Kuhn GMx aprilie2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 14 Apr 2021

Clubul Fermierilor Români, alături de organizațiile europene împotriva plafonării obligatorii a plăților directe

Clubul Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă a semnat împreună cu alte 10 asociații europene de profil o poziție comună prin care cere decidenților europeni păstrarea caracterului voluntar al plafonării plăților directe pentru fiecare stat membru, în conformitate cu analiza generală efectuată în cadrul planurilor strategice naționale. Acest demers vine în contextul în care atât Politica Agricolă Comună, cât și CFM sunt acum discutate în Parlamentul European, împreună cu planul de redresare din criza Covid-19.

Conform celor 11 asociații din centrul și estul Uniunii Europene, propunerea de plafonare obligatorie și degresivitate a plăților directe este discriminatorie pentru mai multe state membre, ferme și întreprinderi agricole, care sunt responsabile pentru o pondere semnificativă a producției agroalimentare și a terenurilor cultivate din UE și care au fost angajate activ în abordarea problemelor climatice și de mediu.

Limitarea sau reducerea plăților directe va duce în multe părți ale UE la industrializarea agriculturii, la produse de o mai slabă calitate, o îngrijire mai proastă a mediului și prețuri mai mari la alimente deoarece:

Penalizează fermierii care au investit și dezvoltat ferme conform obiectivelor actuale ale politicii UE;

Amenință competitivitatea UE în sectorul agroalimentar față de țările terțe;

Va limita dezvoltarea și investițiile în sectorul agroalimentar, care au un impact pozitiv asupra obiectivelor de mediu și climă;

Va duce la fragmentarea fermelor, cu efecte dăunătoare asupra forței de muncă și asupra mediului, întrucât micii fermieri sunt scutiți de măsurile de control și de eco-condiționalite;

În unele state membre, sprijinul redistributiv de venit va duce la creșterea inutilă a prețurilor arendei, penalizând toți fermierii.

Ideea plafonării reprezintă o măsură cu efecte asimetrice asupra Statelor Membre și regiunilor Uniunii și, prin urmare, împotriva principiilor declarate ale actualei reforme PAC. Este nevoie de garantarea accesului egal la finanțare pentru toate tipurile de ferme. PAC trebuie să rămână o politică puternică, comună, finanțată în mod adecvat și capabilă să răspundă necesității de securitate alimentară, precum și la așteptările și cerințele de protecție a mediui și adaptare la schimbările climatice.

„În aceste vremuri extrem de fragile și incerte este esențial să dăm fermierilor noștri o viziune clară și durabilă și să le oferim sprijin, claritate, predictibilitatea investițiilor și recunoaștere societală“, susține consorțiul de asociații europene din domeniul agricol. „Trebuie să ne protejăm fermierii și să recunoaștem contribuția lor extraordinară la reziliența lanțului agroalimentar european în aceste momente dificile.“

În contextul în care discuțiile privind PAC post-2020 se apropie de final, documentul de poziție reprezintă un instrument strategic în influențarea deciziilor politice de la Bruxelles și în echilibrarea discuțiilor asupra viitorului agriculturii.

Cele 11 organizații europene ale fermierilor care semnează documentul sunt implicate activ în comunicarea cu europarlamentarii din țările lor, pentru a susține această poziție comună care este în interesul fermierilor. Semnatarii documentului sunt:

  1. Clubul Fermierilor Români pentru Agricultură Performantă
  2. Camera Agrară a Republicii Cehe
  3. Asociația Agricolă a Republicii Cehe
  4. Camera Agricolă și Alimentară Slovacă
  5. Inițiativa de Afaceri Agricole și Alimentare
  6. Confagricoltura, Italia
  7. Consiliul Agricol Danez
  8. Asociația Națională a Producătorilor de Cereale, Bulgaria
  9. Camera de Agricultură și Comerț, Estonia
  10. „Parlamentul Fermierilor“ Letoni
  11. Asociația Lituaniană a Companiilor Agricole

Clubul Fermierilor Români

Adrian Oros: În loc de plafonare, România va aplica o plată redistributivă

România va aplica o plată redistributivă, în locul plafonării subvențiilor, pentru a sprijini micii femieri fără a-i dezavantaja pe marii producători agricoli, a declarat ministrul Agriculturii, Adrian Oros, într-o intervenție avută miercuri, 7 octombrie, la Radio Someș

„S-a tot vorbit despre plafonare, dar noi nu suntem de acord cu plafonarea subvențiilor, pentru că ar afecta nedrept pe foarte mulți care au făcut investiții, care au rate, au leasing-uri. În schimb, am găsit o modalitate și pe care o s-o aplicăm, să facem o plată redistributivă. Din suma totală pentru plăți directe, care este de 13 miliarde, să luăm un procent pe care o să-l realocăm fermelor mici, astfel încât să venim cu o finanțare mai consistentă fără a plafona apoi subvențiile pentru fermele mai mari. Deci dorim să-i ajutăm pe cei mici și medii fără a-i afecta pe cei mari”, a explicat ministrul Adrian Oros. 

De asemenea, responsabilul MADR a menționat că, împreună cu mediul asociativ, a identificat câteva priorități ce vor fi prinse în Planul Național Strategic ce vor fi finanțate de la buget. „În primul rând, consolidarea fermelor de familie care, în Europa, sunt baza agriculturii. Noi (România - n.r.) avem 840.000 de ferme din care doar 50-60 de mii sunt ferme viabile comerciale, dar unele sunt foarte mari. Avem cele mai mari ferme din Europa, ferme de chiar 40.000 de hectare. Dar în același timp, avem în jur de 740.000 de ferme de subzistență. Acestea sunt, de fapt, gospodăriile populației, pe care nu le putem considera ferme comerciale, pentru că o familie nu ar putea trăi doar din venitul acelei ferme. De regulă, aceste gospodării sunt întreținute și de alte salarii sau pensii. Noi dorim ca în această perioadă de 7 ani, să consolidăm aceste ferme, acolo unde se dorește, astfel încât cei care fac acest tip de agricultură să treacă la stadiul de fermă comercială”, a mai spus ministrul în intervenția sa la Radio Someș. De asemenea, Oros a mai afirmat că dorește ca timpul în care se petrece schimbarea - trecerea la stadiul de fermă comercială - să se scurteze, de aceea se va finanța acest lucru în Planul Național Strategic. 

Ministrul Agriculturii a mai vorbit și despre învățământul dual, pe care îl consideră ideal în comparativ cu liceele agricole. Oros a precizat că este mult mai eficient ca elevii să învețe lucrurile practice în ferme deja existente, acolo unde fermierii au investit deja în echipamente și utilaje de ultimă generație. Un liceu agricol care să aibă și fermă în care elevii pot face practică ar fi ineficient având în vedere că statul nu-și permite să înființeze ferme pentru fiecare astfel de liceu, să plătească oameni, să cumpere utilaje și tractoare care oricum ar fi învechite după 3 ani. 

În cadrul intervenției sale, ministrul a mai vorbit și de transformarea Direcțiilor Agricole Județene în Camere Agricole, dar și despre formele de asociere. În opinia sa, cooperativele reprezintă o soluție pe termen mediu și lung care ajută producătorii să-și valorifice marfa și să se poată dezvolta. 

Plafonarea subvențiilor, o lovitură sub centură pentru agricultură

Noua Politică Agricolă Comună a Uniunii Europene este unul dintre subiectele de maxim interes pentru agricultorii români. În cadrul acestor discuții, o temă care dă dureri de cap, la propriu, marilor fermieri este cea legată de intenția de a plafona subvențiile în cazul exploatațiilor mari. Practic, la ora actuală se vorbește despre limitarea sumelor acordate prin subvenții la maximum 60.000 euro/exploatație. Care ar fi impactul unei astfel de măsuri asupra agriculturii românești l-am rugat să evalueze pe dl prof. dr. Toma Dinu, decanul Facultății de Management, Inginerie Economică în Agricultură și Dezvoltare Rurală a USAMV București.

„Dacă umblăm la subvenție, afectăm profitul!“

La ora actuală, subvenția medie primită pentru un hectar de pământ lucrat este de aproximativ 180 de euro. Un calcul simplu ne arată că suprafața maximă a unei ferme vegetale, care nu are și animale ca să primească subvenția întreagă, ar fi de aproximativ 334 ha. Or, în Bărăgan, în Vestul României, ca și în unele zone din Moldova, sunt numeroase exploatațiile cu mult mai mari. De fapt, cea mai mare parte a producției agricole din țara noastră este realizată în ferme care depășesc cu mult 1.000 ha. Toate aceste exploatații riscă să se trezească în situația ca începând din anul 2021 să nu mai primească subvenții la nivelul de până acum. După tendința care se manifestă în acest moment la Bruxelles, fermierii vor primi o subvenție pentru suprafață de cel mult 60.000 euro/exploatație și cheltuielile cu plata lucrătorilor.

La o fermă de 1.000 ha, de exemplu, ar însemna ca, în loc de 180.000 euro, câți primește acum un fermier, să nu mai primească decât 120.000 euro! Adică, cu o treime mai puțin!

„Dacă ne uităm la distribuția în teritoriu a fermelor mari, vom constata că cele mai multe dintre acestea se găsesc în zone sărace. Cu câțiva ani în urmă s-a făcut un studiu la Institutul de Economie Agrară al Academiei Române care induce cumva ideea că zonele ar fi sărace din cauza fermelor mari. Cu tot respectul pentru autorii acestui studiu, eu aș nuanța puțin și aș formula altfel întrebarea: sunt zonele sărace că sunt fermele mari sau sunt fermele mari pentru că sunt zonele sărace? Eu înclin să cred că ultima variantă este cea adevărată și de aceea consider că prezența acestor ferme mari este foarte importantă, iar existența lor este necesară în zonele respective“, afirmă dl Toma Dinu.

Pe de altă parte, conform unui studiu recent realizat în județul Călărași referitor la ferme care totalizează 80.000 ha, practic „spuma“ terenurilor agricole din România, se poate vedea că în majoritatea cazurilor profitul realizat este egal cu subvenția, ba chiar, în multe cazuri, mai mic. „E clar în această situație că, dacă umblăm la subvenție, afectăm profitul!“, subliniază autorul studiului.

„Vor urma probleme în ceea ce privește rambursarea creditelor!“

„Studiul pe care l-am făcut arată că în ultimii ani fermele s-au capitalizat. Și-au mărit activele cu peste 70%. Asta înseamnă că au făcut investiții, și-au cumpărat mașini, combine și tractoare, și-au construit instalații și depozite, au cumpărat, poate, teren. Pe de altă parte, și activele circulante au crescut. Asta înseamnă că au cheltuit mai mult cu substanțele, cu îngrășămintele, că au cumpărat semințe mai scumpe, etc. Rezultatele se văd în aceea că de cinci – șase ani România este exportator net de cereale și plante oleaginoase. Deci faptul că au avut un sprijin, că au fost lăsați să investească, s-a văzut în activitatea economică. Dacă venim acum și le spunem că din 2021 le reducem subvențiile, lucrul acesta se va reflecta imediat în rezultate“, este de părere decanul FMIEADR.

„Un alt aspect important este că toate aceste ferme au făcut niște investiții pe care însă nu le-au realizat cu bani din buzunar, ci pe credite. Când au făcut aceste investiții, au făcut și o proiecție a rambursării creditelor. În perioada de rambursare intră și cea de după 2021, când subvenția va fi mult diminuată. Impactul asupra cash-flow-ului acestor ferme va fi devastator! Proiecția mea, fără să fi făcut un calcul, este că impactul va fi dezastruos și vor urma probleme în ceea ce privește rambursarea creditelor!“, mai avertizează Toma Dinu.

„Plafonarea subvențiilor implică ample efecte sociale“

„Un alt efect, la care mulți nu se gândesc în momentul acesta, este efectul social. În primul rând va fi afectat prețul terenurilor, care în cel mai bun caz va stagna. Activitatea în agricultură nemaifiind rentabilă, nu va mai exista interes pentru a cumpăra teren. Pe de altă parte, este foarte probabil să scadă și prețul arendei. Până la acest moment, arenda a fost cumva dependentă de subvenția la hectar. În momentul în care subvenția dispare sau este limitată, de ce aș mai da eu arendă pentru un teren pentru care nu primesc subvenție? De ce aș mai plăti o arendă care astăzi ajunge la 1.000 lei/ha în zonele bune ale României?“, se întreabă, retoric, analistul.

„În această situație, a scăderii prețurilor terenurilor și a valorii arendei, primii afectați vor fi proprietarii de terenuri mici și foarte mici, pe care acum le au date în arendă. Suprafețele acestea vor fi lucrate în continuare, dar probabil fără niciun beneficiu pentru proprietari. Probabil că fermierii vor lucra acele terenuri oferind doar foarte puțin în schimb sau chiar nimic! Vor fi lucrate doar ca să nu rămână părăsite“, mai apreciază domnia sa.

„Eu sper totuși să nu se ajungă până aici. Sper ca la nivel european să se înțeleagă că, cel puțin fermele mari care au primit niște subvenții și care au făcut niște investiții, au nevoie de o perioadă de tranziție, în care să se reorganizeze, să se spargă în societăți mai mici care să poată beneficia de subvenții în continuare“, mai spune profesorul.

Pe de altă parte, domnia sa crede că reorganizarea, prin divizarea în mai multe societăți mai mici, nu este o variantă decât pentru unele exploatații. Însă pentru cele foarte mari, nu este o soluție. „O fermă de zeci de mii de hectare, în câte să o desfaci? Apoi, cum să poți coordona un holding format din câteva zeci de societăți?“, se întreabă analistul.

„Încă o problemă care va apărea este legată de transmisibilitatea afacerii. Mulți dintre fermierii mari ai României sunt oameni în vârstă. La un moment dat, afacerea lor va trebui preluată de cineva. Dacă nu este una rentabilă, cine va dori să o preia?“

În concluzie, pentru viitorii europarlamentari români, una dintre cele mai importante sarcini va fi să explice Bruxelles-ului aceste aspecte. „Părerea mea este că fermierii ar trebui să îi cheme pe europarlamentari în ferme, să le explice toată această situație, astfel încât ei să poată susține cauza mai departe!“, propune prof. dr. Toma Dinu.

Alexandru GRIGORIEV

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Abonează-te la acest feed RSS