Adama Sultan iulie 2020
update 5 Aug 2020

Comenzi online sau telefonice pentru produsele din magazinul USAMV Cluj-Napoca, începând din 6 aprilie 2020

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca anunță că, începând din 6 aprilie 2020, vine în întâmpinarea clienților magazinului Gourmeticus Academicum (Calea Mănăștur nr. 7), prin lansarea comenzilor online sau telefonic, cu ridicare personală sau prin curier.

Comenzile pot fi lansate pe site-ul magazinului universității, la adresa https://gourmeticus.ro/magazin/, sau telefonic, la numărul 0728 326 946, dintr-o listă cu numeroase produse locale, din fermele proprii ale USAMV Cluj-Napoca, sau provenite de la parteneri.

Produsele pot fi ridicate personal sau de către un curier trimis de clienți, iar plata se va face doar numerar la magazin sau cu cardul, în momentul recepției comenzilor.

Programul magazinului este neschimbat, de luni și până vineri, între orele 8.00 – 18.00.

Între produsele comercializate în magazinul USAMV Cluj-Napoca se regăsesc lactate, produse de carmangerie, patiserii, ouă, băuturi răcoritoare, produse bio etc.

Demersul universității are, în primul rând, o componentă comunitară, prin care sprijină consumul de produse proaspete, locale, precum și accesul cât mai facil al publicului la acestea în perioada dificilă provocată de răspândirea pandemiei.

Achim Irimescu: Produsele aflate în magazinele din România sunt de bună calitate

Produsele aflate în comerț sunt de bună calitate, iar pesticidele reprezintă un rău necesar și trebuie să se încadreze în limitele stabilite la nivelul Uniunii Europene, a declarat, vineri, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Achim Irimescu.

'Deocamdată nu avem un rezultat al anchetei începute de ANSVSA cu unitățile DSP din Dolj și Argeș. Facem eforturi pentru a reuși să avem rezultate cât mai rapide. În momentul în care nu se știe exact care este sursa, facem toate eforturile pentru a o identifica. Controalele au loc în piețe și în magazine. Eu continui să afirm că produsele aflate în comerț sunt de bună calitate. E adevărat că de multe ori se încearcă incriminarea pesticidelor. Pesticidele sunt un rău necesar. La un moment dat, s-a făcut o analiză la nivelul Bruxelles-ului referitor la pesticide și s-a spus că, dacă s-ar renunța la pesticide, cel puțin 40% din producția mondială ar dispărea. Trebuie să înțelegem că sunt un rău necesar, dar e adevărat că Uniunea Europeană a stabilit standarde clare și limite admisibile pentru consumul uman. Avem decenii bune de când se utilizează pesticide și speranța de viață a crescut substanțial în Europa și în România', a subliniat Irimescu.

Referitor la confiscarea cantității de 20,3 de tone de tomate provenite din Iordania, din cauza depășirii limitei admisibile de pesticide, ministrul Agriculturii a dat asigurări că autoritățile vor intensifica controalele la produsele provenite din acest stat.

'Controalele se intensifică odată ce a fost descoperit un caz. După cum știți, a fost descoperit un transport din Iordania de 20.000 de kilograme de roșii cu pesticide peste limită. Acestea au fost trimise pentru distrugere și s-au retras o sută și ceva de kilograme din cantitate, ce ajunsese deja pe piață. De acum încolo, vom controla și mai mult produsele care provin din statul respectiv pentru a evita un alt caz similar", a spus el.

În altă ordine de idei, șeful de la Agricultură a făcut referire la revocarea din funcție a secretarului de stat din MADR Sorin Radu, afirmând că aceasta a avut loc la solicitarea lui, unul dintre motive fiind cel financiar.

'Revocarea secretarului de stat Sorin Radu s-a făcut la solicitarea dânsului și a avut la bază motive personale, inclusiv partea financiară. Să nu uităm că un secretar de stat are un salariu mult mai mic decât al unui director, dar asta este legislația. Nu avem un alt nume pregătit în acest sens', a explicat Irimescu.

AGERPRES

Un zootehnist acuză: Caşcavalul din magazine conţine numai 7% lapte

Absolvent de Agronomie, Necula Samoilă creşte vaci. O îndeletnicire teoretic profitabilă, onorabilă şi veche de sute de ani în aşezările rurale. Numai că dlui Samoilă i se cam „brânzeşte“ laptele când vine vorba de distribuţia acestuia şi de preţul scăzut pe litru. Cu trei parale subvenţie de la stat şi cu alte trei parale, cât oferă procesatorii, fermierul se simte personajul cel mai neînsemnat în această „Operă de trei parale“, care se joacă, din ’90 încoace, la nivel naţional, pe marea scenă a ţării.

A urmat cursurile Institutului Agronomic „Nicolae Bălcescu“ din Bucureşti, cu specializarea zootehnie, în urmă cu trei decenii. Tânăr, dinamic şi dornic de muncă (nu era puţin lucru să fii inginer zootehnist în acea vreme!), a primit repartiţie în Ardeal, în comuna Hălchiu, judeţul Braşov, o zonă recunoscută pentru creşterea animalelor, cu mare potenţial de dezvoltare. Se trezea dimineaţa la ora 4 şi se întorcea de la câmp la ora 21, dar nu acuza efortul, fiindcă satisfacţia lucrului bine făcut şi mândria că „păstoreşte“ 1.000 de capete de animale ştergeau orice urmă de oboseală. „Pe vremea răposatului, în această zonă, zootehnia reprezenta 60-70% din ponderea agricolă a judeţului. Aici au fost IAS-uri, CAP-uri, carmangerii, ferme întregi de porci, de vaci… IAS Prejmer avea mii de capete de vaci de lapte. La vârsta aceea conduceam un efectiv de 1.000 de capete de animale, dintre care 400 matcă. Singurele probleme se raportau la îngrijitorii care nu erau prea bine pregătiţi. Se creşteau vacile româneşti: bălţată, brună şi metişii din acestea. Dacă le dădeai şi mâncare, chiar erau rase bune! Au fost aduse animale şi din alte ţări, din Olanda, Austria, Germania, însă unele nu se adaptau bine la condiţiile din ţara noastră, au apărut bolile, care nu au fost tratate la timp, şi au murit multe dintre ele“, îşi aminteşte Samoilă.

De 80 de bani speranţă

După 1989, într-un timp, a lucrat în Germania la o fermă. Acolo a înţeles ce înseamnă să faci agricultură de performanţă şi cum să dezvolţi la modul cel mai înalt sectorul zootehnic. Numai că socoteala din Germania nu s-a potrivit cu cea de acasă. Momentan se plânge de faptul că lipsa specialiştilor din zonă, lipsa ajutorului dat prin ANARZ, lipsa direcţiilor agricole, care nu se mai implică în sector, au dus la o degenerare a efectivului matcă. Însă, pe de altă parte, recunoaşte că au apărut tractoare sofisticate, combine de recoltat siloz, utilaje pentru pregătirea unui amestec unic şi, de cele mai multe ori, totul se face exact ca în ţările occidentale. Un singur lucru nu se regăseşte, în lanţul de producţie de la noi comparativ cu cel din ţara lui Goethe: preţul scăzut oferit producătorului de lapte. „Din punctul de vedere al utilajelor, al tehnicii, ce era în Germania acum 8 ani a apărut azi şi-n România. Numai problema distribuţiei laptelui, în loc să fie rezolvată ca acolo, la noi se adânceşte pe zi ce trece. A apărut aici, chiar în comuna noastră, o firmă de procesare a laptelui. Dar cum să-l dai la 80 de bani litrul, atât cât oferă ei? Acesta e preţul de achiziţie, dar şi preţul de cost al laptelui. Că tot cam atât, 80-90 de bani, te costă furajele, produsele de care animalul are nevoie pentru a produce laptele respectiv. Păi ce speranţă mai am eu să-mi cresc vitele, să investesc, când speranţele mele sunt la 80 de bani speranţa?“, spune cu obidă fermierul.

Cu un dozator nu se face primăvară

Cu banii câştigaţi în Occident, cu alţi bani proveniţi din alte afaceri (tot din agricultură) a reuşit să-şi cumpere un dozator. Necesitatea înfiinţării unei firme de procesare a laptelui pare evidentă pentru el. A încercat să-şi convingă consătenii, la rându-le crescători de vaci, să-şi unească forţele şi banii în vederea construirii unei asemenea firme. Deocamdată totul a rămas la nivel de discuţii. „În urmă cu 6-7 ani mi-am cumpărat primul dozator de lapte. Însă să ştiţi că 10.000 de euro, cât m-a costat investiţia, sunt foarte mulţi bani pentru un ţăran. Ce e drept, în funcţie de piaţa de desfacere şi de calitatea laptelui, banii se pot amortiza într-un an, un an şi jumătate. La dozator vând laptele cu 3 lei litrul. E o diferenţă între 0,8 lei, cât îmi oferă procesatorul, şi preţul la dozatorul meu, nu? Dar procesatorul, dintr-un litru de lapte de 3,5-4% grăsime, face 3 litri de lapte de 1,5% grăsime. Faceţi socoteala care este câştigul lui la 3 litri de lapte procesat de 1,5% grăsime şi vândut în magazine cu 4,5 lei litrul! El îmi cumpără mie laptele cu 0,8 lei litrul şi câştigă, la final, pe litrul meu de lapte 13,5 lei! Atât câştigă un procesator faţă de un ţăran. Şi atunci cum credeţi că acel ţăran poate să mai crească animale şi să se mai şi trezească dimineaţa cu gândul să mai investească ceva?Am încercat să discut şi cu alţi crescători pentru a înfiinţa o firmă de procesare. Dar ne trebuie bani pentru această investiţie. Poate în viitor, pe baza GAL-urilor, pe baza fondurilor euro­pene, să reuşim să facem o mică firmă de procesare.“

Caşcaval cu-n strop de lapte

A încercat el, Samoilă, să dea plus valoare materiei prime, laptele, şi să dea spre vânzare brânză, caş sau caşcaval, însă cum nu are nici forţă de producţie mare, nici volum mare de produse şi nicio constanţă „nemţească“ a fabricării produselor, nu poate să-şi desfacă marfa în marile magazine, cu toate că ar garanta pentru autenticitatea produselor sale, mai ales că este aproape sigur că, de pildă, caşcavalul din comerţ are în compo­ziţie numai 7% lapte. „Dacă aş face brânză, ar fi mult mai valoroasă decât laptele pe care-l vând la dozator. Mai ales că majoritatea brânzeturilor, a caş­cavalului acela frumos ambalat, ceruit, pe care îl găseşti în magazine, are în compoziţie numai 7% lapte. Este clar că inspectorii de la Protecţia Consumatorului de la Direcţia Agricolă nu-şi fac temeinic treaba. Că, dacă şi-o făceau, mai dispăreau din aceste produse sintetice de pe piaţa braşoveană şi nu numai! Că nu sunt naturale 100%, cât e hăul! Aşa cum sunt E-uri în pâine, aşa sunt şi-n brânzeturi!“, mai adaugă acuzator fermierul. Cu trei parale subvenţie de la stat, cu alte trei parale de la procesatori, Necula Samoilă vede cum i se „subţiază“ afacerea. Şi să mai zică cineva că laptele apă nu se face!

Patricia POP
Paul ROGOJINARU

Producătorii de conserve vor să distrugă mai multe conserve în semn de protest faţă de lanţurile de magazine

Producătorii de conserve vor să protesteze faţă de politicile duse de marile lanţuri de magazine prin spargerea mai multor cantităţi de conserve, a declarat, miercuri, Aurel Tănase, preşedintele patronatului Romconserv, într-o conferinţă de presă.
'O serie dintre membrii noştri au propus o serie de acţiuni destul de dure mergând până acolo încât să identificăm un spaţiu unde să obţinem un aviz şi să venim cu camioane de conserve pe care să le spargem pentru a atrage atenţia asupra cadrului în care aceste acţiuni se desfăşoară', a spus Aurel Tănase.

Producătorii de conserve sunt nemulţumiţi de politicile duse de marile lanţuri de magazine care în ultima perioadă au majorat taxele pe care aceştia le solicită pentru a pătrunde la rafturi şi că în fiecare an taxele cresc cu 2-3%, iar neacceptarea lor din diferite motive atrage delistarea, închiderea comenzii, neplata pe o perioadă nedeterminată. 

Mai mult, din schimbul de informaţii cu omologii lor din ţările UE au aflat că în România avem de departe cel mai mare procent de taxe de marketing, care ajunge până la 50% sau chiar 60%, acesta fiind compus din deschidere magazine, remodelare magazine, revistă specială de prezentare, procente importante de gestiune sortimente, publicitate sau promoţii. Promoţiile se realizează tot mai des, acestea creează un lanţ cauzal, slăbesc frecventa de cumpărare, scade cifra de afacere pe furnizor cu circa 20%, aspect ce duce la decapitalizare, pierderi şi frână pentru dezvoltare.

Reprezentanţii patronatului susţin că în contractele cu marile lanţuri de magazine se stipulează că modificarea de pręţ se face prin notificare în termen de 30 zile, dar că sunt dese cazurile când modificarea nu este acceptată, iar produsul este delistat în mod unilateral.
În ceea ce priveşte taxa logistică, aceasta este suportată la cifra de afaceri, deşi costul logistic nu are legatură cu aceasta ci cu greutatea transportată. Producătorii de conserve se mai plâng de faptul că sunt obligaţi să plătească taxe de mercantizare, deşi constată că sunt "out of stoc" la raft. Deşi sesizează şi probează acest lucru, ei se plâng că nu pot penaliza în nici un fel lipsa de performanţă a unui serviciu plătit şi executat prost.

O altă problemă o constituie faptul că deşi au plătit sume de bani importante pentru deschideri de magazine noi, dacă unul din aceste magazine se închide, banii nu se returnează, mai mult de atât, dacă un magazin se închide şi altul se deschide, în cadrul aceleiaşi reţele, pentru magazinul vechi nu se returnează banii, iar pentru cel nou se percepe taxa de deschidere.

Reprezentanţii Romconserv au atras atenţia că plata facturilor a fost extinsa de la 35 zile la peste 60-90 zile, furnizorii fiind obligaţi să achite la termen cu TVA-ul aferent, ducând astfel la pierdere şi decapitalizare. Producătorii de conserve mai spun că sunt obligaţi în urma contractelor să susţină aprovizionarea pe întregul an, deşi nu se stipulează volume şi trebuie să suporte costurile mari ale stocurilor. 

Preşedintele patronatului Romconserv a declarat că o soluţie la problemele lor ar putea veni de la Ministerul Agriculturii pentru că va solicita autorităţilor să se implice.
'Ieri (n.r. marţi) am luat legătura cu interprofesionala din Ungraia, cu colegii noştri şi i-am întrebat cum e la ei. Mi-au povestit că şi la ei ajunsese într-o fază ca şi la noi, dar că statul a intervenit şi prin nişte pârghii a adus marja de adaos acesta între 5 şi 15%, cheltuială de marketing. Deci se poate. Noi aceasta vrem', a spus Aurel Tănase.

Acesta a mai spus că vineri se întâlneşte cu reprezentanţii Ministerului Agriculturii şi că în cadrul discuţiilor va aborda şi problema politicilor marilor lanţuri de magazine.AGERPRES

Abonează-te la acest feed RSS