Clubul Fermierilor Români consideră că țara noastră are nevoie astăzi, mai mult ca oricând, de asigurarea unor politici care să sprijine creșterea valorii adăugate în agricultură prin stimularea cantității de depozitare și procesare a cerealelor și plantelor oleaginoase, realizată concomitent cu investiții de modernizare a infrastructurii principale a sistemelor hidroameliorative, care să permită creșterea competitivității afacerilor agricole românești și îndreptarea deficitului balanței comerciale.

România are nevoie de o coordonare care să asigure în mod eficient, responsabil și sustenabil echilibrul între nevoia asigurării securității alimentare a țării și calitatea produselor exportate, respectând în același timp condițiile europene specifice fiecărui produs în parte.

În acest sens, pentru a sprijini fermierii în scopul creșterii valorii adăugate generate de afacerile agricole din România, Clubul Fermierilor Români propune următoarele:

• Stimularea finanțării specifice realizării unor investiții în infrastructura de depozitare;
• Subvenționarea dezvoltării și modernizării unităților de procesare cu scopul creșterii capacității de procesare;
• Oferirea de sprijin cuplat pentru fermieri, în vederea păstrării în țară a materiei prime specifice zonei de procesare;
• Crearea de facilități fiscale pentru activitatea de procesare;
• Ofertarea produselor procesate în piețele tradițional partenere pentru vânzarea materiei prime, concomitent cu identificarea de piețe noi pentru comercializarea produselor finite.

”Spre exemplu, pentru cultura de floarea-soarelui, țara noastră utilizează pentru consumul intern aprox. 1,2 – 1,3 mil. tone, dintr-un total prognozat la nivelul anului 2021, de 3,3 mil. tone. Această cantitate reprezintă aprox. 34% din producția Uniunii Europene specifice acestei culturi, realizată la un randament minim de 2,75 tone/ha, în cadrul unei suprafețe însămânțate de 1,2 mil. ha”, explică Cezar Gheorghe, consultantul Clubului și expert analist în comerțul cu cereale.

”Anul acesta, România înregistrează un maxim al producției de floarea-soarelui, raportat la perioada ca membră a spațiului comunitar european, înregistrând astfel o creștere de aprox. 1,22 mil. tone față de anul 2020. Lipsa unor unități de procesare la nivel național conduce la vânzarea materiei prime către țări precum Bulgaria (aprox. 400.000 tone/an), Turcia (aprox. 400.000 tone/an), Ungaria (aprox. 220.000 tone/an), țări din Asia sau vestul Europei (Olanda, Franța și Spania). Practic, în acest an agricol, aprox. 2 milioane de tone vor fi exportate la nivel intra-UE și extra-UE”, concluzionează Cezar Gheorghe.

Impactul financiar al acestor exporturi indică o diferență de 535 dolari/tonă (vânzare materie primă), comparativ cu 1.570 dolari/tonă (vânzare produse procesate), cumul realizat din producția de ulei brut (1.200 dolari/tonă) și cantitatea de șrot rezultat (370 dolari/tonă). Prin acest calcul arătăm că România ar fi putut genera în acest an, doar la nivelul culturii de floarea-soarelui, o valoare adăugată de 2.070.000.000 dolari, fără a lua în calcul veniturile provenite din zona de industrie conexă (procesarea, activitatea furnizorilor de produse necesare procesării, activitatea producătorilor de mase plastice, logistica și distribuția uleiurilor, distribuția și suportul acordat industriei cărnii prin vânzarea de șrot etc.).

Suprafața cultivată cu floarea-soarelui în România reprezintă 27,3% din suprafața totală a Uniunii Europene, aspect care indică încă o dată potențialul de valorificare a acestei materii prime pe plan național. În comparație cu Franța, una dintre țările cu cea mai mare suprafață agricolă la nivel european, care a însămânțat în acest an aprox. 660.000 ha, România înregistrează unul dintre cele mai bune randamente agricole specifice acestei culturi. Mai mult, anul trecut țara noastră a raportat un deficit important privind producția de floarea-soarelui, respectiv 820 mii de tone față de 2019, aspect care a generat ulterior modificări ale prețurilor aferente principalelor produse agroalimentare și nu numai.

”Acest randament se poate menține sau poate înregistra creșteri anuale doar prin realizarea de investiții în modernizarea infrastructurii principale a sistemelor hidroameliorative , care să permită creșterea competitivității afacerilor agricole românești și îndreptarea deficitului balanței comerciale. Diminuarea producției agricole din ultimii ani, datorată lipsei de precipitații, a condus la realizarea unui randament scăzut a celor mai importante culturi agricole la nivel național. Având în vedere impactul pe care l-a avut în fermele din țara noastră, seceta pedologică din 2020 a evidențiat încă o dată importanța vitală a apei pentru agricultură. Întregul spațiu comunitar beneficiză în mod direct de materia primă oferită de țara noastră, iar o diminuare a acesteia va conduce la o instabilitate a securității alimentare, un aspect extrem de important în această perioadă”, afirmă Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.

Țări precum Rusia sau Ucraina aplică o politică de protecție a siguranței alimentației interne. De exemplu, Ucraina nu rambursează TVA-ul (valoare 20%) la exporturile semințelor de floarea-soarelui, având o mică taxă de export, în timp ce Rusia aplică o taxă de export la nivelul semințelor de floarea-soarelui în valoare de jumătate din costul unei tone, dar nu mai puțin de 320 dolari/tonă. Începând cu 01.09.2021, Rusia va institui o taxă la nivelul uleiului brut de 170 dolari/tonă, aspect care va conduce la lipsa exporturilor în cadrul acestei țări.

”Considerăm că dezvoltarea unor unități de procesare la nivel național va permite crearea unor locuri de muncă, dezvoltarea industriei conexe ca suport pentru activitatea de bază și care la rândul ei, prin segmentele care o compun, va contribui la generarea de valoare financiară și socială”, consideră Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români. ”Clubul Fermierilor Români își manifestă interesul și disponibilitatea de a contribui activ, alături de celelalte părți implicate, la stabilirea și prioritizarea acțiunilor care vizează implementarea cu succes a unor politici care să permită dezvoltarea unităților de procesare la nivel național și a proiectelor de îmbunătățiri ecosistemice și funciare la nivel național.”

Sursa: Clubul Fermierilor Români 

În 1990, România cultiva 394.741 ha cu floarea-soarelui. În 2019 suprafața s-a triplat, ajungând la 1.282.693 ha. Interesant este că cifra de 1 milion de hectare a fost depășită prima dată în 2012. Evoluția suprafeței în următorii ani a fluctuat, având o scădere sub milion în 2017 (998.415 ha). În 2019 a fost practic cea mai mare suprafață de floarea-soarelui cultivată vreodată în România. Pe regiuni de dezvoltare, cele mai mari suprafețe au fost cultivate în Sud-Est (335.524 ha), Sud-Muntenia (267.923 ha), Sud-Vest Oltenia (208.307 ha), Nord-Est (200.460 ha) și Vest (169.061 ha).

Pe județe, tot în 2019 s-au înregistrat următoarele cifre: Dolj – 112.769 ha, Teleorman – 88.123 ha, Constanța – 86.828 ha, Arad – 85.750 ha, Brăila – 80.321 ha, Timiș – 78.242 ha, Botoșani – 76.465 ha și Olt – 75.357 ha. Teritoriile corespund celor mai bune zone de favorabilitate, cu excepția județului Botoșani, care se încadrează în zonele V și VI de cultură.

Referindu-ne la producția totală și la media recoltei la unitatea de suprafață, în 1990 România a obținut 556.242 tone, ceea ce ar însemna o medie de 1.409 kg/ha. În 2019 producția a fost de 3.569.150 tone, respectiv o medie de 2.783 kg/ha. Pe regiuni de dezvoltare, cea mai mare producție totală provine din Sud-Est – 879.701 tone, Sud-Muntenia – 699.535 tone, Sud-Vest Oltenia – 629.879 tone, Vest – 584.708 tone și Nord-Est – 484.168 tone.

Evident că din județele cu cea mai mare suprafață a rezultat și producția cea mai mare: Dolj – 332.272 tone, Arad – 299.706 tone, Timiș – 276.105 tone, Teleorman – 233.509 tone, Constanța –230.976 ha, Olt – 230.908 ha, Brăila – 226.564 tone și Botoșani – 158.361 tone.

Observăm și în cazul regiunilor, dar și al județelor analizate o ușoară schimbare în clasament, ceea ce înseamnă că producția medie la unitatea de suprafață a influențat decisiv cifrele. În 2019, cea mai mare recoltă la hectar s-a consemnat în regiunea Vest – 3.459 kg/ha, urmată de Sud-Vest Oltenia – 3.024 kg/ha, Nord-Vest – 2.944 kg/ha și Centru – 2.705 kg/ha.

Din totalul județelor țării, cele mai mari recolte la hectar s-au înregistrat în zonele ploioase sau în cele cu o fertilitate ridicată a solului: Maramureș – 3.787 kg/ha, Timiș – 3.529 kg/ha, Arad – 3.495 kg/ha, Mehedinți – 3.399 kg/ha, Vâlcea – 3.299 kg/ha, Bistrița Năsăud – 3.114 kg/ha, Gorj – 3.070 kg/ha, Olt – 3.064, Cluj – 3.050 kg/ha, Iași – 3.022 kg/ha. Din seria județelor care au avut cea mai mare suprafață cultivată, doar trei dintre ele au o medie la hectar mai mare de 3.000 kg (Timiș, Arad și Olt). Toate celelalte au avut producții în jurul mediei naționale: Dolj – 2.946 kg/ha, Teleorman – 2.650 kg/ha, Constanța – 2.660 kg/ha, Brăila – 2.821 kg/ha. Excepție face Botoșani, care a realizat o recoltă sub medie, de 2.071 kg/ha. De menționat că 19 județe au depășit producția medie la nivel național (2.783 kg/ha), aspect pe care îl remarcați în graficul următor.

Ar fi foarte interesant de văzut cum a evoluat producția medie la unitatea de suprafață din 1990 și până în 2019. La nivel național, cea mai mare producție din acest interval de timp s-a obținut în anul 2018, când media/UM s-a situat la 3.041 kg/ha, iar cea mai mică s-a consemnat în anul 2007, când s-au recoltat 654 kg/ha! Următorul record negativ vine din anul 2000, cu o medie de 821 kg/ha.

Doar în patru ani recolta medie a fost mai mare de 2.000 kg/ha: 2014 – 2.187 kg/ha, 2017 – 2.917 kg/ha, 2018 – 3.041 kg/ha și 2019 – 2.783 kg/ha. În acești ani, recordurile absolute au fost obținute de fermierii din următoarele județe: Maramureș – 3.787 kg/ha în 2019, Călărași – 3.747 kg/ha în 2018, Constanța – 3.715 kg/ha în 2018 și Mehedinți – 3.709 kg/ha în 2017.

Ar mai fi de spus că, în 2019, potrivit INS, la floarea-soarelui România a fost pe primul loc între țările Uniunii Europene, atât la suprafață cultivată, cât și la producția realizată, pe locurile următoare fiind poziționate Spania, Bulgaria, Ungaria și Franța.

Calculele au fost realizate de revista noastră, având la bază datele INS, seria Tempo Online.

Maria Bogdan