Când vorbim despre marfă perisabilă, aşa cum sunt ouăle de găină, nu-i deloc uşor să produci mult, să vinzi în timp real şi să mai câştigi şi bani buni din asta. De 12 de ani, Mihail Ovidiu Vechiu, inginer zootehnist, absolvent al Facultății de Zootehnie de la Iași, promoția 2008, reuşeşte să facă din SC Condor Matca SA cea mai mare fermă avicolă din judeţul Galați. Aici se obține de la găinile din rasa Lohmann Brown 50 milioane de ouă/an, ouă cu coajă maro.

Structura unității și caracteristicile rasei

„Ne aflăm la societatea comercială SC Condor Matca SA, din localitatea Matca, județul Galați, la o fermă de găini ouătoare. Societatea a fost preluată de acționari în anu+l 1991, ulterior fiind dezvoltată și modernizată cu fonduri europene în anul 2007. Apoi au mai deschis încă o fermă de 40.000 de capete. Cea în care ne aflăm acum este sediul central reprezentat prin hala de creștere tineret cu o capacitate de 80.000 de păsări, 3 hale de creștere și cazare a găinilor ouătoare cu o capacitate de 35.000 fiecare. Există și o magazie de sortare și ambalare a ouălor. În fiecare an producem 50 milioane de ouă, dar cantitatea poate varia în funcție de schimbarea seriilor de tineret cu cele bătrâne. Procentul ouălor produse poate fluctua“, ne spune înginerul zootehnist. Caracteristicile rasei crescute în această fermă sunt viabilitatea foarte bună și un procent de 96% în vârf de ouat. Păsările mențin un platou mai lung și un descendent la 55 de săptămâni – până la 77 de săptămâni, atunci când le scoatem de la ouat. Producția este contractată de firmele românești; expediem foarte mult la București, Suceava, în zona Moldovei, avem și în Ardeal diferite contracte.“

În vizita noastră la ferma de găini ouătoare, inginerul zootehnist ne-a arătat o hală de găini ouătoare în vârstă de 23 de săptămâni care „mai au până să ajungă în vârful de ouat“. Ne-a fost prezentată, de asemenea, bateria de creștere a găinilor ouătoare, cușca de cazare cu adăpătorile și jgheabul de furajare. Am asistat la colectarea ouălor din hală. Acestea sunt transportate pe o bandă automată până la magazia de colectare. În magazia de sortare ouăle sunt atent analizate. „Cu ajutorul mașinii de sortare, cu o capacitate de 25.000 de ouă/oră, ouăle sunt sortate în funcție de categorie, respectiv S, M, L, XL și XXL.“

Cum funcționează tehnologia implementată în fermă

Automatizarea este punctul forte al unei unități și aceasta asigură o rentabilitate pe măsură și în ferma de la Matca. Un alt avantaj este că o parte dintre furaje este obținută în ferma vegetală proprie. Acest lucru ajută la asigurarea producției scontate. „Apă au la discreție, cărucioarele de furajare, alimentate dintr-un buncăr exterior, sunt programate automat. În general, cărucioarele au o cantitate de hrană suficientă pentru 3-5 zile. Acestea se umplu automat, pornesc din oră în oră și lasă hrană în jgheabul de furajare. Cantitatea de furaj necesară unei păsări variază în funcție de vârsta ei, dar pornește de la 85-90 de grame și ajunge, când găinile sunt adulte, până la 120 de grame/cap de pasăre/zi. Furajele le producem noi, avem și terenuri proprii, dar și arendate în jur de 300 ha. Producem în principal porumb și grâu, iar restul materiei prime o procurăm de pe piața liberă. Costul furajului în prețul final al oului este de 70%, restul de 30% reprezintă celelalte cheltuieli, logistică, curent, salarii, carburanți“, încheie Mihail Ovidiu Vechiu.

• „Am fost încă de la început șef de fermă în ferma-fiică. Am învățat ușor, ușor ce înseamnă creșterea găinii ouătoare. Facultatea te pregătește teoretic, dar practica o înveți la locul de muncă pentru că acolo te confrunți cu diferite situații sau probleme cărora trebuie să le faci față“ – Mihai Ovidiu Vechiu.

• „În urmă cu 12 ani prețul oului la poarta fermei era 30 de bani și a rămas neschimbat până anul acesta, când a crescut prețul curentului și al materiilor prime. Pe piața liberă este între 40 și 50 de bani, în funcție de cantitatea contractată și mărimea oului

Ouăle aflate la comercializare trebuie să aibă inscripționate datele de producere și de expirare. Ouăle au o valabilitate de 28 de zile, dar proba prospețimii se poate face punând oul în apă. Dacă se ridică la suprafață oul nu mai este bun de consum, dacă e la mijloc sau la fundul vasului se poate consuma. E cel mai concludent test“ – Mihai Ovidiu Vechiu.

Beatrice Alexandra MODIGA

În zilele noastre, consumatorii sunt interesați de produse alimentare cu valoare nutrițională crescută, fără conservanți artificiali sau alți aditivi alimentari. În acest cadru, dezvoltarea de produse din carne cu conținut scăzut de grăsime și/sau niveluri mari de acizi grași nesaturați, în special acizi grași n-3, este de dorit ca strategie în controlul patologiilor cardiovasculare și inflamatorii. Însă, îmbogățirea conținutului de acizi grași n-3 este corelată cu o mai mare incidență la oxidare lipidică, cu efecte biologice nocive și un impact negativ asupra sănătății. Așa cum oxidarea poate cauza ruginirea și deteriorarea în cazul metalelor, un tip de oxidare similară are loc și în cazul nutrețurilor și a hranei furajere, rezultând râncezirea grăsimilor, distrugerea vitaminelor A, D și E, pigmenții (carotenoizi) și aminoacizii vor avea valori energetice biologice mai scăzute în cadrul rețetei. Drept consecință, este importantă nu doar îmbunătățirea valorii nutriționale a alimentelor, ci și minimizarea oxidării lipidice pentru a oferi produse alimentare mai sănătoase și sigure pentru consumator. Strategiile nutriționale prezintă o serie de beneficii întrucât animalele vii pot distribui eficient compușii către țesuturi, iar această abordare este mai sigură datorită obținerii unor produse din carne ce asigură cantități tolerabile pentru oameni. Pentru a contracara procesele oxidative, în ultima perioadă s-au studiat o serie de suplimente cu proprietăți antioxidante în hrana animalelor. Exemple în acest sens sunt: vitaminele (C, E), mineralele (Zn, Cu), compușii fenolici.

Animalele nu sunt capabile să sintetizeze vitamina E, prezența ei în țesuturi fiind total dependentă de dietă. Astfel, s-a demonstrat că suplimentarea dietei cu α-tocoferil acetat protejează acizii grași și colesterolul de oxidarea ouălor și a cărnii de pasăre proaspătă sau gătită. Există mai multe recenzii despre efectele protectoare ale tocoferolilor în inhibarea oxidării lipidice la păsări și alte animale. Suplimentarea cu diferite surse de tocoferoli scade apariția compușilor primari și secundari de oxidare, ceea ce influențează aroma și mirosul responsabile de râncezirea cărnii de păsăre și a ouălor.

Cuprul este cunoscut ca promotor al oxidării lipidice, însă acesta este folosit și ca supliment deoarece, în doză mare, are efect antimicrobian și de potențare a creșterii. În urma suplimentării cu cupru, s-a remarcat reducerea proporției acizilor grași saturați din grăsimea abdominală și scăderea conținutului de colesterol din ouă, plasmă și mușchi la pasăre. Relația dintre cupru și metabolismul lipidic poate fi observată în capacitatea deficiențelor de cupru de a cauza hipercolesterolemie la șobolani.

Zincul este un element ce face parte din sistemul enzimatic antioxidant drept cofactor pentru SOD (superoxid dismutaza). Suplimentarea cu zinc a dietei păsărilor la o doză de 20 g/kg reduce consumul de furaj și greutatea corporală. Suplimentarea cu 0.2-20 g zinc/kg furaj de pasăre pe o perioadă scurtă de timp (mai puțin de 3 săptămâni) a cauzat creșterea concentrației de zinc în ficat, rinichi, pancreas și splină. În plus, suplimentarea cu zinc poate duce la alte efecte benefice: îmbunătățește performanța animalului și atenuează oxidarea lipidică la animalele crescute în stres termic. S-a dovedit, de asemenea, că suplimentarea dietei cu zinc a crescut conținutul de seleniu din carne, fără efecte asupra stabilității oxidative.

Compușii fenolici se găsesc răspândiți în natură într-o mare diversitate. Suplimentarea dietei păsărilor cu frunze deshidratate și/sau alte părți ale plantelor precum oregano, rozmarin, cimbru s-a practicat pentru studierea performanțelor, stabilitatea oxidativă a cărnii și calitatea cărnii de pasăre. Mai mulți autori au arătat că suplimentarea cu ulei de oregano și rozmarin poate crește retenția și protecția α-tocoferolului din carne, explicându-se astfel efectul sinergic când sunt adăugate împreună α-tocoferol acetat și uleiuri esențiale. Activitatea polifenolilor depinde de consumul lor, de biodisponibilitate și retenția tisulară a organismului; activitatea lor poate varia mult, dar în general este scăzută. Potrivit unor autori, izoflavonoidele sunt cele mai bine absorbite din clasa polifenolilor, în timp ce antocianii și proantocianidinele sunt cele mai slab absorbite. Activitatea antioxidantă in vitro a polifenolilor nu este neapărat corelată cu capacitatea antioxidantă in vivo. Deși se cunosc puține despre rolul fiziologic al polifenolilor, cercetările sugerează că o concentrație scăzută în țesuturi pare să fie suficientă pentru exercitarea mai multor efecte biologice, precum și o pontențială activitate antioxidantă.

La păsări, suplimentarea dietetică cu acești polifenoli confirmă că acești compuși exercită efecte antioxidante asupra musculaturii scheletice post-mortem. Polifenolii din plante sunt antioxidanți multifuncționali întrucât acționează ca agenți reducători, antioxidanți donori de hidrogen și agenți de chelatare.

Așadar, abordările nutriționale în vederea obținerii de alimente valoroase din punct de vedere nutritiv și care să satisfacă cerințele consumatorilor încă reprezintă o practică eficientă folosită în cercetările din domeniul zootehnic.

Mihaela SĂRĂCILĂ

e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Studiu finanțat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin proiectul ADER 9.1.2./14.10.2019

În perioada 31.03 –30.04.2020, inspectorii din cadrul Direcțiilor Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor județene și a municipiului București au efectuate la nivel național o serie de controale tematice pentru verificarea modului în care sunt respectate, de către operatorii din sectorul alimentar, condițiile sanitare veterinare si pentru siguranța alimentelor referitoare la producerea, depozitarea și comercializarea cărnii de pasăre și ouălor de consum provenite din comerțul intracomunitar (cu precădere Polonia și Ungaria), dar și din țări terțe (în special Ucraina).

Verificările s-au efectuat la nivelul unităților de destinație (unități independente de depozitare a cărnii de pasăre/ouălor, unități de reambalare a cărnii de pasăre, centre de ambalare ouă, centre logistice de distribuție) și unităților de tip catering, controalele având ca scop, pe de o parte stabilirea originii cărnii și ouălor pentru a ne asigura că nu provin din zone aflate sub restricții sanitare veterinare ca urmare a evoluției influenței aviare (gripa aviară), iar pe de altă parte, cu ocazia controalelor documentare, de identitate și fizice, au fost prelevate probe în vederea verificării prin analize de laborator a respectării criteriilor microbiologice și de siguranță alimentară în carnea proaspătă de pasăre, precum și în loturile de ouă provenite din schimburi intracomunitare, posibil contaminate cu Salmonella.

Cu ocazia controlului tematic, au fost recoltate un număr de 138 de probe de carne de pasăre, fiind efectuate un număr de 690 de analize în vederea verificării respectării criteriilor microbiologice de siguranță alimentară. Carnea testată provenea din Polonia, Ungaria, Germania, Marea Britanie, Finlanda, Franța, Slovacia, Olanda, Italia, Bulgaria, Spania, Ucraina, Brazilia. În urma analizelor de laborator au fost detectate 2 probe de carne cu rezultate nesatisfăcătoare (contaminare cu bacteria Salmonella Enteritidis), recoltate de la societăți comerciale din județele Bihor și Ilfov. În ambele cazuri carnea provenea din Polonia. Întreaga cantitate de 21 de tone (1 tonă carne pasăre din județul Bihor și 20 de tone din județul Ilfov) de carne infestată cu Salmonella a fost reținută oficial sub sechestru sanitar veterinar, urmând a fi dirijată spre neutralizare. Rezultatele analizelor de laborator în cazul celor două loturi neconforme pe criteriul microbiologic de siguranță alimentară pentru carnea proaspătă de pasăre au fost notificate de   A.N.S.V.S.A. autorităților veterinare din Polonia și producătorilor prin Sistemul Rapid de Alertă Alimente și Furaje (RASFF). Cu ocazia controalelor, au mai fost identificate în urma analizelor de laborator alte 7 loturi de carne de pasăre proaspătă provenită din schimburi intracomunitare, la care s-a detectat prezența altor serotipuri de Salmonella cu patogenitate scăzută. În cazul acestor loturi de carne reprezentanții A.N.S.V.S.A. au aplicat măsurile legale, toate aceste situații neconforme fiind notificate de A.N.S.V.S.A.  statelor membre U.E de origine și unităților producătoare prin Sistemul de Asistență și Cooperare Administrativă (AAC).

În cadrul controalelor oficiale care vizau verificarea calității ouălelor de consum provenite din statele membre UE (Polonia și Grecia) au fost prelevate 46 de probe, fiind efectuate un număr de 92 de analize de laborator microbiologice  pentru detectarea prezenței Salmonella. Toate probele de oua analizate au fost conforme cu criteriile  microbiologice ale legislației in vigoare.

Sursa: ANSVSA

În perioada 25.03.2019 – 12.04.2019, se desfășoară controale la nivel național pentru verificarea respectării, de către operatorii din sectorul alimentar, a condițiilor sanitare veterinare și de siguranța alimentelor referitoare la transportul, ambalarea, depozitarea și comercializarea ouălor provenite din comerțul intracomunitar.

În aceste activități de control, inspectorii Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor vor colabora cu reprezentanții Inspectoratului General al Poliției Române. Controale se vor desfășura atât în trafic, cât și în unitățile de destinație de pe teritoriul României (centre de ambalare ouă, depozite frigorifice, unități de procesare, etc.).

În situația în care, în urma controalelor efectuate se constată că ouăle provenite din alte State Membre și destinate comercializării pe teritoriul național nu îndeplinesc normele în vigoare, Direcțiile Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor județene, respectiv, a municipiului București, vor dispune aplicarea măsurilor care se impun, în conformitate cu cerințele legislației comunitare și naționale.

Rezultatele controalelor vor fi făcute publice la finalizarea acțiunii.

Sursa: ANSVSA

Atȃt ȋn ouăle păsărilor domestice, cȃt și ȋn ale celor sălbatice se pot ȋntȃlni diverse microorganisme ce apar ca urmare a infecțiilor din cursul formării oului, a infecțiilor oviductului sau/și contaminării cojii oului, ȋnainte și/sau după ouat, cu materii fecale infectate. Infecțiile cauzate de materiile fecale penetrează coaja oului ȋn cursul pasajului oului, prin cloacă sau după ce oul a fost depus în cuib.

Paleta de microorganisme ce se poate găsi ȋn ou este largă: virusuri (tabelul nr. 1), bacterii (tabelul nr. 2), micoplasme (tabelul nr. 3), chlamydia (tabelul nr. 4) și fungi (tabelul nr. 5), care pot conduce la moarte embrionară sau la moartea prematură a puilor.

Tabelul nr. 1 – Virusuri prezente în ou

Tabelul nr. 2 – Bacterii prezente în ou

Tabelul nr. 3 – Mycoplasme prezente în ou

Tabelul nr. 4 – Chlamydii prezente în ou

Tabelul nr. 5 – Fungi prezenți în ou

Controlul acestor microorganisme se poate realiza prin dezinfecții profilactice ale volierelor (cu DECONTAMINOL, CATIOROM, PURSEPT etc.) și prin evaluarea stării de sănătate a părinților efectuată prin examen de laborator, ȋnainte de sezonul de ouat.

În cazul infecțiilor bacteriene patogene decelate după examene de laborator se vor administra antibiotice cu spectru larg și efect sistemic, inclusiv micoplasmocid conform antibiogramei (FOSFOTILROM, ENROFLOXAROM, DOXIROM, AVIANPROTECT TEN), care se pot regăsi la nivelul ovarului, respectiv oului ȋn concentrații terapeutice.

Pentru controlul bolilor produse de virusuri, se poate administra antiviralul din plante ANTI-AI (1-2 ml/litru de apă, dimineața și seara, timp de 5 zile), urmat de imunostimulatorul natural IMMUNO PLUS (1-2 ml/litru de apă/zi, 3-4 zile).

Recomandările medicului veterinar

Ȋn concluzie: la debutul și în timpul sezonului de ouat, păsările reproducătoare trebuie să fie ȋn cea mai bună stare de sănătate pentru ca progenii lor să se dezvolte armonios și să fie apți de performanță.

Ȋn cazul apariției unor afecțiuni patologice la puii tineri, pȃnă la efectuarea unor analize de laborator, puii pot fi tratați individual cu ENROFLOXAROM comprimate sau AVIANPROTECT TEN de la vârstă fragedă sau vor fi tratați părinții cu doze mărite de FOSFOTILROM, ENROFLOXAROM etc.

Ȋncepȃnd cu vȃrsta de 10-15 zile, dacă apar probleme de sănătate, se poate administra individual ENTEROGUARD (1/4-1/2 comprimate/zi, 2-3 zile) sau ENTEROTRAT (antidiareic natural, 0,2-0,3 ml/zi, 2-3 zile) asociat cu polivitamine (COMPLEX POLIVITAMINIC BUVA­BIL, NUTRI VITA-MIN-AMINO etc.).

Puii vor fi hidratați oral sau pe cale subcutanată cu lichide electrolitice (spre exemplu PERFUZOL, preparat steril administrat oral/injectabil subcutanat, care conține vitamine, glucoză, electroliți sau chiar banalul SER FIZIOLOGIC, 1-3 zile, după caz).

Dr. Cătălin TUDORAN Romvac Company SA

Am descoperit în colecţia de galinacee a unui crescător privat o rasă de păsări cel puţin excentrică, Araucana. Aurel Anghel, a cărui crescătorie de păsări exotice se află în Răteşti, judeţul Argeş, spune că a cumpărat primele exemplare anul trecut din Germania şi că a reuşit să le valorifice în România pe bani frumoşi. „Am văzut rasa Araucana în Germania, mi-a plăcut şi mi-am spus că merită să încerc şi cu aceste păsări. Am cumpărat de acolo 13 exemplare și am dat pe o pasăre 50 de euro. Am reuşit însă să amortizez investiţia pentru că am obţinut apoi prin incubare 40 de pui. Şi am vândut în România cu 100 de lei exemplarul. Cererea a fost foarte mare, chiar dacă sunt puţini cei care cunosc amănunte despre această rasă. Anul acesta am păstrat în nucleul de reproducţie doar patru găini şi un cocoş.“

Găinile Araucana fac parte din categoria raselor rare şi sunt originare din America de Sud, Chile. Deşi există incertitudini în acest sens, se crede că rasa ar fi fost creată în 1920 sau 1930. Araucana se deosebeşte de celelalte rase prin câteva particularităţi distincte. Cele mai evidente elemente de identificare sunt lipsa cozii şi prezenţa unor smocuri, adesea numite cercei, care cresc dintr-o protuberanță asemănătoare unui deget, numită peduncul. Acesta se află în jurul lobilor urechii sau zonei gâtului. Talia acestor găini nu este foarte impunătoare. Spre deosebire de găinile obişnuite, Araucana sunt mai mici ca dimensiuni; astfel, femelele au o greutate de aproximativ 2 kilograme, în vreme ce cocoşii ajung până la trei kilograme. În schimb, puii de Araucana cresc mult mai rapid prin comparaţie cu puii altor rase.

Unul dintre motivele pentru care rasa Araucana a devenit cunoscută este calitatea ouălor sale, confirmată de studii care spun că acestea au un conţinut scăzut de colesterol, spre exemplu. Însă ce te uimeşte la prima vedere este culoarea lor verde sau albastru pal dată de un pigment numit oocyanin care este un produs al formării bilei în funcţie de varietatea păsărilor. Cu siguranţă creşterea rasei Araucana are multe avantaje. Deocamdată tot ce ne-a spus crescătorul din Argeş este că „aceste păsări sunt mai bănoase decât altele“.

Laura ZMARANDA

Încă din Antichitate medicii considerau că oul este un aliment ideal într-o dietă sănătoasă. Cu doar 71 de calorii, fiecare ou conține 6 g de proteine cu înaltă valoare biologică și un număr mare de nutrienți esențiali. Un ou furnizează, de exemplu, 25% din aportul cotidian de vitamină B12 recomandat, 16% din riboflavină, 13% din vitamina D și peste 10% din acidul folic. În plus, ouăle sunt o sursă de zinc, fosfor, niacină, acid pantotenic, vitamină A și E. Din punctul de vedere al conținutului de grăsimi din ouă, acestea au un profil avantajos.

Valoarea nutriţională a oului convenţional nu a fost modificată mult timp. Dar în pre­zent există o preocupare considerabilă de a modifica anumite calităţi nutriţionale tocmai pentru a răspunde cerinţelor consumatorilor. Conceptul de ouă cu calități de aliment funcțional este însă nou și necesită modificarea percepției consumatorului asupra rolului lor în dietă. Ouăle ca alimente funcționale au două avantaje distincte: în primul rând reprezintă un aliment foarte familiar „la exterior“ și de aceea sunt mai ușor de acceptat de consumatori, iar îmbogățirea în nutrienți nu le afectează gustul.

Pentru societatea modernă, prevenirea îmbolnăvirilor printr-o alimentație sănătoasă, atribut major al calității vieții cetățenilor, s-a transformat într-o preocupare majoră la nivel social, politic și economic. De exemplu, astăzi acizii grași polinesaturați (PUFA), în special cei omega 3 (PUFA ω 3), sunt recunoscuți în primul rând prin efectul lor benefic asupra afecțiunilor cardiovasculare, a hipertensiunii arteriale, a diabetului zaharat, a cancerului, artritei, alte tulburări inflamatorii și autoimune. Specialiștii susțin că o creștere cu doar 1% a cantității de omega-3 în alimentație reduce cu 40% riscurile de infarct. Cercetările epidemiologice și experimentale au arătat că un nivel crescut de acizi grași polinesaturați omega 3 (PUFA ω 3) în hrana umană, pe lângă prevenția apariției bolilor cardiovasculare, poate aduce beneficii în lupta cu cancerul, în stres, anxietate, în tulburările cognitive, diabet, Alzheimer și altele.

Oul reprezintă și un model aproape perfect de transfer nutrițional, astfel că obținerea de ouă cu o valoare nutrițională ridicată, de exemplu, îmbogățite în acizi grași polinesaturați, este strâns legată de profilul de acizi grași din rațiile găinilor. O serie de studii existente în literatura de specialitate, printre care și cele efectuate de specialiștii de la INCDBNA Balotești, demonstrează influența directă a structurii și naturii furajelor administrate animalelor asupra valorii nutriționale a produselor animaliere. Includerea unor materii prime bogate în acizi grași polinesaturați, cum sunt semințele, șroturile sau extractele de oleaginoase (soia, in, rapiță, șofrănel, floarea-soarelui, camelină), precum și algele marine poate determina îmbogățirea ouălor în acizi graşi omega 3 cu efecte benefice asupra sănătății.

În contextul prezentat mai sus, în cadrul proiectului GALIM PLUS, prin intermediul unor granturi cofinanțate de la bugetul Comisiei Europene și de la bugetul Guvernului României, în valoarea de 800.000 lei, IBNA Balotești poate susține inițiativele avicultorilor din România care doresc să aducă pe piață alimente ce au calități nutriționale îmbunătățite, cu alte cuvinte alimente funcționale. Oferta de expertiză a IBNA Balotești și informații suplimentare pot fi găsite pe pagina proiectului la adresa www.ibna.ro.

Margareta OLTEANU, Rodica Diana CRISTE, Tatiana PANAITE, Horia GROSU

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2017 – pag. 36

În perioada 25.10.2016 – 06.11.2016 ANSVSA a desfăşurat o acţiune la nivel naţional pentru a verifica modul de respectare, de către operatorii din sectorul alimentar, a condiţiilor sanitare veterinare şi de siguranţa alimentelor referitoare la transportul, ambalarea, depozitarea și comercializarea ouălor provenite din comerțul intracomunitar.

La nivelul fiecărei DSVSA judeţene şi a municipiului Bucureşti, au fost constituite echipe mixte (formate din reprezentanţi ai Serviciului Control Oficial Siguranţa Alimentelor şi ai Serviciului Antifraudă), care, în colaborare cu reprezentanţii Inspectoratelor de Poliţie judeţene, şi, respectiv, al municipiului Bucureşti, au efectuat controale oficiale:

- în trafic, pentru verificarea mijloacelor de transport a ouălor provenite din alte State Membre ale UE şi destinate procesării şi/sau comercializării pe piaţa României;

- la locul de destinaţie a ouălor provenite din comerţul intracomunitar, pentru verificarea unităţilor de destinaţie situate pe teritoriul României.

În perioada de referinţă au fost verificate 603 obiective: 73 mijloace de transport produse de origine animală şi 530 unităţi de destinaţie a ouălor provenite din Statele Membre ale UE (23 centre de ambalare ouă, 66 depozite independente, 1 unitate de procesare ouă și 440 unități de vânzare cu amănuntul).

Deficienţele constatate de inspectorii DSVSA au fost sancţionate prin aplicarea unui număr de 20 de sancţiuni contravenţionale, care au însumat 28.400 lei și a fost emisă 1 Ordonanță privind suspendarea temporară a activității unei unități din județul Călărași,

Totodată, în urma controalelor efectuate, au fost reţinute oficial şi dirijate către unități de neutralizare 910.090 bucăţi ouă destinate consumului uman, iar 534.077 bucăți ouă, provenite de la o fermă de găini ouătoare, în care s-a depistat prezența Salmonella Enteritidis, au fost re-expediate în Statul Membru de origine.

Dintre neconformităţile constatate și sancţionate se menționează:

• nerespectarea utilizării de mijloace auto neautorizate sanitar veterinar pentru transportul ouălor;
• nerespectarea normelor sanitare veterinare privind condiţiile de igienă şi de temperatură pe durata transportului ouălor provenite din comerţul intracomunitar;
• nerespectarea normelor sanitare veterinare privind condiţiile de igienă şi de temperatură în unităţile de destinaţie a ouălor provenite din alte state membre ale UE;
• marcarea necorespunzătoare a ouălor provenite din alte state membre ale UE şi destinate comercializării pe piaţa României;
• neînregistrarea tuturor livărilor de ouă provenite din alte state membre ale UE la nivelul unităţilor de destinaţie.

Sursa: ANSVSA

În urma situației provocate la nivel comunitar de ouăle infestate cu Salmonela importate din Polonia, 7 țări europene emițând alerte în acest sens, consumatorii români sunt sfătuiți să fie foarte atenți la momentul achiziționării ouălor.

Se consideră că retragerea de la comercializare de pe piața românească a unei cantități de 10.000 de ouă, nu este o măsură care să garanteze că nu mai există riscuri de contaminare. Ouăle importate din Polonia se transportă cu camioane ce au capacitate de 300.000 de ouă, caz în care întregul transport este contaminat.

Trebuie verificată și ștampila aplicată pe ou, în cazul în care există două culori, nuanțe pe același ou sau pe ouăle din aceeași caserolă există culori diferite este o mare probabilitate ca ele să fi fost inscriptionate clandestin și ddm (data durabilității minime) să nu fie reală.

Așa cum reiese din poze, ouăle indică inscripționări ulterioare în condiții improprii, calitatea și prospețimea alimentului fiind foarte posibil compromise.

Totodată consumatorii trebuie să cunoască că în conformitate cu legislația UE, privind trasabilitatea ouălor, toți fermierii din UE au obligația să marcheze pe coaja oului, în ferma de origine, a unui cod alfa numeric. Acest cod este format din: prima cifră reprezintă sistemul de creștere, următoarele doua litere, țara de origine (RO), următoarele doua litere judetul, iar ultimele trei cifre codul fermei.

În plus față de codul alfa numeric, fermierii din România au decis să marcheze voluntar, o dată cu marcarea acestui cod și ddm (data durabilităţii minime), astfel România este singura țara din Europa care marchează ddm-ul pe coaja oului.

Adunarea Generală a Uniunii Crescătorilor de Păsări din România, a analizat piaţa ouălor de consum din România şi comunică următoarele:

• gradul de autosuficienţă pentru ouăle de consum în piaţa internă este de 105,2%;
• preţul mediu al ouălor la poarta fermei în perioada ianuarie – iunie 2016, în România, a fost 85,50 Euro/100 (0,24 lei/ou);
• preţul mediu al ouălor la poarta fermei în perioada ianuarie – iunie 2016, în UE 28, a fost 113,66 Euro/100 (0,32 lei/ou);
• principalul exportator de ouă către România este Polonia (82% din total importuri), iar preţul oului la poarta fermei în Polonia în perioada ianuarie – iunie 2016 a fost de 124,14 Euro/100 kg (0,35 lei/ou);
• preţul mediu de import ouă din Polonia, conform INS, în perioada ianuarie – iunie 2016 a fost de 99,68 Euro/100 kg (0,28 lei/ou). Ofertele de ouă din Polonia din perioada primăvară – vară au ajuns chiar la 56 Euro/100kg (0,15 lei/ou);

Preţul la poarta fermei nu include costurile cu sortarea, ambalarea şi transportul.

Preţul în săptămâna 39 (19 – 25 septembrie), la poarta fermei în România este de 97,10 Euro/100 kg (0,27 lei/ou), în UE 28 este de 110,32 Euro/100 kg (0,31 lei/ou), iar în Polonia este de 132,53 Euro/100 kg (0,37 lei/ou). Ofertele din această perioadă sunt de 71,0 Euro/100 kg (0,20 lei/ou).

Deşi preţul la poarta fermei în România este printre cele mai mici din UE, mult sub media UE, iar preţul mediu la poarta fermei în Polonia este cel mai mare din UE, mult peste media UE, totuşi preţul mediu al ouălor care se comercializează din Polonia pe piaţa României este de 80% din preţul mediu intern din Polonia. Unele oferte ajung chiar la 50% din preţul mediu intern la poarta fermei în Polonia.

Fermierii din România protestează ferm faţă de concurenţa neloială cu ouă din Polonia şi solicită autorităţilor abilitate din România să notifice Polonia şi Comisia Europeană, întrucât acest fenomen duce la falimentul fermelor din România. Deşi România produce ouă peste necesarul de consum intern, consumatorilor li se oferă pe piaţă ouă cu prospeţime îndoielnică, aduse din import, în schimbul ouălor proaspete din producţie internă.

Totodată Adunarea Generală a UCPR, informează consumatorii că în conformitate cu legislaţia UE, privind trasabilitatea ouălor, toţi fermierii din UE au obligaţia să marcheze pe coaja oului, în ferma de origine, a unui cod alfa numeric. Acest cod este format din: prima cifră reprezintă sistemul de creştere, următoarele două litere, ţara de origine (RO), următoarele două litere judeţul, iar ultimele trei cifre codul fermei.

Exemplu de cod pentru România: 3RO - TL – 100 (cifra 3 se poate înlocui cu 0, 1 sau 2 în funcţie de sistemul de creştere)

0 – producţie ecologică;

1 – sistem extensiv, oul provine de la găini crescute în aer liber, dar hrana lor nu este neapărat ecologică;

2 – la sol, ouăle provin de la găini crescute în ferme, dar în hale, la sol, hrănite cu furaje clasice;

3 – în baterii, ouăle provin de la găini crescute în baterii - cuşti, îmbunătăţite (modernizate) conform normelor europene.

În plus faţă de codul alfa numeric, fermierii din România au decis să marcheze voluntar, o dată cu marcarea acestui cod şi ddm (data durabilităţii minime), astfel România este singura ţară din Europa care marchează ddm-ul pe coaja oului.

UCPR atenţionează consumatorii că, obligatoriu codul alfa numeric şi ddm-ul trebuie să fie scrise cu cerneală de aceeaşi culoare sau nuanţă a aceleiaşi culori, asta însemnând că au fost marcate în acelaşi moment.

În situaţia în care în comerţ se găsesc ouă cu cele două marcaje (codul alfa numeric şi ddm-ul) scrise cu cerneală de culoare sau nuanţă diferite, asta însemnează că prospeţimea ouălor este suspectă, întrucât marcajul ddm-ului este făcut în România în funcţie de interese.

Aproximativ 4 milioane de euro. Atât a costat proiectul centrului de sortare, marcare și depozitare ouă de la Costeștii din Vale – Dâmbovița, cea mai mare și modernă unitate de acest fel din România și estul Europei. În interior, inteligența artificială deține supremația. Trei calculatoare susțin întreaga activitate, iar roboții fac aproape tot. Pentru cineva din afara acestui sistem prima impresie este aceea de a te afla într-un fel de NASA a ouălor românești.

Aurora Alexandru, director general

Volumul inițial al investițiilor a fost de 4 milioane de euro – 50% resurse proprii și 50% bani europeni. Însă în această unitate se investește permanent pentru a merge în pas cu tehnologia actuală. Pe măsură ce apar utilaje noi, care pot ușura munca oamenilor și care pot asigura și mai eficient calitatea și securitatea produselor, le implementăm în centru. Este important să promovăm aceste proiecte și pentru a demonstra consumatorilor că securitatea alimentară este prioritară. Fac această referire și pentru faptul că România continuă să importe ouă de calitate îndoielnică din Polonia.

Structură pe trei linii tehnologice

Cu o producție zilnică de un milion de ouă pe zi și o expansiune continuă a fermelor de păsări din cadrul Grupului Tonelli, a fost absolut necesară înființarea unui depozit de anvergura celui care a fost construit la Costeștii din Vale. Început în 2011 și finalizat doi ani mai târziu, centrul, unde este colectată întreaga producție a fermelor Tonelli, a fost dotat cu cele mai moderne echipamente. Această unitate are propriile mijloace de transport – mașini autorizate sanitar-veterinar pentru transportul produselor de origine animală și de Direcția de Sănătate Publică – o stație de spălare și dezinfecție a mașinilor de transport, dar și o stație de spălare a cofrajelor (din ferme ouăle vin pe cofraje din plastic cu separatoare de plastic și sunt depozitate pe paleți de plastic). Centrul are în structura sa trei linii tehnologice. Există o linie de recepție a producției, unde sunt depozitate ouăle venite din ferme, linie de sortare, marcare, ambalare și linia de livrare. De la linia de recepție ouăle merg către linia de sortare și, în funcție de valabilitatea lor – primul venit este primul lucrat –, sunt sortate și ambalate conform comenzilor primite (la cofraj, caserolă de plastic, carton etc.). De la linia de sortare și ambalare trec în depozitul de produse finite.

Trasabilitatea produselor

Pentru a identifica problemele ce țin de securitatea alimentară producția urmează un parcurs extrem de riguros. Cum se urmărește concret trasabilitatea produselor? Spre exemplu, producția de 10.000 de ouă de la ferma Petrești este pusă pe un palet pe care se atașează o fișă pe care sunt notate numele fermei (proveniența oului), data când a fost ouat, vârsta lotului de păsări, cantitatea producției și data de expirare. Apoi producția însoțită de documente, facturi, avize pleacă spre centru de la Costeștii din Vale. Gestionarii de aici preiau paleții și atașează fiecăruia câte o fișă de lot corespunzătoare cu un număr pe care îl scoate calculatorul (producția de azi are un număr, producția de mâine va avea alt număr). La final, paletul are atașate fișa din fermă, plus fișa de lot dată în centru. Din depozit ouăle pleacă spre mașina de sortare. Aici se introduce în calculator numărul lotului și ouăle sunt marcate cu codul producătorului, metoda de creștere și valabilitate. Astfel, când pleacă spre comercializare se știe exact de unde provine producția.

Inteligența artificială deține puterea

Cel mai înalt vârf de activitate se înregistrează la linia de sortare, marcare și ambalare. Deși aici își desfă­șoară activitatea 60 de oameni, inteligența artificială este cea care supervizează fluxul tehnologic. Totul este controlat prin intermediul a trei calculatoare care pun în funcțiune roboții automatizați. Această tehnologie de ultimă generație a fost implementată cu ajutorul unui partener din Olanda, care asigură consultanța și asistența tehnică atunci când sistemul înregistrează erori.

Mașina de sortat și ambalat cu 12 linii își preia automat ouăle care sunt supuse mai multor teste. Sunt scanate cu raze ultraviolet care le sterilizează, trec apoi printr-un sistem de ciocănele unde sunt depistate toate spărturile. Spre deosebire de alte echipamente similare, această mașină de sortat detectează petele de carne sau sânge rămase în urma procesului fiziologic de eliminare a oului (acest lucru nu este o anomalie, ci este ceva firesc, 1-4% din totalul producției de ouă se încadrează în această categorie). Această caracteristică a mașinii permite exportul de ouă spre ţările arabe, care au ca cerință specială importul de ouă fără pete de sânge sau carne pe coajă. Practic, mașina detectează aceste ouă, le sparge automat și le scoate într-un recipient.

„Echipamentul achiziționat pentru centru are o valoare de 1,5 mil. euro și este compus dintr-o mașină de sortat performantă, care sortează 130.000 de ouă pe oră, și o linie automatizată modernă cu roboți de paletizare, înfoliere și ambalare. În ultima parte a liniei tehnologice, depozitul finit, ouăle sunt ambalate pentru comercializarea în țară și la export. În Uniunea Europeană livrăm în țări precum Bulgaria, Grecia, Suedia, dar pe viitor ne dorim să ne extindem. Cu ajutorul unui partener, distribuim și ouă ecologice, în jur de 20.000 de ouă săptămânal.“

Roman Nicolae, șef de stație

„Acest depozit are un rulaj săptămânal de 20 milioane de ouă. Avem două mari categorii de ouă, și anume A, reprezentantă prin clasele S, L, M și XL, care se duc spre marile centre comerciale, și categoria B, ouă care se duc spre industria alimentară. Legislația în vigoare nu permite ca producția de ouă să rămână în centru mai mult de 10 zile.“

Răileanu Constantin, ing. tehnolog

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 17, 1-15 septembrie 2016 – pag. 32-34

20 de ani experiență în care, prin investiții continue și modernizare, o parte a aviculturii românești a atins superlativul. Meritul este al unui grup de investitori libanezi care au mizat pe potențialul țării noastre și care, cu sprijinul unei echipe de români, au creat în România cel mai mare producător și distribuitor de ouă. Tonelli Grup a înglobat în structura sa și Avicola Găești, condusă din 2008 de dna med. vet. Aurora Alexandru, director general.

Cele mai recente investiții

În 1996 pentru Avicola Găești a început o nouă eră marcată de investiții și modernizări făcute de un grup de investitori libanezi. După 20 de ani de activitate în România, grupul Tonelli este astăzi concentrat în mai multe ferme de producție ouă-consum și ferme de tineret în județele Dâmbovița, Argeș, Teleorman și Ialomița. La momentul acesta grupul are o capacitate de aproximativ 1.100.000 de găini adulte producătoare de ouă de consum și o producție de 800.000-900.000 de ouă. Toate fermele au fost modernizate fie din fonduri europene, fie din resurse proprii. Cele mai recente investiții au fost făcute într-o fermă de tineret cu o capacitate de 250.000 de capete a Avicolei Găești și în centrul de sortare, ambalare și depozitare ouă-consum de la Costeștii din Vale, cel mai modern centru de acest fel din România. Planurile de modernizare nu se opresc aici, pentru că încă mai sunt ferme care stau în așteptare. Avicola Găești are în structura sa șase ferme cu o capacitate de 320.000 de păsări ouătoare: trei ferme de găini pentru ouă de consum cu sistem de creștere la sol, o fermă cu sistem de creștere free range implementat în septembrie anul trecut (găinile au posibilitatea de a ieși în spațiu liber) și două ferme de tineret în care sunt ținuți puii de o zi. Din cele șase ferme, una singură (cu o capacitate de 400.000 de capete) a fost făcută pe fonduri europene, restul din surse proprii. La nivelul avicolei s-a adoptat sistemul de creștere în baterii (cod 3), la sol (2) și sistemul alternativ free range (cod 1). În plus, prin contracte încheiate cu alți parteneri, distribuie și ouă ecologice (cod 0).

Ouă poloneze vândute sub prețul de cost

Dezvoltarea acestui imperiu avicol va continua, spune dna Alexandru. A ținut însă să puncteze că această extindere este condiționată și de rentabilitatea pieței și a condițiilor de comercializare. Pentru ca investitorii să nu dea înapoi este important, spune domnia sa, ca produsele să poată fi vândute fără taxe suplimentare și fără concurența importurilor de ouă poloneze, vândute în România la prețuri de dumping.

„Ne confruntăm cu o problemă destul de serioasă care nu este de ieri, de azi, importurile de ouă din Polonia. Nu mi se pare normal să mai importăm din această țară ouă atât timp cât avicultura românească asigură necesarul pentru toată țara și mai dăm și la export. În plus, dacă în Polonia aceste ouă se vând cu doi eurocenți, în România sunt comercializate cu un eurocent și jumătate. Adică sub prețul lor de cost și al nostru. Și atunci nu este oare vorba despre evaziune fiscală? Nu știu care este amploarea importurilor sau dacă există o evidență reală a lor, pentru că unele transporturi intră fără acte. Nu suntem împotriva aducerii produselor din comunitatea europeană, dar să fie de aceeași calitate ca cele produse de noi, să fie supuse acelorași analize și comercializate la un preț echitabil pentru toată lumea.“

Importurile de ouă din Polonia nu reprezintă doar o concurență neloială pentru producătorii români, ci și un pericol pentru securitatea alimentară națională. În afară de faptul că prețul mic ridică suspiciuni cu privire la sănătatea și calitatea ouălor, timpul pierdut cu transportul lor dintr-o țară într-alta este important. În vreme ce ouăle românești pot ajunge pe raft în aceeași zi în care au fost ouate, cele din Polonia sunt strânse în două zile de la producător și mai fac două zile pe drum. Deci nu sunt la fel de proaspete ca cele de la fermele autohtone.

Cum sunt înșelați consumatorii

În fermele Avicolei Găești se obțin zilnic aproximativ 800.000-900.000 de ouă. Din producția totală cca 30% pleacă la export spre Franța, Suedia, Grecia, Italia, dar și spre țări terțe precum Irak, Liberia și Angola. În perioada în care importurile de ouă au atins apogeul, exportul era o variantă mai rentabilă. Acum însă producătorii își pun speranțe în Legea nr. 321.

De la poarta fermelor Avicolei Găești ouăle pleacă cu prețul de 0,25-0,30 bani, însă magazinele pun încă o dată acest preț și astfel „producția câștigă mai puțin.“ O altă problemă semnalată de Aurora Alexandru ține de „șmecheriile“ unor comercianți care nu au ferme de producție, dar care dezvoltă nestingheriți de lege afaceri înfloritoare cu ouă. Cum? Profită, spre exemplu, de lejeritatea controalelor vamale. Pentru că acestea nu sunt foarte stricte (ar trebui să se verifice marcajul produselor și să se știe exact destinația lor) pătrund în țară ouă care nu sunt marcate. Acestea ajung la diverse persoane care le marchează și le vând ca fiind ouă românești.

În mod normal, ouăle românești sunt marcate cu codul de producător – fiecare unitate are un cod propriu – alocat de Direcția Agricolă de pe raza unității, cu cifrele 0,1,2,3 care reprezintă modalitatea de creștere a păsărilor, cu abrevierea țării și a județului de proveniență. Sub toate aceste inscripții se află data de expirare.

• Între calitatea și compoziția chimică a oului produs la baterie și a oului cu codul 2 sau 1 nu este nicio diferență pentru că în toate sistemele de creștere adoptate păsările sunt hrănite cu același furaj. „Dacă mă întrebați pe mine, ca specialist care lucrează în avicultură din 1984, ouăle obținute la baterie sunt cele mai sigure. Bateria, care are o zonă de cuib, este ușor înclinată astfel încât, după ce pasărea face oul, acesta cade pe bandă și vine direct în stația de sortare. În celelalte sisteme păsările mai fac ouăle și pe jos, pe așternut.

• În urmă cu ceva timp se crease o isterie privind modalitățile „neortodoxe“ de hrănire a păsărilor. La Avicola Găești există un circuit integrat care cuprinde și o fabrică unde se produc furaje din porumb, soia, floarea-soarelui, grâu. Materiile prime sunt examinate microbiologic, bacteriologic, toxicologic după programe foarte stricte. Apoi se fac rețete în funcție de categoria de pasăre. Pe lângă furaje, păsărilor li se administrează vitamine, săruri minerale, grăsimi, ulei alimentar. Nu se folosesc făinuri furajere – de carne sau pește – aditivi sau antibiotice.

• În fermele grupului Tonelli securitatea alimentară este prioritară. Periodic se trimit la analize de laborator ouă pentru examenul de Salmonella, se fac analize păsărilor, furajelor și apei. Tratamentele cu antibiotice se fac doar la nevoie și strict după recomandarea medicului veterinar. După administrare antibioticele au un timp de așteptare astfel încât sănătatea consumatorului de ouă să nu fie periclitată în niciun fel.

Laura ZMARANDA

Pasiunea și dăruirea, pe de o parte, priceperea și inteligența, pe de altă parte, împreună cu un pic de noroc par a fi ingredientele succesului domnului doctor Ștefan Balaban, proprietarul Aviputna – Golești. Cum a reușit să pună pe picioare una dintre cele mai mari ferme de găini ouătoare din România vom povesti în cele ce urmează.

Un fiu pe măsura tatălui

Ștefan Balaban a fost încă de mic o persoană deosebită. Cei care se ocupă cu ocultismul ar putea vedea în faptul că s-a născut acum 70 de ani în Scornicești, vreun semn al destinului. Eu nu știu dacă e așa, dar sunt convins că tatăl domnului Balaban i-a fost un model în viață. Generalul Ștefan Balaban a fost șeful Marelui Stat Major în timpul mareșalului Antonescu. După 23 august 1944 a fost comandantul armatei care a eliberat Transilvania. Militar de carieră, își făcuse studiile în Franța. Vorbea curent șase limbi străine și cânta la pian. Cu înălțimea sa, de 1,98 metri, dar și cu manierele de salon, îi impresiona pe toți cei cu care venea în contact. „Un militar așa cum erau militarii de pe vremuri, cu o educație completă, astfel încât să fie un bun exemplu pentru oricine“, povestește despre tatăl său Ștefan Balaban. „După venirea comuniștilor a fost o perioadă în care a avut de suferit, dar Gheorghe Gheorghiu-Dej l-a repus în drepturi și i-a dat o pensie specială. Așa a putut avea grijă de toți cei zece copii pe care i-a avut. A murit în 1972“, își încheie istorisirea directorul Aviputna.

De la tăurași la vaci

În 1969 Ștefan Balaban a absolvit la Iași Facultatea de Medicină Veterinară. Până în 1987 s-a ocupat de vite. În cea mai mare parte a acestei perioade a fost medicul-șef al complexului intercooperatist de la Câmpineanca, Focșani. Acolo se aduceau la îngrășat cei mai frumoși viței adunați de la CAP-urile vrâncene. Cam 7.700 de viței pe an creșteau în complex, apoi plecau la export, mai ales în țările arabe.

În 1987 dl Balaban s-a mutat de la tăurași la păsări. Așa a ajuns la ferma de la Golești. „La vremea aceea, majoritatea complexelor zootehnice erau finanțate cu fonduri de la Banca Europeană pentru Investiții”, povestește dumnealui. „Tehnologiile erau altele, la fel și mijloacele.“

În primăvara anului 1990, pe când era director al fermei, a hotărât că este mai bine să transforme ferma într-una privată. „Era tot mai limpede că ne îndreptăm spre o prăpastie. Eram o unitate intercooperatistă. Practic, eram un fel de societate pe acțiuni ai cărei acționari erau opt C.A.P.-uri. Salariile ni le asiguram prin autofinanțare. Cooperativele care dețineau capita­lul social aveau datorii la bănci și începuseră să intre în blocaje financiare“, povestește acesta.

„Cel mai greu a fost să conving banca să-mi dea un credit de 27 de milioane pe persoană fizică. Vă dați seama ce însemna asta în 1990! Am garantat cu 20 de apartamente și cu 20 de mașini, ale fraților și ale prietenilor. Până la urmă, ca să pot lua creditul, l-am luat ca partener în afacere și pe directorul filialei din Focșani a băncii. Aveam, cum s-ar spune, datorii cu carul“, își amintește dl Balaban.

Inflația, ca ajutor

„Din clipa în care am avut banii în cont, lucrurile au mers bine. M-am dus la fiecare dintre CAP-urile care aveau părți în fermă și am discutat cu ei. Toți aveau datorii la bancă, dar nu aveau bani. Eu aveam banii, așa că am cumpărat de la ei. Am avut un jurist foarte bun, care știa că și pe timpul comuniștilor pământul și toate bunurile cooperativelor erau ale oamenilor, nu ale statului, așa cum credeau toți. Am avut, ulterior, o grămadă de controale și procese. Mai ales cu cei de la Curtea de Conturi, care nu voiau în ruptul capului să priceapă că statul nu a fost niciodată proprietar. A trebuit să mă judec până la Înalta Curte de Casație și Justiție“, rememorează fermierul.

Inflația, o pacoste pentru majoritatea oamenilor, i-a fost un ajutor nesperat: „Când am luat creditul, un ou se vindea cu un leu și 80 de bani. Apoi, prețul a crescut rapid la 3, 4, 5 lei. Când am restituit împrumutul, prețul ajunsese la 25 de lei“, explică domnia sa.

Și așa a devenit proprietarul unei ferme cu 110.000 de găini ouătoare, care produceau 25 milioane de ouă anual și separat, al fermei de pui care dădea 1.500 tone de carne anual. „Între timp am renunțat la pui. A apărut Avicola Focșani, a lui Dan Vicol. Am avut o întâlnire și am stabilit că n-are rost să ne concurăm unul pe altul. El a renunțat la găinile de ouă, eu am renunțat la pui!“, ne-a mai povestit domnul doctor.

Găini crescute de calculator

Acum, Aviputna este una dintre cele mai moderne ferme avicole din țară. Vechile grajduri pentru tăurași, înalte și trainice, au fost transformate în voliere pentru găini. Păsările cresc practic libere în interiorul volierelor amenajate în hale. Densitatea păsărilor este de opt pe metrul pătrat, aproape jumătate față de cea dintr-o fermă normală. În plus, înălțimea halelor face ca volumul de aer să fie mai mare. Atmosfera, temperatura, luminozitatea sunt controlate de către calculator. În permanență sunt monitorizate nivelurile de amoniac, hidrogen sulfurat și dioxid de carbon. În funcție de acestea este comandat sistemul de ventilație. Luminile se sting și se aprind după un program coordonat tot de computer. Pentru a reduce stresul păsărilor, trecerea de la lumină la întuneric și invers se face cu simularea crepusculului.

Întreaga amenajare a costat trei milioane de euro. 1,7 milioane au provenit din fonduri europene, iar restul, din fonduri proprii. 150.000 de găini ouătoare și 100.000 de puicuțe cresc în volierele fermei. Toate sunt din rasa Roman Brown. O astfel de găină face până la 330 de ouă anual. Păsările sunt aduse din Slovacia.

Ouă de două stele

Pentru hrana animalelor se consumă cca 12.000 tone furaje anual. Doar 2.000 dintre ele sunt produse pe cele 40 de hectare proprii și 130 arendate. Restul sunt cumpărate de la diverși furnizori. Pentru a putea să-și asigure stocurile necesare, fermierul a construit anul trecut silozuri pentru 6.000 tone cereale. Acestea sunt prelucrate în FNC-ul propriu, după rețetele puse la punct de dl Ștefan Balaban împreună cu nutriționistul fermei. În ele sunt incluse microelemente și ulei vegetal de consum, nu industrial.

Rezultatele se văd în calitatea ouălelor. Ouăle „Din ogradă“ au primit, în vara anului trecut, diploma cu două stele a Institutului Internațional al Calității și Gustului de la Bruxelles. Echivalentul, dacă doriți, al unei medalii de aur pentru un vin, la un concurs internațional. Ouăle de la Golești au obținut 87,5 puncte din cele 90 posibile.

Pentru Ștefan Balaban, această înaltă recunoaștere a calității produselor fermei sale reprezintă una dintre cele mai înalte distincții pe care le-ar fi putut obține după aproape 50 de ani de muncă. Împreună cu bucuria de a le vedea pe rafturile a câteva dintre cele mai mari rețele de magazine din țară.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 14,16-31 iulie 2016 – pag. 36-38

Inspectorii Autorității Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) controlează condițiile de igienă în care sunt produse, depozitate, transportate și valorificate carnea de miel și ouăle, precum și alte produse alimentare specifice Sărbătorilor Pascale.

Sunt vizate toate târgurile de animale, piețele agro-alimentare, abatoarele și centrele de sacrificare cu activitate temporară, unitățile de tranșare a cărnii, unități de procesare și depozitare a alimentelor de origine animală, precum și unitățile de vânzare cu amănuntul și unitățile de alimentație publică.

"Sacrificarea mieilor se va realiza în unități de abatorizare autorizate sanitar veterinar pentru sacrificarea de ovine și care sunt publicate pe site-ul ANSVSA, sau în puncte de tăiere locale, care vor fi autorizate să funcționeze pe o perioadă determinată, sub supraveghere sanitară veterinară. Carnea și organele de miel sunt admise pentru consumul public numai dacă sunt însoțite de un certificat de sănătate publică veterinară și poartă marca de sănătate. Carnea de miel sau ied care provine din unități autorizate sanitar veterinar pentru schimburi intracomunitare va fi marcată cu o marcă de sănătate de formă ovală cu dimensiunile de 6,5/4,5 cm, având inscripționate următoarele: 'ROMÂNIA' cu majuscule sau codul ISO al țării 'RO', numărul de autorizare acordat de ANSVSA, abrevierea 'CE' cu majuscule", se arată în comunicatul primit de la ANSVSA.

Potrivit ANSVSA, carnea de miel sau ied rezultată în urma sacrificărilor în spațiile/locurile amenajate temporar va fi marcată cu marcă de sănătate de formă rotundă, cu un diametru de 3,5 cm, în interiorul căreia este înscris indicativul județului, urmat de codul numeric acordat de DSVSA județeană.

Punctele de tăiere locale sunt avizate să funcționeze numai în perioadele 21 - 27 martie 2016 și 14 aprilie - 3 mai 2016.

Autoritățile locale (Consilii Locale, Primării) care vor să organizeze, în localitățile pe care le conduc, puncte de tăiere locale, pot solicita în aceste perioade un aviz din partea Direcțiilor Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (DSVSA) județene.

"Spațiile avizate temporar pentru sacrificarea mieilor trebuie să fie amenjate corespunzător și să asigure: locuri special amenajate pentru sacrificarea animalelor, separate fizic de cumpărători, pentru a nu le produce disconfort; spații special amenajate pentru cazarea animalelor și cu posibilități de adăpare și furajare a acestora; sistem de alimentare cu apă potabilă rece și caldă; facilități de colectare și stocare în vederea dirijării la unități de neutralizare a sângelui și subproduselor necomestibile rezultate din sacrificarea animalelor; facilități de colectare a materialelor cu risc specific, rezultate în urma sacrificărilor și de dirijare a acestora la unități de neutralizare", se mai precizează în comunicat.

Dirijarea subproduselor, rezultate în urma sacrificărilor, către unități de neutralizare intră în responsabilitatea primăriei sau a administratorului locului de sacrificare, care au obligativitatea de a prezenta medicului veterinar oficial confirmarea din partea unei unității de neutralizare.

Carnea provenită din sacrificările efectuate în locurile special amenajate temporar pentru sacrificarea mieilor va fi comercializată direct consumatorului final, imediat după sacrificare, examinare și marcare, și nu poate fi livrată către alte unități din domeniul alimentar înregistrate/autorizate sanitar veterinar. Este interzisă organizarea de locuri speciale pentru sacrificarea mieilor sau iezilor în zonele în care au fost impuse restricții din motive de sănătate a animalelor.

Cu ocazia controalelor, vor fi verificate și aspectele privind respectarea temperaturilor pe timpul transportului (în stare refrigerată sau congelată) și a condițiilor de depozitare și comercializare, mai spun reprezentanții ANSVSA.

"Toate animalele care pleacă spre punctele de tăiere autorizate să funcționeze pentru perioade determinate trebuie să fie identificate prin aplicarea unei crotalii simple. Starea de sănătate a mieilor și faptul că provin din exploatații unde nu evoluează boli infectocontagioase trebuie certificată de către medicul veterinar. Animalele identificate, însoțite de formularul de mișcare emis de către medicul veterinar, sunt transportate spre locul de sacrificare numai cu mijloace autorizate sau înregistrate sanitar veterinar", susțin inspectorii sanitar-veterinari.

În cazul produselor alimentare de origine animală și non-animală, acestea trebuie să fie obținute în condițiile respectării normelor de sănătate și igienă și să fie comercializate numai în unități sau spații autorizate sau înregistrate sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor. Comercializarea produselor alimentare în piețe agroalimentare sau alte locuri amenajate și autorizate este permisă numai dacă acestea sunt însoțite de documentele oficiale prevăzute de legislația veterinară.

În ceea ce privește vânzarea ouălor, producătorii și comercianții care valorifică ouă pentru consum uman, precum și fermele producătoare și centrele de ambalare ouă trebuie să fie autorizate/înregistrate sanitar veterinar conform legislației sanitare veterinare în vigoare, iar ouăle destinate comercializării se vor transporta numai în mijloace auto autorizate sanitar veterinar.

Ouăle valorificate de către producătorii particulari vor fi examinate ovoscopic de către personalul veterinar din cadrul circumscripțiilor sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor.

"Este interzisă comercializarea ouălor cu coaja crapată sau lovită; acestea vor fi retrase de la vânzare și vor fi dirijate pentru valorificare în scopuri tehnice sau dirijate către o unitate de neutralizare. Ouăle proaspete prezintă coaja cu aspect mat, rugos, comparativ cu ouăle vechi la care coaja este lucioasă și netedă. La un examen simplu a densității în apă de robinet, ouăle proaspete trebuie să rămână la fundul vasului în care sunt puse, cu axul longitudinal paralel cu fundul vasului sau acesta să formeze cu fundul vasului un unghi de maxim 30-45 grade", avertizează inspectorii ANSVSA.

Laptele crud, destinat vânzării directe către consumatorul final sau prelucrării în brânzeturi, trebuie să provină numai de la animale sănătoase, care nu suferă de boli ce pot fi transmise la om, prin intermediul laptelui.

Produsele din lapte pot fi valorificate de către micii producători, în spații înregistrate sanitar veterinar în condițiile în care producătorul deține: documentul de înregistrare sanitară veterinară pentru vânzare directă sau vânzare cu amănuntul și certificatul de producător; fișa de sănătate a animalelor vizată de medicul veterinar; carnetul de sănătate cu viza medicului uman.

Producătorul trebuie să ofere consumatorului date privind identitatea, sortimentul de produs și data obținerii produsului, înscrise pe o etichetă atașată pe ambalaj sau pe tăblițe/panouri aplicate deasupra sau în dreptul produsului prezentat.

Expunerea produselor trebuie să se facă în vitrine, în recipiente confecționate din materiale necorodabile, ușor de curățat și igienizat (plastic, ceramică etc.). Comercializarea brânzeturilor trebuie să se facă în ambalaje de unică folosință (pungi din plastic sau hârtie cerată de uz alimentar). Sunt permise transportul și păstrarea în vederea vânzării directe către consumatorul final a brânzeturilor, în recipiente confecționate tradițional din lemn (putini), cu condiția ca acestea să fie curate și identificate corespunzător, pentru asigurarea trasabilității produselor și prevenirea contaminării.

Alte produse alimentare tradiționale, precum cozonaci, prăjituri, produse de panificație, legume de sezon, se pot comercializa în spații amenajate și înregistrate sau autorizate sanitar veterinar, sub controlul personalului de specialitate.

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor recomandă cetățenilor să cumpere produse alimentare numai din unități înregistrate sau autorizate sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor. Aceasta înseamnă că, atât carnea, cât ți alte produse de origine animală sau non-animală au fost supuse controlului sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor și nu constituie un pericol pentru sănătatea publică.

AGERPRES

Sintagma „Banatu-i fruncea“ se confirmă şi în cazul activităţilor desfăşurate în domeniul agricol, care, datorită apropierii faţă de Occident şi a condiţiilor pedoclimatice prielnice, beneficiază de un atu faţă de alte zone ale ţării. Constantin Buzatu, un fermier din localitatea Becicherecu Mic, din judeţul Timiş, a trecut peste neajunsurile şi nemulţumirile întâmpinate în activitatea sa şi în prezent îşi dezvoltă cu pricepere afacerea atât în domeniul zootehnic, cât şi în producţia vegetală.

Din sectorul vegetal, la zootehnie

În urmă cu 15 ani, cea mai mare fermă de găini din vestul ţării avea să intre în faliment, iar scăderea efectivelor de ouătoare creştea cererea din piaţă. Acesta a fost momentul în care Constantin Buzatu a decis că investiţia în înfiinţarea unei ferme de găini ouătoare ar putea deveni una profitabilă. „Mi-a plăcut dintotdeauna agricultura şi am vrut să îmbin sectorul vegetal cu cel zootehnic sau, altfel spus, mi-a plăcut ideea de a transforma producţia agricolă în producţie animalieră“, menţionează fermierul.

Zis şi făcut. În primii ani de funcţionare ferma avea un efectiv de 3.500 de găini şi, cum ideea afacerii s-a dovedit a fi una profitabilă, numărul exemplarelor a crescut la 5.000, iar astăzi 12.000 de găini pun pe masa bănăţenilor cel mai complet aliment.

Întrebat de ce a ales să activeze tocmai în avicultură şi nu în oricare alt sector al zootehniei, fostul primar al comunei timişorene Becicherecu Mic a avut un punct de vedere solid care justifică reuşita fermei de astăzi: „Găina este un animal foarte pretenţios, dar efortul fizic uman depus este mai mic în comparaţie cu cel depus pentru creşterea altor animale, cum ar fi vaca sau porcul. Apoi, un alt motiv a fost rentabilitatea ouălor, produs care este căutat şi cumpărat de toate categoriile de oameni. Aşa am ales să cresc găini pentru ouă şi nu găini de carne, care au nevoie de mai mult spaţiu, pe care nu l-am avut la acel moment, motiv la care s-a adăugat şi lipsa abatorului care reprezenta o investiţie foarte mare.“

Dezvoltare cu fonduri europene

Astăzi, Constantin Buzatu creşte 12.000 de găini ouătoare în baterii modernizate conform normelor Uniunii Europene. Directiva europeană dată în 2010, conform căreia fiecare înaripată trebuie să crească într-un spaţiu de cel puţin 55 de centimetri pătraţi, a fost motivul pentru care fermierul timişorean a accesat fonduri europene fără de care nu ar fi putut realiza un astfel de proiect, după cum ne menţionează. Chiar dacă are reţineri cu privire la noile spaţii, punctând faptul că pe baza experienţei se pot enumera şi dezavantaje, acesta admite că pentru a putea funcţiona în piaţă cerinţele sunt cerinţe şi trebuie îndeplinite. Odată cu modernizarea spaţiului, a crescut şi numărul efectivelor. Aşa cum menţionam încă de la început, au existat 3 mari etape de extindere a fermei. Momentul investiţiei a coincis şi cu creşterea semnificativă a numărului de găini – 12.000 – un efectiv considerat mulţumitor. „Vreau să rămân cu acest efectiv, nu îmi propun să cresc numărul găinilor. Sunt mulţumit, îmi pot conduce afacerea aşa cum trebuie. Dacă aş mări efectivul, atunci ar trebui să cresc şi numărul angajaţilor, să recurg la încheierea contractelor cu marile magazine şi cred că sunt la o vârstă la care, zic eu, ajunge, este suficient“, punctează Constantin Buzatu.

„Dacă eşti pasionat, rezultatele vin“

Activitatea din fermă este intens monitorizată de proprietarul ei, însă admite că un rol important îl are şi sprijinul soţiei, care are grijă de partea economică a afacerii. Pe lângă cei doi, alţi 12 angajaţi contribuie la bunul mers al lucrurilor. „Pot spune că este o fermă familială, cu toate că cei doi copii ai mei au îmbrăţişat o altă meserie, dorind să devină medici stomatologi. Acum nu îmi este greu, dar probabil că peste 10-15 ani voi avea nevoie de un sprijin de nădejde din partea băiatului, deşi atunci când a decis să urmeze altă cale l-am susţinut şi nu l-am obligat să devină agronom. Eu am un principiu de viaţă: chiar şi în condiţiile din România, în care nu este uşor şi se schimbă multe de la un an la altul, dacă eşti pasionat de o anumită meserie, indiferent de domeniu, rezultatele vin“, adaugă Buzatu.

Conform estimărilor, la ora actuală, sectorul avicol românesc asigură necesarul de ouă pentru consumul intern. Piaţa de desfacere nu este un motiv de îngrijorare pentru fermierul bănăţean deoarece situarea fermei în apropierea municipiului Timişoara îi aduce şi clienţi: cofetării, magazine alimentare, depozite en gros. Cu toate că până acum pare că am găsit doar părţile pozitive ale afacerii, preţul ar putea deveni un motiv de îngrijorare, în special în anumite momente din an. „Dacă ar fi să mă plâng de vreun neajuns al activităţii, aş putea menţiona preţul ouălor care, în anumite perioade, ne nemulţumeşte. De exemplu, dacă în iarnă preţul era de 45 de bani/ ou, în perioada sărbătorilor pascale a scăzut destul de mult, chiar şi până la 36 de bani“, menţio­nează fermierul.

Pasiune costisitoare

Chiar dacă am prezentat pe larg activitatea fermierului din domeniul zootehnic, merită să menţionăm şi contribuţia adusă în alte domenii ale agriculturii. Astfel, fermierul din vestul ţării lucrează o suprafaţă de 930 ha. Preferă culturile tradiţionale, cele care dau cele mai bune rezultate în ţara noastră. Pe primul loc în topul culturilor este grâul cultivat pe o suprafaţă de 330 de ha, apoi orzul şi orzoaică pe 140 de ha, rapiţă 125 ha, 120 ha le cultivă cu floarea-soarelui, iar 210 ha cu porumb, însă, mai nou, conform cerinţelor, fermierul cultivă şi soia. Vizitând ferma din vestul ţării, ne-a atras privirea livada de pomi fructiferi dimprejurul fermei, dar care nu-i aduce mari satisfacţii. „Am o livadă de pomi fructiferi pe 3 ha. O parte am înfiinţat-o acum 14 ani, când se tot vorbea că România va adera la Uniunea Europeană, şi mă gândeam că, atunci când vom sta la masă cu celelalte state, va trebui să punem legume şi fructe româneşti. Lucrurile nu stau chiar aşa, pentru că, dacă în cazul cerealelor le pot vinde atunci când piaţa este convenabilă, pentru că deţin spaţii de depozitare, cu comercializarea ouălor nu am probleme raportat la producţia actuală, în cazul fructelor am o foarte mare problemă. Acei oameni care se ocupă cu vânzarea lor pe piaţă vin şi ne solicită condiţii mai drastice decât la export. Atunci sigur că îmi produce un gust amar, pentru că acei pomi necesită îngrijire specială până la rodire şi, în final, când tragem linie, livada este singurul segment din cadrul activităţii mele care este pe pierdere. Dar pentru că sunt un îndrăgostit de natură, absolvind liceul silvic, am investit şi în această livadă, chiar dacă este o pasiune costisitoare“, conchide Constantin Buzatu.

Loredana Larissa SOFRON

Muzeul Oului din Vama este locul unde se poate descoperi şi învăţa meşteşugul încondeierii ouălor alături de profesoarele Letiţia şi Cătălina Orşivschi. Muzeul cuprinde peste 3.000 de ouă din toată lumea, lucrate în tehnici diferite, pe diferite tipuri de suport (coajă de ou, lemn, ceramică, porţelan, piatră, sticlă), pe care Letiţia Orşivschi, artist internaţional, le-a adunat în urma participării la expoziţii şi saloane internaţionale.

„Muzeul este sufletul Bucovinei“

Muzeul a fost înfiinţat de Letiţia Orşivschi, renumit artist internaţional, profesor de artă textilă şi decorativă, care, ca membră a Academiei Artelor Tradiţionale din România, a reprezentat ţara şi zona la saloane şi expoziţii internaţionale de ouă, reuşind în urma schimburilor să realizeze cea mai importantă colecţie de ouă internaţionale din România. În 22 de vitrine, ouăle sunt structurate pe două secţiuni, Ouă din Bucovina realizate în cele două tehnici tradiţionale şi Ouă internaţionale, aduse din 82 de ţări.

„Muzeul este sufletul Bucovinei, este locul unde încercăm să păstrăm tradiţia, pentru că avem multe de arătat atât străinilor, cât şi românilor. Obiceiul închistririi ouălor este foarte vechi şi noi încercăm să ducem această tradiţie mai departe.

Dacă facem o structurare a muzeului ar fi ouă tradiţionale din Bucovina, expoziţia internaţională şi, mai nou, alte tehnici de decorare a ouălor, fiind prezentate câteva tehnici inedite. Un ou pe care sunt colate peste 2.500 de fire de păr uman împletite, ouă cu mesaj care provin din Munţii Pădurea Neagră. Pe un resort este înfilată o fâşie textilă sau o porţiune de hârtie pe care este scris un mesaj. Înainte vreme mesajele erau religioase, astăzi mesajele sunt pentru tinerii căsătoriţi, mesaje de Casă de piatră. Un alt ou care provine din Elveţia are încastrat un ceas în interior. O piesă inedită este reprezentată de un ou în care în interior este prezentată o capelă cu vitralii, cu cupola în interior pictată. Puteţi descoperi şi tehnica cea mai elegantă de decorare a ouălor, tehnica perforării cojii ouălor din Cehia, care pe parcurs a fost preluată şi de alţi artişti. Avem câteva ouă deosebite realizate de artişti danezi cu imagini din poveştile lui Andersen transpuse pe coaja oului“, sunt cuvintele cu care Cătălina Orşivschi ne-a introdus în fascinanta colecţie.

Ouă din Bucovina şi din alte 82 de ţări ale lumii

Încă de la intrarea în muzeu ne întâmpină câteva vitrine cu ouă vechi. Sunt ouă care au aparţinut familiei, cu o vechime între 50 şi 100 de ani, expuse pe elemente de mobilier vechi provenit din casa bunicilor. Sunt ouă lucrate într-o tehnică veche, batik, care presupune scufundarea oului în băi succesive de culoare, culorile fiind protejate de ceară naturală de albine. O altă vitrină găzduieşte ouăle cu motive de Vama lucrate atât în vechea tehnică batik cât şi în tehnica oului cu ceara în relief, unică în lume faţă de batik-ul prezent în estul Europei, o tehnică ce presupune aplicarea succesivă de straturi de ceară care dă acea senzaţie de perluţe.

În următoarea cameră este expoziţia internaţională, unde se explică importanţa oului ca simbol al vieţii şi fertilităţii şi se prezintă tehnica zgârierii ca fiind cel mai vechi procedeu de decorare. „Practic, oul este introdus într-o baie de culoare care va fi îndepărtată prin această zgâriere. Acuarela este cea mai folosită tehnică din lume“, ne-a spus Letiţia Orşivschi.

În vitrina a V-a inedit este cel mai mic ou de reptilă gecko, a cărui dimensiune este sub cea a sâmburelui de cireaşă şi care este lucrat în tehnica acuarelă, dar şi ouăle elveţiene cu aplicaţii de hârtie sau pene. În următoarea vitrină atenţia ne este atrasă de ouăle ungureşti, „ouă lucrate în acuarelă, în alb şi roşu, de femei. Bărbaţii vor aplica metal sau vor potcovi ouăle, existând chiar o zonă unde tinerii aspiranţi la însurătoare vor fi supuşi testului maturităţii prin acea potcovire a oului. Şi dacă oul se va sparge tânărul va fi considerat insuficient de matur şi, din păcate, va fi reprogramat într-un alt sezon de însurătoare“, ne-a precizat Letiţia Orşivschi.

Fiecare ou are o istorie

Ouăle veneţiene pictate cu celebrele măşti, celebrele ouă cehe decorate cu cea mai elegantă tehnică, a perforării, şi ouăle din porţelan din perioada Imperiului Austro-Ungar sunt exponate care atrag atenţia imediat cum ai intrat în a doua încăpere a muzeului. Alături de ele, în aceeaşi vitrină, se află cea mai veche piesă a colecţiei, un ou din 1860 cu rol de suport pentru parfum.

„Ouăle din Slovacia sunt lucrate cu aplicaţii de paie sau de fire metalice, în Malta veţi descoperi broderia pe coajă dar mai ales în coaja oului, iar olandezii vor folosi porţelanul de Delft. Aplicaţiile textile le vom întâlni în Macedonia, Luxemburg şi Danemarca, iar motivele religioase ortodoxe vor fi specifice grecilor, aici având un ou de argint realizat în aceeaşi manieră ca şi copertele Sfintei Evanghelii.

Trecerea spre Asia o vom face cu ajutorul Rusiei şi Turciei, ruşii folosind doar ouă de lemn pe care le decorează cu motive florale sau religioase, dar putem admira şi câteva replici ale celebrelor ouă Fabergé, create odinioară doar pentru ţarinele ţarilor Alexandru al III-lea şi Nicolae I.

Ouăle cu măşti din Indonezia sunt folosite la ritualurile de alungare a duhurilor rele. Aceste ouă sunt puse de mame sub pătuţul copilului pentru ca acesta să fie protejat în lipsa celei care i-a dat viaţă. În Vietnam oul de broască ţestoasă este protector al familiei, iar ouăle de varar, dacă sunt consumate de femei, se consideră aducătoare de fertilitate“, este o foarte mică parte din istoria ouălor expuse şi spusă de Letiţia Orşivschi.

Ouăle de pe continentul african sunt dominate de oul de struţ, însă vom întâlni şi ouă de lemn, ouă de piatră, ouă de fildeş, ouă din pietre semipreţioase, dar o să descoperim şi cel mai rar ou de pe pământ, oul de crocodil african.

Secţiunea cu ouă internaţionale pentru copii

Aşa cum am aflat de la Cătălina Orşivschi, ca noutate este secţiunea deschisă de curând cu ouă internaţionale pentru copii realizate într-o tehnică inedită cu hârtie, o tehnică nemţească foarte veche, apoi tehnica quilling aplicată pe ou, tehnica origami şi ouţele pentru Crăciun.

La finalul vizitării expoziţiei există turişti care vor să atingă chişiţa, instrumentul cu care se pictează oul. Au parte de această experienţă participând la demonstraţii interactive pentru a afla simbolurile de pe coaja oului, câteva noţiuni despre culorile care apar pe ouă, semnificaţiile oului în Bucovina şi pot folosi acel instrument pentru a încondeia un ou în muzeul de la Vama.

Silviu Buculei

Meşteşugul încondeierii ouălor este strâns legat de arta broderiei de pe costumele populare, fiind o adevărată comoară a culturii populare bucovinene. Aurica Aneci, membră a Asociaţiei Meşterilor Populari din Moldova, este dintr-un sat de munte, Paltinu. În copilărie le-a avut mereu aproape pe bunica şi pe mama, amândouă insuflându-i dragostea pentru tradiţii şi obiceiuri, în special pentru încondeierea ouălor şi ţesut, care s-au transformat din pasiune în profesie. La 64 de ani, încondeiază ouă pentru a participa la expoziţii şi târguri, pentru a le dărui celor dragi, dar şi pentru a se relaxa.

La Paltinu se încondeiază ouă tradiţionale şi ouă cu ceară în relief, cunoscute şi sub denumirea de ouă comerciale sau ouă cu bobiţe. Cele tradiţionale sunt cu motive vechi cum ar fi plugul, grebla, coarnele berbecului, crucea etc., lucrate în culorile specifice acestui sat, galben, roşu şi negru. Cele comerciale sunt cu motive abstracte, folosindu-se o diversitate de culori, şi sunt lucrate prin aşezarea succesivă de straturi de ceară colorată. Ouăle tradiţionale sunt cele pe care femeile din Bucovina le pun în coş alături de „babă“ şi celelalte mâncăruri pregătite pentru sfinţit în noaptea de Înviere, în timp ce ouăle comerciale sunt mai mult pentru vânzare.

Aşa cum am aflat de la Aurica Aneci, în târguri proporţia este egală între cele două tipuri de ouă. Cunoscătorii vor ouă tradiţionale, dar mulţi vizitatori le vor pe cele moderne, pentru coloritul lor.

Pregătirea ouălor pentru încondeiere

Se pot încodeia ouă de raţă, gâscă, curcă, găinuşă americană, pichire, găină, struţ şi prepeliţă. După ce ouăle sunt spălate cu apă călduţă, se face o mică gaură, se amestecă conţinutul cu un ac mai lung pentru a se omogeniza şi este scos cu ajutorul unei seringi cu care se introduce aer, creându-se presiune şi conţinutul iese uşor pe lângă ac. Se spală oul în interior tot cu ajutorul unei seringi şi se pune la uscat până se elimină în totalitate apa din interior.

„Înainte, pentru că aveau şi conţinut, ouăle încondeiate nu rezistau mult. Golite în felul acesta, ele se pot păstra şi peste 100 de ani. Golirea oului mai este necesară pentru a elimina riscul ca la o spargere accidentală să avem un miros neplăcut. Golit, oul devine mai uşor la încondeiat. Pentru ouăle de casă nu folosesc detergent, ouăle din comerţ trebuie uneori degresate folosindu-se şi puţin detergent în apă călduţă“, ne-a spus Aurica Aneci.

Unelte necesare încondeierii

Odată oul pregătit pentru a primi o haină nouă avem nevoie de ceară şi chişiţe. Pentru a încălzi ceara de albine înainte se folosea o oală mică din fontă, care se punea la încălzit pe colţul sobei. Astăzi se folosesc diverse recipiente, în general cutii de conserve, care se încălzesc pe reşoul electric, pe o plită sau se foloseşte un sistem asemănător unei veioze, cu un bec de putere mare, 75-100 W, deasupra căruia se pune cutia cu ceară.

Chişiţele sunt de mai multe mărimi, cele cu vârful mai subţire sunt folosite pentru linii subţiri, fine, cele un pic mai groase pentru linii mai late, iar cele mai mari pentru umplere. Atât pentru ouăle cu ceară în relief cât şi pentru cele închistrite, căniţa cu ceară este pusă deasupra becului, până când ceara devine fluidă. Pentru a nu curge pe ou, plusul de ceară din chişiţă se pune pe unghie prin apropierea chişiţei.

Ouă cu ceară în relief

La ouăle cu ceară în relief, prima oară se trasează modelul cu linii foarte fine din ceară neagră. Apoi se aşază cu chişiţa ceara colorată, în bobiţe a căror dimensiune este dată de mărimea chişiţei. Culorile sunt stabilite în funcţie de modelul ales; de obicei se foloseşte o combinaţie de trei, rareori patru culori, a patra fiind de obicei albul.

„Pentru ouăle cu ceară în relief trasarea modelului durează aproximativ o oră, apoi, în funcţie de complexitatea modelului ales, umplerea poate dura şi o zi. Nu se încălzesc şi nu se aşază toate culorile concomitent. Se lucrează mai întâi cu o culoare tot oul, apoi se trece la următoarea. Dacă aveţi de încondeiat mai multe ouă, după ce s-a trasat modelul se lucrează toate ouăle care necesită aplicarea aceleiaşi culori. Astfel economisiţi timp cu prepararea şi încălzitul cerii din respectiva culoare.

Modelul în relief este singurul care se poate aplica şi pe ouă din lemn. Folosirea ouălor de lemn pentru o astfel de decorare este nouă, avantajul fiind rezistenţa la transport“, a precizat Aurica Aneci.

Ouă tradiţionale

Pentru ouăle înnobilate în băi de culoare, primul pas este împărţirea oului pe lungimea sa în două jumătăţi, cu ajutorul unei linii, după care se face împărţirea geometrică a suprafeţei oului cu linii subţiri sau puncte. În funcţie de model, oul poate fi împărţit pe lăţime cu două linii paralele, sub forma unui brâu. Între aceste linii oul va fi decorat cu motive sau poate avea un mesaj scris. Se mai practică şi împărţirea oului în câmpuri cu ajutorul liniilor subţiri, atunci când modelul se repetă. După ce se trasează primul contur cu ceară oul se pune în vopseaua galbenă, apoi se trasează umplerea peste culoarea galbenă şi se pune oul în culoarea roşie, apoi se lucrează oul cu ceară pe roşu şi se pune în culoarea cea mai închisă, negrul.

Pe ouă linia dreaptă verticală înseamnă viaţă, linia dreaptă orizontală – moarte, linia dublă dreaptă – eterni­tate, linia cu dreptunghiuri – gândire şi cunoştinţe, linia ondulată – apă, purificare, spirală – timp, eternitate. La final ceara de pe ou este încălzită şi îndepărtată. Atât ouăle cu ceară în relief cât şi cele tradiţionale sunt lăcuite la final.

Coaja oului dă nuanţa

„Munca este aproape la fel pentru ouăle tradiţionale ca şi pentru cele cu ceară în relief. La cele din urmă se lucrează modelul aşa cum va fi în final, în timp ce pentru cele scufundate în baie lucrezi pe negativ, pentru că suprafeţele neacoperite cu ceară sunt cele care vor fi vopsite. În funcţie de coaja oului depind şi nuanţele culorilor, fiind aproape imposibil să copiezi culorile de la un ou la altul. Pentru ambele stiluri ceara de albine trebuie să fie curată, procurată de la crescătorii de albine. Pentru cele cu ceară în relief se folosesc culori pe bază de ulei, care sunt amestecate cu ceara fierbinte. Pentru ouăle tradiţionale se poate folosi vopsea de lână sau galus. Mai sunt şi culorile naturale din plante, dar procedeul de obţinere a acestora este destul de greu“, a precizat meşterul popular Aurica Aneci.

Silviu Buculei

Brâncuşi spune despre ou că e „maica tuturor formelor“. Oul e începutul şi sfârşitul. Paştele, cea mai mare şi mai însemnată sărbătoare creştină de peste an, a fost prăznuit întotdeauna de către români ca o zi de bucurie sfântă. Trăim bucuria Învierii Domnului nostru Iisus Hristos la începutul primăverii, anotimpul cel mai frumos şi mai plăcut, când toate în natură se trezesc la viaţă.

Din cele mai vechi timpuri arta populară românească, manifestată sub toate aspectele ei, reprezintă un tezaur, o bogăţie nepreţuită de comori, poporul român având harul artistic de a-şi tălmăci experienţa, bucuria şi durerea prin obiceiuri, costume populare, covoare sau scoarţe, neasemuita ceramică, sculpturile în lemn sau ouăle decorate.

Răstignirea şi Învierea reprezintă legătura eternă dintre moarte şi viaţă, aşa cum renaşte natura în fiecare primăvară, iar oul, el însuşi purtător de viaţă, devine un simbol al regenerării, al purificării, al veşniciei.

Dintre toate obiceiurile româneşti, cel al închistritului ouălor de Paşti este de departe cel mai gingaş şi mai cald, dar poate nicăieri ca în Bucovina oul nu este privit cu atât de multă dragoste şi nici obiceiul „scrierii“ lui nu este ridicat la nivel de artă ca aici.

Meşteşug şi artă, scrierea, pictarea sau încondeierea cu ceară fierbinte a ouălor de Paşti este o activitate extrem de veche a poporului nostru, care ne încântă şi astăzi prin realizările sale de o inegalabilă frumuseţe.

Cele mai reprezentative şi mai sugestive ouă închistrite, purtătoare de simboluri vechi, precreştine sunt ouăle ce provin din teritoriile locuite de huţuli. Huţulii sunt universal recunoscuţi pentru măiestria cu care realizează ouăle pascale care au devenit emblematice pentru ei.

„Veşnica trudă a creaţiei, trăirea pentru frumos sunt crezul meu în viaţă. Prin lucrările mele am încercat o nouă conotaţie în artă, un anumit gust, o percepţie originală, valoare şi o formă artistică împotriva kitsch-ului.“ Lucia Condrea

Rădăcinile unei tradiţii milenare

La Moldoviţa (Bucovina), localitate în care s-a sălăşluit etnia huţulă din timpuri străvechi, această tradiţie este la ea acasă.

Artista Lucia Condrea, fiică a acestui ţinut binecuvântat de Dumnezeu, este cea care a dus faima locului în care s-a născut şi a Bucovinei peste tot în lume. Un artist care a scris pe micile bijuterii pe care le făureşte istoria neamului din care se trage, dar şi poveştile minunate ale acestui tărâm de basm.

Membră în Uniunea Artiştilor Plastici din România şi distinsă cu numeroase premii în cadrul celor mai importante expoziţii şi saloane de artă din lume, Lucia Condrea este un artist unic, iar ouăle închistrite ce-i poartă semnătura sunt imaginea unui har cu care doar cei aleşi de Dumnezeu să-şi bucure semenii sunt binecuvântaţi.

Tehnici artistice de excepţie

Lucia Condrea foloseşte în realizarea „bijuteriilor ovoidale“ şase tehnici de lucru. Prima tehnică este cea tradiţională (a batik-ului) de la care a pornit şi pe care a perfecţionat-o în timp, iar celelalte cinci modalităţi de lucru îi aparţin în totalitate, ele având ca punct de plecare tot tehnica batik-ului, însă aspectul final diferă radical de cel obişnuit, al ouălor tradiţionale. Acestea sunt:

– ceară colorată în relief;

– grafică în tehnica batik-ului (alb-negru);

– dantelăriile, vechile cusături româneşti transpuse pe ou;

– tehnica lucrărilor de antichitate, lucrări de autor de o mare complexitate în care interferează arta maură (marocană) şi arta huţulă;

– lucrări abstracte, moderne (pe un ou se pot observa frânturi din zeci de exponate).

Aceste şase tehnici de lucru au fost inventate de Lucia Condrea şi sunt recunoscute în lumea artei de mari colecţionari, muzee de artă din lume ca fiind „arta Condrea“.

Motivele ornamentale pe care le foloseşte cuprind o întreagă gamă de elemente reprezentative, deosebit de bine realizate, cu o întreagă încărcătură de artă şi bogată simbolistică încifrată în ele.

Cromatica de care se foloseşte pentru ornamentarea ouălor se regăseşte întotdeauna pe costumele populare din zona Bucovinei, precum şi pe ştergare, feţe de masă şi de perină, cusături, ţesături de pat şi de perete etc. Culorile portului nostru popular se caracterizează prin armonie şi prospeţime, fiind odihnitoare şi fericit combinate.

Câtă migală, cât simţ artistic, câtă trudă, cuvioşie şi simţire, câtă credinţă şi răbdare se pot descifra din simbolurile unui ou încondeiat de doamna Lucia Condrea!

O ambasadoare a tradiţiilor bucovinene

Lucia Condrea a participat timp de 22 de ani consecutiv la 112 expoziţii internaţionale din 11 ţări. Cerinţele juriilor şi valoarea celorlalţi expozanţi au determinat-o să se perfecţioneze, cu vremea ajungând printre cei mai valoroşi artişti ai lumii în acest domeniu.

Lucrările Luciei Condrea sunt la loc de cinste în marile muzee ale lumii, Case Regale, precum şi în numeroase colecţii personale, ea fiind o „sursă“ inepuizabilă de idei şi concepţii în arta românească tradiţională.

Începând cu vara anului 2007, artista Lucia Condrea a inaugurat la Moldoviţa (Bucovina, Suceava) un muzeu ce-i poartă numele, unic în ţară şi poate în lume prin valoarea artistică deosebită a exponatelor. Ideea realizării acestui muzeu a apărut ca o consecinţă firească a multor ani de trudă artistică şi din dorinţa de a lăsa generaţiilor următoare aceste valori unice ale artei.

Muzeul cuprinde peste 5.000 de exponate aşezate pe suprafaţa celor două etaje ale clădirii în 41 de vitrine şi este structurat în trei secţiuni:

– lucrările unicat ale Luciei Condrea, care sunt cele mai numeroase;

– ouă încondeiate foarte vechi, colecţionate din localităţile locuite de etnia huţulă;

– lucrări colecţionate de autoare de la creatori din diverse ţări ale lumii (colecţie internaţională).

Muzeul „Lucia Condrea“

De cinci ani Muzeul „Lucia Condrea“ găzduieşte o Şcoală internaţională de vară a ouălor închistrite, în cadrul căreia străini din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii vin să înveţe acest meşteşug, să admire minunile Bucovinei, dar şi să înţeleagă ceva din sufletul şi istoria huţulilor de pe aceste meleaguri.

Ouăle de Paşti sunt o mărturie că datinile, credinţele şi obiceiurile pascale se integrează elementelor cu deosebită valoare ale culturii spirituale populare, fiind cele ce definesc, alături de multe altele, particularităţile etnice ale poporului nostru.

Sorin STAICU

Poiana Stampei se numără printre puţinele localităţi din ţară unde ouăle încondeiate sunt realizate prin două tehnici diferite, încondeierea cu vopsele pe bază de alcool şi închistrirea cu ceară naturală de albine.

Elena Todaşcă şi Elvira Rusu, veteranele acestui meşteşug

Pe lângă continuarea tradiţiei, cele două încondeietoare au dus faima acestei comune şi au reprezentat România peste hotare la numeroase manifestări.

Elena Todaşcă are 67 de ani, este membră a Asociaţiei Meşterilor Populari din România, a Asociaţiei Meşterilor Populari din Bucovina şi lucrează de la vârsta de 5 ani ouă cu vopsele pe bază de alcool, meşteşugul fiind învăţat de la mama ei. Este folosit alcoolul tehnic şi vopseaua pentru lână, care este mai rezistentă.

Pentru că se lucra numai înainte de Paşte, pe ouă, se reprezenta învierea naturii, caracterizată prin modele florale. Şi acum ca şi atunci sunt redate pe ou flori de câmp din zona Poiana Stampei, flori care se regăsesc pe costumul popular din acest sat, pe bundiţă, pe cusăturile din casă, pe ştergare, pe covoare ţesute în gospodărie. Cele mai întâlnite flori sunt floarea macului, ruja, florile de câmp.

Pregătirea ouălor pentru încondeiere

De la Elena Todaşcă am aflat că, pentru a fi încondeiat, oul se spală, se goleşte de conţinut cu o seringă, se spală în interior, se usucă pe marginea sobei, după care se poate începe lucrul.

„Le ştergem cu alcool tehnic pentru degresare, se trasează cu negru primele linii cunoscute sub denumirea de brâu, apoi se începe lucrul. Culorile folosite sunt galben, roşu şi verde. Prima oară se lucrează oul în culoarea galbenă, apoi se fac florile cu roşu sau cu alte culori cum ar fi albastru, mov. La final se lucrează cu culoarea verde. După uscare se aplică un strat subţire de lac incolor, care nu trebuie să conţină diluant sau alte substanţe care să dizolve vopseaua“, ne-a spus Elena Todaşcă.

Încondeietoarea ne-a mai spus că în prezent găsirea vopselelor a devenit o problemă. Ele erau importate din Germania şi se găseau în magazinele cu produse chimice, la kilogram, dar au dispărut de rafturi. „Ne descurcăm foarte greu, am mai găsit pe la femeile care vopsesc lână pentru covoare în Ardeal şi la cele din Paltinu care îşi aduc vopselele de la Cernăuţi“, a precizat Elena Todaşcă.

Pentru a aplica vopseaua pe ou se folosesc nişte beţişoare din lemn de fag special confecţionate pentru această operaţiune. Fagul trebuie să fie foarte uscat pentru a nu absorbi culoarea, iar vârful trebuie ascuţit sub diverse forme, având grijă ca forma aleasă să nu împrăştie vopseaua. Pentru linii foarte fine se poate folosi tocul cu peniţă. În ceea ce priveşte ouăle, acestea trebuie să aibă coaja cât mai rezistentă pentru a nu se sparge uşor şi să fie albe, ouăle de altă culoare modificând nuanţa vopselelor folosite.

Reproducerea motivelor de pe costumul popular pe ouă

Încondeietoarea ne-a spus că ideea reproducerii motivelor de pe costumul popular pe ouă a avut-o farmacistul bucureştean Nicolae Zahacinschi, cunoscut colecţionar de ouă încondeiate.

„Nicolae Zahacinschi a venit la mama mea şi ne-a dat ideea să reproducem modelul bundiţei de Poiana Stampei pe ou. Mama a început prima oară în sat să încondeieze ouă în această tehnică, ouăle au fost din ce în ce mai căutate, iar eu am preluat tehnica şi o duc mai departe. Am lucrat modelele de pe bundiţă pe ouă de prepeliţă, pe ouă de găină, de raţă, de gâscă şi de struţ“, ne-a spus Elena Todaşcă.

Pentru festivaluri, târguri şi expoziţii din timpul perioadei pascale Elena Todaşcă pregăteşte cam 100 de ouă. „Dacă lucrez 100 de ouă mă simt împlinită pentru că vârsta îşi spune cuvântul, am treabă multă şi în gospodărie. Ultima participare a fost în luna decembrie 2013 la Muzeul Satului din Bucureşti“, a spus încondeietoarea.

În 2012 Elena Todaşcă a reprezentat România la Târgul Internaţional de Arte şi Meşteşuguri de la Ierusalim, competiţie la care au participat meşteri populari şi artizani din 38 de ţări.

La finalul manifestării organizatorii târgului s-au arătat mulţumiţi de participarea delegaţiei din România şi au apreciat calitatea produselor, drept pentru care au afirmat că standul românesc a fost unul dintre cele mai bine cotate. În mai multe seri demonstraţiile de tors caier de lână folosind tehnica tradiţională a furcii şi a fusului şi cele de încondeiat ouă, puse în practică de Elena Todaşcă, au reprezentat atracţia târgului.

Elena Todaşcă transmite tradiţia ouălor lucrate în tehnica vopselelor cu alcool  nurorii sale, care a participat şi s-a întors cu premii de la festivalurile dedicate ouălor încondeiate de la Sibiu, Ciocăneşti, Gura Humorului, dar şi fiicei şi nepoatei. A făcut demonstraţii şi i-a învăţat şi pe copiii de la Şcoala din Poiana Stampei să încondeieze, după care aceştia, însoţiţi de profesoara Dorina Paicu, au prezentat această tehnică la mai multe concursuri organizate în ţară.

Elvira Rusu foloseşte tehnica închistririi ouălor cu ceară

Elvira Rusu este un meşter popular renumit în Bucovina, are 82 de ani, locuieşte într-o casă decorată la exterior cu motive tradiţionale specifice comunei, iar în interior privirea îţi este atrasă de covoarele ţesute manual, de obiectele casnice lucrate tot manual şi de farfuria de lemn pe care sunt aşezate pe un pat de grâu ouă închistrite, unice ca model, impresionând prin stilul foarte „curat“ în care sunt realizate, în culori alb şi roşu, cu motive geometrice şi florale. 

A învăţat să închistreze la vârsta de 10 ani de la părinţi, cu care lucra astfel de ouă în timpul iernii. Femeia ne-a spus că până la începutul Postului Mare pregăteşte modelele, trasează ceara pe ou, vopsirea urmând a fi făcută în apropierea Paştelui sau a manifestărilor artistice la care participă.

„Cu ouăle închistrite de mine am participat la festivaluri în întreaga ţară, am obţinut premii şi trofee de la Bucureşti până la Ciocăneşti, unde am primit, în anul 2009, Trofeul festivalului. Tehnica încondeierii este cu ceară. Ceara de albine trebuie să fie naturală, încălzită şi oul călduţ pentru a se putea prinde ceara. Încondeierea se face cu chişiţa. Pe ou reproduc diferite modele de pe carpete, prosoape ţesute, covoare, cămăşi populare, modele proprii realizate de mine şi motive religioase. Predomină motivele florale, iar culoarea folosită pentru vopsire este roşu. Se foloseşte galusul roşu pentru lână. După ce galusul este fiert şi răcit la o temperatură mai mică decât cea la care se înmoaie ceara se introduc ouăle, care se lasă acoperite în vas până când se vopsesc. După ce sunt acoperite cu culoare se înlătură ceara şi avem oul închistrit. La un ou se poate lucra numai dacă ai răbdare. Ouăle sunt expuse pe un pat de grâu, pentru că grâul reprezintă bogăţia, iar pentru a păstra tradiţia vasul folosit pentru a aşeza grâul şi ouăle este din lemn“, ne-a spus Elvira Rusu.

Cea mai veche tehnică

În tehnica închistririi cu ceară pregătirea oului este identică cu cea de la tehnica încondeierii cu vopsele, iar înainte de a se începe modelul se trasează mai întâi brâul. Pentru acest stil de lucru cele mai potrivite sunt ouăle de găină, de raţă şi de gâscă, cele de struţ sau cele de prepeliţă nepretându-se pentru închistrit.

„Pentru a ieşi modelul după vopsit ceara trebuie pusă cu grijă şi verificată dacă s-a lipit bine de coaja oului. După vopsire, unde a fost ceară rămâne alb. Conform datinii, oul trebuie să fie roşu şi alb. Roşu înseamnă sângele lui Iisus Hristos, iar albul reprezintă Învierea Domnului. Aceasta este cea mai veche tehnică de încondeiere, aşa le făceau părinţii în urmă cu 80 de ani, iar multe modele sunt păstrate intacte de atunci. Pentru a încondeia ouă trebuie să fii calm, atent şi să ai răbdare şi imaginaţie. Când încep lucrul îmi imaginez cam care ar trebui să fie modelul final, trebuie să ai în minte imaginea finală a oului“, ne-a spus încondeietoarea.

Şi Elvira Rusu încondeiază pentru sărbători cam tot 100 de ouă. „Vine aproape tot satul şi mă roagă să le fac 5-10 ouă. Prea puţini sunt interesaţi să înveţe. Eu nu le cer bani, dacă îmi dă omul ceva bine, dacă nu, nu mă supăr. Străinii apreciază foarte mult aceste ouă, iar la expoziţiile la care am participat aceştia plăteau foarte bine ouăle încondeiate“, ne-a spus Elvira Rusu.

Acest meşteşug a fost preluat de fiica sa, Iustina Chiforescu, cea care, fiind o fire mai iute şi având putere mai mare de muncă, pe lângă încondeiat preferă să participe la manifestările dedicate sărbătorilor pascale cu cozonac, pască, miei din aluat de cozonac, toate făcute de ea în casă, după reţeta tradiţională. 

Silviu Buculei