Viorel Piperea, fermier de 43 ani din Singureni, județul Giurgiu, se ocupă de 8 ani cu legumicultura bio. A început cu producerea de legume bio direct în câmp, iar de trei ani o face și în sistem protejat, în solarii. Dar, în România, piața de legume produse natural nu este prea ofertantă deocamdată.

Din păcate nu a amortizat nici jumătate din investiție

Ca să ajung în Singureni, la circa 35 de km de centrul Bucureștilor, am trecut prin Jilava și 1 Decembrie, apoi am luat-o la dreapta, la ieșirea din Călugăreni, pe DJ 411. Ferma este chiar la intrarea în localitate, pe partea dreaptă. Viorel Pipera are pregătire de tehnician zootehnist, iar acum este student la Horticultură. Asta pentru că e greu să găsească consultanță eficientă pentru ceea ce face el. A înțeles că informația este vitală pentru activitatea de legumicultor ecologic. Dar greutățile întâmpinate se înmulțesc și din cauza schimbărilor climatice majore din ultimii ani. Ba secetă, ba inundații, ba iarnă fără zăpadă, ba vijelii și grindină. A investit în spații protejate pentru a securiza într-un fel producția. Dar anul trecut, când inundațiile le-au creat mari probleme, aproape că a fost la un pas să renunțe definitiv. Chiar a avut atunci senzația de zădărnicie. Dar a luat-o de la capăt. Cei aproape 3.000 mp de solarii i-a mutat mai sus, terenul fiind pe un plan înclinat. Un alt dezavantaj a fost și pierderea forței de muncă permanente. Dar și greutatea de a găsi zilieri atunci când are nevoie. Într-o asemenea întreprindere munca manuală este de neînlocuit. „Din păcate localnicii nu vor să muncească, mai bine stau pe ajutorul de la primărie“, spune vădit supărat fermierul. Dar prin venirea celor 2 angajați pe care îi are acum, speră la vremuri mai bune. Le asigură și cazare + masă pentru că sunt din Moldova.

Tot terenul fermei este închis cu gard și este destinat în întregime agriculturii bio. Certificat în acest sens. Chiar și zona cultivată cu grâu, lucernă și livadă sunt în aceeași condiție tehnologică. Dar, chiar și așa, e nevoit să vândă de multe ori ca și cum produsele obținute ar fi convenționale pentru că magazinele de specialitate sunt prea pretențioase. Iar dacă ar investi în ambalare, condiționare și etichetare ar distribui marfa în afara țării. Are însă o familie numeroasă care absoarbe o parte din surplusul de producție în majoritatea timpului. Plus câțiva clienți permanenți, mai ales din zona celor cu venituri peste medie, care au înțeles să mănânce sănătos. Mai au un protocol de colaborare cu firma EcoShoping – care deține un site specializat pe vânzarea de legume bio. Dar cel mai mult vinde prin intermediari, care îi oferă prețuri mult prea mici. Dar decât să arunce producția a făcut și asemenea compromisuri. Din fericire, pentru viitor, au bătut palma cu un lanț de restaurante, iar acum există premisa unui câștig ferm și constant.

De la cinci stoloni de căpșuni la peste 3.000 mp

Am gustat cu deosebită plăcere atât din căpșunile din câmp, cât și din cele cultivate în solar. Fiecare în parte cu o aromă de poveste. Chiar și cele albe erau dulci. Ca la bunica în grădină. Am întrebat ce soi sunt și mi-a răspuns că nu știe. A primit cinci stoloni într-o jardinieră și de aici are toată suprafața cultivată acum (peste 3.000 mp). Nu cresc mari dar au un gust și un miros de zici că ai cules fragi la munte. A pus și pomi fructiferi care sunt în ultimul an de conversie. Chiar și viță de vie dar, din păcate, anul trecut au avut un puternic atac de mană, iar iarna a degerat vița. Acum a dat de jos, de parcă ar fi nemuritoare. Semn că anul viitor, când va intra oficial în epoca bio, va avea și struguri de masă altoiți pentru pofticioși.

Viorel Piperea este căsătorit și are doi copii. Un băiat de 14 ani și o fată de 9 ani. Părinții lui locuiesc tot timpul la fermă, iar ei stau în sat pentru că școala este aproape de locuința de acolo.

Am văzut și sectorul zootehnic, apropo de specializarea inițială a fermierului din Singureni, unde erau tot felul de animăluțe. Aproape ca la ferma animalelor. Curci, fazani, găini, porci vietnamezi și de Mangalița, crescuți cu grâu, porumb și lucernă făcute în sistem bio. „Doar cu bălegar și cu sapa“, spune giurgiuveanul. Pentru familia și prietenii lor mai apropiați, subliniază acesta.

Tot în Singureni, Alain Kremeur, un francez care a fost președintele Camerei de Comerț și Industrie Franța - România face o agricultură rustică. Chiar mai mult decât bio. A avut o perioadă și un restaurant în centrul capitalei, chiar foarte vestit, iar acum vrea să facă o pensiune frumoasă din conacul Mociorniță. Clădirea pe care a cumpărat-o de la moștenitorii de drept se află cam la 200 de m pe drumul care duce la Stâlpu. Undeva pe un drum lateral dreapta. Dar trebuie să fii atent pentru că de afară nu se zărește decât ghereta din zid de la poarta conacului Mociorniță, care este înconjurat de o curte din zid, înaltă de aproape 2 m. În sens opus, parcă pentru echilibru, se găsesc alte două conace, de această dată gemene, care au aparținut prințului Nicu Cantacuzino (unul din copiii prințesei Irinei Ghica, născută Cantacuzino, care a fost fiica Nababului, așa cum era supranumit prințul George Grigore Cantacuzino). Într-unul dintre ele a fost sediul CAP, iar acum este stăpânit de Societatea Agricolă Singureni. O societate constituită pe legea 36 /1991, care exploatează 1.300 ha teren agricol. Cele două conace ale Cantacuzinilor sunt leite. Doar felul în care au fost renovate (cel din curtea societății agricole în 2013, iar celălalt anul trecut) le diferențiază cumva. Dar asta e deja o altă poveste.

Tudor CALOTESCU

În momentul de faţă piaţa grâului şi a porumbului este blocată pentru că nu se mai vinde nimic, susţin fermierii. În silozuri a mai rămas cam o treime din producţia din acest an, stocată în aşteptarea unor preţuri mai bune de către cei care au avut capital să realizeze lucrările de toamnă. La grâu, cel puţin, nu se aşteaptă o presiune asupra preţului până la sfârşitul anului pentru că procesatorii şi-au făcut deja stocuri consistente. În schimb, a crescut puternic cererea, şi implicit, preţul la floarea-soarelui.

Singura excepţie, floarea-soarelui

„În prezent, nu se mai vinde şi nu se mai cumpără niciun bob. La preţurile actuale s-a blocat piaţa. Oamenii au mare nevoie de bani, dar nici la preţurile acestea (n. red. preţul unui kilogram de grâu sau de porumb se învârte în jurul valorii de 50 de bani, iar la floarea-soarelui este de 1,7 lei/kg) nu poţi să vinzi. Stau cu marfa în siloz şi aşteaptă să crească preţurile“, a declarat Marian Topală, preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli Iaşi.

„Piaţa este, într-adevăr, blocată. Nu se mai cumpără nimic în port în afară de floarea-soarelui. Toată lumea caută floarea-soarelui. Ne-au tot zis că există un excedent de 5 milioane de tone producţie în ţările UE, că nu are nimeni nevoie de floare. Şi, uite, acum se exportă floarea-soarelui“, a declarat Daniel Ciobanu, vicepreşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România.

Dacă preţul la grâu a crescut uşor, la floarea-soarelui cotaţia s-a majorat semnificativ. „E adevărat, piaţa este blocată la grâu, dar cererea a crescut la floa­rea-soarelui. Pe bursă preţul la grâu a crescut cu 20 de euro până pe la 160-168 de euro, în timp ce la floarea-soarelui creşterea a fost de 40 de euro, până la 375-380 de euro. E normal ca piaţa să fie mai bună pentru floarea-soarelui decât pentru grâu“, a arătat Ilie Popescu, preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli Olt.

O treime din producţie, depozitată

În orice caz, cărţile au fost făcute pentru producţia de grâu din acest an. A mai rămas ceva doar la cei, puţini la număr, care au avut bani să înceapă lucrările de toamnă.

„În general mai există grâu pe stoc doar la oamenii care au avut ceva capital ca să facă lucrările şi să-şi plătească datoriile. Aceşti oameni au strâns grâul şi nu l-au dat la preţuri mici. Acum este firesc să crească preţul. Toţi şi-au fixat o ţintă de 750-800 de lei pe tonă şi-i dau drumul doar când piaţa ajunge la acest preţ, în general după începutul anului următor“, a precizat Popescu.

Şi la porumb fermierii aşteaptă vremuri mai bune

Nici la porumb situaţia nu este mai roz în privinţa preţurilor. Aşa că, fermierii care-şi permit, aşteaptă vremuri mai bune.

„La porumb nu se mişcă mai nimic pentru că preţurile sunt foarte jos. Nu sunt mulţi doritori să vândă la 0,48 – 0,49 lei/kg, din care se mai scad serviciile de uscare. La grâu mai toată lumea a vândut ce a avut pentru că oamenii au avut nevoie de bani pentru însămânţări, pentru motorină. A mai rămas ceva grâu pe la micii producători, cam 30-35% din producţia din acest an“, a arătat Constantin Bazon, preşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice Vrancea.

Preţurile vor rămâne cam la nivelul de acum până la sfârşitul anului, cred fermierii.

„Procesatorii şi-au făcut stocuri de grâu, aşa că rezistă măcar două luni. Deci nu cred că se va mai schimba ceva în preţ în scurt timp. Până la urmă, pe ce a mai rămas, preţurile se vor aduna şi la noi conform bursei, pe undeva pe la 180-190 de euro. Nu 130 de euro ca acum!“, a mai spus Bazon.

Ioana GUŢE

Toate cele 500 de pieţe agroalimentare existente la nivel naţional vor avea obligaţia să organizeze spaţii de vânzare distincte rezervate în exclusivitate producătorilor agricoli, care deţin un carnet de comercializare a produselor agricole, potrivit proiectului Ordonanţei de Urgenţă referitoare la stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei produselor din sectorul agricol.

"În cadrul structurilor de vânzare cu amănuntul organizate în zonele publice, indiferent de forma de administrare, publică sau privată, este obligatorie organizarea de spaţii de vânzare distincte care sunt rezervate în exclusivitate producătorilor agricoli persoane fizice deţinătoare ale unui carnet de comercializare. Procentul de alocare a spaţiilor de vânzare este de minimum 20% din totalul spaţiilor de vânzare existente. Comercializarea cu amănuntul a produselor din sectorul agricol obţinute pe gospodăria/ferma proprie de către producătorii agricoli persoane fizice se face pe baza documentului de identitate şi a carnetului de comercializare a produselor din sectorul agricol", se arată în document.
Proiectul prevede şi procedura de obţinere a atestatului de producător, respectiv a documentului care confirmă capacitatea deţinătorului de a desfăşura o activitate economică în sectorul agricol şi regimul de utilizare a carnetului de comercializare a produselor din sector.
În prezentul proiect de act normativ nu au mai fost prevăzute date despre cardul de acces în pieţe pentru producători.

Potrivit proiectului, atestatul de producător cuprinde informaţii şi date privind temeiul legal al eliberării atestatului, numele şi prenumele producătorului agricol, denumirea produselor şi suprafaţa de teren exploatată, respectiv efectivele de animale, care sunt înregistrate în Registrul Agricol deţinut de unitatea/subdiviziunea administrativ teritorială pe a cărei rază se află ferma/gospodăria, producţiile estimate a fi obţinute, producţiile estimate a fi destinate comercializării.

Valabilitatea atestatului de producător este de un an calendaristic de la data emiterii.

"Atestatul de producător se eliberează la cerere producătorilor agricoli persoane fizice, care optează pentru desfăşurarea unei activităţi economice în sectorul agricol. Atestarea profesională a solicitanţilor se realizează de către structuri asociative profesionale/patronale/sindicale din agricultură, constituite conform legii şi organizate la nivel judeţean/regional/naţional, care se înregistrează în acest scop la primăriile unităţilor/subdiviziunilor administrativ teritoriale. Pentru unităţile/subdiviziunile administrativ teritoriale la care nu s-au înregistrat structuri asociative, atestarea profesională a solicitanţilor se asigură de către entităţi teritoriale din subordine, sau în coordonare, care sunt mandatate în acest scop de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale", se menţionează în document.

De asemenea, proiectul mai prevede şi regimul de întocmire şi utilizare a carnetului de comercializare a produselor din sectorul agricol, respectiv a documentului utilizat de persoana fizică care deţine atestat de producător, pentru exercitarea actului de comerţ cu ridicata sau cu amănuntul, a produselor agricole obţinute în ferma/gospodăria proprie.

Tipărirea carnetelor de comercializare a produselor din sectorul agricol revine în sarcina consiliilor judeţene/consiliul general al municipiului Bucureşti, care le distribuie unităţilor/subdiviziunilor administrativ teritoriale la solicitarea acestora. Costurile generate de tipărirea carnetelor de comercializare a produselor din sectorul agricol se suportă de consiliile judeţene/consiliul general al municipiului Bucureşti, iar sumele cheltuite de acestea se reconstituie prin grija unităţilor/subdiviziunilor administrativ teritoriale din preţul achitat de solicitanţi pentru eliberarea acestora.

Carnetul de comercializare a produselor din sectorul agricol se eliberează la cerere solicitanţilor, de către primarii unităţilor/subdiviziunilor administrativ teritoriale pe a căror rază se află ferma/gospodăria în care se obţin produsele estimate a fi destinate comercializării. Primăriile unităţilor/subdiviziunilor administrativ teritoriale ţin evidenţa carnetelor de comercializare a produselor din sectorul agricol printr-un registru special deschis în acest sens.

"Prima filă din carnetul de comercializare a produselor din sectorul agricol, care conţine datele privind identitatea producătorului agricol, informaţii privind suprafeţele cultivate şi/sau animalele deţinute care să reflecte grupele de produse vegetale/grupele de animale stabilite din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi producţiile estimate a fi destinate comercializării, este semnată de primarul localităţii şi rămâne nedetaşabilă la carnet", arată documentul.

Potrivit regimului de utilizare a filelor din carnetul de comercializare a produselor din sectorul agricol, primul exemplar se înmânează cumpărătorului, al doilea exemplar se păstrează de vânzător, iar al treilea exemplar se păstrează la carnet. Carnetele utilizate, conţinând al treilea exemplar al filelor, se depun la primăria unităţii/subdiviziunii administrativ teritoriale care a emis carnetul. Aceste prevederi se aplică obligatoriu pentru orice fel de livrare de produse agricole, în orice cantitate şi structură sortimentală, indiferent de calitatea cumpărătorului, respectiv persoana fizică sau persoană juridică.

Filele din carnetul de comercializare a produselor din sectorul agricol deţinute de cumpărătorul persoană juridică se păstrează şi se arhivează timp de 10 ani, acestea reprezentând documente justificative care stau la baza înregistrării în contabilitate a achiziţiilor.

De asemenea, pe parcursul transportului produselor achiziţionate de la producători agricoli pe baza carnetului de comercializare, în scop comercial sau pentru autoconsum, cumpărătorul trebuie să deţină fila din carnet care justifică provenienţa mărfii.

În cazul transportului de produse agricole efectuat de producătorii agricoli persoane fizice, de la locul de deţinere la locul de comercializare în regim cu ridicata sau cu amănuntul, aceştia completează o filă din carnetul de comercializare a produselor din sectorul agricol, corespunzător cantităţilor şi structurii sortimentale transportate.

Carnetele utilizate constituie documentul justificativ pe timpul transportului, a desfacerii mărfii şi a eventualelor retururi ale produselor necomercializate.

Unităţile administrativ teritoriale/subdiviziunile municipiului Bucureşti au obligaţia de a comunica trimestrial organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală informaţii cu privire la beneficiarii carnetelor de comercializare emise, precum şi datele cuprinse în acestea.

Sancţiunile prevăzute în proiect pentru persone fizice şi juridice arată că nerespectarea prevederilor din acest act normativ se sancţionează cu amenzi cuprinse între 1.000 şi 5.000 de lei, dar şi cu confiscarea cantităţilor de produse din sectorul agricol transportate. De asemenea, pentru administratorii pieţelor se prevede o amendă de la 10.000 de lei la 15.000 de lei.

Filiera de comercializare a acestor produse agricole în regim de vânzare cu amănuntul şi cu ridicata la nivel naţional cuprinde peste 500 de pieţe agroalimentare permanente din care circa 400 sunt pieţe urbane aflate în marea majoritate în proprietate şi administrare privată sau în proprietate publică şi administrare privată, precum şi existenţa a peste 700 de structuri de vânzare temporare organizate în mediul rural.

Certificatele de producător emise în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 661/2001 pot fi utilizate până la expirarea perioadei de valabilitate a vizei aplicate pe acestea, dar nu mai târziu de data de 31 decembrie 2013.

Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2014.

Sursa AGERPRES

Majoritatea dozatoarelor de lapte instalate în spațiile publice din România nu aparțin fermierilor, ci unor intermediari, aceștia fiind, de regulă, persoane care n-au nimic în comun cu creșterea vacilor de lapte. Din acest motiv, nu există un control riguros al calității laptelui comercializat prin aceste auto­mate, sunt de părere reprezentanții Asociației Fermierilor Utilizatori de Automate de Lapte (AFUAL).

Proprietari de automate fără vaci de lapte

„Circa 80% dintre automatele de lapte instalate în România nu sunt ale fermierilor care produc lapte, ci ale subprefecților, polițiștilor, politicienilor locali sau ai afaceriștilor aflați mână în mână cu mafia locală. Din păcate, acesta este un fenomen generalizat“, a declarat Cristian Lungu, președintele onorific al AFUAL.

El a precizat că proprietarii reali ai dozatoarelor sunt relativ ușor de iden­tificat.

„Ne dăm seama imediat cine sunt proprietarii dozatoarelor. Când centralizezi vânzările și o iei din dozator în dozator realizezi că ai de-a face cu firme și cu persoane fizice care n-au nicio treabă cu vaca de lapte. La Obor este o doamnă care ia laptele de la o fermă din Berceni și-l vinde mai de­parte, iar în hala mare este un sirian care nu mai are de mult timp animale. La piața Râmnicu-Sărat avem un singur fermier care are o fermă la Mircea-Vodă, iar celelalte două sunt deținute de șeful pieței și de un polițist. La Sălăjan sunt două – unul autorizat și altul neautorizat. La piața 16 Februarie este un dozator al unei doamne care are doar cinci vaci, dar vinde lapte non-stop. În Militari este unul care ia laptele de la Institutul de Cercetări Balotești, iar la Pajura există unul al cărui proprietar n-are nicio fermă“, a mai spus Lungu.

Fermierii pun acest fenomen atât pe seama mafiei din piețe, foarte dezvoltată în toate orașele țării, cât și pe lipsa de organizare a fermierilor.

„Este plin de șmecheri care au dozatoare de lapte peste tot, dar n-au ferme de vaci. Nu am certitudinea că cele mai multe dozatoare sunt ale producătorilor. Asta se datorează faptului că producătorii de lapte nu sunt asociați și că mulți producători, cam 80%, sunt mici, au una-două vaci“, a declarat Mihai Petcu, un producător din Pantelimon, județul Ilfov, care are 300 de vaci.

Aparate contrafăcute, risc mare de îmbolnăvire

Reprezentantul AFUAL susține că dezvoltarea acestor rețele de dozatoare, care scapă oricărui control, ar pune în pericol sănătatea populației.

„Cea mai mare parte a acestor dozatoare sunt contrafăcute în niște făbricuțe din Ploiești, Târgu-Mureș, Sibiu și Miercurea-Ciuc. Nu sunt kit-uri originale, de afară, care sunt mult mai scumpe. Rezervoarele cilindrice de 120 sau 150 de litri sunt adaptate din rezervoare de miere și au fundul plat, nu semirotund, cum îl au cele originale. Acest lucru este foarte important pentru curățarea acestora, pentru că pe fundul vasului sunt depuneri de grăsime care te pot îmbolnăvi dacă nu sunt bine curățate“, a punctat reprezentantul AFUAL.

Potrivit AFUAL, rețeaua națională de dozatoare de lapte numără aproximativ 1.400 de aparate, în București fiind aproximativ 100.

Marius ŞERBAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2013

După aproape douăzeci de ani de muncă în legumicultură, soţii Dan şi Mariana Manea au ajuns aproape la capătul răbdării, dându-şi seama că la noi, din muncă cinstită, e aproape imposibil să răzbeşti. Această familie din Tomşani, judeţul Prahova, ca multe altele din localitate, judeţ şi ţară ar trebui să constituie motorul dezvoltării rurale, o dezvoltare care nu înseamnă doar infrastructură rutieră, educaţională, de sănătate şi de servicii, ci mai ales bunăstarea, plus valoarea adusă în fiecare gospodărie din comunitate.

Tânărul Manea şi-a luat soarta în mâini de când avea 19 ani. „La noi, în Tomşani, n-a fost mare tradiţie legumicolă. Dar trebuia să facem ceva cu viaţa noastră, noi, cei de la ţară. N-am stat cu mâna întinsă la stat, n-am aşteptat programe naţionale întocmite de alţii, ne-am luat soarta în mâini şi ne-am apucat de treabă. Eu, de exemplu, am 10 clase şi am terminat o şcoală profesională, soţia este laborant chimist. Când au început să dărâme fabricile, în 1993, – ca şi alţi consăteni – mi-am construit 200 mp de solarii şi am început să produc răsaduri de legume. Ideea mi-a venit după ce am văzut afacerea actualului primar. Făceam un fel de pionierat agrar în capitalism. Am fost printre primii care au ieşit pe piaţă cu o asemenea ofertă. Următorul an m-am extins la 600 mp. A fost o perioadă foarte bună, financiar şi ca desfacere, care a durat până când piaţa a fost invadată de răsaduri. Şi atunci m-am reorientat, fiindcă e bine să fii mereu cu un pas înaintea altora şi am început să produc legume (ardei, tomate, vinete, castraveţi), activitate din nou excelentă pe piaţa noastră zonală (Mizil), asta până când au apărut intermediarii, cu legume luate de aiurea, care ne-au sufocat şi, cu vremea, aproape că ne-au eliminat pe noi, producătorii direcţi.“

Muncă multă şi revoltă pe măsură

În prezent, familia Manea a ajuns la 3.200 mp de solarii. În afară de legume, experimentează şi afacerea cu flori, pe 200 până la 600 mp spaţii protejate. Iarna, când prinde „o fereastră“, lucrează la instalaţii sanitare, prin Bucureşti. Tinerii legumicultori nu se vaită de muncă. Au forţa de a face sau reface lucruri care pe mulţi i-ar doborî: „În zona noastră, apa freatică este la suprafaţă. Cum plouă, cum bălteşte apa. Am cărat zeci de camioane de pământ şi, de aici, cu roaba, în solar, să salt terenul cu 30 cm, să nu mai am probleme. Am avut inundaţii câţiva ani la rând. Dar ne-am ambiţionat şi am luat de fiecare dată totul de la capăt. În afară de 2012, când am primit despăgubiri de la stat, pentru povestea cu gerul şi zăpada, niciodată nu ne recuperăm pierderile, fiindcă, ştiţi bine, asiguratorii n-au clauze pentru secetă, îngheţ şi inundaţii şi nici pentru solarii.“

Ca un exemplu, anul 2012 a fost cel mai critic din câţi îşi aminteşte: îngheţ şi zăpadă în februarie, inundaţii în luna mai şi, apoi, cineva le-a furat sistemul de irigaţii. După zeci de ani de muncă, inventarul de familie şi legumicol nu este unul bogat: „Am cumpărat o maşină «de corvoadă» în rate, am motocultor, irigaţii, atomizor pentru stropit, centrală pe rumeguş pentru încălzirea unui solar şi vreo 400 de milioane de lei vechi datorii la bancă.“ În 2012 soţii Manea au depus un proiect pentru bani europeni, Măsura 112 – Instalarea tinerilor fermieri. Dan refuză să-şi amintească experienţa birocratică prin care a trecut. Cert este că proiectul a fost declarat eligibil, dar fără finanţare. Adică este în aşteptare, la poziţia 958. Dar această din urmă încercare a fost picătura care a umplut paharul: „Dacă nu pot să obţin aceşti bani mă las de agricultură. Dărâm solariile şi mă fac «şmecher» de piaţă, fiindcă aşa vrem noi, în România, să nu respectăm truda agricultorului, munca, în general, ci să-i admirăm pe descurcăreţi.“

Dan vorbeşte foarte serios. A devenit un om aspru, aproape intolerant. Este un bărbat înalt, uscat, rupt de muncă. Iar soţia a rămas o mână de om. De trei ani n-au plecat nici măcar o zi în concediu, fiindcă au avut ba zăpadă care a rupt folia, ba inundaţii, ba le-a fost furat sistemul de irigaţii, ba au venit oficialii să constate pagubele produse de apă după o lună şi i-au luat în râs. „Ne-au întrebat unde este apa, de parcă inundaţia stătea să-i aştepte pe ei. Sau parcă eu îmi permiteam să ţin locul pârloagă, ca să vină ei să constate pierderile la 30 de zile!“

Cum vede un fermier o piaţă legală de legume

Familia Manea trăieşte din plin revolta pentru că, dincolo de „coptura din solar“, inundaţii, furturi mai au probleme şi la desfacerea producţiei. Au încercat toate variantele: „Am mers şi eu într-o zonă mai cu vad, să vând mai bine. Au pus intermediarii derbedeii pe mine, să mă omoare, nu alta. M-am trezit cu ei şi acasă, peste noi şi copii. M-am lecuit definitiv.“ În pieţele de legume-fructe producătorii nu prind locuri la tarabe. Ele sunt luate pe nişte criterii foarte bine cunoscute, tolerate tacit, de reţelele locale de intermediari, în marea majoritate neplătitori de impozite. Legumicultorii sunt astfel nevoiţi să livreze marfa „angrosiştilor“(n.m. – piaţa en-gros de la Puchenii Mari este viespar de evaziune) la jumătate de preţ faţă de cât se vinde în pieţe.

La ora la care scriem, roşia, ardeiul gras şi vinetele se vindeau în piaţă cu 6 lei, dar legumicultorii primeau pe kilogram 3-3,5 lei. Care să fie soluţia pentru a termina odată pentru totdeauna cu această speculă, în care intermediarul câştigă fără prea multe eforturi egal sau mai mult decât producătorul? „Simplu de tot. Dai o lege prin care autorizezi persoana fizică şi toată lumea să vândă pe factură. Pentru producător pui impozitul acela de 16%, iar pe intermediar îl bagi la rând cu oricare alt agent economic. S-ar termina şi cu cei care se dau ţărani şi vând legume turceşti, ar lua şi statul bani, pieţele s-ar transforma real într-un loc unde ar vinde doar pro­ducătorul. Pe urmă, s-ar rezolva şi cu enervarea aceasta generală, că legumicultorul nu plăteşte taxe la stat. Între noi fie vorba, în afară de impozitul pe clădiri şi teren, pe certificatul de producător, plătim suficient TVA care merge la stat, pe energie, folie, sămânţă, îngrăşăminte, pesticide, plante, îmbrăcăminte şi mâncare. Dacă într-un an consum un miliard de lei vechi pe toate acestea, 24% se întorc la stat, sub formă de TVA. Şi ar mai fi ceva, dar asta depinde de noi, să ne organizăm în cooperative, să fim mai puternici. Dar n-ai cu cine, atâta vreme cât omul nu este împins să facă asta printr-o lege.“

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.13, 1-15 IULIE 2013

Cardul de producător va fi testat, în cel mai scurt timp, în câteva pieţe din ţară pentru a vedea modul de funcţionare, dar şi deficienţele noului sistem de acces în pieţe, a declarat, pentru AGERPRES, secretarul de stat în Ministerul Agriculturii, Daniel Botănoiu.

"Săptămâna viitoare mai avem o întâlnire cu Asociaţia Comunelor pentru armonizarea unor puncte de vedere pe care le mai avem în privinţa proiectului de implementare a cardul de producător, după care selectăm câteva pieţe din municipii pentru a vedea cum funcţionează sistemul şi ce deficienţe are. În mod cert nu vom testa sistemul într-o piaţă din Bucureşti pentru că nu avem o imagine exactă. Aici ai importuri foarte multe şi nu ai reglată chestiunea cu certificatul de producător. Va fi o piaţă din sudul ţării, una din Moldova şi una din centrul ţării şi din acestea vom vedea ulterior care acceptă toate condiţiile. Cel mai important este să aibă în apropiere un bazin legumicol de aprovizionare. Proiectul va începe în aceste pieţe ca să corectăm ce nu merge", a spus Botănoiu.

Proiectul de act normativ referitor la implementarea unui nou sistem de acces în pieţe pentru producătorii agricoli trebuie avizat la alte 7 ministere, de unde MADR, iniţiatorul proiectului, a primit deja diferite propunerii de consultare cu Asociaţiile Comunelor şi ale Municipiilor.

"Sper să finalizăm cât mai repede toate discuţiile pentru că tot ce a ţinut de Ministerul Agriculturii am finalizat la sfârşitul lunii martie. Vedem ce se întâmplă şi ulterior corectăm ce mai avem de corectat, dacă nu, dovedim şi celorlalţi că funcţionează corect şi pe principii serioase. Dacă după testare totul este în regulă îi dăm drumul în Guvern. Consider că este un proiect important şi de aceea încercăm să corectăm toate defectele înainte de a-l aproba pentru că schimbă fundamental logica accesului la piaţă. Şi aici vorbim nu numai de cardul de acces ci şi de borderoul de achiziţii, iar cei care fac comerţ au temeri în această privinţă. De asemenea, vorbim şi de cine eliberează certificatele de producător şi cine le atestă. Cred că nu este doar o măsură a Ministerului Agriculturii, ci şi a ANAF şi a altor instituţii, pentru că vreau să avem o piaţă corectă", a adăugat oficialul MADR.

Ministerul Agriculturii a pregătit încă de anul trecut implementarea unui nou sistem de acces în pieţe pentru producătorii agricoli, măsura fiind mult aşteptată pe piaţă pentru că este corelată cu certificatul de producător şi carnetul de comercializare a produselor agricole. 

Potrivit proiectului de Ordonanţă de Urgenţă elaborat de MADR pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei produselor din sectorul agricol, persoanele fizice care vor dori să îşi comercializeze legumele sau fructele din producţie proprie în pieţele din ţară vor avea nevoie de un card special care le va permite accesul în aceste spaţii. 

De asemenea, pentru a putea să îşi vândă marfa pe tarabe, ei vor avea nevoie, pe lângă certificatul de producător eliberat de primării, şi de un carnet de comercializare a produselor agricole.

Proiectul prevede ca în pieţele din România să fie organizate obligatoriu spaţii speciale care vor fi destinate producătorilor agricoli persoane fizice unde aceştia vor putea să îşi comercializeze mărfurile. Cardul de acces nu va putea fi transmis de la un producător la altul şi se va acorda numai în baza certificatului de producător, având înscrise unităţile de măsură pentru produsele specifice activităţii desfăşurate. Cardul va conţine informaţii precum locul de producţie, numele producătorului şi dacă acesta respecta bunele practici agricole.

Sursa AGERPRES

Peste 80 de tone de macrou congelat provenit din Insulele Feroe au fost retrase de la comercializare pe piaţa românească din cauza infestării cu paraziţi, a anunţat, miercuri, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor /ANSVSA/.

"În data de 27 februarie 2013, prin Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente şi Furaje, a fost primită o notificare din partea DSVSA Maramureş privind infestarea cu paraziţi a produsului 'macrou întreg congelat', cu origine Insulele Feroe, via Olanda. În urma recoltării de probe de către inspectorii DSVSA Maramureş şi a efectuării examenului parazitologic, au fost depistate larvele nematodului Anisakis pe viscerele abdominale", se arată într-un comunicat al ANSVSA, remis miercuri AGERPRES.

Operatorul alimentar a iniţiat procedura de retragere a produsului neconform, până în acest moment 80.432 de kg de macrou congelat fiind retrase de la comercializare. Acţiunea se află încă în derulare.

Reprezentanţii ANSVSA precizează ca peştele eviscerat nu prezintă pericol pentru sănătatea publică.

Sursa AGERPRES

Oportunităţile de piaţă ar trebui să le dea speranţă şi încredere agricultorilor în meseria şi activitatea lor, dincolo de susţinerea financiară care ar trebui să rămână în agricultură, a declarat, miercuri, comisarul european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Dacian Cioloş, la deschiderea târgului de agricultură Indagra.

"Dincolo de aceste subvenţii acordate agriculturii atât la nivel european cât şi internaţional, cererea de produse agroalimentare este în creştere, iar agricultorii organizaţi ar trebui să profite mai mult de aceste oportunităţi, care sunt şi pe piaţa internă dar şi la export. Vă recomand să nu vă uitaţi numai pe piaţa UE ci şi în exterior. Uniunea Europeană negociază acorduri de liber schimb cu diferiţi parteneri din lume care sunt importatori neţi de produse alimentare. Aici, agricultura şi sectorul agricol din noile state membre ar trebui să ocupe un teren mai consistent", a spus Cioloş.

Acesta a precizat că manifestări precum Indagra ar putea să contribuie mai mult la o punere în contact a ofertei prezentate de România, dar şi de vecinătatea României.
"Indagra ar putea avea pretenţia unui târg regional în sud-estul Europei. Târgul a crescut mult şi sper ca în viitor, după ce ajunge la majorat, să treacă într-o nouă etapă de dezvoltare şi de reflectare a evoluţiei realităţilor din agricultură şi industria alimentară şi chiar să anticipeze o posibilă evoluţie a sectorului în România. Împreună cu susţinerea autorităţilor publice şi a agricultorilor sper ca de anul viitor camerele agricole să aibă o prezenţă notabilă în organizarea acestui eveniment. Prin pragmatism şi optimism, potenţialul agricol şi agroalimentar al României, de care se vorbeşte de ani de zile, trebuie pus în valoare şi prin utilizarea acestei oportunităţi", a adăugat comisarul european.
În opinia acestuia, Politica Agricolă Comună (PAC) are potenţial pentru a susţine în continuare dezvoltarea agriculturii.

"Îmi exprim speranţa ca statele membre să fie în măsură să prezerve măcar ceea ce a propus Comisia Europeană ca buget pentru perioada 2014-2020 pentru că mingea este în terenul statelor membre, iar ele trebuie să decidă pe baza propunerilor Comisiei. CE a propus menţinerea bugetului PAC şi un proces de reechilibrare a plăţilor directe în anii următori. Deciziile guvernelor statelor membre pe care le vor lua în următoarele luni să asigure şi pentru PAC acest buget consistent", a adăugat comisarul Dacian Cioloş.
Peste 400 de firme din 22 de ţări vor fi prezente la cea de-a XVII-a ediţie a Târgului Internaţional de produse şi echipamente în domeniul agriculturii, horticulturii, viticulturii şi zootehniei - INDAGRA, ce se va desfăşura în perioada 31 octombrie - 4 noiembrie 2012.

Târgul este organizat de Romexpo, în parteneriat cu Camerele de Comerţ şi Industrie din România, sub patronajul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Asociaţia pentru Promovarea Alimentului Românesc (APAR) pregăteşte pentru 2013 un program ambiţios de promovare a produselor autohtone pe pieţele externe, Maroc, Olanda sau Rusia, fiind doar o parte din pieţele ţintă pentru industria alimentară românească.
"APAR în calitate de membru Romalimenta pregăteşte pentru anul viitor un program susţinut de târguri şi misiuni economice finanţate de la bugetul de stat prin Ministerului, Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri (MECMA). În acest sens, dorim ca în anul 2013 să atingem destinaţii precum Maroc, în timpul celui mai important târg agroalimentar al Africii, dar vom fi prezenţi cu un stand românesc în cadrul târgului IFE de la Londra şi în Olanda, la Amsterdam. Nu în ultimul rând, vom avea un stand, în Rusia, la World Food Moscow, în Germania, la Anuga Koln, dar vom merge şi la Beijing cu o delegaţie de afaceri", a declarat pentru AGERPRES preşedintele APAR, Ştefan Pădure.

Acesta a precizat că asociaţia are în vedere şi organizarea unei misiuni economice în ţară pentru a reuni toţi actorii sectorului, respectiv producători, importatori şi distribuitori. "Avem în plan şi realizarea unei misiuni economice în ţară pentru a aduce importanţi importatori şi distribuitori la locul faptei. Nu este permis să avem afirmaţii de genul "a trebuit să vin la Paris să constat ce produse bune avem în ţară", a adăugat Pădure.

Asociaţia pentru Promovarea Alimentului Românesc intenţionează să intensifice activităţile de intermediere a ofertei româneşti cu cererea europeană şi nu numai, dar şi să iniţieze anumite programe de instruire a membrilor APAR.

"Vom reprezenta producătorii români la târgul de Matching ce se va desfăşura la Milano, între 26-28 noiembrie 2012. Totodată, dorim să dezvoltăm şi o bază de date cu cereri şi oferte reale, prezentate în timp real producătorilor. Vom acorda consultanţă de afaceri în vederea încheierii de contracte comerciale membrilor, dar şi consultanţă legată de măsurile de finanţare ce se deschid pe fonduri structurale şi prin PNDR. Mai avem în vedere şi iniţierea unor programe de instruire ale personalului membrilor APAR, pe probleme strict legate de producţie, calitate şi siguranţă a alimentului, dar şi din punct de vedere comercial. Cursurile îşi propun rezolvarea unor probleme constatate la nivelul agenţilor economici de-a lungul timpului de către experţii noştri pe domeniile amintite. Dorim ca pentru 2013 să putem oferi un cadru cât mai bun de afirmare pentru produsele româneşti atât intern cât şi internaţional", a adăugat şeful APAR.
România a participat, în perioada 21-25 octombrie 2012, cu 60 de companii la ediţia din acest an a târgului de industrie alimentară SIAL 2012 de la la Paris (Franţa), o parte dintre producătorii români fiind prezenţi în propriile standuri cu produsele lor, iar o alta şi-au expus produsele în standul Asociaţiei pentru Promovarea Alimentului Românesc.

În opinia preşedintelui APAR, lipsa unor mari producători, dar şi a unor manifestări de forţă a celor mari prezenţi la târg, precum şi prezenţa mai multor producători noi şi cu dimensiuni mici au fost printre caracteristicile principale ale ediţiei actuale a târgului SIAL 2012.

"Din păcate efectele negative ale crizei economice au putut fi regăsite şi la SIAL 2012 şi din această perspectivă nu am regăsit lansări spectaculoase la ediţia din acest an. Am remarcat două mari aspecte şi anume lipsa unor mari producători din rândul expozanţilor, dimensiuni reduse şi lipsa manifestărilor de forţă la cei mari prezenţi. A doua caracteristică a vizat prezenţa multor producători noi şi cu dimensiuni mici. Aceste aspecte sunt pozitive din punctul meu de vedere deoarece companiile mici sunt mult mai dinamice şi se pot antrena spre creştere economică, sustenabilă, pe resurse financiare proprii, ceea ce înseamnă perspective de însănătoşire ale mediului de afaceri", a subliniat Ştefan Pădure.

În 2012, România a avut o prezenţă mult îmbunătăţită faţă de expoziţia din 2010, atât ca număr de participanţi, cât şi ca suprafaţă şi ca poziţionare a standurilor.

"Am prezentat peste 60 de companii reprezentative pentru industria alimentara românească, în trei standuri specializate (bio, panificaţie-dulciuri şi carne) pe o suprafaţă totală de 410 metri pătraţi. Elementul central al prezenţei româneşti a fost pavilionul destinat cărnii şi produselor din carne, unde şi-au etalat bunătăţile în atmosfera unei case ospitaliere româneşti, peste 30 de producători. Printre participanţi putem aminti prezenţa cu stand propriu a grupului Carmistin, Cristim, Caroli, Angst, Scandia precum şi prezenţa în spaţiul asociaţiei a cârnaţilor de Pleşcoi, a preparatelor tradiţionale de Măgureni, a lactatelor de la Baciu, produselor din peşte de la Doripesco şi a magiunului de Topoloveni. Vedeta standului APAR a fost porcuşorul de lapte preparat în stil românesc de la Carmolimp", a adăugat preşedintele APAR.

În ceea ce priveşte situaţia în care se află industria alimentară românească, şeful APAR consideră că există un caracter scăzut al concentrării producătorilor, în special în zona cărnii şi al preparatelor din carne.

"Acest caracter ar putea fi trecut într-o analiză SWOT şi la puncte slabe din cauza vulnerabilităţii la care sunt supuşi producătorii, dar şi la puncte forte datorită flexibilităţii de acţiune pe care aceştia o au. Practic, cei care pot genera o creştere sustenabilă sunt producătorii mici, care vin cu idei noi, au grijă în folosirea resurselor şi îşi modifică acţiunile în funcţie de condiţiile pieţei mult mai repede decât ceilalţi. Momentele de criză sunt cele care pot conduce la schimbarea ierarhiilor în piaţă, fapt care în mod normal s-ar putea întâmpla doar cu alocarea de resurse financiare şi umane foarte mari", a menţionat Ştefan Pădure.

otrivit sursei citate, un alt punct slab al industriei alimentare româneşti este instabilitatea mediului politic, care duce la dezechilibre ale monedei naţionale, fapt resimţit de producătorii români, tributari importului de materii prime şi taxării exagerate a consumului prin TVA.
"Acest factor generează o înflorire a pieţei paralele, nefiscalizate şi o scădere a celei normale. Acest fapt este cel mai mare duşman al industriei româneşti. Să sperăm însă că după alegerile din acest an, oamenii politici vor încerca să renunţe un pic la avantajele lor legate de acest aspect pentru a nu-şi omorî vaca de muls", a spus preşedintele APAR.

Pe de altă parte, un punct forte al industriei alimentare autohtone în opinia şefului APAR este "plăcerea românului de a mânca bine, fapt ce a dus la supravieţuirea producătorilor de calitate din piaţa românească, producători care pot aduce plus valoare şi pe pieţele externe".

Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică, cele 8.590 firme active din industria alimentară românească au avut în 2010 o cifră de afaceri totală de 9,7 miliarde euro şi un număr de circa 185.000 de angajaţi. Ramura de procesare a cărnii deţine cea mai importantă contribuţie în sectorul industriei alimentare, cu o cifră de afaceri de 1,3 miliarde de euro, urmată de panificaţie, cu 1,1 miliarde de euro, şi de băuturile răcoritoare nealcoolice, cu un miliard de euro.

Sursa AGERPRES

Pagina 2 din 2
Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti