscat pur și simplu. Aceste suprafețe sunt compromise total. Mai sunt și zone unde grâul stă în pământ ca în sac. Cel puțin acolo va răsări atunci când va avea condiții. Practic, abia la primăvară vom putea avea un tablou mai exact. Cert este că e nevoie de cel puțin 100 litri de precipitații/m² ca să ieșim din situația aceasta“, apreciază dl Muscă. „Evident că prețul la care se va ajunge la anul la rapiță și la grâu va fi serios crescut de toate aceste pierderi de producție!“, mai avertizează domnia sa.

Cât despre lucrările de toamnă, scarificări și arături, aproape că a reușit să le termine. Spunem aproape, pentru că 60 de hectare nu au putut fi lucrate nicicum. „Dacă la noi, unde avem utilaje performante nu s-a putut, vă dați seama câți sunt aceia care n-au putut ara? Ceea ce vă pot spune este că în urma plugurilor au ieșit bolovanii de pământ cât roata carului, la propriu. Nu au nicio urmă de umiditate, nicio rezervă de apă. Ca să se poată ajunge la textura potrivită este necesară o cantitate de apă cel puțin 100 litri pe metrul pătrat, așa cum am spus“, a mai povestit fermierul.

„Aici, în partea de Vest, parcă am fi copiii vitregi ai României în ceea ce privește irigațiile. Așa suntem tratați!“, și-a încheiat Dimitrie Muscă strigătul de disperare.

„Mai repede ari drumul!“

Alexandru Culina își are ferma la Căzănești, în județul Ialomița. Adică în plin Bărăgan. Deși departe de Curtici, unde se află Dimitrie Muscă, povestea sa pare scrisă de același autor. Sună la fel, doar cu unele accente diferite.

„Eu umblu și lucrez pe câmpurile astea de 50 de ani. Nu-mi amintesc să fi văzut vreodată asemenea uscăciune. Din câte se vorbește prin zonă, se pare că de 80 de ani nu a mai fost asemenea secetă“, spune agricultorul. Grâul nu a reușit să-l semene decât pe la începutul lui noiembrie, căci pregătirea terenului a fost deosebit de dificilă.

„Am arat după floarea-soarelui în urma combinei, doar-doar o merge mai ușor.“ Cu toate acestea, mai există încă sole întregi unde nu s-a putut lucra, din cauza pământului care s-a întărit ca piatra, din pricina uscăciunii. „Mai repede ari drumul!“, a conchis Alexandru Culina.

Ceva mai la nord, la aproximativ 80 km, se află localitatea buzoiană Caragele. Acolo lucrează câteva sute de hectare mai tânărul Georgian Barbu, împreună cu tatăl său, Marin. Georgian este un inginer agronom din promoțiile tinere, la curent cu toate noutățile. Tatăl său este un agricultor cu multă experiență. De obicei, aceste două daruri, împletite, îi ajută să se descurce în orice situație. Însă, de data aceasta, nu au avut altceva de făcut decât să se resemneze.

„Ce o fi, o fi. Cât am semănat, dacă mai e ceva la primăvară, o să vedem. Dacă nu, o să semănăm porumb și floarea-soarelui la primăvară. Și asta, dacă vom putea! N-ai ce face, dacă nu e ploaie și nu sunt condiții, Din ceea ce se vorbește prin sat, nimeni nu își amintește să mai fi prins așa o secetă“, spune Georgian Barbu.

La fel de rău este și în Oltenia și în Teleorman. În cea mai mare parte a acestor zone, nici grâul, nici rapița n-au răsărit, din cauza secetei. Și în această regiune au rămas suprafețe de teren, nu foarte mari, dar destul de însemnate, nelucrate.

Răsfățații Dunării

O situație de excepție este la ferma lui Viorel Nica, de la Fetești. Domnia sa a semănat rapiță, orez și grâu pe 1.900 de hectare. Deși ultima ploaie a fost în 28 iulie, culturile sale au o dezvoltare optimă. Nu e niciun miracol, ci doar faptul că ferma sa beneficiază de un sistem de irigații eficient, aflându-se în apropierea Dunării.

„Am aplicat o normă de irigații de 600 m³/ha, echivalentul a 60 de litri/m². Aceasta a făcut ca plantele să se poată dezvolta așa cum trebuie. Și acum trei ani am mai folosit irigațiile în luna octombrie pentru că nu mai veneau ploile de toamnă și doar așa am reușit să ieșim din impas“, spune fermierul.

Și în Insula Mare a Brăilei au fost pornite sistemele de irigații acum, toamna târziu. Ca urmare, nu sunt probleme legate de secetă, exceptând o creștere a costurilor de producție, generate de creșterea consumurilor. Creștere a costurilor care, fără îndoială, se va regăsi la anul în prețuri!

Un strigăt de disperare

Laurențiu Baciu este afectat de secetă atât în calitatea sa de fermier, dar și ca președinte al LAPAR. „Acest an a fost un dezastru. Tot anul a fost ciudat. În primăvară am avut secetă, apoi, când am fi avut nevoie de o perioadă uscată, au venit inundațiile. Acum este din nou secetă, când ar fi trebuit să plouă. Lucrez de 37 de ani, dar n-am mai întâlnit un an ca ăsta. Cineva mai în vârstă povestea că doar în 1947 a mai fost așa“, spune dl Baciu. În ferma sa grâul a răsărit, apoi pe jumătate din suprafața semănată, adică pe 300 de hectare, a murit, așa cum s-a întâmplat și la Curtici. Pe alte 250 de hectare s-a uscat orzul. „Am pus rapiță pe 500 de hectare. Pe 200 ha este moartă, iar pe celelalte 300 ha este în agonie“, continuă fermierul lista necazurilor sale.

„La nivel național, conform informațiilor pe care le deține LAPAR, grâul n-a răsărit decât pe cca 10% din suprafețele semănate, ceea ce înseamnă câteva mii, nici măcar zeci de mii de hectare. Rapița a fost întoarsă pe 40% din suprafețe, ceea ce înseamnă sume importante pierdute. Pe alte 30 de procente din suprafața semănată, rapița e jalnică. Oricând poate pieri“, prezintă președintele organizației situația la nivel național.

Pentru a întregi tabloul, mai adaugă și faptul că lucrările de toamnă au fost încheiate doar pe suprafețe mici, raportate la nivel național. Cheltuielile, atât cele legate de carburanți, cât și cele legate de piesele de schimb, au fost dublate, din cauza durității solului uscat.

„Unul dintre efecte are să fie acela că, la primăvară, toți fermierii afectați vor înființa culturi de porumb și floarea-soarelui, ceea ce va duce la o producție mare, care va genera o scădere a prețurilor“, mai apreciază domnia sa.

Pentru aceste motive, LAPAR a demarat o serie de demersuri pentru punerea în aplicare a unor mecanisme ale Uniunii Europene care să permită acordarea unor despăgubiri pentru fermierii afectați. Concret, este vorba despre un comunicat al Comisiei Europene, publicat în 2 august 2018, prin care aceasta oferă sprijin suplimentar fermierilor europeni afectați de secetă, ca și despre un regulament european din 2014, spune președintele Baciu.

„Schemele de ajutoare pentru repararea pagubelor provocate de calamități naturale sunt compatibile cu piața internă și se acordă dacă sunt întrunite două condiții: autoritatea națională a recunoscut în mod oficial fenomenul meteorologic ca fiind o calamitate naturală și există o legătură de cauzalitate directă între calamitatea naturală și pagubele suferite de fermier, indiferent de forma sa de organizare, persoană fizică sau persoană juridică. Tocmai de aceea, LAPAR solicită tuturor producătorilor agricoli să se prezinte la sediul primăriei și să solicite, în scris, primarului să convoace în regim de urgență comisia pentru constatarea și evaluarea pagubelor cauzate fiecărui producător agricol de seceta din această toamnă, începând din luna septembrie până în prezent.

Ulterior, procesul-verbal de constatare și evaluarea a pagubelor se va depune la Direcția Agricolă Județeană, care, conform Regulamentului-cadru de organizare și funcționare verifică şi centralizează documentaţia depusă de producătorii agricoli privind suprafeţele afectate de calamităţi, înaintând-o apoi Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru luarea măsurilor de despăgubire“, a detaliat președintele LAPAR.

Alexandru GRIGORIEV

Câteva caracteristici ale perioadelor secetoase

Seceta este un fenomen natural care se manifestă atunci când precipitațiile sunt mai reduse decât cele înregistrate în mod obișnuit, producându-se dereglări ale bilanțului hidrologic, care influențează negativ sistemele productive ale resurselor de teren. Mai pe scurt, seceta apare atunci când precipitațiile medii anuale sunt sub media zonei, iar repartiția lor nu este sincronizată cu fazele de vegetație ale culturilor.

Prin secetă meteorologică se înțelege o perioadă de 10 zile fără precipitații în aprilie-septembrie sau 14 zile fără precipitații în octombrie-martie.

Seceta pedologică se manifestă atunci când solul nu mai poate asigura apa necesară plantelor și acestea se veștejesc.

Seceta atmosferică apare în perioadele fără precipitații, cu temperaturi ridicate și cu umiditatea aerului scăzută.

La seceta agricolă, în afară de lipsa precipitațiilor se mai au în vedere radiațiile solare, umiditatea aerului și a solului, precum și vânturile.

Se apreciază că seceta din Bărăgan este cauzată nu atât de cantitățile reduse de precipitații, cât mai ales de evaporația puternică provocată de vântul uscat.

Zile de secetă și arșiță se înregistrează atunci când umiditatea atmosferică scade sub 30%, iar temperatura depășește 32°C.

Suprafața agricolă a României este cuprinsă de secetă în următoarele proporții: 2% se manifestă în toți anii, este secetă extrem de severă; 28% se manifestă în 40% din ani, este secetă foarte severă; 10% se manifestă în 10-40% din ani, este secetă moderată; 60% se manifestă în mai puțin de 10% din ani, este secetă redusă.

Ponderea anilor secetoși este de: 89% în Dobrogea; 66% în Muntenia și Moldova; 96% în Banat și Oltenia; 48% în Transilvania.

Se apreciază că din 10 ani 4 sunt foarte secetoși, 2 sunt secetoși și 4 sunt ploioși. Ani cu recolte slabe, din cauza secetei, sunt 52% în Dobrogea, 43% în Bărăgan și 36-39% în Câmpia Olteniei și N-E Moldovei. Limita la care începe seceta este dată de raportul dintre temperatură și cantitatea de precipitații, astfel:

Temperatura medie anuală (0°C)   25     20     15 10 5   0     - 5
Precipitații medii anuale (mm)   700   600 500 400 300 200 100

Prin urmare, la temperatura de 10°C seceta începe la 400 mm precipitații.

În Câmpia Română se înregistrează mereu deficite de apă în sol care ajung la 100-150 mm în anii umezi, 250 mm în anii moderați și 300-350 mm în anii uscați. În funcție de nivelul de dezvoltare a sistemului radicular, plantele pot folosi și apa din pânza freatică dacă se găsește la: 1,5 m adâncime pentru grâu și soia; 2,0 m adâncime pentru porumb; 2,5 m adâncime pentru floarea-soarelui; 3,5 m adâncime pentru lucernă. În perioadele secetoase plantele se veștejesc din cauza faptului că pierderile de apă prin transpirație depășesc capacitatea acestora de a absorbi apa din sol.

Veștejirea poate fi trecătoare și are loc în orele însorite din mijlocul zilei, când plantele transpiră intens și frunzele nu mai sunt aprovizionate cu suficientă apă, deși solul are umiditate. Ele spre seară își revin. Veștejirea durabilă apare când solul are umiditate scăzută și plantele nu-și mai pot acoperi pierderile de apă prin transpirație. În condiții de secetă, valorificarea apei existente în sol depinde de tehnologia de cultură aplicată. Astfel, la Stațiunea Mărculești din județul Ialomița, cu 1 mm apă căzută din precipitații, s-au obținut 4,6 kg de grâu și 7,07 kg de porumb. În restul județul Ialomița, cu același 1 mm apă s-au obținut doar 2,24 kg de grâu și 4,54 kg de porumb.

Pentru aceasta se recomandă aplicarea sistemului Dry-forming prin care se asigură o mai bună acumulare și conservare a apei în sol. Astfel, conținutul în apă în sol, pe stratul 0-10 cm, a fost 15% în sistemul clasic și 21,3% în sistemul Dry-farming, iar pe stratul 0-30 cm a fost 16,9% în sistemul clasic și 21,5% în sistemul Dry-farming.

Pentru a evolua consumul de apă al plantelor prin transpirație se calculează transpirația relativă care reprezintă raportul dintre transpirația pe unitatea de suprafață a frunzelor și evaporarea pe unitatea de suprafață a apei libere. Înainte de campania însămânțărilor de toamnă și de primăvară este necesară o apreciere privind rezerva de apă din sol pe stratul 0-100 cm. Sunt considerate condiții nefavorabile dacă toamna solul are umiditate sub 14%, iar primăvara, dacă are sub

20-24%. Indicele de ariditate al unei zone se calculează cu relația:

Ia = P/T+10 (P reprezintă media precipitațiilor din zonă; T reprezintă temperatura medie a zonei).

Exemplu: dacă P = 500 mm, iar T = 10°C Ia =500/10+10 = 25.

La 25 reprezintă limita dintre climatul arid și umed; Ia 26 reprezintă climatul de stepă și silvostepă; Ia 26-32 reprezintă climatul zonei forestiere moderate etc.

Dacă se ia meiul ca martor față de stresul hidric, sorgul este mai sensibil cu 12%, iar porumbul cu 55-60%. Dacă se ia mazărea ca martor, soia este mai sensibilă de 1,75 ori, iar fasolea de 1,45 ori.

Cunoașterea acestor caracteristici de către fermieri îi ajută în dirijarea tehnologiilor de cultură și în primul rând în asigurarea condițiilor pentru înmagazinarea și conservarea apei în sol și în evitarea la maximum a pierderilor de apă din sol prin evaporare.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2016 – pag. 16

Reacția plantelor la secetă

Se prognozează o vară 2016 secetoasă. Zile de secetă și arșiță sunt considerate cele cu temperatura de peste 32 de grade Celsius și umiditatea atmosferică sub 30%. Prin secetă se înțelege un interval de minimum 10 zile fără precipitații.

În perioada de secetă plantele se veștejesc, adică transpirația depășește capacitatea acestora de a absorbi apa din sol.

Veștejirea poate fi trecătoare și are loc în orele puternic însorite ale zilei, când plantele transpiră intens și frunzele nu sunt aprovizionate cu apă suficientă, deși solul are umiditate. Când se răcorește, spre seară, își revin la normal.

Dar veștejirea poate fi durabilă și apare la o umiditate scăzută a solului, din care plantele nu-și mai pot acoperi pierderile de apă prin transpirație, cu consecințe destul de grave pentru plante.

La porumb, de exemplu, veștejirea trecătoare apare când pierde 15,6% din apă, iar la veștejirea durabilă pierde 40% din apă.

În urma veștejirii la grâu are loc un transport masiv de substanțe proteice din plantă în boabe. Așa se explică de ce grâul crescut la umiditate mai redusă și temperaturi ridicate are un conținut de proteină mai mare în boabe. Aceasta deoarece scade fotosinteza producătoare de carbohidrați, în schimb se intensifică respirația când se consumă din rezerva de carbohidrați. Se scurtează perioada de formare a bobului, reducând timpul de depozitare a carbohidraților și în final conținutul în proteină este mai ridicat.

După o perioadă de veștejire plantele rezistă mai bine la secetă, însă cu influențe negative asupra nivelului recoltei.

La plantele veștejite stomatele se închid, frunzele se răsucesc (la porumb se fac sul) pentru a diminua transpirația și în aceste condiții se reduce fotosinteza. În schimb, respirația se intensifică și consumă din substanțele de rezervă, diminuându-se recolta.

Creșterea rezistenței la secetă are loc prin hidroliza amidonului în monozaharide, iar proteina în aminoacizi, prin aceasta împiedicându-se coagularea protoplasmei.

În condiții de secetă apare concurența între diferitele organe ale plantei pentru apă:

– frunzele tinere, cu forță de scurgere mai mare, absorb apa din frunzele bătrâne care se usucă și cad;

– frunzele tinere pot sustrage apa și din vârfurile de creștere și creșterea plantelor este oprită;

– pot sustrage apa din flori și ovarele avortează, iar fructele tinere cad.

La o fază mai avansată a secetei apar modificări în activitatea enzimelor din plante:

– se intensifică activitatea amilazei care transformă poliglucidele în glucide simple;

– substanțele proteice din frunzele bătrâne se descompun în aminoacizi liberi care sunt absorbiți de frunzele tinere;

– se acumulează acizi organici care neutrali­zează amoniacul rezultat din degradarea proteinelor.

Rezistența la secetă se datorează proprietăților protoplasmei celulelor care permit menținerea în viață a plantelor în timpul secetei și reluarea proceselor vitale, cu intensitate sporită, când din nou solul este aprovizionat cu apă.

Plantele evită supraîncălzirea printr-o transpirație activă deoarece la temperatura de peste 45 grade C protoplasma coagulează și planta moare. Prin urmare, rezistența la secetă este condiționată de proprietățile protoplasmei de a suporta deshidratarea cu minimum de periclitare a funcțiilor fiziologice ale acesteia.

La plantele veștejite au loc următoarele transformări de substanțe organice:

– scade conținutul de glucide din frunze deoarece scade fotosinteza;

– crește cantitatea de zahăr pe baza polizaharidelor din frunzele inferioare;

– crește conținutul de monozaharide pe baza zaharozei care se hidrolizează.

Plantele rezistente la secetă se caracterizează prin:

– au stomate și ostiole mai mici și în adâncitură pentru a reduce transpirația;

– au sistem radicular bine dezvoltat și în adâncime pentru a folosi apa freatică;

– au vase conducătoare cu diametrul mai mare, cu capacitate de absorbție ridicată;

– au frunze mici și suprafață foliară redusă, se pot răsuci, schimba poziția pentru a reduce din energia solară primită;

– frunzele au cuticula mai groasă, sunt prevăzute cu strat de ceară, cu peri;

– au presiune osmotică ridicată pentru a folosi apa reținută strâns de sol și au respirație redusă pentru a nu consuma mult din rezerve;

– posedă capacitate de translocare rapidă a hidraților de carbon rezultați din fotosinteză pentru a crea loc noilor carbohidrați.

Cu cât cantitatea de apă legată este mai mare față de apa liberă, celulele rezistă mai bine la temperaturi ridicate.

Dintre plantele de cultură, cu rezistență mai bună la secetă, menționăm: meiul, sorgul, porumbul, grâul, secara, orzul, floarea-soarelui, șofrănelul, năutul, sparceta, lucerna. Mai puțin rezistente sunt: cartoful, fasolea, sfecla, ovăzul, mazărea, soia, muștarul, trifoiul.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Seceta pedologică extremă afectează grâul și porumbul

• În Vaslui, peste 6.000 ha au fost cosite

După o primăvară cu umiditate excesivă în sol, prima lună de vară aduce evenimente agrometeorologice neplăcute. Seceta pedologică s-a instalat în mai multe zone din ţară, în special în teritoriile cu risc ridicat la secetă și deșertificare, cu indicele de ariditate între 0,05-0,65, temperaturi medii anuale mai mari de 100 grade C și o sumă a precipitaţiilor medii anuale între 350-550 mm, iar a celor din perioada de vegetaţie (aprilie-octombrie), între 200-350 mm.

Seceta pedologică extremă și puternică, la grâu

Potrivit specialiștilor agrometeorologi de la ANM, la începutul lunii iunie, la cultura grâului de toamnă, rezerva de umiditate în profilul de sol 0-100 cm prezenta valori scăzute și deosebit de scăzute în Moldova, Crișana și Banat, cea mai mare parte a Dobrogei și Munteniei, local în estul Olteniei, sud-vestul și sud-estul Transilvaniei. Ca urmare, în regiunile respective s-a instalat seceta pedologică moderată, puternică și izolat extremă. Fenomenul înseamnă că, față de o aprovizionare optimă cu apă (1.200-1.500 mc/ha) sau satisfăcătoare (900-1.200 mc/ha), există zone cu 200-300 mc/ha (secetă extremă) în Botoșani, parțial Iași, Neamț, Buzău, Galați, Constanța, estul Timișului și Aradului și cu 300-600 mc/ha (secetă pedologică puternică) în Vaslui, Bacău, Vrancea, Tulcea. Seceta pedologică moderată (600-900 mc apă/ha), care nu reprezintă risc pentru cultură, putând fi corectată la prima ploaie, s-a instalat într-un areal mai larg, corespunzător județelor Brăila, Ialomița, Giurgiu, Teleorman, Olt, Timiș, Arad, Bihor și parțial Alba, Prahova și Ilfov. Cum luna iunie face parte din perioada critică a cerealelor de toamnă, respectiv când acestea au nevoie de umiditate pentru a parcurge etapa de maturitate a bobului, seceta pedologică extremă și puternică, în lipsa precipitațiilor imediate, ar putea avea efecte negative asupra cantității și calității producției.

Efecte minore la porumb

La culturile de porumb, pe adâncimea de sol 0-50 cm, conținutul de apă indică valori scăzute și deosebit de scăzute în Moldova, sud-vestul și sud-estul Transilvaniei, parțial în Dobrogea, Muntenia și Banat. Pe acest profil de sol, în funcție și de cerințele plantei în faza de vegetație corespunzătoare perioadei în care ne aflăm (iunie), umiditatea este considerată optimă la 800-970 mc apă/ha și satisfăcătoare la 600-800 mc apă/ha. Din analiza agrometeorologică rezultă că, la începutul lunii iunie, seceta pedologică extremă (sub 150 mc/ha) este prezentă în județele Botoșani, Iași, Galați, parțial Timișoara, Caraș-Severin și Hunedoara, iar seceta pedologică puternică ar corespunde suprafețelor agricole din județele Suceava, Neamț, Bacău, Vaslui, Buzău, Brăila, Tulcea și parțial Vrancea și Constanța. Perioada critică pentru prășitoare, adică a consumului maxim de apă pentru dezvoltarea plantei, corespunde lunilor iulie-august, deci teoretic seceta pedologică nu are deocamdată impact major, efectele putând fi anulate prin căderea precipitațiilor. Dacă în zonele unde s-a instalat seceta pedologică extremă și puternică se prelungește intervalul fără ploi, atunci ar putea apărea probleme, plantele oprindu-se din creștere.

Ce spun fermierii

Ing. Doru Andrici, președintele Asociației cultivatorilor de cereale și plante tehnice Botoșani: „În lanurile unde s-a aplicat tehnologia completă culturile arată frumos, e de văzut ce va fi dacă nu va ploua; acolo unde s-a lucrat din economie și după ureche, culturile sunt sub orice critică. La prășitoare au de suferit cele care s-au semănat târziu. Pe Valea Jijiei, în sud-estul județului, sunt câmpuri întregi unde porumbul e abia în câteva frunze. La ora aceasta, dacă ar ploua măcar 20 l/mp, s-ar trece de acest punct critic.“

Ing. Valeriu Călin, președintele Asociației producătorilor agricoli de cereale și plante tehnice „Agroceres“ Buzău: „La noi, culturile de grâu și de rapiță se apropie de recoltat, în două săptămâni în mod singur vom intra cu combinele cel puțin la rapiță. Nu cred că rapița este afectată de lipsa de umiditate din sol, dar la grâu s-ar putea să rămână bobul șiștav, dacă nu va ploua în următorul interval de timp. În ceea ce privește porumbul, în general arată bine, mă rog, la mine în fermă arată bine, e la 40-45 cm.“

Ing. Ion Bălan, președintele Asociației fermierilor Tulcea: „În clipa de față (n.n. – începutul lunii iunie) grâul arată încă bine. Dacă într-o săptămână ar ploua, am zice că toate culturile de toamnă – rapița, orzul și grâul – ar fi reușite pentru anul acesta. Dacă nu, vor exista probleme în special la grâu, unde producția se va reduce semnificativ; el este acum în faza de lapte-ceară și este important să aibă apă în limita lui de consum. Orzul și rapița nu cred să sufere influențe semnificative. La culturile de primăvară e nevoie de apă. Prășitoarele, aflate în faza de creștere, deci de consum sporit, s-ar putea să aibă dificultăți dacă seceta pedologică se menține. Cât despre irigații, ele funcționează pe aproximativ 10.000 ha: sistemul ANIF e activ undeva în zonele Baia, Sabangia, Măcin, iar în Deltă, la Murighiol, Nufărul etc. exploatațiile agricole au propriile amenajări.“

Ing. Ioan Nechifor, președintele Asociației producătorilor Vaslui: „Undeva, în centrul județului, și nu doar acolo, avem fermieri care au trecut la cositul grâului, măcar să câștige din el un furaj bun. Sunt așadar sole unde, chiar dacă plouă, nu mai putem recupera nimic. Estimez această suprafață la 6.000 ha. În fine, dacă s-ar păstra cultura, ar fi o producție de 500-1000 kg/ha. Pe de altă parte, unele culturi de primăvară au fost semănate târziu din cauza condițiilor din primăvară și fie nu au răsărit deloc, fie arată rău. Vorbind despre irigații, Vasluiul are o suprafață amenajată de 18.000 ha, dar funcționează cam pe 4.000 ha. Sunt fermieri care au accesat fonduri europene în acest scop, dar investițiile în modernizarea stațiilor nu-s gata, deci și pe ei i-a prins seceta pe picior greșit.“

Ing. Grigore Petre, președintele Asociației cultivatorilor de cereale și plante tehnice Galați: „Tot ce vă pot spune este că eu am în fermă sistem de irigații. În rest, da, seceta s-a instalat, n-a mai plouat din aprilie, iar grâul are acum un consum mare de apă și va avea de suferit fără precipitații.“

Ing. Viorel Matei, președintele Asociației cultivatorilor de cereale și plante tehnice Timiș: „Realitatea din Timiș este alta. Până în martie, în vestul județului am avut exces de umiditate pe 160.000 ha. Din această cauză culturile de primăvară s-au semănat târziu și în condiții foarte proaste. Pe urmă a urmat acest val de secetă. Dacă vine o ploaie, că de irigații/desecări vorbim doar în campanii electorale, solul bun de la noi ar ajuta plantele să-și revină. Culturile de toamnă, adică cele care au rămas și nu au fost afectate de băltirile din februarie-martie, arată bine. Dar eu spun că, la păioase, dacă vom avea 20% minus de producție, scăderea este cauzată de excesul de umiditate din toamnă și primăvară, nu de lipsa de apă de-acum. Una peste alta, punând la un loc excesul de apă de acum trei luni și lipsa umidității de azi, estimez că vom avea o recoltă satisfăcătoare comparativ cu anii trecuți.“

Maria BOGDAN

Abonează-te la acest feed RSS