În realizarea condițiilor optime pentru creșterea și dezvoltarea culturilor agricole, APA, pentru condițiile din țara noastră, mai ales în situația frecventelor schimbări climatice, constituie factorul esențial în definirea cantitativă și calitativă a recoltelor.

Apa înmagazinată în sol trebuie să fie cât mai ușor accesibilă plantelor și pentru aceasta trebuie să se găsească în cantitate suficientă. Rezerva de apă optimă pentru cultura grâului, de exemplu, este de 1.200-1.500 m³/ha. Când în sol se găsesc 300-600 m³/ha este secetă puternică. În asemenea condiții, apa din sol se găsește la coeficientul de ofilire și este reținută cu forța de peste 15 bari. Plantele de cultură posedă o forță de absorbție a apei din sol de 10 maximum 15 bari. În această situație, apa existentă în sol este inaccesibilă plantelor și se ofilesc.

Pentru absorbția apei din sol plantele folosesc energia rezultată din oxidarea materiei organice sintetizate în fotosinteză.

Apa reținută de sol cu forța de până la 1 bar este ușor absorbită de plante, cu cheltuieli reduse de energie.

Cu cât forța de reținere a apei de către sol este mai mare, cu atât plantele trebuie să cheltuiască mai multă energie pentru a se hrăni și cu atât mai puțină energie le rămâne la dispoziție pentru procesele vitale în perioada de vegetație.

Este stabilit că grâul consumă în perioada de vegetație cca 470 mm apă la soiurile tardive și 450 mm apă la cele timpurii.

Insuficiența apei, în special în faza de la înspicare, la umplerea bobului, însoțită de arșiță, creează dezechilibre în circuitul apei în plante. Transpirația depășește capacitatea de absorbție a apei din sol, se dereglează metabolismul și transportul asimilatelor din frunze în bob, înregistrându-se procesul de ofilire (veștejire) a pantelor.

Prin urmare, ofilirea are loc atunci când cantitatea de apă eliminată de plante în procesul de transpirație depășește cantitatea de apă absorbită de sistemul radicular din sol.

Acest fenomen poate avea loc:

– când conținutul solului în umiditate este scăzut, sub coeficientul de ofilire;

– când solul, deși are umiditate, pe timpul arșiței transpirația depășește capacitatea de absorbție a apei din sol;

– când solul, deși are umiditate, fiind tasat-compactat, nu permite accesul oxigenului necesar procesului de respirație a sistemului radicular, proces producător de energie necesară absorbției apei;

– la fel, în solul tasat se acumulează CO₂, care devine inhibitor.

În plantele ofilite au loc următoarele transformări:

• scăderea conținutului în glucide din cauza scăderii fotosintezei;
• creșterea cantității de zaharoză pe seama polizaharidelor din frunzele inferioare;
• creșterea cantității de monozaharide pe seama dizaharidelor hidrolizate.

Ofilirea (veștejirea) poate fi trecătoare și are loc în orele însorite la mijlocul zilei, când transpirația este intensă și frunzele nu mai sunt aprovizionate cu suficientă apă, deși solul are umiditate. Dar seara și noaptea își revin.

Aceasta poate fi și durabilă, când solul are umiditate scăzută și plantele nu-și mai pot acoperi pierderile de apă prin transpirație. Are efecte negative asupra producției.

Siștăvirea boabelor are loc când deficitul de umiditate apare în perioada dintre înflorire și coacerea în ceară, deoarece migrarea substanțelor către bob este diminuată și greutatea boabelor scade, pierd apa, se zbârcesc, scad MMB și MH.

Boabele șiștave nu sunt căutate nici pentru panificație, nici pentru sămânță, având aspect comercial necorespunzător.

În cazul porumbului, acesta are un consum de apă în perioada de vară de 4 l/zi fiecare plantă. La o densitate de 60.000 plante/ha rezultă un consum de 240.000 l/ha/zi.

După fecundare, consumul crește la 5-6 mm/ha, iar în zilele de arșiță, la 9-10 mm/ha, ceea ce înseamnă că o ploaie de 20 mm se consumă în 2 zile.

În condiții de secetă, porumbul își reglează dezvoltarea știuleților în sensul că pe vârful acestora, pe o porțiune mai mare sau mai mică, în funcție de lipsa umidității, nu mai formează boabe, iar cele formate au aspectul șiștav și producția diminuată.

Pentru a evita sau reduce apariția fenomenelor de ofilire-șiștăvire sunt necesare următoarele măsuri:

• solul să fie menținut cu un grad de permeabilitate satisfăcător pentru a acumula întreaga cantitate de apă din precipitații și a evita pierderile prin evaporare;
• să se asigure accesul oxigenului generator de energie pentru procesele vitale din sol;
• să se folosească culturi, soiuri (hibrizi) mai rezistenți la stresul hidric și cu perioade de vegetație mai scurtă pentru a evita perioada de arșiță;
• semănatul de primăvară să se efectueze mai timpuriu și la adâncime mai mare;
• la porumb s-au dovedit mai rezistenți la șiștăvire hibrizii cu bobul sticlos, cu endosperm cornos (Zea mays indurata) care conține cantități mai mari de substanțe proteice.

Prin urmare, măiestria fiecărui agricultor constă în iscusința de a înmagazina în sol fiecare picătură de apă din precipitații și de a preveni orice pierdere de apă, iar prin tehnologie de cultură aplicată să asigure un regim aerohidric termic și de nutriție optim pentru plante.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale informează că în data de 28 martie 2019, se întrunește Comisia de înregistrare a soiurilor de plante agricole și horticole, în conformitate cu legislația în vigoare. Reuniunea va avea loc la sediul Institutului de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor, iar Componența comisiei a fost aprobată de ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, fiind formată din reprezentanți MADR, ai ISTIS și profesori universitari.

Soiurile propuse comisiei pentru înregistrare și-au încheiat ciclul experimental în anul 2018 și corespund criteriilor stabilite de legislația în vigoare, sunt distincte, uniforme și stabile, iar soiurile din speciile de culturi de câmp posedă valoare agronomică și de utilizare satisfăcătoare.

Pe baza documentației tehnice prezentate, comisia de înregistrare propune acceptarea soiului pentru înscriere în Catalogul oficial, cu o majoritate simplă. Propunerile comisiei, sub forma unui proces verbal de ședință, se aprobă de către ministrul agriculturii și dezvoltării rurale.

Odată cu aprobarea procesului verbal de înregistrare, soiurile pot fi comercializate, având același regim ca și cele înscrise și publicate în Catalogul oficial.