O vară ca asta, când seceta este atât de ucigătoare pentru plante, mai ceva ca bomba de la Hiroshima pentru japonezi, se spune că nu a mai fost în ultimii 70 de ani.

Cei care au supraviețuit verii anului 1946 tremură de parcă i-ar fi cuprins frigurile morții când își amintesc prin ce au trecut țăranii din Bărăgan, Dobrogea, Câmpia Română și Moldova, zonele cel mai greu lovite de arșițele ce s-au ținut lanț zile, săptămâni și luni de-a rândul, cu mercurul termometrelor depășind 35 de grade Celsius, temperaturi înregistrate la umbră, la suprafața solului temperatura fiind între 50 și 55 de grade. A crăpat pământul de intră copita calului în el, iar fenomenul deșertificării a cuprins suprafețe imense.

Seceta asta fără suflet, câinească parcă, a mușcat hapsân din munca micilor producători agricoli care și-au vândut grâul pe lucru de nimic la prețul de cel mult 0,50 -0,55 lei kilogramul. De ce așa puțin ? La sfârșitul lui iunie porumbul și floarea-soarelui promiteau recolte bune. Cine și-ar fi imaginat că până la mijlocul lui august câmpul nu va mai fi blagoslovit cu o milă de ploaie?

De la Rușețu și până dincolo de Valea Măcrișului și de la Vadul Pașei până la Giurgeni islazurile sunt arse și doar tufele de ciulini supraviețuiesc.

Gălețile puțurilor secate au rămas spânzurate, iar buzele vacilor, oilor și caprelor sunt carne vie din cauza asprimii firelor de iarbă transformate în sârmă.

În aceste vremuri date peste cap și cu țara întoarsă cu fundul în sus, țăranii simt cât de parșiv au fost înșelați de misiții (intermediarii – n.r.) fără milă care le-au cumpărat grâul în urmă cu o lună pe nimic. Scenariul înșelării micilor producători a fost același cu cel din anii trecuți, când directorașii de la producția vegetală din Ministerul Agriculturii au ieșit pe sticlă și prin ziare, atâtea câte mai sunt, declarând că recolta de grâu va fi una de excepție. Se lăudau de parcă ei ar fi arat, semănat și secerat. Procesatorii – morarii, brutarii și patiserii – și-au dat mâna. Împreună cu marii en-grosiști, cu proprietarii silozurilor au decis prețurile de achiziție: 0,5 lei kilogramul.

Prinși cu degetele la ușă și striviți fără milă, țăranii, care aveau mare nevoie de bani, nu au avut încotro și au cedat. La acceptarea prețului fixat de procesatori și de către deținătorii de silozuri s-a adăugat și „mâna de ajutor“ dată chiar de Ministerul Agriculturii care întârzie de 8 luni plata subvențiilor ce ar fi trebuit să ajungă la agricultori la începutul anului.

Și ca și cum prețul nu ar fi fost mai mult decât păgubos, au fost puse în mișcare și celelalte excrocherii: că boabele sunt șiștave, că greutatea hectolitrică este sub nivelul stass-ului, glutenul este cam mic, iar proteina așișderea. Una peste alta, grâul de pâine, crescut cu trudă și mari renunțări, devine printr-un joc de-a „alba-neagra“ grâu furajer, iar țăranii lipsiți de orice apărare se mulțumesc cu „ce nu curge pe apă“.

Și atunci cum să nu îl înțelegi pe țăranul care, vrând să-i ducă nepotului un covrig cumpărat de la oraș, se miră când vânzătoarea îi cere un leu.

– Îl vezi? spune uitându-se la covrig și vorbind singur de parcă ar fi dus cu capul. Cum, mă, să dau două kilograme de grâu pe un covrig ? Așa ceva nu se poate, îngână țăranul venit din Miloșeștii Ialomiței.

Și tot el își răspunde:

– Ba se poate, că noi am vrut-o!

Mihai Vișoiu

Revista Lumea Satului nr. 17, 1-15 septembrie 2016 – pag. 15

Inundațiile din ultima vreme au redus producția de grâu a Franței, principalul producător din Uniunea Europeană, la cel mai scăzut nivel din ultimii 30 de ani, ceea ce a creat o oportunitate pentru exportatorii din regiunea Mării Negre, transmite Bloomberg.

Cea mai mare cooperativă agricolă din Franța, InVivo, estimează o scădere de la 12% până la 7% a cotei ocupată de Franța pe piața mondială și în aceste condiții InVivo va fi nevoită să recurgă la furnizori din alte țări, inclusiv din statele riverane Mării Negre, pentru a face față cererilor clienților.

La rândul său, firma de consultanță Agritel estimează că veniturile realizate de fermierii francezi ar putea să se reducă la jumătate, până la 740 euro pe hectar, ceea ce înseamnă că o recoltă de pe o suprafață de 120 de hectare ar urma să aducă fermierilor pierderi de aproape 60.000 de euro.

"Am mai avut recolte proaste și prețuri proaste dar nu am avut niciodată ambele împreună. Până acum ne-am descurcat dar anul acesta nu o vom scoate la capăt. Va trebui să recurgem la economii", a declarat fermierul francez Stephane Jean.

Inundațiile din Franța, care amenință și țara vecină Germania, al doilea mare producător din UE, precum și țările baltice, vor obliga importatorii să se adreseze cultivatorilor din regiunea Mării Negre pentru a-și acoperi necesitățile. Acest lucru deschide calea pentru statele din regiune să vândă grâu pe piețe precum Maroc sau Algeria.

Compania bulgară Vitagrain BG a avut discuții preliminare pentru a vinde grâu în Franța declară directorul general Martin Roussev și cel puțin un trader francez vrea să cumpere grâu din România, a declarat o sursă din apropierea discuțiilor. Avantajul grâului din Bulgaria și România este că acestea este scutit de la plata taxelor pe import în Franța deoarece fac parte din Uniunea Europeană.

Însă recursul la grâul din Marea Neagră reprezintă un risc pe termen lung pentru cultivatorii francezi deoarece clienții lor pot găsi noi furnizori. "Atunci când ești obișnuit să cumperi fructe de la un magazin și acel magazin se închide pentru reparații, mergi la un alt magazin și constați că fructele sunt la fel de bune", a declarat directorul Agritel, Michel Portier.

AGERPRES

Fermierii presați de scadențe au vândut kilogramul la 50-55 de bani; ceilalți își pun recolta în hambare, pentru vremuri mai bune

La ora la care publicăm acest articol, probabil fermierii au încheiat balanța financiară după recoltarea cerealelor păioase sau a plantelor tehnice (rapița). Iar constatările nu sunt dintre cele mai optimiste, chiar dacă, în medie, vorbind strict despre grâu, recolta a fost mai bună decât anul trecut. Pe scurt, la prețurile practicate în luna iulie (0,50-0,55 lei/kg), cine n-a obținut 5.000 kg/ha nu și-a scos cheltuiala pe unitatea de suprafață. Ba ar trebui să mai aducă bani din subvenție ca să acopere deficitul financiar. În schimb, la 6.000 kg/ha și un pachet tehnologic modic, e posibil să rămână un mic profit + subvenția (între 600-850-900 lei/ha, în funcție de cuantumul plăților redistributive, de înverzire, pentru tinerii fermieri care se adaugă schemei de plată unică pe suprafață și ajutoarelor naționale tranzitorii pentru arabil. Ideea e ca banii să și vină la timp!). Soluția: să fie așteptat un preț mai bun. Practic: mulți fermierii au fost presați de scadențe să vândă la valori minimale.

Producții 2016

Nu vorbim despre recolta din micile gospodării; aceasta în rare cazuri a depășit 3.500-4.000 kg/ha, dar cultura nici nu a înglobat tehnologii complete, deci nici costurile nu au fost mari. În cazul fermierilor, se poate vorbi despre producții de 4.500 kg/ha în Bacău, 7.000 kg/ha în Insula Mare a Brăilei, dar în zona teraselor producția s-a dus și sub 4.000 kg/ha, o medie de 3.200 kg/ha, cu vârfuri de 5.000 kg/ha în Suceava, 4.500 kg/ha în Prahova, 6.000 kg/ha în Călărași și Ialomița etc. Sunt și exemplele obișnuite din Călărași, Ialomița, Timiș sau Arad, cu producții de 7.000-8.000 kg/ha, dar media pe ferme se plasează între 4.500-5.500 kg/ha.

Costuri de producție pentru 1 ha de grâu

Cheltuielile cu un hectar de grâu variază de la fermier la fermier, în funcție de tehnologia aplicată (minimală, medie sau maximală), de prețurile inputurilor, de dimensiunea fermei (aport variabil de cheltuieli indirecte) etc. De exemplu, în 2015, Valentin Dima, Head of CTS Key Accounts în cadrul UniCredit Țiriac Bank, citat de Agrointeligența, aprecia că cheltuielile cu un hectar de grâu se ridică la 3.450 lei (costuri directe: motorină, sămânță, îngrășăminte complexe, erbicide, fungicide, îngrășăminte cu azot, costurile cu recolta – 2.300 de lei; costuri indirecte: de regulă 50% din totalul costurilor directe – 1.150 lei). Mai pragmatici, fermierii au dus calculul la nivelul anului 2016, la 2.750 lei/ha, maximum 3.000 - 3.200 lei/ha, mai mare în cazurile în care se aplică lucrări peste norma tehnologică sau când inputurile sunt foarte scumpe, ținând pesemne și de calitate.

Prețuri grâu iulie 2016, raportate la media primelor 6 luni și la ultimii 10 ani

Vorbind despre prețuri, în timpul recoltării grâului acestea au scăzut brusc la 0,50-0,55 lei/kg, de la o medie de 0,635 lei/kg în prima săptămână din iulie și 0,683 lei/kg în luna iunie. Datele sunt rezultate din calculele prețurilor orientative puse la dispoziție de MADR (surse: Direcția Generală a Vămilor și direcțiile agricole județene, exclusiv TVA). O evoluție a prețurilor grâului în 2016 o prezentăm mai jos (tabelul nr. 1 - revista).

Față de anii anteriori, la prima vedere (nu avem încă o medie anuală 2016), prețul mediu de achiziție pe piața internă este al doilea cel mai scăzut din ultimii 10 ani (vezi tabelul nr. 2 revistă). E posibil totuși ca lucrurile să se redreseze până la sfârșitul anului.

Calcul economic estimativ

Prețul de livrare de 0,50-0,55 lei/kg i-a pus în mare dezavantaj pe fermieri. Practic, la o producție de 5.000 kg/ha, dacă s-ar fi livrat întreaga cantitate la recoltare, ar rezulta un venit de 2.500-2.750 lei/ha. Dacă cheltuiala cu un hectar de grâu s-a rezumat la această valoare, măcar fermierul ar putea rămâne cu o parte din subvenție. La o producție de 4.500 kg/ha pierderea e clară! În fine, sunt șanse minime ca agricultorul să recupereze măcar 15-20% din subvenție. Singura soluție ar fi fost să nu fie vândut grâul, cum se zice, de la capătul tarlalei. Pentru că, chiar și în condițiile recoltei de mai sus, lucrurile se schimbă substanțial la un preț mai mare de 0,63-0,65 lei/kg. Dar...

Ce fac fermierii?

Ing. Constantin Bazon, președintele Asociației cultivatorilor de cereale și plante tehnice Vrancea: „Fermierii care au capacități de depozitare păstrează recolta, pentru că acum sunt niște prețuri de mizerie (0,54-0,55 lei/kg). Asta în varianta în care nu sunt presați de scadențe, de plata pentru inputuri. Iar cei care nu au capacități – și peste 50% dintre ei nu au – de regulă duc grâul în custodie la depozitarii consacrați. Dat fiind faptul că mai sunt plăți APIA de făcut, că mulți fermieri sunt strâmtorați financiar, că au datorii, cei mai mulți sunt nevoiți să vândă la aceste prețuri mediocre. E îngrozitor să vezi că, la o producție de 5.300-5.400 kg/ha, nu-ți acoperi cheltuielile (costul inclusiv cu arendă și cheltuieli indirecte, la o tehnologie maximală, 3.200-3.300 lei/ha). Faceți un calcul: am avut prețuri de 0,9-1,00 lei/kg când motorina era 3 lei/litrul. Acum motorina s-a dus la 5 lei și grâul a coborât la 0,54 lei/kg. E misiune aproape imposibilă să fii profitabil cu grâul sau orzul! Singurul lucru care mai echilibrează lucrurile este subvenția (o medie de 600-850 lei/ha).“

Ing. Daniel Ciobanu, președintele Asociației produ­cătorilor agricoli Bacău: „Cei mai mulți vând imediat pentru că au de acoperit creditele (inputuri cu plata la recoltare sau chiar credite la furnizor). Prețurile sunt în jur de 0,50-0,54 lei/kg. Noi aici, în Moldova, nu mai spunem că suntem dezamăgiți, am intrat într-o altă stare, de abandon. Furnizorii ne presează să vindem, unii mai au datorii de anul trecut, după secetă, producția e mai bună ca în 2015, dar tot e mică (medie de 4.500 kg/ha, cu vârfuri de 5.500 kg/ha sau chiar mai mult la anumite soiuri); ca să acoperi cheltuieli de 2.500-2.700 lei, aproape 3.000 lei/ha, cu tot cu cheltuieli indirecte, la un preț așa de mic, este imposibil să te descurci.

Am ajuns să trăim doar din subvenții. Bine, anul trecut nu ne-au fost nici acestea de ajutor. Șansa noastră este producția, dar nu știu, ne scapă ceva: prețul grâului scade an de an, însă toate inputurile, inclusiv utilajele, cresc vertiginos, e ceva ce nu funcționează corect! O producție mai mică de 5 tone la grâu sau 3 tone la rapiță înseamnă pierdere. Bine, cine nu are datorii și deține depozite – cazuri rare – păstrează grâul; cine nu – nici nu vreau să mă gândesc ce ne așteaptă!“

Ing. Ilie Popescu, președintele Asociației pro­ducătorilor Olt: „Noi am încheiat recoltarea la grâu, media în nord este de 4.000-4.500 kg/ha, rar 5.000 kg/ha. La o asemenea producție, cu cheltuieli modice de 2.600-2.700 lei/ha și la prețurile care sunt acum (500-550 lei/tonă) faliment scrie pe noi! La 4 tone nu ai șanse să te acoperi nici cu subvenția. În sud, recolta a fost mai bună. Fermierii care nu au depozite vând la aceste prețuri, în dezavantaj, precum şi cei presați de furnizori să plătească datoriile la scadență (inputuri). Foarte puțini duc producția în siloz, în așteptarea unui preț mai bun.“

Am mai discutat și cu alți producători. Peste tot sunt aceleași probleme, aproape copie la indigo după relatările de mai sus.

Capacități de depozitare

Potrivit ultimelor raportări din teritoriu, centralizate la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, România are 4.691 de depozite autorizate pentru cereale, cu o capacitate totală de 22.299.096 tone. Din totalul spațiilor, 1.141 sunt silozuri, cu o capacitate de depozitare de 10.648.576 tone, diferența fiind reprezentată de magazii. Cele mai multe capacități de depozitare sunt, în ordine, în Timiș, Constanța, Călărași, Ialomița, Teleorman și Brăila. Altfel spus, dacă datele sunt veridice – și nu are de ce să nu fie – întreaga recoltă de cereale din România – 22,07 milioane de tone, în 2014 sau 19,04 milioane de tone, în 2015 (date INS) – ar putea fi pusă lejer în hambare. Ce nu se cunoaște ar fi câte depozite sunt în posesia fermierilor și câte în cea a dealerilor autorizați de cereale:

• Alba: 55 depozite (12 silozuri) – 190.626 tone
• Arad: 329 depozite (39 silozuri) – 990.623 tone
• Argeș: 241 depozite (43 silozuri) – 440.337 tone
• Bacău:76 depozite (21 silozuri) – 353.415 tone
• Bihor: 192 depozite(28 silozuri) – 642.395 tone
• Bistrița Năsăud: 4 depozite – 6.800 tone
• Botoșani: 125 depozite (21 silozuri) – 403.625 tone
• Brăila: 160 depozite (47 silozuri) – 1.073.313 tone
• Brașov: 34 depozite (10 silozuri) – 114.175 tone
• Buzău: 234 depozite (46 silozuri) – 854.418 tone
• Călărași: 315 depozite (62 silozuri)-1.836.489 tone
• Caraș-Severin: 18 depozite (7 silozuri) – 142.194 tone
• Cluj: 41 depozite (6 silozuri) – 72.970 tone
• Constanța: 260 depozite (72 silozuri) – 2.822.674 tone
• Covasna: 22 depozite (14 silozuri) – 23.080 tone
• Dâmbovița: 71 depozite (28 silozuri) – 249.125 tone
• Dolj: 198 depozite (54 silozuri)-967.165 tone
• Galați: 131 depozite (30 silozuri) – 575.274 tone
• Giurgiu: 149 depozite (44 silozuri) – 447.597 tone
• Gorj: 23 depozite (7 silozuri) – 34.540 tone
• Harghita: 16 depozite (8 silozuri) – 45.940 tone
• Hunedoara: 32 depozite (17 silozuri) – 105.480 tone
• Ialomița: 174 depozite (62 silozuri) – 1.287.041 tone
• Iași: 97 depozite (13 silozuri) – 382.359 tone
• Ilfov: 46 depozite (11 silozuri) – 185.286 tone
• Maramureș: 22 depozite (8 silozuri) – 38.607 tone
• Mehedinți: 39 depozite (11 silozuri) – 111.518 tone
• București: 4 depozite (3 silozuri) – 11.085 tone
• Mureș: 75 depozite (13 silozuri) – 184.670 tone
• Neamț: 75 depozite (23 silozuri) – 332.544 tone
• Olt: 110 depozite (37 silozuri) – 672.076 tone
• Prahova: 99 depozite (34 silozuri) – 326.942 tone
• Sălaj: 4 depozite (3 silozuri) – 13.300 tone
• Satu Mare: 129 depozite (39 silozuri) – 617.725 tone
• Sibiu: 33 depozite (14 silozuri) – 75.350 tone
• Suceava: 79 depozite (18 silozuri) – 49.438 tone
• Teleorman: 203 depozite (70 silozuri) – 1.125.499 tone
• Timiș: 414 depozite (88 silozuri) – 3.025.448 tone
• Tulcea: 153 depozite (20 silozuri) – 652.312 tone
• Vâlcea: 25 depozite (11 silozuri) – 71.890 tone
• Vaslui: 146 depozite (26 silozuri) – 529.439 tone
• Vrancea: 38 depozite (21 silozuri) – 214.312 tone

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2016 – pag. 10-12-14

Majoritatea fermierilor apreciază că anul acesta producția de grâu este mai mică decât cea de anul trecut. Cu rare excepții, ei consideră că și din punct de vedere calitativ grâul din 2015 a fost mai bun. Cu toate acestea, producătorii sunt de acord că nu se poate spune că, în ceea ce privește producția de grâu, anul 2016 este un an prost. Cel mult despre prețuri putem spune că sunt într-adevăr foarte scăzute: „Un kilogram de grâu e mai ieftin decât o țigară“, cum spunea unul dintre ei.

Domnul Dimitrie Muscă, unul dintre marii fermieri ai României, a avut destule necazuri cu grâul anul acesta. 1.252 de hectare cultivate cu grâu au fost calamitate de grindină în procente variind între 10 și 25%.

Conform estimărilor domniei sale, producția nu va mai atinge 8 tone/ha, ca în anii trecuți. „Asta în condițiile în care i-am dat grâului absolut tot ce i-a trebuit și l-am îngrijit așa cum se cuvine. Dar, față de ceea ce am văzut în județul Timiș, unde grâul era sub apă, e bine. L-aș mânia pe Dumnezeu să spun altceva!“, apreciază fermierul.

Principala cauză a problemelor pare să fie ploaia în exces. Până la data când am avut discuția, 4 iulie, cantitatea de precipitații înregistrată anul acesta a fost de 487 litri/mp. Media zonei este de 650-700 l/mp/an. Din această cauză, cea mai mare parte a grâului este culcat la pământ. Din acest motiv, viteza de recoltare a scăzut foarte mult. Am pierdut 70-80 ha/zi din viteza de recoltare. Ca să putem face față, a trebuit să cumpăr încă o combină. Am avut noroc și am avut colaboratori de nădejde care au putut să-mi livreze acum, în plină campanie, un Claas Lexion 780 cu șenile. Din câte știu este una dintre cele mai performante combine la ora actuală“, povestește Dimitrie Muscă. „Suntem cu sufletul la gură să încheiem lucrările fără să apară alte probleme“, a conchis fermierul.

Bărăganul a dat cu 25% mai puțin decât anul trecut

În Bărăgan, Gheorghe Alexandru, la rândul său un fermier cu mare experiență, aprecia că producția din anul acesta este cu aproximativ 25% mai mică decât cea de anul trecut. Și din punct de vedere calitativ, consideră fermierul, producția e mai slabă. Furtunile de la jumătatea lunii iunie au culcat masiv grâul. Temperaturile ridicate l-au făcut să fie mai șiștav.

„Cu toate acestea, nu aș dori să se înțeleagă că e rău. Nu este ca anul trecut, dar nu e unul dintre cei mai proști ani. Rapița a dat o producție de cca 4t/ha, cam cu 10% mai puțin decât anul trecut. Pe de altă parte, floarea-soarelui este foarte frumoasă, acum fiind la sfârșit de înflorire. Porumbul e și el foarte frumos, dar e la limită. Ar avea nevoie de o ploaie în cel mult o săptămână. Trebuie să spunem că în zona noastră (Slobozia, judeţul Ialomița – n. red.) e o secetă cruntă. De o lună n-a mai plouat deloc“, afirmă domnia sa.

Alexandru Culina, vechi agricultor, cu ferma în aceeași zonă, întărește cele spuse de vecinul său: „Așa cum am spus, încă din primăvară producția de grâu anul acesta este mai slabă decât cea din anul trecut, atât în ceea ce privește cantitatea, cât și calitatea. Asta nu înseamnă că rezultatele sunt proaste. Nu poți spune asta când ai între 6.000 și 6.500 kg de grâu la hectar. Furtunile ne-au încurcat și ele puțin, dar, față de ceea ce am auzit că a fost prin alte părți, ne putem considera fericiți. După părerea mea, în ceea ce privește Bărăganul și zona noastră, cine se vaită se vaită degeaba. Rapița a fost bună, mazărea a fost și ea bună, culturile prășitoare arată și ele bine. Doar de ceva ploaie mai avem nevoie“, prezintă dl Culina situația.

În Moldova, un an „bunișor“

Dl Spiridon Plumbu, fermier din zona Iașilor, apreciază, la rândul său, că 2016 este un an „bunișor“ în ceea ce privește producția de grâu. „Sunt foarte mulțumit dacă obţin 5.000 kg/ha, pentru că anul acesta am avut probleme cu înghețul și grindina... În partea pe care am recoltat-o până acum am avut producții de 5.000 - 5.200 kg/ha, grâu bun, cu greutatea hectolitrică de 80. Altfel, mulțumesc lui Dumnezeu că furtunile ne-au ocolit! Pe de altă parte, avem nevoie de ploaie, pentru că sfecla s-a zburlit ca rața, floarea-soarelui a început să se usuce și nici porumbul nu e prea bine. Abia ieri (3 iulie – n.red.) a plouat, dar așa, mai mult ca să ne încurce treburile – trei litri/mp“.

Tot în Moldova, în judeţul Bacău, dl Laurențiu Baciu nu începuse încă recoltarea. „Noi suntem cam cu două săptămâni în urmă. După cum se arată, eu zic că grâul e bunișor. Dar, din experiența mea de vechi agricultor, pot să spun că ești sigur de grâu doar atunci când îl ai în magazie. Deocamdată n-am avut probleme din cauza furtunilor sau altor fenomene nefavorabile“, ne-a spus liderul LAPAR.

Recolte bune în Buzău și Călărași

În zona Buzăului, mai precis la Căldărăști, Ion Ion era mulțumit. „Mai prost e cu prețul, căci la grâu stăm bine“, ne-a spus fermierul.

„Am încheiat recoltarea și am obținut peste 6.500 kg/ha, cu o greutate hectolitrică de 82. Ne-a ferit Dumnezeu de furtuni și de alte nenorociri! Porumbul și floarea-soarelui sunt și ele frumoase. Jumătate dintre ele au avut parte și de niște ploi bune. Așa a fost să fie: peste aproximativ o jumătate din terenuri a venit ploaia, peste cealaltă jumătate nu. Oricum, e bine la noi!“, consideră Ion Ion.

Mai în sud, în județul Călărași, Mihalache Constantin ne-a spus că „e bine, dar se putea și mai bine. Producția era de peste 8 t/ha, de o calitate bună: greutate hectolitrică 80, iar conținutul de proteine 13%.“ Furtunile au ocolit ferma, astfel că nu au fost probleme, cu excepția câtorva parcele mici, care erau cultivate cu rapiță și mazăre. „Culturile prășitoare sunt și ele într-un stadiu foarte bun, dar, având în vedere prognozele meteo, care anunță caniculă, probabil că va începe să se manifeste stresul hidric, așa că ar fi bine să vină și ceva ploaie“, ne-a mai spus dl Constantin.

Prețul prost umbrește mulțumirea fermierilor

În zona Olteniei, la Corabia, Alexandru Bobonete era mulțumit. Furtunile au ocolit zona, iar producția de grâu era foarte bună pentru zona respectivă: 5,8-6 tone/ha. Asta după ce și rapița a dat producții foarte bune. Grija sa cea mai mare este seceta, care poate afecta porumbul și floarea-soarelui. „Sistemul de irigații e terminat. Sistemele de pompare din Dunăre sunt distruse. Degeaba am 20 de pivoți în câmp, nu-mi mai folosesc la nimic!“, se plânge domnia sa.

Nu departe, la Băilești, Florea Zdrafcu a obținut, la rândul său, o recoltă foarte bună. În ceea ce privește calitatea, acesta spune că un astfel de grâu nu s-a mai produs de cel puțin 15 ani în zonă. „Din nefericire, prețul este foarte prost. Banii de la UE nu i-am primit încă. Mă tem că vom fi obligați să vindem producția la prețurile astea, astfel încât n-o să câștigăm mai nimic. Și nu mi-ar părea rău dacă aș vedea că prețurile astea mici se reflectă în scăderea altor prețuri, de exemplu la carne. Mi-aș spune că am muncit pentru ca și alții să o ducă mai ușor. Dar traderii cumpără ieftin de la noi și vând scump crescătorilor de animale sau în altă parte. Pe de altă parte, prețurile la semințe cresc în fiecare an. A ajuns să coste în jur de 500 RON/ha numai sămânța. Ajungi ca după ce plătești toate cheltuielile și dai arenda proprietarului de teren să constați că ai făcut muncă patriotică!“, își spune oful care-i umbrește mulțumirea dl Zdrafcu.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 14, 16-31 iulie 2016 – pag. 10-12

Chiar dacă se află în competiție permanentă cu multinaționalele care au posibilitatea de a pune la dispoziția fermierilor soiuri și hibrizi tot mai competitivi, Institutul de Cercetare și Dezvoltare Agricolă de la Fundulea se poziționează în topul alegerilor agricultorilor români atunci când vine vorba despre cultura grâului. Rezultatele cercetării, chiar și în condițiile dificile din ultimii ani, îi determină pe fermieri să aleagă soiuri omologate la Fundulea. Și pe bună dreptate, spun unii, dacă ar fi să analizăm producțiile. Am încercat să aflăm în ce stadiu se află cercetarea agricolă în acest moment, dar și care sunt soiurile de grâu cultivate și apreciate nu doar la nivel național, iar concluziile nu pot fi decât îmbucurătoare.

Valoare recunoscută în țară și peste hotare

Dacă la alte specii rezultatele cercetării agricole românești nu se ridică la nivelul cerințelor agricultorilor, în ceea ce privește soiurile de grâu lucrurile stau exact pe dos. În majoritatea fermelor mari, unde se investește în tehnologii de cultură, predomină însămânțările cu soiuri create de cercetătorii de la Fundulea. Ba mai mult, conform domnului dr. ing. Marian Verzea – director general INCDA Fundulea, două treimi din pâinea țării provin din sămânța omologată la Institut. Tot dumnealui punctează faptul că aceste rezultate nu sunt întâmplătoare, ci reprezintă ani de cercetare și testare: „An de an propunem noi creații și acest lucru este rezultatul cerințelor din ferme, dar și schimbărilor climatice. Deci trebuie să fim pregătiți să ieșim pe piață, una liberă de altfel, cu soiuri profitabile deoarece nu putem miza pe nimic altceva decât pe competitivitatea lor“, a punctat directorul general al INCDA.

Soiurile de grâu sunt apreciate și în țări precum Argentina sau Ungaria, iar în acest moment sunt mai multe creații în curs de testare și în Republica Moldova. Cele mai multe soiuri omologate se află pe lista Turciei, Flamura 85 și Dropia fiind cele care se cultivă de ceva vreme pe o suprafață semnificativă. Tot pe piața turcă a fost omologat anul trecut și soiul Glosa, iar în acest moment alte 4 soiuri sunt în curs de testare și înregistrare. Iar despre acest aspect domnul dr. ing. Verzea susține că „înseamnă nu doar o recunoaștere a muncii depuse de întreaga echipa de cercetare, ci și venituri pentru că exportăm sămânță în cantitate semnificativă și acest lucru ne ajută să continuăm activitatea.“

Regele soiurilor - Glosa

Cel mai apreciat și cultivat soi de grâu produs la Fundulea este soiul Glosa, care la ora actuală se cultivă pe aproximativ 35% din totalul suprafeței cultivate cu grâu la noi în țară. Tot Glosa se cultivă pe un număr impresionant de hectare în două mari ferme din țară, Agricost IMB și CAI Curtici. Am stat de vorbă cu directorii acestor ferme de referință pentru agricultura românească tocmai în ideea de a afla care sunt motivele pentru care mizează an de an pe grâul românesc.

Dr. ing. Lucian Buzdugan – președintele consiliului de administrație Agricost IMB: „La Fundulea se află elita cercetării românești. Aici noi, fermierii, luăm contact cu ceea ce este nou și ne dăm seama către ce soiuri ne putem îndrepta pe viitor. Avem o colaborare mai veche cu cei de la Institut, ne împărtășim din experiență și așa reușim să cultivăm în insulă tot ce este mai nou și valoros. Este cunoscut faptul că în Insula Mare a Brăilei cultivăm doar soiuri de grâu românesc. Pe primul loc este soiul Glosa, o mare realizarea a cercetării de la Fundulea, sigur urmează apoi și alte soiuri productive, cum ar fi Miranda, Izvor sau Otilia. La solicitarea noastră, poate mai devreme decât dânșii ar fi dorit, ne-au dat spre înmulțire un nou soi, este vorba despre Pitar, care are toate șansele să îmbunătățească rezultatele în ceea ce privește capacitatea proteică și, evident, cantitatea de gluten.“

Dr. ing. Dimitrie Muscă - director general CAI Curtici: „Am o colaborare excelentă cu creatorii de soiuri de la Fundulea care se bazează mai ales pe profitabilitatea economică care trebuie să existe într-o fermă. Cultiv mai ales soiuri de grâu ce provin de la INCDA Fundulea, însă vedeta este soiul Glosa care ocupă 4.300 de ha dintr-un total de 7.500 de ha cultivate cu grâu. An de an încerc mai multe soiuri, însă repet, soiul Glosa îmi place cel mai mult pentru că, de exemplu, cel care cumpără grâul de la mine nici măcar nu mai vine să îmi ceară indicii de calitate pentru că știe deja ce oferă soiul, iar mie îmi rămâne doar sarcina de a mă bate în prețuri pentru calitatea pe care o obțin.“

Soiul Glosa are tufa plantei semierectă, în fază de înfrăţire. Frunza steag are portul semiaplecat după faza de înflorit, iar limbul şi teaca au o cerozitate slabă în a doua parte a perioadei de umplere a boabelor. Înălţimea medie a plantei este de 85-95 cm, fiind asemănătoare sau uşor superioară celei a soiurilor Flamura 85 şi Fundulea 4. Boabele sunt de mărime mijlocie, de formă alungită, au culoarea roşie şi, în condiţii normale de cultură, au masa a 1.000 de boabe de 42-43 g şi masa hectolitrică de 76-79 kg/hl. Este un soi precoce, are rezistenţă bună la cădere, este rezistent la iernare, la secetă şi arşiţă şi are o rezistenţă bună la încolţirea în spic. Soiul Glosa are rezistenţă mijlocie la rugina brună şi este rezistent la făinare şi la actualele rase de rugină galbenă.

Pitar, soiul care promite

Soiul Pitar are tufa semierectă în faza de înfrăţire, iar frunzele au portul semierect după înflorit și sunt medii ca lungime şi lăţime, acoperite cu un strat ceros puţin intens. Talia plantei este medie, cuprinsă între 80-95 cm. Spicul este de culoare albă, cu densitate medie, aristat, de formă piramidală, de lungime medie şi cu poziţia semimutantă la maturitate. Boabele sunt de mărime medie, bine umplute, cu formă alungită și culoare roşie. În condiţii normale de cultură, masa a 1.000 de boabe este de 42-44 g, iar masa hectolitrică de 79-82 kg/hl. De asemenea, Pitar este un soi precoce, cu rezistenţă bună la cădere, la iernare, precum și la secetă şi arşiţă. Este rezistent la Rugina brună şi Făinare şi are nivel mijlociu de rezistență la Septorioză, Rugina galbenă și Fuzarioză.

Loredana Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2016 – pag. 18-19

Sporirea spectaculoasă a populației Terrei, care va ajunge la 10 miliarde de locuitori în următoarele 4-5 decenii, constituie una dintre cele mai complexe probleme ale omenirii. Dacă mai adăugăm și faptul că resursele de hrană sunt limitate, iar creșterea numărului de locuitori este mai mare tocmai în zonele cele mai sărace ale globului, problema asigurării hranei devine tot mai stringentă.

A hrăni omenirea sec. XXI, când creșterea demografică este în continuă accelerație, înseamnă că popu­lația planetei va arăta astfel: Asia va ajunge la 5,2 mld. locuitori în anul 2050, față de 3,9 mld. locuitori în 2005; Africa va ajunge la 2 mld. locuitori, față de 906 mil. locuitori în anul 2005. Hrănirea acestor populații ridică probleme deosebite întrucât această creștere demografică se plasează în regiuni unde deja există foametea cronică și unde schimbările climatice vor fi mai pronunțate ca în alte părți.

Zone întinse din Sudul Asiei, cu o populație numeroasă și subnutrită, au fost beneficiare ale „revoluției verzi“ (anii 1965-1970), îndeosebi India și Pakistanul, care au cunoscut o creștere semnificativă a producției de grâu ca urmare a activității științifice de la Centrul internațional de ameliorare a porumbului și grâului din Mexic. Aici, sub conducerea agronomului Borlaug E Norman, s-au creat soiuri de grâu pitice, rezistente la cădere și productive. Ca urmare a acestui fapt producția de grâu din aceste zone a cunoscut un salt nebănuit. În India, de pildă, recoltele de grâu au crescut de la 12,3 mil. tone în1965, la 20,1 mil. tone în 1970, iar în 1974 India își producea deja toată cantitatea de cereale necesară pentru consumul intern. Producțiile de grâu obținute în Pakistan în aceeași perioadă s-au dublat de la 4 mil. tone la 7,3 mil. tone.

Pentru tot efortul său de a rezolva problema foamei în lume, agronomul Norman Borlaug a primit în anul 1970 Premiul Nobel. Este omul care a salvat un miliard de vieți omenești.

Eforturile în descifrarea genomului la grâu s-au dovedit a fi neașteptat de grele. De 5 ori mai mare decât genomul uman, acesta este constituit din șapte cromozomi prezenți fiecare în alte șase exemplare și este alcătuit din 80% secvențe repetate, dificil de distins una de cealaltă. Dar, odată cu apariția posibilității segmentării cromozomilor, s-a realizat descifrarea genomului la grâu, realizare epocală. Noile informații descoperite cu această ocazie vor duce la crearea de noi varietăți de grâu, mai productive, mai rezistente la boli și la condițiile climatice extreme din ultimul timp. Genele identificate vor putea fi utilizate în selecție pentru ameliorarea varietăților cultivate sau prin transgeneză, prin transmiterea unor însușiri valoroase.

Pe drept cuvânt această realizare deschide un drum nou în domeniul creării de soiuri valoroase de grâu, ce poate fi considerată ca o nouă „revoluție verde“, în întâmpinarea foametei la nivel planetar.

Ing. agr. Vladimir GONCEARU

Stocurile mondiale de grâu ar putea să depășească estimările, în condițiile în care China își reduce consumul iar Uniunea Europeană va înregistra o recoltă mai mare, se arată în ultimul raport dat publicității luni de Departamentul american al Agriculturii, transmite Bloomberg.

Potrivit USDA, stocurile mondiale de grâu ar putea ajunge în sezonul 2015/2016 la 239,26 milioane tone, depășind cea mai ridicată estimare a analiștilor intervievați de Bloomberg și cu 0,7% mai mult decât preconiza USDA luna trecută. Cantitatea de grâu utilizată de China, cel mai mare consumator mondial de grâu, va scădea la 112 milioane tone, cel mai mic nivel de după 2011, în timp ce producția de grâu a Uniunii Europene a fost estimată la 160 milioane tone, cu un procent mai mare decât prognozele de luna trecută.

De asemenea, USDA și-a îmbunătățit estimările referitoare la stocurile finale de porumb și soia până la 208,91 milioane tone respectiv 79,02 milioane tone, peste estimările analiștilor.

"Nu vom vedea prea curând o inflație mare datorată prețurilor la alimente", a apreciat Dale Durchholz, analist la AgriVisor LLC.

În pofida raportului USDA, la Bursa de la Chicago cotațiile futures la grâu cu livrare în luna mai au crescut cu 1,17% până la 4,525 dolari per bushel în timp ce cotațiile la porumb au crescut cu 1,68 dolari până la 3,6275 dolari per bushel.

AGERPRES

Chiar dacă s-a depășit de mult epoca optimă de semănat, fermierii spun că toamna este bună și seamănă grâul inclusiv în luna noiembrie. Culturile de toamnă – rapiță, grâu, orz, orzoaică – au stat sub semnul unor caracteristici determinate de condițiile de climă și sol atipice din acest an: pregătirea greoaie a terenului, semănat în lipsă de umiditate, întârzieri în vegetație în cazul semănăturilor târzii (grâu) sau generate de așteptarea ploilor pentru a înființa cultura (rapiță). Există părerea că plantele răsărite după 15 octombrie (grâu, orz, orzoaică) au slabe șanse să asigure recolte mari dacă iarna nu va fi una prielnică sau că vor fi favorizate culturile semănate în terenuri unde nu s-au efectuat lucrări energice ale solului sau cele fertilizate corespunzător.

Între teorie și practică

RAPIȚA: Ca reguli generale, se seamănă începând cu 20 august în nordul țării și se încheie în jurul datei de 15-20 septembrie în zona de sud și sud-est. După alți specialiști, calendaristic, în Câmpia Română și Câmpia Banatului semănatul poate să înceapă după 1 septembrie, iar în zonele din afara celor două câmpii, în ultima decadă a lunii august. Condiția este ca, până la venirea iernii, rapița să acumuleze 800-900 grade Celsius, ceea ce corespunde cu formarea a 7-8 frunze adevărate. În acest an, semănatul rapiței a coincis cu perioada de secetă pedologică și atmosferică maximă. Plecând de la această realitate, fermierii au avut două soluții mari și late: să semene în epoca optimă, caz în care sămânța a stat în sol și a răsărit (neuniform) abia la primele ploi; să aștepte precipitațiile, aspect care a condus la ieșirea din epoca optimă de semănat, cu consecințele ulterioare știute, legate de neparcurgea corespunzătoare a vegetației până la intrarea în iarnă. Ca pregătire a solului, câștigați se pare că au fost cei care au avut posibilitatea (dată de planta premergătoare) să semene în miriște, cu pregătiri sumare ale patului germinativ. Alte repere tehnologice (îngrășăminte, sămânță de calitate) au depins în totalitate de posibilitățile financiare ale fiecărui fermier.

GRÂUL: Epoca optimă de semănat este 1-10 octombrie în sudul țării și cu 5-10 zile mai devreme în rest, plus-minus 7 zile, astfel încât, până la sosirea iernii, grâul să vegeteze 40-50 de zile la temperaturi medii mai mari de 5 grade Celsius (acumularea a 450-550 grade termice pozitive), condiții care duc la formarea a 3-4 frunze și 1-2 frați, la dezvoltarea bună a sistemului radicular și la acumularea în frunze a substanțelor care-l ajută să treacă peste rigorile din anotimpul rece. Teoria spune că respectarea epocii optime de semănat contribuie cu 40-50% la realizarea nivelului producției. În schimb, fiecare zi de întârziere a semănatului în luna octombrie ar aduce minusuri de producție de 30-50 kg/ha, iar în luna noiembrie - de 60-100 kg/ha, din cauză că nu se parcurg toate fazele de vegetaţie din toamnă (germinarea, răsărirea, înrădăcinarea, înfrățirea, călirea), plantele sunt afectate de primele înghețuri, își prelungesc perioada de vegetație în primăvară-vară, când rezerva de apă din sol este scăzută etc. Anul acesta, din motivele bine știute, exact epoca optimă nu a fost respectată.

Ce spun fermierii

Ing. Costel Trif, Balta Doamnei – Drăgănești – Gherghița, județul Prahova: „Cu excepția grâului semănat după floarea-soarelui, unde am pregătit solul sumar, am făcut arături plus complexul de lucrări cunoscut pentru pregătirea patului germinativ. Rapița am semănat-o în «uscat», acum este mare, bine dezvoltată, însă neuniformă ca răsărire și talie a plantelor, iar cu grâul am ieșit cu 10 zile din epoca optimă, dar condițiile meteo ulterioare au întors totul în favoarea noastră; cultura a răsărit integral și deocamdată arată neașteptat de bine. Vom vedea ce se va întâmpla peste iarnă.“

Ing. Emilia Ioniță, Vișani, Brăila: „Rapița am reușit să o semăn în epoca optimă, după o repriză de ploi, aspect care mi-a permis să efectuez lucrările agricole după manual. Cultura arată foarte bine. În privința grâului, am înființat  o parte din cultură după 1 octombrie, iar lotul unde urmează după soia, m-a întârziat mult. Bine, în Brăila, și când s-a semănat în noiembrie, chit că teoria spune că sunt pierderi semnificative de recolte, dacă am avut toamnă lungă și iarnă blândă, am scos producții mari. Singura măsură de siguranță pe care mi-o iau pentru cultura înființată în noiembrie este să măresc doza de sămânță, 700-800 boabe germinabile/mp, să am garanția că voi avea 600 se spice/mp. Nu știu cum va fi vremea în continuare, dar până acum toamna a fost una foarte bună, sper să fie așa până la sfârșitul lunii, ca să apuce grâul să răsară și să se călească puţin“.

Ing. Constantin Iancu, Padea, comuna Drănic, Dolj: „Am semănat (n.n. – 6 noiembrie, la unitatea Centro Trans Corporation) 80% din suprafața planificată. Pentru că în perioada 1-25 octombrie a fost vreme umedă, cu precipitații, nimeni din zonă nu a putut intra în câmp; după această perioadă, mai ales în ultimele 10-12 zile, când vremea s-a îndreptat, toți fermierii au trecut masiv la semănat. Grâul răsărit arată bine, dar oricum încolțirea se va face eșalonat. Eu admit că în zona noastră, cu veri imprevizibile, secetoase de obicei, acolo unde nu sunt irigații, semănatul în luna noiembrie duce la pierderi de producție din toate motivele cunoscute.“

Ing. Constantin Bazon, președintele Asociației Cultivatorilor de Cereale din Vrancea, cu ferma în comuna Golești: „Dacă mă întrebați despre ferma mea, am încheiat semănatul, cu o ușoare ieșire din epoca optimă la grâu, dar nu cred să fie afectat, din acest motiv, nivelul recoltei. Asta judecând lucrurile din perspectiva zilei de azi; ce va fi până la anul... Dar nu este cazul să ne lamentăm, au fost condiții bune de semănat, am avut și ploaie, grâul a răsărit foarte bine. N-am aplicat o tehnologie aparte, la niște condiții meteo atipice la început, dar apoi în parametri climatici normali pentru perioada în care ne aflăm, ci pe cea maximală pentru obținerea unei producții foarte bune. Eu am folosit ambele tehnologii, în funcție de planta premergătoare, și pe cea cu minim-utilaj, și pe cea clasică (arătură). În cadrul asociației ar mai fi de semănat 10% din suprafața de grâu planificată.“

Ing. Iosif Balla (cu ferma proprie la Gherla), președintele Asociației Agricole Cluj: „La noi sunt suprafețe unde nici nu s-a recoltat porumbul ca să se poată înființa cultura de grâu. Așa cum este timpul acum (prima decadă a lunii noiembrie) nu cred să fie probleme din cauză că se seamănă târziu. Față de ce a fost în acest an, zic că este încă bine. O să mărim doza de sămânță la hectar și probabil o să renunțăm pe mai multe suprafețe la arătură, ca s-o scoatem la capăt. Oricum, fiind investiția noastră, a fermierilor, în varianta în care vremea nu ne va mai permite, sistăm semănatul, fiindcă nimeni nu-și permite să îngroape banii degeaba, și ne reorientăm la alte culturi.“

Maria Bogdan

Dacă anul trecut producţiile la păioase au înregistrat cele mai bune cote din ultimii 10 ani, seceta pedologică de anul acesta însoţită de cea atmosferică a înclinat din nou balanţa în sens opus. Majoritatea fermierilor au recoltat jumătate din cantitatea realizată de anul trecut. Cauza? Lipsa precipitaţiilor în majoritatea zonelor din ţară, pe de o parte, dar şi a băltirilor din primăvară, pe de altă parte, cum a fost în cazul fermierilor din Insula Mare a Brăilei. Şi, totuşi, în rândul marilor fermieri, cei care pot aplica tehnologiile de vârf pentru a obţine rezultatele scontate, părerile sunt împărţite, unii sunt mulţumiţi de recoltă, în condiţiile unui an capricios, alţii, dimpotrivă.

Laurenţiu Baciu, fermier judeţul Bacău, preşe­dinte LAPAR: „Producţia de grâu de anul acesta a lăsat de dorit. Am obţinut jumătate din ce am investit. Dacă anul trecut s-a înregistrat apogeul producţiilor, acum, pe 600 ha, deşi am folosit toate verigile specifice fiecărei culturi, rezultatele au fost mult sub aşteptări. Cauza? Numai şi numai seceta!“

Ştefan Poienaru, fermier judeţul Ialomiţa: „Nu am avut cea mai bună producţie la grâu, dimpotrivă, am avut o producţie slabă pe toată suprafaţa semănată, media fiind în jur de 3.000 kg/ha. Am aplicat tehnologia ca la carte, am semănat soiuri româneşti, însă am avut două situaţii problemă. În primul rând, ca şi în Insula Mare a Brăilei, am avut şi eu probleme cu băltirile, asta fiind şi principala cauză a producţiei slabe, cu aproximativ 40% mai mică faţă de anul trecut. Am avut exces de umiditate, băltiri, luciu de apă pe suprafeţe imense şi asta din cauza precipitaţiilor neuniforme, când în primele 4 luni ale anului am avut şi peste 450 de l/mp, mai mult decât este media multianuală. Iar cea de a doua situaţie, seceta, s-a înregistrat în zonele din afara Insulei, unde am avut grâu semănat. Întreaga cultură a fost afectată de secetă pentru că doar în primăvară am mai avut ceva ploi. Per total, producţia de grâu anul acesta a fost cu 30% mai mică faţă de cea de anul trecut.“

Aurel Placinschi, fermier judeţul Iaşi: „A fost un an mai greu pentru cultura grâului, în general, şi totuşi am realizat o producţie de aproximativ 6 tone/ha, mai exact 5.900 kg. Am efectuat între 2 şi 3 tratamente fitosanitare, plus fertilizarea necesară, atât toamna cât şi primăvara, după ce porneşte grâul în vegetaţie. Am semănat 960 ha şi aproximativ 40% din suprafaţă a primit 3 fertilizări în primăvara şi erbicidările de rigoare.

În condiţiile unui an dificil, sunt mulţumit de producţie. Am valorificat o parte, dar aşteptăm un preţ mai bun, mai ales că în piaţă va fi o lipsă de porumb şi chiar de soia.“

Nicolae Sitaru, judeţul Ialomiţa: „În zona mea producţia la grâu a fost destul de bună, atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ. Am semănat aproximativ 800 ha de grâu şi am avut o producţie medie de 7,7 tone/ha. Ca tehnologie, culturii i-au fost atri­buite toate lucrările necesare.

Momentan nu am vândut nimic, mai aştept, cu toate că eu cred că preţurile nu vor creşte spectaculos, dar vor mai creşte. Dacă ar fi să mă raportez la producţia de anul trecut, în ferma mea rezultatele au fost mai bune, însă nu şi în întreaga zonă.“

Larissa Loredana Sofron

Cu ocazia „Zilei grâului şi orzului“ care a avut loc pe 3 iunie 2015 la INCDA Fundulea, au fost evidenţiate noile creaţii de grâu şi orz ale cercetătorilor din acest institut, creaţii care au fost prezentate în câmpul de ameliorare şi în loturile demonstrative alături de alte soiuri proprii sau de altă provenienţă, dovedindu-se superioritatea acestora.

Sunt binecunoscute de cultivatori soiurile valoroase de grâu ca Flamura 85, Dropia, Glosa, Litera, Izvor ş.a. care s-au cultivat pe suprafeţe ce depăşesc 60% din suprafaţa cultivată cu grâu în ţara noastră şi care s-au dovedit rezistente la factorii nefavorabili de mediu şi la boli obţinând producţii ridicate şi cu calităţi de panificaţie corespunzătoare.

Faţă de aceste soiuri, care reprezintă o ştachetă foarte ridicată, şi-au propus cercetătorii de la INCDA Fundulea, în frunte cu acad. Nicolae N. Săulescu, ca, printr-o muncă minuţioasă, de mai mulţi ani, să obţină noi creaţii, superioare celor existente. Astfel, în ultimii 4 ani (2011-2014) au fost omologate 4 soiuri de grâu de toamnă care răspund celor mai ridicate exigenţe ale cultivatorilor.

F.D.L. MIRANDA este un soi semiprecoce omologat în anul 2011. Are talia ceva mai înaltă (100-110 cm), este rezistent la iernare şi cădere şi este cel mai rezistent soi în ceea ce priveşte încolţirea boabelor în spic. Realizează sporuri de producţie de 10-20% faţă de soiurile martor amintite mai sus. Este un soi bun pentru morărit şi panificaţie. Se recomandă a se cultiva în sudul şi vestul ţării, în Moldova şi Dobrogea.

OTILIA este un soi precoce omologat în 2013, cu talia mai mică (75-92 cm). Este rezistent la iernare şi cădere, dar şi la secetă şi arşiţă. Realizează sporuri de producţie de 5-6% faţă de soiul Glosa şi de 9-14% faţă de celelalte soiuri luate ca martore.

PAJURA – soi precoce omologat în 2014, cu caracteristici superioare privind rezistenţa la iernare, cădere, secetă şi arşiţă, dar şi la principalele boli ale grâului. Realizează sporuri de producţie de 5-8% faţă de Glosa şi este bun pentru morărit şi panificaţie.

PITAR – soi precoce omologat în 2014, are talia 80-95 cm, cu masa hectolitrică mai mare (79-82 kg/hl) şi este superior soiului Glosa în ceea ce priveşte calităţile pentru morărit şi panificaţie.

Soiuri de orz şi orzoaică de toamnă

AMETIST – soi semiprecoce de orz, cu 6 rânduri de boabe în spic, omologat în 2012. Are talia medie, cu spicul lax, rezistent la iernare, cădere şi boli, cu conţinutul în proteină de 9,9-12,3%. Realizează producţii de 6,5-8,7 t/ha. Se cultivă în toate zonele favorabile orzului.

SMARALD – soi omologat în 2013, are spic de lungime medie, este rezistent la factorii de mediu şi boli şi realizează producţii ridicate, până la 9,3 t/ha. Faţă de soiul martor Dana, înregistrează sporuri de 19%.

SIMBOL – soi omologat recent, în 2015. Are talia medie spre înaltă şi poate realiza producţii ridicate şi la densităţi mai reduse de plante (350-380 plante/m2). A înregistrat spor de producţii de 17% faţă de soiul Dana.

ARTEMIS – soi de orzoaică, cu două rânduri de boabe în spic. A fost omologat în 2012. Este un soi semiprecoce, cu talia medie spre înaltă, rezistent la iernare, cădere şi boli, în special la virusul îngălbenirii şi piticirii. Realizează producţii de 6,5-8,6 t/ha. Se poate cultiva în toate zonele pretabile culturii orzului.

Din cele de mai sus rezultă că, în viitor, cultivatorii îşi pot alege de la Institutul Fundulea cele mai valoroase soiuri de grâu şi orz, adaptate cel mai bine la condiţiile pedoclimatice din ţara noastră, cu potenţial de producţie ridicat şi calităţi superioare de panificaţie la grâu şi de furajare sau alte folosinţe la orz.

Reamintim că un mare fermier, dr. ing. D. Muscă de la Curtici – Arad, cultivă pe sute de hectare numai soiuri de la INCDA Fundulea şi obţine constant, an de an, producţii de 7-8 t/ha.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Comuna Ulmu, judeţul Călăraşi, a fost recent scena prezentării a patru noi soiuri de grâu din portofoliul companiei Syngenta. Cortina a fost trasă direct în câmp, acolo unde participanţii prezenţi la evenimentul organizat de Alcedo, în parteneriat cu Syngenta, au putut vedea cu ochii lor noile creaţii ştiinţifice testate în loturile demonstrative ale companiei. Este vorba despre Bologna, Moisson, Ingenio, Illico, soiuri despre care reprezentanţii companiei spun că au fost create pentru a răspunde exigenţelor fermierilor. Două dintre acestea, mai exact Illico şi Ingenio, vor debuta pe piaţă anul acesta. Celelalte două, Bologna şi Moisson, vor fi disponibile începând cu anul viitor.

Pentru că totul începe cu soiuri de calitate venim în înaintarea celor interesaţi de performanţă cu prezentarea succintă a câtorva caracteristici ale noilor creaţii.

Illico este un soi nearistat, destinat segmentului de panificaţie, recomandat în special pentru sud-vestul Moldovei. Acesta are un potenţial de producţie ridicat, cu o densitate optimă de 400-450 boabe germinabile/m², toleranţă bună la cădere, în condiţii pedoclimatice normale, care rezistă la -15° Celsius fără strat de zăpadă şi -20° Celsius cu strat de zăpadă, timp de cinci zile consecutiv. În ceea ce priveşte toleranţa la secetă, soiul Illico are nevoie de 450 litri de apă/ciclu vegetaţie pentru un minim de producţie.

Ingenio, cel de-al doilea soi care va fi comercializat de anul acesta, este un soi aristat, cu o calitate ridicată pentru panificaţie, cu un potenţial de producţie ridicat şi o productivitate stabilă. Are o toleranţă medie la -13° Celsius fără strat de zăpadă (vârful frunzelor este afectat moderat când nu este afectat de zăpadă) şi -19° Celsius cu strat de zăpadă. Pentru o producţie minimă are nevoie de 400 litri apă pe ciclu de vegetaţie. Se pretează pentru sud-estul, sud-vestul şi sudul Moldovei.

Tehnologia aplicată celor două varietăţi de grâu cuprinde produsele Menara, Amistar Xtra, Karate Zeon, dar şi regulatorul de creştere Moddus.

Bologna este un soi ameliorator, semitimpuriu, cu putere de înfrăţire foarte bună. În plus, este un soi de grâu umblător, asta însemnând că, în cazul în care nu poate fi semănat în toamnă, poate fi semănat primăvara devreme. Este un soi foarte bun de panificaţie. Are un gluten de până la 32%.

Moisson este realizat pentru producţii foarte mari, cu o toleranţă foarte mare la boli. O caracteristică esenţială a acestui soi este că frunza stindard este de fiecare dată sub lan. Ţinând seama de faptul că 40% din producţie este realizată de frunza stindard, această particularitate îi conferă o rezistenţă sporită în faţa arşiţei. În câmpul de cercetare, producţia medie obţinută a fost de 8,5 tone.

Laura ZMARANDA

Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare de la Caracal a găzduit Ziua grâului şi a rapiţei, o manifestare care a reunit 13 companii furnizoare de seminţe şi pesticide prezente pe piaţa din România. Din cele 2.500 de hectare aparţinând staţiunii, 8 hectare de grâu şi 8 de rapiţă, aflate de o parte şi de alta a drumului, au fost etichetate pentru a marca loturile demonstrative. Astfel s-au aşternut la picioarele fermierilor prezenţi la eveniment cele mai noi soiuri de grâu şi ultima generaţie de hibrizi de rapiţă. Totul pentru a putea compara şi a lua o decizie corectă de cumpărare.

Fermierii au fost invitaţi să analizeze fiecare câmp experimental în acompaniamentul reprezentanţilor companiilor producătoare de sămânţă care şi-au prezentat noutăţile etalând fiecare beneficiu oferit de soiul sau hibridul însămânţat.

Pentru sezonul de toamnă 2015 oferta de cereale este extrem de bogată, acoperind tot spectrul de la grâuri timpurii, tardive, aristate, nearistate până la soiuri de triticale care încep să atragă tot mai mulţi cultivatori pentru că au o rezistenţă crescută la boli şi o evoluţie mai nepretenţioasă pe timpul vegetaţiei.

Deşi am participat alături de invitaţi la întreaga vizită în câmp, spicuiesc doar câteva dintre noutăţile aduse de furnizorii de seminţe, pentru că spaţiul nu permite prezentarea celor 80 de soiuri de grâu şi chiar mai multe de rapiţă câte am putut admira la Caracal.

Dacă vorbim de grâu, fermierii îşi doresc soiuri rezistente cu productivitate mare şi calităţi de panificaţie. Pentru ei am aflat de la reprezentanta firmei Donau Saat că au adus în România câteva soiuri de grâu Durum, destinat panificaţiei, în special pastelor făinoase. „Pe lângă soiurile Durum aş aminti de campionii noştri care oferă cea mai mare productivitate: Amicus – la grâu nearistat, urmat de Vulcanus şi Roland, două soiuri aristate care ating producţii de 6 tone la hectar. O altă noutate o reprezintă soiul de orz Carmina, aflat în primul an de cultură la noi în ţară şi care vine din programul propriu de ameliorare pe care firma îl implementează în România. Este un soi timpuriu de talie mijlocie, cu o rezistenţă îmbunătăţită la principalele boli şi caracteristici de calitate foarte bună“, a declarat Alina Volintiru, director de marketing la Donau Saat.

Strecurându-mă printre fermieri am avut ocazia să aud şi comentariile acestora. „La grâu am văzut câteva soiuri interesante, Renesansa, Mulano, Calazu, cu calitate şi producţie bună“, spune Vasile Laurenţiu Polojan, un fermier din judeţul Dolj. Dacă unii preferă soiurile străine, alţii insistă pe cele româneşti, nelăsându-se înduplecaţi de oferta multinaţionalelor. „Tot soiurile româneşti m-au atras. Soiul Glosa rămâne preferatul meu, pe acesta îl am în cultură şi nu m-aş despărţi de el. Ceea ce îmi place la el este constanţa producţiei“, ne explică Cristian Şuican.

Trecând strada pentru a vedea şi hibrizii de rapiţă, am ajuns la firma Maisadour al cărei reprezentant ne-a îmbiat nu doar cu informaţii tehnice despre „Cum să stăpânim cultura de rapiţă“ pentru a îmbunătăţi producţia la hectar, ci şi cu hibrizi noi. Unul dintre aceştia este Luki, un hibrid înregistrat anul acesta şi care a oferit o producţie cu peste 10% mai mare faţă de competitori, după cum spun specialiştii firmei.

Concluzia este, după cum spunea Constantin Soare, director la Adama, că interesul tuturor celor prezenţi este profitul. Iar Adama are soluţia prin care fermierii pot proteja cât mai economic culturile. „La cereale produsul cheie este fungicidul Zamir pe bază de tebuconazol şi procloraz şi adjuvantul Velocity. Apoi mai avem două insecticide Lamdacehalotrim şi Mavric, despre care puţini fermieri ştiu că este protectorul albinelor şi care se poate folosi atât la cereale, cât şi la rapiţă. De asemenea, avem 2 regulatori de creştere – Cicogan avânt ca substanţă activă Clormecoat şi Optimus, care are la bază Trinexapac.“

Patricia Alexandra Pop

• În Vaslui, peste 6.000 ha au fost cosite

După o primăvară cu umiditate excesivă în sol, prima lună de vară aduce evenimente agrometeorologice neplăcute. Seceta pedologică s-a instalat în mai multe zone din ţară, în special în teritoriile cu risc ridicat la secetă și deșertificare, cu indicele de ariditate între 0,05-0,65, temperaturi medii anuale mai mari de 100 grade C și o sumă a precipitaţiilor medii anuale între 350-550 mm, iar a celor din perioada de vegetaţie (aprilie-octombrie), între 200-350 mm.

Seceta pedologică extremă și puternică, la grâu

Potrivit specialiștilor agrometeorologi de la ANM, la începutul lunii iunie, la cultura grâului de toamnă, rezerva de umiditate în profilul de sol 0-100 cm prezenta valori scăzute și deosebit de scăzute în Moldova, Crișana și Banat, cea mai mare parte a Dobrogei și Munteniei, local în estul Olteniei, sud-vestul și sud-estul Transilvaniei. Ca urmare, în regiunile respective s-a instalat seceta pedologică moderată, puternică și izolat extremă. Fenomenul înseamnă că, față de o aprovizionare optimă cu apă (1.200-1.500 mc/ha) sau satisfăcătoare (900-1.200 mc/ha), există zone cu 200-300 mc/ha (secetă extremă) în Botoșani, parțial Iași, Neamț, Buzău, Galați, Constanța, estul Timișului și Aradului și cu 300-600 mc/ha (secetă pedologică puternică) în Vaslui, Bacău, Vrancea, Tulcea. Seceta pedologică moderată (600-900 mc apă/ha), care nu reprezintă risc pentru cultură, putând fi corectată la prima ploaie, s-a instalat într-un areal mai larg, corespunzător județelor Brăila, Ialomița, Giurgiu, Teleorman, Olt, Timiș, Arad, Bihor și parțial Alba, Prahova și Ilfov. Cum luna iunie face parte din perioada critică a cerealelor de toamnă, respectiv când acestea au nevoie de umiditate pentru a parcurge etapa de maturitate a bobului, seceta pedologică extremă și puternică, în lipsa precipitațiilor imediate, ar putea avea efecte negative asupra cantității și calității producției.

Efecte minore la porumb

La culturile de porumb, pe adâncimea de sol 0-50 cm, conținutul de apă indică valori scăzute și deosebit de scăzute în Moldova, sud-vestul și sud-estul Transilvaniei, parțial în Dobrogea, Muntenia și Banat. Pe acest profil de sol, în funcție și de cerințele plantei în faza de vegetație corespunzătoare perioadei în care ne aflăm (iunie), umiditatea este considerată optimă la 800-970 mc apă/ha și satisfăcătoare la 600-800 mc apă/ha. Din analiza agrometeorologică rezultă că, la începutul lunii iunie, seceta pedologică extremă (sub 150 mc/ha) este prezentă în județele Botoșani, Iași, Galați, parțial Timișoara, Caraș-Severin și Hunedoara, iar seceta pedologică puternică ar corespunde suprafețelor agricole din județele Suceava, Neamț, Bacău, Vaslui, Buzău, Brăila, Tulcea și parțial Vrancea și Constanța. Perioada critică pentru prășitoare, adică a consumului maxim de apă pentru dezvoltarea plantei, corespunde lunilor iulie-august, deci teoretic seceta pedologică nu are deocamdată impact major, efectele putând fi anulate prin căderea precipitațiilor. Dacă în zonele unde s-a instalat seceta pedologică extremă și puternică se prelungește intervalul fără ploi, atunci ar putea apărea probleme, plantele oprindu-se din creștere.

Ce spun fermierii

Ing. Doru Andrici, președintele Asociației cultivatorilor de cereale și plante tehnice Botoșani: „În lanurile unde s-a aplicat tehnologia completă culturile arată frumos, e de văzut ce va fi dacă nu va ploua; acolo unde s-a lucrat din economie și după ureche, culturile sunt sub orice critică. La prășitoare au de suferit cele care s-au semănat târziu. Pe Valea Jijiei, în sud-estul județului, sunt câmpuri întregi unde porumbul e abia în câteva frunze. La ora aceasta, dacă ar ploua măcar 20 l/mp, s-ar trece de acest punct critic.“

Ing. Valeriu Călin, președintele Asociației producătorilor agricoli de cereale și plante tehnice „Agroceres“ Buzău: „La noi, culturile de grâu și de rapiță se apropie de recoltat, în două săptămâni în mod singur vom intra cu combinele cel puțin la rapiță. Nu cred că rapița este afectată de lipsa de umiditate din sol, dar la grâu s-ar putea să rămână bobul șiștav, dacă nu va ploua în următorul interval de timp. În ceea ce privește porumbul, în general arată bine, mă rog, la mine în fermă arată bine, e la 40-45 cm.“

Ing. Ion Bălan, președintele Asociației fermierilor Tulcea: „În clipa de față (n.n. – începutul lunii iunie) grâul arată încă bine. Dacă într-o săptămână ar ploua, am zice că toate culturile de toamnă – rapița, orzul și grâul – ar fi reușite pentru anul acesta. Dacă nu, vor exista probleme în special la grâu, unde producția se va reduce semnificativ; el este acum în faza de lapte-ceară și este important să aibă apă în limita lui de consum. Orzul și rapița nu cred să sufere influențe semnificative. La culturile de primăvară e nevoie de apă. Prășitoarele, aflate în faza de creștere, deci de consum sporit, s-ar putea să aibă dificultăți dacă seceta pedologică se menține. Cât despre irigații, ele funcționează pe aproximativ 10.000 ha: sistemul ANIF e activ undeva în zonele Baia, Sabangia, Măcin, iar în Deltă, la Murighiol, Nufărul etc. exploatațiile agricole au propriile amenajări.“

Ing. Ioan Nechifor, președintele Asociației producătorilor Vaslui: „Undeva, în centrul județului, și nu doar acolo, avem fermieri care au trecut la cositul grâului, măcar să câștige din el un furaj bun. Sunt așadar sole unde, chiar dacă plouă, nu mai putem recupera nimic. Estimez această suprafață la 6.000 ha. În fine, dacă s-ar păstra cultura, ar fi o producție de 500-1000 kg/ha. Pe de altă parte, unele culturi de primăvară au fost semănate târziu din cauza condițiilor din primăvară și fie nu au răsărit deloc, fie arată rău. Vorbind despre irigații, Vasluiul are o suprafață amenajată de 18.000 ha, dar funcționează cam pe 4.000 ha. Sunt fermieri care au accesat fonduri europene în acest scop, dar investițiile în modernizarea stațiilor nu-s gata, deci și pe ei i-a prins seceta pe picior greșit.“

Ing. Grigore Petre, președintele Asociației cultivatorilor de cereale și plante tehnice Galați: „Tot ce vă pot spune este că eu am în fermă sistem de irigații. În rest, da, seceta s-a instalat, n-a mai plouat din aprilie, iar grâul are acum un consum mare de apă și va avea de suferit fără precipitații.“

Ing. Viorel Matei, președintele Asociației cultivatorilor de cereale și plante tehnice Timiș: „Realitatea din Timiș este alta. Până în martie, în vestul județului am avut exces de umiditate pe 160.000 ha. Din această cauză culturile de primăvară s-au semănat târziu și în condiții foarte proaste. Pe urmă a urmat acest val de secetă. Dacă vine o ploaie, că de irigații/desecări vorbim doar în campanii electorale, solul bun de la noi ar ajuta plantele să-și revină. Culturile de toamnă, adică cele care au rămas și nu au fost afectate de băltirile din februarie-martie, arată bine. Dar eu spun că, la păioase, dacă vom avea 20% minus de producție, scăderea este cauzată de excesul de umiditate din toamnă și primăvară, nu de lipsa de apă de-acum. Una peste alta, punând la un loc excesul de apă de acum trei luni și lipsa umidității de azi, estimez că vom avea o recoltă satisfăcătoare comparativ cu anii trecuți.“

Maria BOGDAN

Uniunea Europeană a eliberat săptămâna aceasta licențe de export pentru 533.000 de tone de grâu, numărul total al licențelor emise pentru sezonul iulie 2014/iunie 2015 situându-se la 15,3 milioane de tone, sub nivelul de 15,9 milioane tone în perioada similară a anului trecut, arată datele oficiale publicate joi, transmite Reuters.

De asemenea, în cursul acestei săptămâni, UE a eliberat licențe pentru exportul a 179.000 de tone de orz, ceea ce duce totalul pentru acest sezon la 4,5 milioane tone, mai puțin comparativ cu 4,8 milioane tone anul trecut, precum și licențe pentru exportul a 119.000 tone de porumb, adică un total de 1,5 milioane tone pentru acest sezon comparativ cu 2,1 milioane tone anul trecut.

Joi seara, prețul grâului pe piața europeană era în creștere cu 0,5%, sau un euro, până la 193 de euro pe tonă, ca urmare a deprecierii monedei europene și a anunțului că Egiptul a cumpărat grâu din Franța.

Moneda euro a coborât, joi, la cel mai scăzut nivel din ultimii 11 ani, în raport cu dolarul, în condițiile în care piețele valutare au fost luate prin surprindere de decizia Băncii Naționale a Elveției, care a renunțat la pragul minim de 1,20 franci pentru un euro.

Deprecierea monedei euro, precum și competiția redusă din partea unor exportatori ca Rusia și Ucraina, a determinat firma de consultanță Strategie Grains să își îmbunătățească estimările privind exporturile UE de grâu moale în acest sezon cu 2,1 milioane tone, până la 29,3 milioane tone.

Sursa Agerpres

Direcţia Agricolă Suceava, instituţia care monitorizează situaţia terenurilor agricole din judeţ, are prognoze bune şi foarte bune pentru anul agricol 2014. Specialiştii instituţiei estimează că în acest an se vor obţine producţii peste media ultimilor ani la toate culturile însămânţate pentru că în 2014 noţiunea de secetă nu a existat în agricultura judeţului, nu sunt semnalate probleme majore cu bolile foliare care apar de la umiditate, iar rezerva de umiditate din sol din momentul de faţă este suficientă.

Suprafaţa cultivată cu grâu şi secară în judeţ este de 16.812 ha, iar producţia ar putea depăşi 3.150 kg la ha, faţă de 2.700 kg la ha cât a fost anul trecut, 2.950 kg la ha în 2012 şi 2.600 - 2.700 kg la ha în 2010 şi 2011.

În privinţa calităţii bobului, specialiştii spun că din cauza ploilor acesta a ajuns mai greu la maturitate, deşi paiul este uscat, dar aceasta nu înseamnă o producţie mai mică, ci decalarea perioadei de recoltare, care a început în jurul datei de 25 iulie, cu o întârziere de aproape două săptămâni.

Există şi zone în care recolta la grâu este slabă atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ, mai ales acolo unde nu s-au respectat „verigile tehnologice“, în special nu s-a fertilizat şi erbicidat. La fermierii care au pregătit terenul corespunzător, au administrat amendamente şi stimulente foliare corespunzătoare, precum şi tratamentele pentru boli şi dăunători, producţia este mare.

Preţuri mici la grâu şi în acest an

Preţurile oferite în cazul recoltei din anul acesta vor fi mici, în medie 0,6 lei/kg, cultivarea grâului fiind rentabilă doar pentru fermierii care vor aduna cel puţin 3.500 kg/ha. Aceasta, în condiţiile în care recoltarea unui hectar costă 500 de lei, adică contravaloarea a peste 800 kg de grâu, iar dacă se mai adaugă şi cheltuielile cu pregătitul terenului, sămânţa, înfiinţarea culturii şi lucrările de întreţinere, micul producător individual rămâne cu mai nimic. Referitor la utilaje, în judeţ există suficiente combine şi mijloace de transport, în schimb capacitatea de stocare în silozuri este limitată.

Marea problemă în judeţul Suceava este lipsa locurilor în care agricultorii să îşi poată depozita producţia de grâu. Pe lângă numărul insuficient, majoritatea silozurilor sunt de capacitate mică, câteva zeci de tone, şi sunt amplasate pe lângă fermele zootehnice sau societăţile de panificaţie. Silozuri moderne şi de capacitate mai mare există doar la Dorneşti şi aparţin firmei Nord Intermed Consulting, majoritatea producţiei fiind stocată în depozite de capacităţi mici.

Agricultorii suceveni vând la un preţ foarte mic grâul, anul acesta preţul fiind cuprins între 55 şi 65 de bani kilogramul, cam de două-trei ori mai puţin faţă de preţul obţinut peste câteva luni. La stocuri de câteva sute de tone, pierderile pentru agricultori sunt destul de mari cu producţia depozitată în propriile depozite, aceştia  putând aştepta un timp mai mare până la momentul oportun pentru vânzare.

După 25 de ani renunţă la grâu în favoarea rapiţei

Familia Verdeş din Cornu Luncii se numără printre cei care cultivă cereale în zona Fălticeni de peste 25 de ani. Capul familiei, Toader Verdeş, a predat ştafeta fiului Lucian, care a absolvit atât facultatea, cât şi masteratul în agronomie.

„Cultivăm cereale pe suprafeţe concentrate, adunate la un loc cu mari eforturi. De 25 de ani facem asta, am pornit de la 3 ha de teren moştenite de la părinţi şi am ajuns la 30 ha. Anul acesta avem grâu pe 10 ha, nu am estimat încă producţia, dacă anul trecut am avut 3.500 kg la ha, anul acesta cred că avem în jur de 4 t pe hectar. Calitatea nu este cea mai potrivită în acest an din cauza ploilor foarte dese şi abundente. În zonă, mulţi oameni renunţă la cultura cerealelor în favoarea rapiţei. Intenţionăm şi noi să facem asta, pentru că grâul este ca o loterie. Într-un an ţi-l cumpără, în altul nu, o dată producţia este mai slabă, altădată este mai bună, mai apar şi probleme din cauza intemperiilor. Rapiţa are o desfacere constantă şi sigură, preţul este acceptabil şi, pe lângă cartofi şi porumb, introducem şi rapiţa în rotaţia culturilor“, ne-a spus Toader Verdeş.

Lucian Verdeş lucrează de la 16 ani pământul. În liceu a studiat protecţia plantelor, în facultate a dobândit cunoştinţele necesare despre cultura plantelor, iar la masterat s-a specializat în managementul fermelor şi tehnologii agricole. La fermă nu se ocupă numai de coordonarea activităţilor, lucrează pe tractor şi pe combină, dar se ocupă şi de întreţinerea utilajelor. Tânărul fermier spune că preţul grâului este dat de cerere şi ofertă. Pentru că nu are un siloz, el depozitează cerealele în saci pentru a fi mai uşor vandabile. Şi-ar dori un siloz, dar birocraţia în obţinerea fondurilor europene şi lipsa garanţiei obţinerii unui preţ bun la vânzarea cerealelor l-au determinat să renunţe la această idee.

Agricultorul român ar trebui mai mult ajutat

„Utilajele sunt achiziţionate prin proiecte europene şi prin fonduri proprii. Combina am adus-o din Franţa, am cumpărat-o de la un fermier de acolo. Fermierii francezi au o viaţă foarte liniştită, la ei totul se desfăşoară în mod normal, ei ştiu ce preţ pot obţine pe producţie înainte de a însămânţa, pot să-şi calculeze un profit şi astfel ştiu cât pot investi în utilaje.

La ei agricultorul este ajutat, are un preţ minim garantat la produse, sub valoarea respectivă nu vinde sau îi acordă statul o primă. El ştie înainte de a înfiinţa o cultură cât va obţine la final şi asta îi asigură liniştea necesară continuării activităţii. La noi este destul de greu de obţinut fondurile europene pentru construcţii. Iar dacă le obţii îţi sunt puse atâtea beţe-n roate încât te fac ori să le dai banii înapoi ori să stai să modifici. Am accesat fonduri europene, numai eu ştiu câte drumuri am făcut, câte necazuri am întâmpinat. Dacă s-ar mai simplifica birocraţia, dacă pentru a obţine o hârtie nu ar trebui să umbli pe la două instituţii, dacă procedura nu ar fi aşa de greoaie, poate că am mai fi încercat“, ne-a spus Lucian Verdeş.

Fermierii suceveni spun că un hectar de grâu de la arat şi până la recoltat costă peste 2.000 – 2.500 de lei, având utilaje şi terenuri proprii şi fără a pune la socoteală munca fermierilor.

„Afaceriştii câştigă şi agricultorii pierd. În zona Sucevei nu ai o piaţă a grâului, nu avem cantităţi contractate. Contracte sunt unde suprafeţele cultivate într-o fermă sunt de ordinul sutelor şi chiar miilor de hectare. La asemenea suprafeţe poţi face un contract cu marii retaileri, poţi construi un siloz. În sudul ţării este mai aproape de port, producţia este mult mai mare faţă de zona Sucevei, iar comercianţii de cereale fac contracte unde este mai mult grâu“, ne-a declarat Toader Verdeş.

Silviu Buculei

Ne propunem, în această ediţie, să discutăm aproape totul despre grâu. Pentru aceasta, am vorbit cu un specialist care a avut succes chiar şi în anii mai puţin favorabili, dovedindu-se astfel că, dacă tehnologiile sunt corect aplicate, dacă soiurile alese sunt dintre cele cu potenţial ridicat de producţie, ştacheta se menţine ridicată. Vom vorbi despre toate acestea cu dl dr. ing. Dimitrie Muscă, directorul general al Combinatului Agroindustrial Curtici, Arad.

– Suntem la sfârşitul campaniei de vară, momentul bilanţului. Rezultatele sunt mulţumitoare?

– Într-adevăr, a sosit ora scadenţei şi tragem concluziile. În acest an, Curticiul a făcut poate cea mai mică producţie de grâu din ultimii opt ani – 6.548 kg la hectar. Nu pot spune că sunt mulţumit, dar cauzele sunt deosebit de importante. În iarna anului 2013-2014 am avut 5-6 nopţi în care temperatura a fost pe minus, cea mai scăzută fiind de -5°C. Am discutat şi cu dl prof. Săulescu de la ASAS, creatorul celor mai bune soiuri de grâu din ţară, inclusiv a celui pe care eu îl cultiv, şi dânsul spunea că iarovizarea, trecerea prin fenomenul de iarnă, trebuie să dureze obligatoriu cel puţin 30 de zile. Şi ne întrebăm de unde am făcut totuşi această producţie. Probabil că acea mică vernalizare, de 6 nopţi, şi-a spus cuvântul, deşi ne-a penalizat destul de mult.

– Ce suprafaţă cultivaţi?

– În două societăţi, la Curtici şi la Olari, cultiv 3.500 ha de grâu. Pe o suprafaţă de 1.200 ha, ne-au prins şi pe noi ploile şi a scăzut greutatea hectolitrică. Adică 1 litru de grâu, înainte de ploi, avea 830 g, după ploi avea 750 grame, aşadar a scăzut cu 10%, dar asta este, mergem mai departe. Oricum, chiar şi în acest an capricios soiurile româneşti s-au comportat bine.

– Dar calitatea de panificaţie?

– Grâul care a fost recoltat înainte de ploi este de calitate – 83% greutatea hectolitrică, glutenul 29-30-31, proteină 14,7. Şi asta cu soiuri de grâu de la Fundulea.

Sigur, noi nu ne vindem grâul acum, pentru că, spre marea mea surprindere, am înţeles că şi la ora actuală doar procentul grâului recoltat este de 64%, ceea ce înseamnă că preţurile vor fi foarte mari. Referitor la grâul pe care l-au prins ploile, în cantitate de 6.800 t, îl avem în partidă separată şi îl folosim la hrana animalelor, într-un procent de 30% din masa de furaj (30% grâu, 70% porumb). Deci nu avem probleme.

La ora actuală, noi avem 444 litri de apă căzută până la finele lunii iulie, media multianuală fiind de 575 litri. Este foarte mult. S-au dezvoltat în mod deosebit culturile de primăvară – porumb, floarea-soarelui, lucernă, furaje ş.a., dar pentru cele de toamnă umiditatea exagerată este destul de dăunătoare.

– Dar chiar şi în condiţiile unui an ca acesta, producţia realizată la dvs. este bună. Ce credeţi că v-a salvat? Mergeţi doar pe soiuri de la Fundulea sau pe mai multe?

– Pe două: Glossa şi Boema. Eu nu vreau să dau lecţii, dar am lansat ca idee ceea ce fac eu. Am mers pe densităţi foarte mari. Densitatea, la mine, nu este sub 780 boabe germinabile pe metru pătrat. Discutam cu directorul Verzea de la Staţiune că voi încerca şi cu mai mult. Ce se întâmplă? În condiţiile în care mergi pe o densitate mai mică, grâul, vrând-nevrând, produce fraţi. Aceştia consumă, pentru că emit, la rându-le, frunze şi spice fiecare cu 8-10 boabe. Asta înseamnă 25% dintr-un spic normal, provenit din planta-mamă. La acest spic din frate şi boabele sunt mai anemice. Dacă merg pe densitate mai mare, opresc înfrăţirea, pentru că grâul îşi autoreglează densitatea pe care o poate suporta. Neavând densitatea suficientă, grâul emite fraţi şi în toamnă, şi în primăvară. Fraţii din toamnă mai fac câteva boabe dar cei din primăvară, netrecând prin perioada de iarovizare, nu mai fac. Dar el consumă, ia din mâncare, din îngrăşământul pe care i-l dau.

– Am o curiozitate: dvs. aţi mărit densităţile şi tendinţa este de a le spori în continuare. Sunt susţinute aceste măsuri şi de fertilizări suplimentare?

– Nu putem merge haotic. Avem un consum specific şi ştim: o tonă de grâu consumă 25 kg de azot, 18 kg de fosfor, 23 kg de potasiu, luând elementele de bază, fără a vorbi de microelemente. Dacă nu dai îngrăşăminte, degeaba dai densitate foarte mare căci planta, neavând mâncare, piere, se autorăreşte, se elimină. Apoi trebuie intervenit cu tratamente în perioada de vegetaţie. La soiurile intensive, oriunde în lume veţi vedea că grâul are o densitate chiar mai mare decât la noi. Trebuie susţinut însă cu tratamente fito pentru a menţine aparatul foliar sănătos.

– Meteorologii au estimat că vom avea şi o toamnă atipică, cu zile foarte călduroase, întretăiate de ploi torenţiale. Ne pregătim de anul agricol 2015. Ce măsuri se impun a fi luate din acest moment, referindu-ne la grâu?

– Se pregăteşte terenul care a fost cultivat cu rapiţă. Este o cultură care lasă samulastră şi aceasta trebuie distrusă prin ierbicidare. Terenul se pregăteşte în septembrie, iar după 1 octombrie începem semănatul grâului. În rest, la mine cel puţin, grâul vine după cultura de porumb, de rapiţă, de porumb siloz, lucernă.

– Este importantă respectarea acestei rotaţii?

– Este obligatorie. În toată cariera mea n-am semănat grâu după grâu sau porumb după porumb. Mai ales la acesta din urmă, din cauza insectelor, a diabroticii americane este exclusă cultivarea în monocultură.

– Ce soiuri veţi folosi în anul agricol 2014-2015 şi câte hectare de grâu veţi cultiva?

– Am avut la grâu – în parcele, nu pe toată suprafaţa – producţii de până la 8.700 kg/ha. Dar vorbim de parcele de 150 ha. Aşadar, nu renunţ la grâul de la Fundulea şi voi rămâne la aceeaşi suprafaţă.

– Începe fiecare semănatul grâului în funcţie de condiţiile existente. Este importantă respectarea unui anumit interval şi până la ce dată trebuie finalizat?

– Cu data întârzierii nu-i problemă, ci cu data devansării semănatului. În condiţiile în care semănăm, cel puţin în zona noastră, înainte de 1 octombrie, este periculos, pentru că afidele sunt vectorii transportării unor virusuri, mai ales virusul piticirii grâului, ori a altor boli pe care le pot duce aceste mici insecte şi le transmit culturii următoare dacă au condiţii optime de zbor. Am făcut într-un an un test şi am semănat orz în intervalul 22-25 septembrie. A venit o ploaie, a răsărit în câteva zile şi vreau să vă spun că am avut probleme, indiferent ce i-am făcut. Odată infestat cu virusul piticirii, nu am putut scoate mai mult de 2.200 kg. S-a dovedit astfel că nu este bine. Mai bine mergem mai târziu, mărind doza de sămânţă la hectar, decât să semănăm mai devreme.

– Înţeleg că faceţi în acelaşi timp şi o fertilizare.

– Obligatoriu, cum omul nu poate trăi fără mâncare, nici planta nu poate. Unii se bazează pe faptul că în sol se generează în fiecare an o anumită cantitate de elemente nutritive – azot, fosfor, potasiu – din masa verde din paie, din coceni, din vrej de soia, de rapiţă; prin descompunere, acestea se transformă în humus, respectiv în elemente nutritive. Dar asta este puţin. De exemplu, se poate duce un azot până la 50 kg/ha, echivalentul a 2 t de grâu/ha, nimic mai mult. Mulţi folosesc îngrăşăminte pe bază de azot (azotat, uree etc.). Eu merg în exclusivitate pe un tip de îngrăşăminte: azot, fosfor, potasiu, îngrăşăminte complexe. Cu potasiu puţin, pentru că am 200 părţi/milion echivalent rezervă în sol şi atunci vin cu potasiu în cantitate mică, pe unele parcele, în rest, nu. Dar niciodată n-am semănat fără 500 kg de îngrăşăminte complexe pe hectar. În condiţiile acestui an, cu ploile care le-au spălat şi levigat în profunzime, vreau ca din toamnă să merg pe 550-600 kg îngrăşăminte la hectar.

Gheorghe VERMAN

2014 a fost un an dificil pentru agricultori, care şi-au văzut producţiile serios reduse din cauza condiţiilor meteo dificile. Aproape de sfârşitul lunii iulie, la nivel de ţară, recoltatul la grâu nu era încă finalizat, rămânând de recoltat încă 30% din suprafeţe, potrivit datelor oficiale. Cel mai probabil, producţia afectată de ploi va folosi mai mult pentru hrana animalelor şi mai puţin pentru panificaţie, susţin fermierii.

Poienaru: „Pierderi de 30% la grâu“

Ştefan Poienaru, proprietarul grupului de firme Agrofam Feteşti, spune că la data de 28 iulie recol­tase circa 80% din suprafeţele cultivate cu grâu, cu „pierderi de 30% şi deprecieri calitative drastice“. Media la hectar pe terenurile recoltate a variat între 4.200 kg şi 4.500 kg, faţă de 5.500 kilograme, la cât se ridicau estimările iniţiale.

„Dacă nu ploua şi vremea ne lăsa să intrăm în câmp, alta era situaţia. Calitatea este proastă, o să vindem grâul ca furaj, la preţuri derizorii care nu ne acoperă costurile. În unele zone, grâul este căzut la pământ şi chiar a încolţit“, a precizat Poienaru. La finele lunii iulie, în zonă kilogramul de grâu se achiziţiona cu 64 de bani, pe termen scurt nefiind aşteptată o majorare a preţului, a mai spus Poienaru, care a avut cultivate cu grâu circa 6.000 ha. Pierderi semnificative au fost înregistrate şi la rapiţă, cultură la care agricultorul a pierdut aproximativ 30% din producţie.

„Pe suprafeţele recoltate înainte de ploi (undeva la 85% din terenuri) producţia a fost ceva mai bună. Acum, însă, pe măsură ce trece timpul, calitatea scade“, se plânge agricultorul. În loc de o producţie de trei tone de rapiţă la hectar, s-a obţinut pe unele parcele două tone, şi aceasta afectată calitativ.

Dimitrie Muscă: „Producţie mai mică cu o tonă“

Dimitrie Muscă, director general CAI Curtici, a obţinut în acest an la grâu o producţie de 6.548 kg la hectar, cu aproape 1.000 kg mai mică decât se aştepta, din cauza ploilor. El spune că producţia a fost influenţată nu doar de ploi, ci şi de iarna „dificilă“, cu diferenţe mari de temperatură. Dacă înainte de ploi masa hectolitrică era de 83, după ploi se ajunsese la 750 de grame. Agricultorul spune că nu a avut grâu încolţit, însă oricum  pentru el nu era o mare problemă dacă se confrunta cu această situaţie, pentru că numai fermele de animale din cadrul grupului folosesc anual o cantitate de circa 5.000 de tone de grâu.

La rapiţă, producţia de pe cele 1.200 ha cultivate a fost de peste patru tone, însă au existat şi suprafeţe pe care recolta a fost mai mică cu până la o tonă.

Marian Nedu: „Calitate mai slabă decât în 2013“

Marian Nedu, un agricultor din Ialomiţa, care lucrează circa 1.700 de hectare la Căzăneşti, a reuşit să termine recoltatul grâului în jurul datei de 15 iulie. El susţine că l-a ajutat mult faptul că a avut combine performante şi a reuşit să folosească orice moment în care nu a plouat. Precipitaţiile l-au încurcat mai mult la orz, mai ales în prima parte a campaniei. În ceea ce priveşte calitatea grâului, Nedu susţine că este ceva mai slabă raportat la anul trecut, fără să existe diferenţe foarte mari. Cantitativ, cu şase tone la hectar, producţia se situează cam la acelaşi nivel.

„A fost un an dificil, cu multe anomalii. Iarna cu secetă a marcat clar nivelul producţiei, după care au venit ploile din primăvară. În zonă, mulţi agricultori au avut producţii mai mici şi pe fondul densităţii mai mari decât normale la cultura grâului (grâul a înfrăţit), o greşeală de pe urma căreia au avut de pierdut“, a precizat Nedu.

La Focşani, în schimb, producţia la grâu a fost bună, chiar dacă ceva mai mică comparativ cu alte zone, undeva la 4.500 kilograme la hectar, după cum susţine Petrică Azoiţei, director general Agroind Focşani, explicabil însă în condiţiile terenului nisipos de aici.

Constantin: „70% din grâu era recoltat la 25 iulie“

Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, a declarat în data de 25 iulie la Alba-Iulia că, până la acea dată, era recoltată aproape 70% din suprafaţa însămânţată cu grâu.

„Pe zona Ardealului cred că nu sunt probleme foarte mari şi estimările pe care le-au avut sunt conforme cu ceea ce recoltează. Într-adevăr, la nivel naţional, ploile n-au adus avantaje pentru grâu, dar au adus avantaje pentru alte culturi şi trebuie să punem lucrurile în balanţă“, a spus Daniel Constantin.

Ministrul Agriculturii a subliniat că la rapiţă campania s-a încheiat. „Avem deja estimările finale, pentru că nu am colectat toate datele, dar s-a încheiat şi aşteptăm cu nerăbdare să începem şi la celelalte categorii“, a declarat Daniel Constantin. Acesta a precizat că agricultorii vor putea primi adeverinţe încă de la începutul lunii august pentru producţia vegetală şi de la începutul lunii septembrie pentru zootehnie, astfel încât să aibă resursele financiare necesare începerii campaniei de toamnă.

Ioana Guţe

Dacă în urmă cu o lună – două mai toată lumea îşi făcea planuri de producţii-record pentru acest an, vremea defavorabilă din ultima perioadă a dat peste cap calculele agricultorilor. Nu doar că producţiile sunt mai slabe cantitativ decât cele de anul trecut, dar mulţi se întreabă chiar dacă mai are rost să recolteze grâul, culcat la pământ pe suprafeţe însemnate. Agricultorii spun că nu au mai avut de-a face cu un an aşa de capricios de câteva decenii.

2014 se dovedeşte un an dificil pentru agricultorii români, care se aşteptau la producţii bune atât cantitativ, cât şi calitativ. În loc de producţii însemnate, acum nu se gândesc decât cum să-şi acopere cheltuielile, mai ales că şi preţul de achiziţie a grâului este modest. Iar situaţia se întâlneşte peste tot în ţară. În Bacău, de exemplu, în jurul datei de 19 iulie nu se recoltaseră decât 5% din suprafeţele cultivate cu grâu şi 70% din cele cu rapiţă, după cum afirmă Daniel Ciobanu, vicepreşedinte LAPAR. Cât despre nivelul producţiilor, acesta este greu de prognozat, în condiţiile în care recolta diferă chiar şi pe aceeaşi solă. Oricum, producţiile nu se vor ridica la nivelul aşteptărilor şi în niciun caz la volumul celor de anul trecut. „Este greu să facem estimări, când este atâta neuniformitate pe câmp. Au fost vijelii, ploi torenţiale, boli pe care nu le-am putut stăpâni, iar acum nu putem intra pe teren să recoltăm din cauza ploilor. N-a plouat toată primăvara cât a plouat în ultimele săptămâni. Noi sperăm să nu fie afectată calitatea, pentru că în Bacău grâul s-a maturat târziu“, a declarat Ciobanu. În ceea ce-l priveşte, se aşteaptă la o producţie în cadrul fermei sale de 4.500 kg la grâu, respectiv 3.000 kg la rapiţă.

Pentru agricultorul din Bacău, 2014 este cel mai greu an din întreaga sa activitate. Ciobanu spune că au mai fost ani ploioşi şi până acum – în urmă cu cinci ani, de exemplu – însă nu s-a mai întâmplat ca nici măcar în partea de sud a ţării să nu se poată recolta din cauza vremii defavorabile. „Este un an atipic, nici în sud nu s-a terminat recoltatul. În Teleorman, de exemplu, mai sunt de recoltat circa 10% din suprafeţele cu grâu, deşi s-a început în urmă cu trei săptămâni. Eu de două săptămâni mă chinuiesc să strâng rapiţa şi nu reuşesc să lucrez mai mult de 3-4 ore pe zi“, a declarat Ciobanu. Acesta este îngrijorat şi de preţurile mici practicate de traderi. „Au avansat preţuri foarte mici ca să ne bucurăm de alea mici“, spune Ciobanu. La grâu, de exemplu, s-a început de la 0,56 de bani/kg, după care s-a crescut uşor la 0,62-0,64 de lei/kg în ultimele zile (n. red. – 19 iulie).

Constanţa: Grâu furajer, în mare parte

Gheorghe Lămureanu, un agricultor cunoscut din judeţul Constanţa, spune că a început recoltatul la grâu în jurul datei de 18 iunie, însă tot mai are de recoltat circa 50% din suprafeţe. Dacă din punct de vedere cantitativ producţia nu e foarte slabă, când vine vorba de calitate lucrurile stau cu totul altfel. „Cantitativ, producţia nu este neapărat slabă, însă calitativ lasă de dorit. Vorbim de grâu furajer aproape în totalitate pentru ce s-a recoltat la mijlocul lunii iulie. Niciodată în ultimii 40 de ani nu am mai întâlnit o asemenea situaţie. În iunie am avut precipitaţii, cât în întreg anul 2013. În Constanţa recoltatul este întârziat şi la alte culturi, cum ar fi muştarul sau mazărea“, afirmă Lămureanu, care se plânge de nivelul scăzut al preţurilor. La mijlocul lunii iulie, agricultorii primeau pe tona de grâu şi de orz cu 50 de euro mai puţin comparativ cu perioada similară din 2013, preţul fiind în jurul a circa 150 de euro pe tonă.

Arad: Producţie afectată de ploi şi şoareci

La Arad 2014 a fost un an bun, chiar dacă atacul de şoareci şi ploile din ultima perioadă au redus producţia cu circa 10%. În cazul agricultorilor care au aplicat tehnologie vorbim de 5-6 tone de grâu la hectar, în timp ce pentru ceilalţi nivelul este de 3-4 tone la hectar, după cum susţine Ioan Andru, preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli – ARAGRA 2008 – Arad.

Problemele sunt legate însă de calitate, pentru că s-a redus greutatea hectolitrică de la 75-80 la sub 70, în timp ce glutenul a ajuns de la un procent de 25-28 la 18-22. În acelaşi timp, 2-3% din boabe erau încolţite, susţine Andru. La mijlocul lunii iulie mai trebuiau recoltate 20-30% din suprafeţe, în condiţiile în care din cauza ploilor, cel puţin în Banat, vorbim mai mult de grâu furajer decât de panificaţie. Recoltatul se apropia de sfârşit şi la rapiţă, cultură la care în acest an au fost obţinute producţii foarte bune, adică circa patru tone la hectar, în condiţiile aplicării tehnologiei.

Şi în Timiş mai erau de recoltat suprafeţe importante, conform estimărilor, undeva la 35-40% din total. Producţia a fost bună pentru agricultorii care au reuşit să recolteze înainte de ploi, susţine Samson Popescu, un fermier din zonă care se află în această situaţie şi care a obţinut undeva la 5-6 tone de grâu la hectar. Pentru cei care nu au aplicat tehnologie nici nu se pune problema de grâu de panificaţie, ci mai mult de grâu furajer.

„Nu este un an excelent pentru că rezultatul final este mult sub aşteptări. Cu cât trece timpul şi se întârzie recoltatul, calitatea grâului scade“, susţine Popescu. În Timiş preţul de achiziţie pentru grâul de panificaţie era de 0,61-0,65 lei/kg, în timp ce la cel furajer nivelul era de 0,50 lei/kg.

Olt: Grâu de panificaţie, doar în prima fază

În judeţul Olt, pentru grâul recoltat în prima parte a campaniei, calitatea a fost bună pentru panificaţie, iar nivelul producţiei similar celui de anul trecut, acesta variind de la 3.500 kg la hectar până la 5.000 kg la hectar. Începând cu a doua jumătate a lunii iulie, calitatea a scăzut şi vorbim mai mult de grâu furajer, ba chiar s-a ajuns ca mulţi agricultori să-şi pună problema dacă să renunţe sau nu să-l recolteze deoarece grâul este culcat la pământ, după cum susţine Ilie Popescu, preşedinte Liga Producătorilor Agricoli din Olt. Preţul de achiziţie pentru kilogramul de grâu variază între 0,58 lei/kg şi 0,68 lei/kg. La rapiţă, în schimb, mai sunt suprafeţe mici de recoltat, producţiile din acest an fiind foarte bune faţă de 2013, cu niveluri cuprinse între 2.500 kg şi 3.700 kg la hectar.

Argeş: Rapiţă mucegăită

Ploile din ultima perioadă au produs pagube şi în judeţul Argeş, unde a fost semnalat fenomenul de mucegăire a rapiţei, producţia din acest an fiind cu mult mai mică faţă de estimările iniţiale ale producătorilor. La grâu, în schimb, la mijlocul lunii iulie, agricultorii se temeau că nu vor putea intra prea curând la recoltat, nefiind exclus ca grâul să încolţească.

„Nu am reuşit să recoltăm decât orzul şi un pic din rapiţă – o parte din ea a prins mucegai. Este dezastru în acest an. Să sperăm că vom putem intra la grâu, să nu înceapă să încolţească. Culturile au avut producţii bune, ba chiar au arătat foarte bine, după care au apărut problemele din cauza ploilor. La rapiţă ne gândeam să obţinem 4.000 kg la hectar şi am obţinut 3.200 kg pe anumite parcele“, a declarat Ionel Chiriac, administratorul firmei Agro Consulting Chiriac.

Şi fermierii din judeţul Ilfov susţin că din cauza vremii capricioase din ultimele săptămâni au fost nevoiţi să-şi revizuiască la jumătate estimările privind producţia la grâu din acest an. Dacă iniţial aşteptau o producţie medie de 7.000 kg/ha, în situaţiile în care s-a aplicat tehnologie, acum îşi fac planuri pentru 4-5 t/ha.

„Estimam în iunie o producţie mai mare decât anul trecut, dar au venit diferenţele de temperatură, noaptea 12-13°C şi ziua 25-28°C, iar această diferenţă a făcut ca boabele să nu se mai dezvolte bine pe vârf. Au rămas boabe foarte mici şi aşa scad şi producţia, şi greutatea hectolitrică. Am pierdut din punctul acesta de vedere şi cantitativ şi calitativ“, a declarat Ilie Dan, preşedintele Asociaţiei Fermierilor din judeţul Ilfov.

Constantin se fereşte de cifre

La mijlocul lunii iulie, vicepremierul Daniel Constantin, ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a declarat că producţia totală de grâu va fi cunoscută la finele lunii iulie sau începutul lunii august, când se va încheia campania de recoltat. El nu a dorit să facă estimări privind nivelul producţiei, pentru a nu „influenţa“ piaţa.

„Azi (n. red. 14 iulie) avem finalizată recoltarea la grâu pe 37% din suprafaţă. Stăm bine la orz, acesta a fost deja recoltat, la rapiţă suntem undeva la 80% şi la orzoaică tot la 80-90%. Emoţii mari avem la grâu. Cred că dacă nu aveam ploile din ultimul timp se putea vorbi despre producţii-record. Nu vreau să dau cifre pentru că nu vreau să influenţăm preţul. Este foarte important pentru fermieri ca după un an în care au muncit foarte mult să aibă un preţ corect. Aşteptăm să vedem cum se încheie campania“, a declarat Daniel Constantin în cadrul unei vizite la un agricultor din judeţul Ilfov.

Potrivit datelor Ministerului Agriculturii, în toamna lui 2013 au fost semănate circa 2,21 milioane hectare cu grâu, secară şi triticale, cu orz – 313.172 hectare, cu orzoaică de toamnă – 88.767 hectare şi cu rapiţă pentru boabe – 405.025 hectare.

Ioana GUŢE

România și Republica Moldova pot redeveni, împreună, grânarul Europei, prin colaborarea în domeniul agricol, a declarat, joi, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, la reuniunea ministerială a Parteneriatului Estic de la Chișinău.

'Prin colaborarea în domeniul agricol, România și Republica Moldova pot redeveni, împreună, grânarul Europei. Prin facilitățile oferite de statutul de membru al Uniunii Europene, România și-a îmbunătățit masiv performanța în domeniul agricol, lucru care se va întâmpla și pe parcursul anilor următori. Acest lucru s-a văzut anul trecut nu doar din punctul de vedere al producției agricole a României ci și prin deschiderea pe care țări importante, precum China, au manifestat-o față de sectorul agricol românesc. Dacă România are aceste oportunități, de ele poate beneficia și Republica Moldova', a precizat Daniel Constantin.

De asemenea, ministrul Agriculturii a evidențiat în cadrul reuniunii că prioritățile de dezvoltare rurală și măsurile de intervenție aferente PNDR 2014-2020 sunt în strânsă corelare cu prioritățile de dezvoltare identificate la nivelul Acordului de Parteneriat pentru România și vizează asigurarea unei abordări unitare între nevoile specifice pentru dezvoltare rurală și cele naționale.

Ministrul a mai subliniat că acest eveniment este unul foarte important în promovarea prosperității statelor partenere, în realizarea cu succes a unui real schimb de informații și bune practici pentru atingerea dezideratului comun de a asigura o dezvoltare agro-alimentară durabilă și un mediu rural modernizat și atractiv pentru generațiile tinere.

În ceea ce privește principalele provocări cu care se confruntă agricultura și mediul rural, Constantin a afirmat că unul dintre cele mai importante lucruri îl constituie existența unei politici clar formulate, care să ofere predictibilitate și ușurință în implementare, discutată și agreată cu mediul de afaceri, mediul academic și de cercetare.

Pentru perioada 2014-2020, din analiza nevoilor elaborată pentru viitorul Program Național de Dezvoltare Rurală al României s-au identificat ca principale provocări: restructurarea fermelor, în special a celor mici și mijlocii în ferme orientate către piață; reînnoirea generațiilor în exploatațiile agricole; modernizarea continuă a sectorului de procesare; dezvoltarea infrastructurii de bază și a serviciilor în zonele rurale și crearea de locuri de muncă în mediul rural.

Totodată, Daniel Constantin a subliniat faptul că atenuarea efectelor schimbărilor climatice constituie una dintre preocupările permanente ale ministerului.

Șeful MADR și-a manifestat disponibilitatea de a împărtăși colegilor din țările participante la eveniment experiența României în ceea ce privește elaborarea politicilor și consultările cu mediul privat, organizarea instituțională, implementarea standardelor. De altfel, și România, la rândul său, are de învățat din experiența celorlalte state, pentru ca împreună cu acestea să poată fi puse bazele unei agriculturii performanțe în regiune, cu consecințe benefice asupra investițiilor și creșterii schimburilor comerciale.

Ministrul român al Agriculturii a participat joi la reuniunea ministerială a Parteneriatului Estic pe tematica agricultură și dezvoltare rurală, care a avut loc la Chișinău și la care au luat parte responsabilii pentru agricultură din statele membre ale UE, Republica Armenia, Republica Belarus, Georgia, Republica Moldova și reprezentanți ai Comisiei Europene. AGERPRES

În momentul de faţă piaţa grâului şi a porumbului este blocată pentru că nu se mai vinde nimic, susţin fermierii. În silozuri a mai rămas cam o treime din producţia din acest an, stocată în aşteptarea unor preţuri mai bune de către cei care au avut capital să realizeze lucrările de toamnă. La grâu, cel puţin, nu se aşteaptă o presiune asupra preţului până la sfârşitul anului pentru că procesatorii şi-au făcut deja stocuri consistente. În schimb, a crescut puternic cererea, şi implicit, preţul la floarea-soarelui.

Singura excepţie, floarea-soarelui

„În prezent, nu se mai vinde şi nu se mai cumpără niciun bob. La preţurile actuale s-a blocat piaţa. Oamenii au mare nevoie de bani, dar nici la preţurile acestea (n. red. preţul unui kilogram de grâu sau de porumb se învârte în jurul valorii de 50 de bani, iar la floarea-soarelui este de 1,7 lei/kg) nu poţi să vinzi. Stau cu marfa în siloz şi aşteaptă să crească preţurile“, a declarat Marian Topală, preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli Iaşi.

„Piaţa este, într-adevăr, blocată. Nu se mai cumpără nimic în port în afară de floarea-soarelui. Toată lumea caută floarea-soarelui. Ne-au tot zis că există un excedent de 5 milioane de tone producţie în ţările UE, că nu are nimeni nevoie de floare. Şi, uite, acum se exportă floarea-soarelui“, a declarat Daniel Ciobanu, vicepreşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România.

Dacă preţul la grâu a crescut uşor, la floarea-soarelui cotaţia s-a majorat semnificativ. „E adevărat, piaţa este blocată la grâu, dar cererea a crescut la floa­rea-soarelui. Pe bursă preţul la grâu a crescut cu 20 de euro până pe la 160-168 de euro, în timp ce la floarea-soarelui creşterea a fost de 40 de euro, până la 375-380 de euro. E normal ca piaţa să fie mai bună pentru floarea-soarelui decât pentru grâu“, a arătat Ilie Popescu, preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli Olt.

O treime din producţie, depozitată

În orice caz, cărţile au fost făcute pentru producţia de grâu din acest an. A mai rămas ceva doar la cei, puţini la număr, care au avut bani să înceapă lucrările de toamnă.

„În general mai există grâu pe stoc doar la oamenii care au avut ceva capital ca să facă lucrările şi să-şi plătească datoriile. Aceşti oameni au strâns grâul şi nu l-au dat la preţuri mici. Acum este firesc să crească preţul. Toţi şi-au fixat o ţintă de 750-800 de lei pe tonă şi-i dau drumul doar când piaţa ajunge la acest preţ, în general după începutul anului următor“, a precizat Popescu.

Şi la porumb fermierii aşteaptă vremuri mai bune

Nici la porumb situaţia nu este mai roz în privinţa preţurilor. Aşa că, fermierii care-şi permit, aşteaptă vremuri mai bune.

„La porumb nu se mişcă mai nimic pentru că preţurile sunt foarte jos. Nu sunt mulţi doritori să vândă la 0,48 – 0,49 lei/kg, din care se mai scad serviciile de uscare. La grâu mai toată lumea a vândut ce a avut pentru că oamenii au avut nevoie de bani pentru însămânţări, pentru motorină. A mai rămas ceva grâu pe la micii producători, cam 30-35% din producţia din acest an“, a arătat Constantin Bazon, preşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice Vrancea.

Preţurile vor rămâne cam la nivelul de acum până la sfârşitul anului, cred fermierii.

„Procesatorii şi-au făcut stocuri de grâu, aşa că rezistă măcar două luni. Deci nu cred că se va mai schimba ceva în preţ în scurt timp. Până la urmă, pe ce a mai rămas, preţurile se vor aduna şi la noi conform bursei, pe undeva pe la 180-190 de euro. Nu 130 de euro ca acum!“, a mai spus Bazon.

Ioana GUŢE