Problemele cauzate de secetă din toamna trecută obligă fermierii să acorde o atenţie mai mare lucrărilor de îngrijire a suprafeţelor însămânţate cu grâul de toamnă. Pe suprafeţe însemnate, grâul a ieşit din iarnă rărit şi slab înfrăţit, ceea ce va afecta negativ producţia de grâu din acest an.

În atenţie va trebui să stea fertilizarea lor cu îngrăşăminte azotate şi cu îngrăşăminte foliare cu macro şi microelemente, aplicate fazial în 2-3 reprize cu scopul de a acoperi cât mai bine nevoile de hrănire a plantelor.

Aplicate imediat la desprimăvărare, îngrăşămintele cu azot asigură plantelor o putere de regenerare mare, stimularea formării de noi fraţi și a primordiilor productive ale plantei.

Calculul dozei de azot la hectar din acest an va ţine cont de starea culturii grâului, ceea ce va însemna o majorare a dozei cu 10-20 kg s.a la hectar.

Timpul de administrare a îngrăşămintelor cu azot şi doze la hectar

– În mustul zăpezii (februarie-martie), jumătate din doza calculată. Restul, administrat fracţionat, astfel:

1. de la terminarea înfrăţirii la împăiere;
2. de la împăiere la apariţia ultimei frunze (frunza standard);
3. de la înspicare la coacerea boabelor în lapte

– Vom alege cu grijă zilele cele mai propice pentru o eficacitate cât mai mare a lucrărilor aplicate, precum și pentru uniformitatea lor pe toată suprafaţa.

– Aplicarea fertilizărilor şi a tratamentelor foliare pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor va fi pârghia principală de sprijin al producţiei de grâu din acest an.

Ing. agronom Vladimir GONCEARU

În toamna anului 2018 s-a însămânțat o suprafață de 3.004.800 ha, din care grâul ocupă 2.055.682 ha, orzul 266.585 ha și rapița 476.936 ha.

Culturile agricole se prezintă astfel:

• orzul şi grâul de toamnă sunt în faza de formare a frunzei a treia şi respectiv înfrățire;
• cultura de rapiţă parcurge etapa de dezvoltare a aparatului foliar.

La această dată, ritmurile de creștere se desfășoară normal la culturile semănate în perioada optimă și pe terenurile cu umiditate suficientă iar culturile sunt uniforme și viguroase.

Culturile de toamnă prezintă în această primăvară câteva particularități care impun măsuri tehnologice specifice, care să stimuleze pe cât posibil vegetația și să elimine orice concurență a buruienilor din cultură.

Având în vedere evoluția vremii, în această perioadă se aplică îngrășămintele minerale pe bază de azot şi potasiu la culturile de toamnă,  în funcție de zonă, fiind necesară realizarea unei fertilizări suplimentare cu azot.

Luând în considerare și rezerva de umiditate existentă în sol, se recomandă fracționarea dozei de azot, în 3-4 etape, în vederea sporirii gradului de utilizare a îngrășămintelor cu azot,  prin menținerea unei concentrații mărite, în zona de maximă dezvoltare a rădăcinilor la grâu.

Datorită faptului că prognoza vegetativă la cultura de grâu indică valori reduse ale taliei plantelor cu internodii scurte, nu se recomandă utilizarea regulatorilor de creștere.

Se recomandă utilizarea îngrășămintelor foliare cu microelemente și macroelemente ușor asimilabile asociate cu tratamente fitosanitare pentru echilibrarea nutriției.

La această dată, nu a fost semnalată nicio suprafață afectată de boli sau dăunători specifici, însă ținând cont de încălzirea vremii este necesară supravegherea permanentă a culturilor, astfel încât efectuarea tratamentelor de primăvară să se facă în stadiile primare ale manifestării bolilor/dăunătorilor.

O atenție specială se impune a se acorda stării de aprovizionare a solului cu apă, urmărindu-se în mod deosebit adaptarea intervențiilor tehnologice capabile să conserve apa existentă în sol.

Sursa: madr.ro

Pe piața românească se întâlnesc sute de soiuri și hibrizi de cereale și plante tehnice din care cultivatorii pot alege pe cele care asigură nivele, calitate și, mai ales, stabilitate recoltelor.

Organismele vegetale se comportă conform condițiilor în care au fost create, fiind capabile să asimileze atât condițiile optime de vegetație, cât și perioadele de stres provocate de diferiți factori, cu mențiunea stabilității producției. Creațiile românești sunt cel mai bine adaptate la condițiile pedoclimatice din țara noastră.

Referindu-ne la soiurile de grâu de toamnă, care ocupă, în fiecare an, mai mult de jumătate din suprafața cultivată în România, ultimele creații sunt soiuri semipitice, cu rezistență superioară la iernare și secetă, cu gene pentru precocitate, pentru rezistență la principalele boli și cu potențial de producție ridicat.

Soiul Glosa are o largă adaptabilitate ecologică, fiind cel mai răspândit soi în cultură.

Soiurile Boema și Izvor au demonstrat că și atunci când realizează niveluri de producții foarte ridicate, în condiții de secetă severă, depășesc cu 15-20% nivelul celorlalte soiuri.

Soiul Pitar reușește să-și mențină calitățile superioare de panificație și la niveluri ridicate de producție întrucât îți menține conținutul ridicat de proteine în bob. La fel și celelalte soiuri.

Acum preocuparea cercetătorilor este realizarea de soiuri adaptate la schimbările climatice pentru alimentație sănătoasă, pentru agricultura durabilă și ecologică. Aceste calități ale soiurilor românești au făcut să fie solicitate pentru a se cultiva în Canada, Ungaria, Turcia, Argentina ș.a. Așa se explică și aprecierea grâului românesc de către specialiști de înaltă clasă și cu mare experiență în activitatea de producție, precum dr. ing.

• Buzdugan și dr. ing. D. Muscă, aceștia constituind adevărate repere pentru ceilalți cultivatori.

Dr. ing. Lucian Buzdugan, care conduce activitatea în Insula Mare a Brăilei, la întrebarea „cum alege soiurile cultivate“ răspunde: „Activitatea din agricultură este o afacere serioasă, nu este o joacă. Nu-mi permit să însămânțez 18-20.000 ha cu orice soi de grâu. Am în testare zeci și sute de soiuri și hibrizi de la toate culturile și le cultiv numai pe cele care, pe parcursul a 3 ani, și-au dovedit superioritatea. Așa am ajuns să cultiv grâu și soia din soiuri românești.“

În afară de soiurile de soia create la SCDA Turda, la INCDA Fundulea, în ultimul timp s-au realizat soiurile:

• Oana F – soi timpuriu cu bună toleranță la secetă și arșiță;
• Crina F – soi semitimpuriu rezistent la cădere și scuturare;
• Camelia F – rezistent la secetă, arșiță, scuturare și conținut ridicat de proteină.

Dr. ing. Dimitrie Muscă, de la Curtici – Arad, cultivă numai grâu de Fundulea (Glosa, Izvor) care asigură, an de an, peste 7-8 t/ha, cu foarte bune calități panificabile.

Fermierul Mihai Nicula, Olt, cultivă Glosa și Miranda, care i-au asigurat peste 8 t/ha, indiferent care au fost condițiile climatice. Din porumb cultivă hibridul Olt care este rezistent la secetă și arșiță și este cerut de țărani la arendă întrucât se păstrează bine și are peste 10,7% proteină în bob, bun pentru mămăligă.

Mihai Pantelimon, Bacău: „Cele mai bune rezultate le-am obținut cu Glosa.“

Ing. Cătălin Popa, Vrancea, menționează că este un fan al grâului de la Fundulea.

Alexandru Grăniceru, Constanța, cultivă grâu Glosa și porumb Olt.

Ion Vlădulescu, Olt, a realizat 10 t/ha grâu cu soiul Otilia.

Dumitru Avădanei, Botoșani, este producător de sămânță de grâu din soiurile Glosa, Pitar, Izvor și porumb din hibrizii Oituz, Paltin și ultima creație de la Fundulea, neomologat încă, H-423, cu bob sticlos, bogat în proteină, bun pentru mălai grișat.

În mod asemănător Institutul asigură fermierilor români soiuri de mazăre performante și sunt în curs de realizare soiuri de toamnă, precum și valoroși hibrizi de floarea-soarelui și plante furajere. Colectivul de cercetători de la INCDA Fundulea este hotărât ca în continuare să furnizeze cultivatorilor români soiuri și hibrizi de înaltă performanță, capabili să facă față deselor schimbări climatice.

Seceta prelungită din toamna anului 2018 a produs un deficit de umiditate pe profilul 0-20 cm, care se încadrează în limite scăzute și foarte scăzute, pe aproape întreg teritoriul țării. 

În aceste condiții, fermierii au fost nevoiți să semene grâul în sol uscat și din cauza uscăciunii să rezulte un pat germinativ necorespunzător. Datorită deficitului de umiditate, suprafețele de grâu semănate în toamnă au răsărit târziu și neuniform, iar altele după primele ploi sau urmează să răsară în timpul iernii ori chiar primăvara timpuriu.

Se impune urmărirea de către fermieri a stării de vegetație a grâului pe parcursul iernii, prin luarea de „monoliți“ din parcelele semănate cu grâu, pentru a determina stadiul de vegetație în care se găsesc plantele și eventualele pierderi de boabe neîncolțite și putrezite și cele distruse de ger.

Pe timpul iernii, plantele de grâu nu intră într-un repaus total, ci într-o perioadă de vegetație intitulată criptovegetație sau denumită de unii vernalizare sau iarovizare. Este bine de știut că în acest stadiu se formează noi primordii foliare și radiculare și pornirea proceselor de diferențiere a conului vegetativ, din care va rezulta mai târziu spicul.

Se poate spune pe drept cuvânt că are loc faza de însăilare a elementelor pro­ductive a plantelor de grâu. O caracteristică fiziologică a grâului o constituie absorbția azotului la temperaturi scăzute și utilizarea lui la formarea creșterilor menționate mai sus.

Aplicarea îngrășămintelor cu azot în timpul iernii sau primăvara timpuriu este necesară deoarece asigură plantelor o putere de regenerare și o creștere mai intensă. La administrarea azotului se cer diferențieri legate de gradul de răsărire, de stadiul vegetativ al plantelor, de asprimea iernii sau dacă doza de azot s-a aplicat fracționat înainte sau la semănat.

În funcție de starea de vegetație, doza de îngrășământ se poate abate în sus față de doza inițială, mai ales atunci când grâul este rar, dar trebuie să evităm excesul care duce la formarea unei mase vegetative care favorizează căderea plantelor și expunerea lor la bolile foliare.

Ing. agronom Vladimir GONCEARU

În 2017 și 2018 s-a vorbit despre producții istorice (record) la cereale. Dea Domnul să fie așa, că ne mai scoate agricultura din anumite încurcături financiare! 2017 a fost, într-adevăr, un an agricol fast, la fel pesemne și 2018, deși i-am auzit pe mulți fermieri povestind că producția la porumb n-a fost atât de grozavă. În fine, trecem peste asta. La altceva ne gândim. La cifrele statistice. La felul în care sunt ele colectate, în primul rând. Și-apoi discutăm despre evoluția suprafețelor și producțiilor la cereale de bază, grâu și porumb.

Din 2007 încoace nu avem nicio îndoială că suprafețele declarate sunt cât de cât apropiate de realitate. Și asta pentru că fermierii înscriu date corecte pentru a primi subvenția europeană la hectar. Falsul se lasă cu sancțiuni. Inclusiv pe fiecare cultură se colectează cifre reale. Dar avem serioase îndoieli că producțiile sunt cu adevărat cele înscrise în statisticile transmise în final către INS. Aducem argumente. Marii fermieri, la un moment dat, trebuie să raporteze producția obținută, altfel se încurcă în contabilitate și-și creează probleme cu legea. Dar micii fermieri (gospodăria țărănească) nu fac asta pentru că n-au nicio obligație în acest sens. Nici măcar nu declară undeva cât porumb sau grâu au recoltat, iar circuitul economic îi scapă printre degete. Aici intervin direcțiile agricole județene, cele care realizează raportările. Specialiștii Daj-urilor nu au timpul fizic necesar să meargă din ogradă în ogradă pentru a estima producțiile, așa că le măsoară din ochi și le pun din... condei. Nici în relația cu fermierii mari nu stau prea bine, în sensul în care societățile comerciale au încă rezerve să le declare lor cifrele. Dar aici să zicem că totul se poate retușa când se confruntă bazele de date de la APIA, direcțiile agricole și finanțe. În consecință, avem mari rezerve că producțiile înscrise în statistici chiar sunt cele care există și faptic. De un plus sau un minus (poate de ordinul zecilor sau sutelor de mii de tone) e clar că se poate discuta. Treaba e că nu are cine să verifice aceste aspecte, că nu avem un mecanism de control. Așa că luăm de bun ce ni se servește.

Grâu

Dacă ar fi să glumim, am făcut un ocol de peste două decenii pentru a ajunge, în 2013-2017, la aproximativ aceeași suprafață de grâu pe care România o cultiva în 1990. Pe plan european, Institutul Național de Statistică ne spune că, la grâu, România ocupă locul cinci ca suprafață cultivată, după Franța, Germania, Polonia și Spania, și locul patru la producția realizată, după Franța, Germania, Regatul Unit și Polonia. În statistica internă, privind cifrele din perioada de după aderarea la UE, raportată la anul etalon 1990, remarcăm faptul că diferența de producție este semnificativă. Inginerii știu că, în condiții de neirigare și a climei din regiune, deci un fel de a rămâne la dispoziția Celui de Sus, producția nu-i cel mai bun indicator pentru a marca evoluția (involuția) sectorului. Dar este unul pentru a măsura performanța. Progresele (în teren) sunt remarcabile, toate generate de gama de mașini pe care o au la dispoziție marii fermieri, de tehnologiile inovative de cultură, de inputurile de calitate etc. Așa că, de exemplu, producția medie din 2017, de 4.888 kg/ha, este una mincinoasă. Specialiștii din corporații au dus recolta inclusiv în anul 2018, unul extrem de ciudat din punctul de vedere al climei, la 7-8 tone/ha! Prin anii ’90, maximul care se obținea în câteva IAS-uri de elită se oprea undeva la 6-6,5 tone/ha! În rest însă media ducea în anii favorabili la un cel mult 4 tone/ha.

Revenind în 2017, județele din Bărăgan și câmpiile Olteniei sau de Vest au depășit media națională. Cea mai mare producție medie s-a obținut în Ialomița (5.995 kg/ha), județul fiind urmat de Călărași (5.549 kg/ha), Constanța (5.413 kg/ha), Timiș (5.395 kg/ha), Arad (5.315 kg/ha), Brăila (5.246 kg/ha), Buzău (5.186 kg/ha), Teleorman (5.107 kg/ha) și Olt (5.072 kg/ha). Mai observăm că, începând cu 2013, ultimul din cadrul exercițiului bugetar european 2007-2013, după ce agricultura a beneficiat de proiecte de modernizare a fermelor (utilaje, în principal), suprafața cultivată cu grâu s-a stabilizat în jurul a 2 milioane de hectare. Avem, de asemenea, și o constanță a producției, cu un plus pentru 2017, an care a avut și condiții meteo excelente. Dacă s-ar pune la punct și sistemul de irigații, evident că lucrurile ar sta mult mai bine.

Porumb

Cultura de porumb boabe n-a renunțat să-și revendice locul de cereală vedetă în România. Remarcați (cu excepția anului 2010 – minus și 2012 – plus) că suprafața rămâne din 1990 și până astăzi în zona 2,4-2,6 milioane de hectare cultivate. Cu producția medie, ca și la grâu, au fost fluctuații generate în principal de condițiile meteo. Interesant este că totuși, ca producție totală, au fost cinci ani (șase, dacă socotim și 2018), când producția a trecut de 10 milioane de tone, acest aspect generând semne de constanță. La nivelul UE, România deținea, în 2017, prima poziție ca suprafață (urmată de Franța, Ungaria, Italia și Polonia) și locul al doilea, după Franța, ca producție. În 2018, pentru care nu avem date finale de la INS, sunt semnale că România ar fi depășit ca producție totală Franța.

În 2017 fermierii români au obținut cea mai mare producție medie de porumb boabe: 5.959 kh/ha. Recordul îl deține județul Ialomița, cu o medie de 8.367 kg/ha, urmat de Neamț (7.858 kg/ha) și Călărași (7.718 kg/ha). Producții medii de peste 6 tone la hectar s-au mai înregistrat în Bihor, Maramureș, Brăila, Satu Mare, Buzău, Tulcea, Giurgiu, Teleorman, Ilfov, Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt, Vâlcea și Arad. Ciudat este că două dintre cele mai mari producătoare din țară, am numit județele Constanța și Timiș, au avut rezultate modeste, cu medii de 5.786 kg/ha, respectiv 5.202 kg/ha, într-un an despre care s-a afirmat că a fost cel mai bun din punct de vedere climatic. Marii fermieri au depășit însă, știm bine, producția de 10 tone la hectar. Ca și la grâu, media este trasă în jos de recoltele oarecum modeste din micile gospodării, unde nu se aplică corect tehnologia de cultură.

Maria Bogdan

Informația privind pierderea anuală de 100 de milioane de tone sol fertil ne aduce în zona marilor probleme. Pierderea anuală de 500 mii tone de grâu şi reducerea pericolului pentru viaţa solului sunt de actualitate, putând fi rezolvate în mare parte.

De ce?

Odată cu noul secol XXI, marii fermieri indigeni şi occidentali care au cumpărat teren s-au dotat cu utilaje agricole, cu tehnologie de mare randament. Echipamente care seamănă simultan cu pregătirea terenului peste 60 ha pe zi şi unde viteza este factorul decisiv. Utilaje ideale pentru fertilizări şi tratamente foliare, producţii de peste 8 tone de grâu la hectar, toate acestea se fac în mare viteză.

Totuşi, are loc o pierdere importantă din recoltă şi din viaţa solului. De ce?

„Vinovat“ se face fabricantul agregatului de semănat cu tasare pe rând şi pregătire simultană a terenului pentru că n-a comunicat modul de folosire: pe lângă efectele tasării pe rând, ar mai trebui să ştie să facă şi urme după dorinţa clientului...

Aceste urme sunt fermecate: pot salva grâul de la îngheț, pot aduna mai multă apă din precipitaţii şi chiar reduce cantitativ şi să domolească vântul în rigolă şi să reducă eroziunea eoliană.

Şi alte efecte ale impactului atmosferic cu suprafaţa rigolată de urme se încheie cu spor consistent de recoltă.

Am trimis broşuri prin poştă în 2013 în 21 de judeţe la 500 de ferme cu peste 1.000 de hectare, cu documente fotografice, unde se văd rânduri semănate cu grâu îngheţat şi, alături, de-un verde frumos. „Gurile rele“ mi-au transmis că la viteză mare se ridică accidental brăzdarele şi rămâne sămânța la suprafață... Și astfel trebuie nivelat... Viteza înseamnă randament economic bun peste 60 de hectare, dar... zicem şi noi, nu se compară cu un spor de recoltă de 50-60 tone la 100 de hectare.

Rezolvarea problemei este deosebit de simplă, dar greu de îndeplinit. Decizia fermă a fermierului ar trebui să conducă la reducerea vitezei la semănat. Până nu rămâne sămânţa afară... aceasta este viteza corectă de lucru. Punct. Urmează decuplarea dispozitivului de nivelat. Astfel, apar urmele de tasare la 12,5 cm și se deschid mici rigole. Dar, deplin este la 17,5 cm, reglarea aceasta se face cu ajutorul fabricantului, cu o cheltuială nesemnificativă.

Calculul...

Calculul este făcut la nivelul producţiei anilor ’90. Astăzi, este cu mult mai mare, iar inestimabilă este viaţa solului ucisă prin pulverizare permanentă şi fără rost de moftul vitezei şi de obişnuinţa nivelatului.

Calcularea celor 500 de mii de tone este: sporul de recoltă de 500 kg per ha/la un milion de hectare. Nivelul efectului minim pe care îl aduce impactul atmosferic, cu suprafaţa rigolată de urmele de tasare pe rând. Experiențele comparative: semănat la 12,5 şi nivelat se compară cu 17,5 cm cu tasare pe rând care s-a făcut mulţi ani, în perioada 1993-2002, în două Staţiuni de Cercetări şi două foste IAS-uri. Sporul de producţie la 17,5 cm cu tasare pe rând depăşeşte 10%.

Noul impact atmosferic determinat de un covor de urme de tasare adânci de 3-4 cm şi o deschidere de 17,5 cm poate să realizeze o diferenţă de temperatură de 10 grade faţă de neted şi să protejeze plantele la îngheţ. Sunt două vârfuri de lance la care se adaugă multe îmbunătăţiri esenţiale care schimbă radical condiţiile de vegetaţie a culturilor de toamnă şi constituie sporul de recoltă.

Tabel: Producţia de grâu semănat la 12,5 cm/17,5 cm.

Anii 1994-2002

Tabelul cu toate rezultatele este publicat în broşura „Să ocrotim pământul care ne hrăneşte“ din 2013 şi în numărul 290 al revistei Lumea Satului (versiunea tipărită). Pentru abonamente: https://www.lumeasatului.ro/magazin/

Ing. Eugen Florea

Pe toate posturile de televiziune, pe toate canalele de radio și în toate publicațiile se vorbește despre ce an agricol senzațional a fost 2018, cât de mult porumb și ce recoltă de floarea-soarelui s-au obținut. Dar agricultorii nu prea iau parte la aceste discuții și cei care stau prin preajma lor nu-i văd zâmbind decât cu o jumătate de față. Cu celălalt ochi privesc spre cer și plâng. Motivul îl reprezintă seceta prelungită, o secetă istorică, după cum spun unii. Conform datelor furnizate de Administrația Națională de Meteorologie, rezervele de apă din sol sunt „scăzute și deosebit de scăzute, seceta pedologică fiind moderată, puternică și extremă, în aproape toată țara. Rezerva de apă din sol prezintă valori satisfăcătoare, local în centrul și nord-estul Transilvaniei, izolat în nordul Olteniei“. Adică, tradus în limbajul curent, uscat este totul. Ce se întâmplă concret în diferite zone ale țării am aflat de la mai mulți fermieri, care ne-au împărtășit, fiecare, necazurile lor.

„Parcă am fi copiii vitregi ai României!“

Dimitrie Muscă, care este unul dintre reperele agriculturii românești, povestește că își începe ziua cu studiul buletinelor meteorologice. „Este dezastru ce se întâmplă“, consideră domnia sa.

„Deja am întors 1.300 de hectare de rapiță. Au mai rămas doar 450 ha, pe care cultura a răsărit, cu o densitate de 25-30 plante/m². Nu știu ce o să se întâmple cu ele și cum o să se dezvolte în condițiile astea.“ Cât despre grâu, lucrurile stau și mai mult sub semnul îndoielii: „Ici și colo a răsărit câte un pâlc de grâu. Între aceste zone, nu e nimic. Pe alte suprafețe, grâul a răsărit, apoi, din cauza uscăciunii, s-a uscat pur și simplu. Aceste suprafețe sunt compromise total. Mai sunt și zone unde grâul stă în pământ ca în sac. Cel puțin acolo va răsări atunci când va avea condiții. Practic, abia la primăvară vom putea avea un tablou mai exact. Cert este că e nevoie de cel puțin 100 litri de precipitații/m² ca să ieșim din situația aceasta“, apreciază dl Muscă. „Evident că prețul la care se va ajunge la anul la rapiță și la grâu va fi serios crescut de toate aceste pierderi de producție!“, mai avertizează domnia sa.

Cât despre lucrările de toamnă, scarificări și arături, aproape că a reușit să le termine. Spunem aproape, pentru că 60 de hectare nu au putut fi lucrate nicicum. „Dacă la noi, unde avem utilaje performante nu s-a putut, vă dați seama câți sunt aceia care n-au putut ara? Ceea ce vă pot spune este că în urma plugurilor au ieșit bolovanii de pământ cât roata carului, la propriu. Nu au nicio urmă de umiditate, nicio rezervă de apă. Ca să se poată ajunge la textura potrivită este necesară o cantitate de apă cel puțin 100 litri pe metrul pătrat, așa cum am spus“, a mai povestit fermierul.

„Aici, în partea de Vest, parcă am fi copiii vitregi ai României în ceea ce privește irigațiile. Așa suntem tratați!“, și-a încheiat Dimitrie Muscă strigătul de disperare.

„Mai repede ari drumul!“

Alexandru Culina își are ferma la Căzănești, în județul Ialomița. Adică în plin Bărăgan. Deși departe de Curtici, unde se află Dimitrie Muscă, povestea sa pare scrisă de același autor. Sună la fel, doar cu unele accente diferite.

„Eu umblu și lucrez pe câmpurile astea de 50 de ani. Nu-mi amintesc să fi văzut vreodată asemenea uscăciune. Din câte se vorbește prin zonă, se pare că de 80 de ani nu a mai fost asemenea secetă“, spune agricultorul. Grâul nu a reușit să-l semene decât pe la începutul lui noiembrie, căci pregătirea terenului a fost deosebit de dificilă.

„Am arat după floarea-soarelui în urma combinei, doar-doar o merge mai ușor.“ Cu toate acestea, mai există încă sole întregi unde nu s-a putut lucra, din cauza pământului care s-a întărit ca piatra, din pricina uscăciunii. „Mai repede ari drumul!“, a conchis Alexandru Culina.

Ceva mai la nord, la aproximativ 80 km, se află localitatea buzoiană Caragele. Acolo lucrează câteva sute de hectare mai tânărul Georgian Barbu, împreună cu tatăl său, Marin. Georgian este un inginer agronom din promoțiile tinere, la curent cu toate noutățile. Tatăl său este un agricultor cu multă experiență. De obicei, aceste două daruri, împletite, îi ajută să se descurce în orice situație. Însă, de data aceasta, nu au avut altceva de făcut decât să se resemneze.

„Ce o fi, o fi. Cât am semănat, dacă mai e ceva la primăvară, o să vedem. Dacă nu, o să semănăm porumb și floarea-soarelui la primăvară. Și asta, dacă vom putea! N-ai ce face, dacă nu e ploaie și nu sunt condiții, Din ceea ce se vorbește prin sat, nimeni nu își amintește să mai fi prins așa o secetă“, spune Georgian Barbu.

La fel de rău este și în Oltenia și în Teleorman. În cea mai mare parte a acestor zone, nici grâul, nici rapița n-au răsărit, din cauza secetei. Și în această regiune au rămas suprafețe de teren, nu foarte mari, dar destul de însemnate, nelucrate.

Răsfățații Dunării

O situație de excepție este la ferma lui Viorel Nica, de la Fetești. Domnia sa a semănat rapiță, orez și grâu pe 1.900 de hectare. Deși ultima ploaie a fost în 28 iulie, culturile sale au o dezvoltare optimă. Nu e niciun miracol, ci doar faptul că ferma sa beneficiază de un sistem de irigații eficient, aflându-se în apropierea Dunării.

„Am aplicat o normă de irigații de 600 m³/ha, echivalentul a 60 de litri/m². Aceasta a făcut ca plantele să se poată dezvolta așa cum trebuie. Și acum trei ani am mai folosit irigațiile în luna octombrie pentru că nu mai veneau ploile de toamnă și doar așa am reușit să ieșim din impas“, spune fermierul.

Și în Insula Mare a Brăilei au fost pornite sistemele de irigații acum, toamna târziu. Ca urmare, nu sunt probleme legate de secetă, exceptând o creștere a costurilor de producție, generate de creșterea consumurilor. Creștere a costurilor care, fără îndoială, se va regăsi la anul în prețuri!

Un strigăt de disperare

Laurențiu Baciu este afectat de secetă atât în calitatea sa de fermier, dar și ca președinte al LAPAR. „Acest an a fost un dezastru. Tot anul a fost ciudat. În primăvară am avut secetă, apoi, când am fi avut nevoie de o perioadă uscată, au venit inundațiile. Acum este din nou secetă, când ar fi trebuit să plouă. Lucrez de 37 de ani, dar n-am mai întâlnit un an ca ăsta. Cineva mai în vârstă povestea că doar în 1947 a mai fost așa“, spune dl Baciu. În ferma sa grâul a răsărit, apoi pe jumătate din suprafața semănată, adică pe 300 de hectare, a murit, așa cum s-a întâmplat și la Curtici. Pe alte 250 de hectare s-a uscat orzul. „Am pus rapiță pe 500 de hectare. Pe 200 ha este moartă, iar pe celelalte 300 ha este în agonie“, continuă fermierul lista necazurilor sale.

„La nivel național, conform informațiilor pe care le deține LAPAR, grâul n-a răsărit decât pe cca 10% din suprafețele semănate, ceea ce înseamnă câteva mii, nici măcar zeci de mii de hectare. Rapița a fost întoarsă pe 40% din suprafețe, ceea ce înseamnă sume importante pierdute. Pe alte 30 de procente din suprafața semănată, rapița e jalnică. Oricând poate pieri“, prezintă președintele organizației situația la nivel național.

Pentru a întregi tabloul, mai adaugă și faptul că lucrările de toamnă au fost încheiate doar pe suprafețe mici, raportate la nivel național. Cheltuielile, atât cele legate de carburanți, cât și cele legate de piesele de schimb, au fost dublate, din cauza durității solului uscat.

„Unul dintre efecte are să fie acela că, la primăvară, toți fermierii afectați vor înființa culturi de porumb și floarea-soarelui, ceea ce va duce la o producție mare, care va genera o scădere a prețurilor“, mai apreciază domnia sa.

Pentru aceste motive, LAPAR a demarat o serie de demersuri pentru punerea în aplicare a unor mecanisme ale Uniunii Europene care să permită acordarea unor despăgubiri pentru fermierii afectați. Concret, este vorba despre un comunicat al Comisiei Europene, publicat în 2 august 2018, prin care aceasta oferă sprijin suplimentar fermierilor europeni afectați de secetă, ca și despre un regulament european din 2014, spune președintele Baciu.

„Schemele de ajutoare pentru repararea pagubelor provocate de calamități naturale sunt compatibile cu piața internă și se acordă dacă sunt întrunite două condiții: autoritatea națională a recunoscut în mod oficial fenomenul meteorologic ca fiind o calamitate naturală și există o legătură de cauzalitate directă între calamitatea naturală și pagubele suferite de fermier, indiferent de forma sa de organizare, persoană fizică sau persoană juridică. Tocmai de aceea, LAPAR solicită tuturor producătorilor agricoli să se prezinte la sediul primăriei și să solicite, în scris, primarului să convoace în regim de urgență comisia pentru constatarea și evaluarea pagubelor cauzate fiecărui producător agricol de seceta din această toamnă, începând din luna septembrie până în prezent.

Ulterior, procesul-verbal de constatare și evaluarea a pagubelor se va depune la Direcția Agricolă Județeană, care, conform Regulamentului-cadru de organizare și funcționare verifică şi centralizează documentaţia depusă de producătorii agricoli privind suprafeţele afectate de calamităţi, înaintând-o apoi Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru luarea măsurilor de despăgubire“, a detaliat președintele LAPAR.

Alexandru GRIGORIEV

Începând cu sfârșitul secolului al XX-lea procesul de nivelare după semănat trebuia să dispară, dar a rămas.

Tasarea pe rând se face, dar se şi desface pe majoritatea agregatelor, iar dispozitivul de nivelare rămas montat spulberă particulele de sol în mare viteză. Și ce urmează?

1. Apa din precipitații se scurge pe terenul neted producând eroziuni vizibile mai mici sau mai mari, în funcție de împrejurări. Ploile reduse cantitativ, uneori echivalentul a 20% din total, nu ajung la rădăcina plantelor, ci se evaporă fără folos. Astfel acumularea apei în sol se poate face numai prin procesul de absorbție.
2. Vântul spulberă tot ce are în cale, eroziunea eoliană este prezentă, iar pulverizarea solului prin lucrările mecanizate, în special prin nivelare în mare viteză, devine cancerul solului, un dezastru neînțeles, neobservat.
3. Temperatura vehiculată de vânt, pozitivă la nivelului solului, se amplifică, stimulând puternic seceta sau negativă, până la înghețarea plantelor. Atât...

Mecanizarea intensivă folosită în pregătirea solului a făcut ca mărunțirea să necesite tasarea pe rând pentru a asigura contactul seminței cu solul și astfel răsărirea integrală a semințelor.

Ce aduce nou tasarea pe rând?

1. Multiple posibilități de acumulare a apei din precipitații...

– absorbția apei în sol este prezentă în toate împrejurările;

– acumularea de tranziție – în schița secțiunii urmei de tasare se găsesc detaliile și dimensiunile medii în centimetri;

– fertilizarea pe rând se face cu apa din precipitații care spală versanții, ducând la rădăcina plantelor îngrășământul granule aplicat mecanic și, totodată, nutrienţii naturali ai solului;

– acumularea precipitațiilor reduse cantitativ se face aproape în totalitate;

– se reduce eroziunea de apă în funcție de mărimea pantei;

– în cazul formării poleiului, zăpada formează un pod la rigolă, iar plantele rămân erecte şi ferite de asfixiere (documentată fotografic).

2. Vântul (curenții de aer);

– urmele tasării modelează solul şi astfel vântul este obligat să le urmeze şi pierde din viteză. Astfel se obţine:

• reducerea temperaturii pozitive şi negative strict la nivelul solului, protejând plantele la îngheţ (revenim cu detalii);
• reducerea temperaturii ambiente creează confortul termic pentru plante în ferestrele iernii până la desprimăvărare, un ajutor consistent, nebănuit de important pentru viaţa plantelor;
• se reduce drastic eroziunea eoliană, care prelungeşte viaţa solului.

Temperatura, când este pozitivă, reduce efectul de secetă, iar când este negativă protejează plantele la îngheţ. Iată câteva detalii, confirmate de două ori:

– în 1993 am examinat cu mare atenţie orzul calamitat. Se mai găseau foarte rar plăntuţe verzi, 1-2 fire în mici denivelări, gropiţe cu adâncimea de 2 maximum 3 cm şi care aveau un „perete bine situat“ faţă de vântul dominant al momentului. Prin direcţia de semănat se poate stabili ca urma tasării să fie cât mai aproape de perpendiculara vântului.

Prejudiciile îngheţului în câmpul experimental din 1993 ne-a lămurit ce se întâmplă în prezenţa fenomenului de îngheţ al plantelor de orz.

În 2003 s-a făcut lumină:

– suprafeţele de grâu semănate la timp cu tasare pe rând la 17,5 cm au rămas în vegetaţie;

– tot ce a fost semănat cu tasare pe rând după timpul optim a îngheţat, vinovată fiind întârzierea dezvoltării fiziologice a plănţelor (chestiune cunoscută);

– abaterile mai mari de la direcţia vântului dominant aduc pierderi importante. În cazul de faţă se apreciază a fi de cca 40%;

– s-a confirmat necesitatea ca distanţa între rânduri să fie de 17,5 cm, astfel încât colmatarea după 4 luni de la semănat nu a prejudiciat protecţia la îngheț, având un rol deosebit în atenuarea permanentă a temperaturii solului.

Însumate efectele îmblânzirii impactului atmosferic prezentate mai sus conduc la un spor de recoltă de minimum 10%, dar trebuie luate în seamă şi „excepţiile“ pe care le putem face cu succes. La IAS Castelu 1996 – 18%, a Staţiunea de Cercetări Lovrin în 1998 – 19%. Cine este vinovat ? Solul şi „atenţiile“ care s-au aplicat.

Fig. 1 – Grâu semănat în 22 octombrie.

Unghiul faţă de vântul dominant sub 10 grade, pierderile sunt la nivel de 40%.

Fig. 2 – Grâu semănat în 14-16 octombrie

Unghiul faţă de vântul dominant 70 de grade, sunt rânduri îngheţate care nu au fost protejate.

Fig. 3 – Grâu semănat la distanţa de 12,5 cm fără rigole, compromis de ger 100%.

Ing. Eugen Florea

Soi de grâu omologat în 2018 de către compania ITC.

Beneficii:

• soi semialternativ;
• casa premium pentru panificație: P 12,5-14%, Gluten 29-33%;
• rezistent la principalele boli ale spicului, inclusiv fuzarioza;
• rezistent la septorioză, făinare și rugini;
• rezistent la cădere;
• tolerant la secetă și arșiță;
• potențial de producție: peste 5 t/ha.

Caracteristici:

• tulpina de talie medie spre înaltă, foarte rezistentă la cădere;
• capacitate de înfrățire bună;
• spic mare aristat, de culoare albă;
• bob oval, roșcat;
• perioada optimă de semănat: primăvara devreme, îndată ce este posibil;
• norma de semănat: 200-220 kg/ha (450-550 boabe germinabile/m²).

Porumb Cera 380

Noul soi de porumb creat de compania Expert Agribusiness va fi disponibil pentru fermieri începând cu 2019.

Hibrid simplu mijlociu. Uniformitate excelentă, stay-green până la recoltare, prolificitate.

Avantaje:

• rezistent la temperaturi scăzute de germinare;
• pornire rapidă în vegetație;
• uniformitatea inserției știuletelui;
• pierdere rapidă a apei din bob la maturitate;
• spor de producție superioară altor hibrizi în condiții de aprovizionare bună cu apă și elemente nutritive.

Însușiri morfo-fiziologice:

• tulpină de înălțime medie spre înaltă;
• frunze semierecte de culoare verde-închis;
• inserția știuletelui medie spre înaltă;
• număr de rânduri de boabe: 83-86%;
• bob mare, dentat;
• MMB:340-400 g.

Recomandări tehnologice:

• CERA 380 se recomandă pentru zonele I și II de favorabilitate pentru cultura porumbului, atât la irigat cât și la neirigat.

Densitate recomandată:

• irigat: 75.000 plante recomandabile/ha;
• neirigat: 60:000 plante recoltabile/ha.

Potențial genetic

• irigat: 10,8-15,7 t/ha boabe STAS;
• neirigat: 8,6-13,2 t/ha boabe STAS.

Campania de recoltări de vară s-a încheiat în judeţul Suceava, însă ploile abundente au afectat o parte din producţie. Chiar dacă recoltatul a început cu două săptămâni mai devreme, ploile căzute fără întrerupere în ultima decadă a lunii iulie şi la începutul lunii august au făcut imposibilă intrarea utilajelor la treierat. La grâu, triticale şi secară, cantităţile obţinute pe hectar de către fermieri sunt la nivelul mediilor din anul 2017, reduceri ale producţiei fiind consemnate, în mod deosebit, la mazăre, orzoaica de primăvară, ovăz şi la rapiţă, cauza fiind ploile căzute perioade îndelungate. La grâu media a fost de 4.000 kg la hectar, iar la triticale de 4.125 kg/ha. În ceea ce priveşte calitatea, precipitaţiile prelungite şi bogate s-au reflectat asupra masei hectolitrice şi, respectiv, asupra caracteristicii de panificaţie a grâului „Nu putem spune că întreaga cantitate de grâu este panificabilă, de pe majoritatea suprafeţelor grâul fiind recoltat după ploi, în luna august, şi nu este corespunzător din punct de vedere calitativ la toţi fermierii. Suceava are asigurat necesarul de grâu pentru pâine şi produse de panificaţie, dar nu mai există excedentul din anii anteriori“, a precizat Haralampie Duţu (foto), directorul executiv al Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană (DJA). Preţul de valorificare a grâului este, deocamdată, de 0,65 lei/kg, mai mare decât cel din anul 2017, când a fost de 0,5 lei/kg.

Mana, putregaiul şi gândacului de Colorado au afectat culturile de cartof

Campania de recoltare a cartofului de toamnă este în plină desfăşurare în judeţul Suceava, însă are loc sub auspicii mai puţin favorabile. După atacul manei, putregaiului şi gândacului de Colorado, producţia din 2017, de 20.000 kg la hectar, nu va mai putea fi atinsă, iar sămânţa pentru anul viitor nu va mai fi asigurată în mare parte din producţia proprie. Precipitaţiile au determinat apariţia prematură a bolilor, împiedicând, în egală măsură, şi aplicarea eficientă a tratamentelor împotriva dăunătorilor. Ca necazul să fie complet, ca urmare a ploilor torenţiale pământul este tasat, ceea ce face ca scosul cartofilor să fie foarte dificil.

„Cartoful era principala cultură a judeţului, Suceava fiind printre primii producători ai ţării. În ultimii ani, cartoful a pierdut ca suprafaţă cultivată în judeţ, iar în acest an condiţiile meteorologice au afectat recolta prin instalarea timpurie a manei şi putregaiului care au pătruns la tuberculi, mulţi dintre fermieri putând să rămână fără sămânţa necesară înfiinţării culturii anului 2019. În funcţie de cât a putut fiecare fermier să-şi protejeze cultura, la sfârşitul lunii septembrie, când se va termina recoltatul şi însilozatul, vom şti pe ce sămânţă ne bazăm anul viitor şi ce cantitate de cartofi de consum avem disponibilă“, a precizat şeful DJA. Faţă de anul trecut, când în această perioadă cartoful se vindea în judeţul Suceava cu 0,5 lei, anul acesta preţul variază între 1,5-1,7 lei.

Producţie bună de porumb

Există şi motive de optimism, la porumb fiind aşteptată o producţie peste cea din anul 2017, iar recolte bune sunt estimate la floarea-soarelui şi sfecla de zahăr, culturi  la care producţiile se arată a fi chiar foarte bune pentru judeţul Suceava, cu atât mai mult cu cât preţul oferit este unul mulţumitor. Pentru porumb, aflat în stadiu vegetativ corespunzător, în condiţii optime de recoltare este preconizată o producţie superioară, peste cea de 4.000 kg/ha din anul 2017.

Silviu BUCULEI

Ministerul Agriculturii și-a prezentat la finele lunii august bilanțul pe primele 7 luni. Cu toate că a fost un an greu din punct de vedere meteorologic, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Petre Daea a declarat că este mulțumit de realizările per ansamblu ale agriculturii românești în această perioadă. În plus, producția de păioase, în special cea de grâu, a consemnat producții mai mari față de 2017.

Irigațiile, o prioritate

Pentru că banii au reprezentat mereu o problemă pentru agricultori, Petre Daea a ținut să precizeze că, „spre deosebire de anul 2017, când s-au autorizat la plată 2,766 miliarde euro, în primele 7 luni din acest an au fost autorizate la plată 2,74 miliarde euro. De aceea cred că în 2018 vom depăși nivelul de anul trecut. În privința depunerii cererilor pentru campania 2018 se știe că s-a încheiat la 15 mai 2018. Au fost depuse 866.749 de cereri pentru 9,639 milioane hectare. Suntem prima țară din UE care a încheiat campania de depunere a cererilor pentru campania 2018, în condițiile în care deținem cel mai mare număr de ferme, de 36,8% din totalul fermelor din UE“. Un alt punct sensibil al agriculturii românești îl reprezintă sistemul de irigații. Aici Daea a ținut să arate că anul trecut s-au contractat 669,9 mii ha și s-au aplicat udări pe 508,3 mii ha, cu un număr de 122 de stații. „Pentru acest an avem investiții aprobate la 47 de obiective de irigații și 1,2 milioane ha sunt pregătite pentru irigat. Mai mult, există 1 milion ha contracte de irigații, inclusiv contracte sezoniere și 336 de stații de pompare irigații pregătite. Cum bine știți, de la 1 ianuarie s-au constituit 36 de Organizații noi ale Utilizatorilor de Apă pentru irigații, iar în 2017-2018 s-au pus în funcțiune 10 amenajări de irigații nefolosite de peste 20-25 de ani“, a punctat Petre Daea.

Mai mulți bani pentru agricultori

Ministrul Agriculturii a mai arătat că dorește un program de stimulare a producției vegetale, zootehnice și a acvaculturii prin înființarea unui credit de dezvoltare a afacerii cu garanții de stat. În ceea ce privește garanțiile de stat acordate până acum, ministrul a explicat că „în 2017 s-au acordat garanții în valoare de 778,7 milioane de lei. În 2018 valoarea garanțiilor acordate în primele 7 luni este de 344,4 milioane lei.“ În opinia lui Petre Daea, și la absorbția fondurile europene stăm bine. „În 2017 am reușit să absorbim 3,33 miliarde de euro din fonduri europene destinate agriculturii. În 2017 România a fost de trei ori pe primul loc în accesarea fondurilor europene: în lunile martie şi august la accesarea sumelor din FEGA şi în trimestrul II la accesarea sumelor din FEADR. Dar și în privința plăților din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală. De la începutul lui 2018 până în prezent, pentru agricultură şi dezvoltarea rurală s-au primit de la Uniunea Europeană 2,29 miliarde de euro. Vom realiza angajamentul de 3,2 miliarde euro pe acest an. În anii 2016-2018 plățile efectuate de AFIR din FEADR pentru proiecte de investiții se vor ridica la suma de 4,13 miliarde euro, din care 1,4 miliarde de euro în 2018.

„România răvășită“ a dat păioase mai multe

Producţia de grâu din acest an este mai mare cu 200.000 de tone faţă de anul trecut, depăşind 10 milioane de tone. „Anul acesta România a fost răvăşită de o serie întreagă de fenomene naturale extreme, de la temperaturi ridicate în primăvară, care au înţepenit răsăritul seminţelor şi care au generat secătuirea solului de apă, la lipsa acestor precipitaţii în intervalul de început al producţiei şi apoi urmat de evoluţii atipice cu cantităţi de apă foarte mari. În aceste condiții, am încheiat recoltatul la grâu; am spus că nu vom da cifre până nu adunăm ultima cantitate de produs şi până când nu este sub cheia fermierului, să se bucure de ea, să și-o împartă cum doreşte, să o ducă unde doreşte şi să câştige cât poate. Vă pot spune că la grâu am făcut mai mult decât anul trecut, deşi am avut un an greu, cu temperaturi mari, dar prin dotarea pe care au avut-o fermierii, prin concentrarea lor din timpul zilei, prin urmărirea fazelor de vegetaţie, prin programul de lucru aceștia au reuşit să adune grâul, iar producţia este cu 200.000 de tone mai mare decât anul trecut. E o producţie pe care fermierii o merită, pe care ţara trebuie să o folosească şi pe care noi toţi trebuie să o consemnăm ca atare. Practic, este prima dată, cu anul trecut, când România depăşește 10 milioane de tone de grâu“, a arătat Daea.

„Ne-am fortificat“

În opinia lui Petre Daea, România „s-a fortificat din punct de vedere agricol“. „În acest an greu fermierii şi-au dovedit dotarea tehnică de-a lungul vremii. România nu va mai părăsi acest piedestal pe care s-a urcat pentru că a reuşit să se fortifice. Țara noastră s-a fortificat din punct de vedere agricol şi se va fortifica în continuare pentru că fermierii ştiu ce au de făcut, s-au dotat, iar rezultatele de producţie îi ajută prin câştig şi pot face faţă vicisitudinilor naturii“, a adăugat ministrul Agriculturii. Şeful MADR a adăugat că şi la orz şi orzoaică România a avut o producţie bună, mult mai mare decât anul trecut. Datele MADR arată că recolta de grâu din acest an a depăşit 10,2 milioane de tone, cu peste 2,3% mai mare faţă de anul trecut, când s-a cifrat la 10 milioane de tone. Zece judeţe au realizat peste 5 milioane de tone din recoltă, respectiv Timiş, cu o medie de 6.200 kg/ha, Arad (6.100 kg/ha), Bihor (6.095 kg/ha), Giurgiu (5.800 kg/ha), Constanţa (5.652 kg/ha), Mehedinţi (5.400 kg/ha), Călăraşi (5.300 kg/ha), Ialomiţa (5.300 kg/ha), Satu Mare (5.100 kg/ha) şi Brăila (5.086 kg/ha).

Recolta de cereale păioase de vară a ajuns la 12,826 milioane de tone, în creştere uşoară, sub 1%, faţă de anul trecut, când a fost de 12,709 milioane de tone, cu o producţie medie de 4.655 kg/ha, comparativ cu anul trecut, de 4.598 kg/ha. De asemenea, recolta de orz s-a cifrat la 1,39 milioane de tone, cu o medie de 5.204 kg/ha, plus 9,5% faţă de anul trecut (1,271 milioane de tone şi o medie de 4.731 kg/ha în 2017). În aceste condiţii, recolta de cereale păioase de vară a ajuns la 12,826 milioane de tone, în creştere uşoară, sub 1%, faţă de anul trecut, cu o producţie medie de 4.655 kg/ha. Anul trecut s-au raportat 12,709 milioane de tone, cu o producţie medie de 4.598 kg/ha.

Programul Tomate, un succes

„Programul de tomate este un succes pentru ţară şi pentru noi toţi deoarece anul acesta mai mult decât anul trecut aţi putut vedea în pieţe şi în unităţile noastre de comercializare toate legumele, dar în mod deosebit tomatele. Dacă până acum un an de zile, sporadic sau deloc, vedeai în supermarketuri legume româneşti, anul acesta nu există niciun supermarket, din informaţiile pe care le am, să nu aibă cel puţin un sortiment de tomate din producţie românească, iar în pieţe au fost peste tot. Are această ascensiune de la un an la altul, iar până acum au fost livrate 65.000 de tone de tomate timpurii pe piaţă“, a spus Petre Daea. Acesta a ținut să precizeze că, „din 16.000 de legumicultori înscrişi, 10.296 sunt tineri, ceea ce înseamnă 64,3%, iar dintre aceştia 757 au venit acasă. Nu există vreun judeţ care să nu aibă un asemenea exemplu. Cel mai puternic judeţ din acest punct de vedere este Oltul, care are 2.646 de tineri, dintre care 145 au venit acasă. Dolj, Galaţi şi Buzău sunt judeţe, de asemenea, cu număr mare de tineri. Aşa se face că suprafaţa de spaţii protejate a crescut de la peste 4.000 hectare, în 2017, la 5.300 de hectare în acest an, iar producţia aţi văzut-o şi aţi simţit-o fiecare dintre dumneavoastră“, a conchis ministrul.

Bogdan PANȚURU

Ing. I. Binder, fost director de IAS, şi ing. Mihai Angelescu (tel.: 0744.487.557) seamănă de aproape zece ani grâu la Comana, cu tasare pe rând la 17,5 cm şi în 2018 au recoltat 8.300 kg/ha folosind o semănătoare simplă la tractor.

Trebuie subliniat că efectele optime pozitive la tasarea pe rând se obţin în anumite condiţii:

• • Prima este că orientarea direcţiei de semănat faţă de vântul dominant în zona orografică să fie cât mai aproape de idealul perpendicular.

Vântul dominant este cunoscut orientativ de agricultorii locali, dar tehnica are nevoie de unele certitudini. Astfel, am căutat şi brevetat trei invenţii în acest sens.

Determinarea evaporării direcţionate, din care ultima variantă premiată la Geneva, a fost verificată pe Platforma Meteo de la Fundulea, director general fiind prof. dr. Gh. Sin, iar ing. R. Gărgăriţă a adunat citirile în cifre aşezate într-un grafic rezultând săgeata direcţiei ideale de semănat în zonă.

• A doua condiţie optimă pozitivă este mărimea deschiderii urmei de tasare dată de distanţa dintre rânduri. Aceasta are un reper sever – rezistenţa la colmatare, care în urma întâmplării fericite din ’93 cu adâncime şi deschidere minimă la fenomenul îngheţului, s-a petrecut la şase săptămâni de la semănat. Am înţeles şi că în 2003, după 4 luni de la semănat, totul a fost bine. Amintim că distanţa de 17,5 cm dintre rânduri a fost verificată 10 ani în producţie fără a remarca scăderea, ci creşte­rea producţiei cu peste 10%. Director de excepţie la Amzacea, dr. ing. Dumitru Manole.
• A treia condiţie optimă este ca impactul atmosferic cu suprafaţa semănată să permită un efect pozitiv asupra suprafeţei semănate, respectiv distanţa de 12,5 cm pe lângă colmatare rapidă este mai apropiată de neted, are o parcurgere a curenţilor scurtă şi astfel mai poate antrena particule de sol, în timp ce la 17,5 cm spaţiul este mai mare, iar parcurgerea se transformă în atenuare şi deci antrenarea de particule de sol este minimă şi merită titulatura de „reducerea drastică a eroziunii de vânt“.
• Cât priveşte eroziunea de apă, deschiderea mare (17,5 cm) aduce un ajutor deosebit de preţios la acumularea ploilor reduse cantitativ şi în general măreşte acumularea apei în sol. Retenţia apei la pantele mici este deosebit de valoroasă la nivelul versantului rigolei.
• Temperatura pe suprafaţa rigolată de urme de tasare este de regulă ceva mai mare decât la suprafaţa netedă pentru că pe fundul urmei de tasare mişcarea aerului este foarte redusă, iar diferenţa faţă de terenul neted poate depăşi 10 grade în anumite situaţii. În acest sens s-a făcut un studiu de lungă durată la Staţiunea Valul lui Traian de dr. ing. Mărioara Nicolaescu pe un poligon cu rigole orientate pe cele patru puncte cardinale unde s-a urmărit temperatura în rigolă şi pe terenul neted cu diferenţe permanente. În acest fel se definesc momente de confort termic pentru plante în ferestrele iernii, dar între neted şi zona cu urme există permanent o diferenţă.
• Atenuarea curenţilor de aer influenţează drastic reducerea evaporării. Iarna, la nivelul solului temperează curenţii de aer, salvând plantele de îngheţ. Aşa s-a întâmplat în 19 noiembrie 1993 şi 27 februarie 2003, la o etapă de 10 ani. Aşa cum decurg fenomenele meteo în prezent, creşte riscul de scurtare a etapelor la mai puţin de 10 ani la calamităţile prin îngheţ. De asemenea, a crescut îngrijorător prezenţa grindinei şi a volumului de apă în timp scurt care fac pagube foarte mari. Tasarea pe rând conduce la o viaţă mai lungă a solului şi la un plus consistent de recoltă, 10% la 8.300 = 830 kg la ha. Un exemplu: 83 tone la 100 ha.
• Astăzi tasarea pe rând este o componentă a agregatelor complexe de semănat cu pregătire simultană a terenului, fără îndoială o invenţie deosebit de valoroasă şi bine-venită pentru răsărire rapidă, folosindu-se astfel din plin timpul favorabil al toamnei.

Un amănunt disonant este dispozitivul de nivelare simultan care readuce o stare pe care o dorim de mult dispărută. Să ne gândim la efectele ei negative, începând cu pulverizarea solului care-i scurtează viaţa, prin creşterea alarmantă a eroziunii de apă şi de vânt, a pericolului de îngheţ în pragul schimbării catastrofale a climei pe care o trăim. Toate acestea pentru o iluzie diabolică a vitezei care pe șosea şi în câmp aduce nenorocirea.

În cazul de faţă, o creştere a randamentului muncii înseamnă economii la salarii = iluzii hilare, sporul de recoltă pe care o dau urmele... ignorate; toate sunt un dar al impactului atmosferic de neînchipuit. Rezolvarea problemei: o uşoară reducere a vitezei la semănat şi renunţarea la nivelat. Punct.

Fig. 1 – Poligonul în care s-au făcut determinările privind termometria comparativă cu suprafaţă netedă, precum şi evaporarea pe puncte cardinale cu evaporimetre originale.

Fig. 2 – Orientarea optimă a direcţiei de semănat prin direcţia evaporării dominante.

Ing. Eugen Florea

Septorioza sau pătarea brună a grâului este produsă de fungi din specia Septoria spp, în țara noastră găsindu-se cu preponderența Septoria tritici și Septoria nodorum.

Favorabile apariției septoriozei sunt toamnele lungi, bogate în precipitații, pe perioade lungi de timp, diminețile răcoroase în care cade rouă sau zilele cu ceață densă. De asemenea, predispuse la atacul de septorioză încă din toamnă sunt solele cu grâu însămânțate în afara epocii optime și care au o densitate mare, solele fertilizate cu azot în exces provenit din azotat de amoniu sau uree în detrimentul fertilizării echilibrate cu îngrășăminte complexe. Un alt factor determinant este și presiunea de infecție din sol. Un grâu semănat în monocultură va avea un grad de atac mai ridicat față de unul ce vine după o premergătoare favorabilă, fără boli comune.

Cea mai mare sursă de infecție în transmiterea septoriozei sunt resturile vegetale infestate cu Septoria spp pe care se găsesc sporii ciupercii și care, prin intermediul vântului sau a apei, ajung pe frunzele plantelor de cultură. Cu toate că temperaturile optime de germinare a sporilor de Septoria sunt între 15-20°C, aceștia pot germina și la temperaturi mult mai scăzute, cu umiditate mare, condiții adesea întrunite toamna și primăvara devreme.

La scurt timp după producerea infecției, pe suprafața frunzei apar puncte de decolorare de culoare gălbuie, longitudinale, paralele cu nervurile plantei. Odată ce boala avansează, petele de decolorare se brunifică, iar la suprafața frunzei apar fructificațiile ciupercii de culoare neagră, numite picnidii, care vor elibera noii spori. Septoria tritici apare de obicei la nivelul frunzei, în timp ce Septoria nodorum atacă toate organele aeriene ale plantei, întâlnindu-se adesea pe coleoptil, pe tulpini în dreptul nodurilor și pe spice.

Pagubele produse pot ajunge până la 50% în cazul culturilor netratate. Atacul de Septoria spp aduce pierderi însemnate atât cantitativ, cât și calitativ, boabele atacate de septorioză fiind cu un MMB mai mic, șiștave și infestate cu fructificațiile ciupercii. Stadiul critic este la frunza stindard, care, împreună cu predecesoarea ei, asigură 70% din producție. Așadar, acesta este momentul în care trebuie să ne concentrăm eforturile pentru a alege cea mai bună metodă de protecție a plantelor noastre. Pentru o bună prevenție, recomandăm să se aplice toate măsurile agrotehnice ce limitează răspândirea agenților patogeni. Aplicarea fungicidelor reprezintă cheia în combaterea eficientă a acestora, iar aplicarea lor preventivă crește eficiența tratamentului și minimizează pierderile.

Compania Syngenta are rezultate foarte bune cu fungicidele Artea, Menara sau Archer Turbo. Atenția noastră s-a orientat în ultimii ani către un tratament capabil să protejeze cerealele păioase de agenți patogeni în stadii mai avansate de dezvoltare, precum stadiul de burduf sau momentul înspicării, când se formează efectiv producția.

Din 2018, Syngenta vine în fața fermierilor din România cu un produs cu adevărat Puternic, Consistent și Complet pentru cultura de cereale păioase – Elatus Era. Acesta are în componența sa cea mai eficientă substanță activă din grupa nouă SDHI (Inhibitor de Hidrogenaza), și anume Solatenol™, combinată cu cel mai eficient triazol de pe piața Proticonazol, sinergia celor 2 substanțe active făcând din Elatus Era un produs greu de egalat ca eficacitate pe cerealele păioase în următorii ani.

Ing. Ionuț Ciprian Glodeanu, Area campaign specialist East Romania

Egiptul, cel mai mare importator mondial de grâu, analizează o posibilă respingere a unei livrări de 63.000 de tone de grâu din România care a ajuns în portul Safaga de la Marea Roșie, au declarat luni pentru Reuters mai multe surse din apropierea acestui dosar.

Potrivit surselor, Autoritatea sanitar veterinară din Egipt a identificat semințe de mac în grâul din România, achiziționat de Autoritatea Generală pentru Aprovizionare (GASC) din Egipt, entitatea responsabilă pentru achizițiile strategice de grâu în numele statului egiptean.

Dacă va fi re-exportată, aceasta va fi prima livrare de grâu achiziționată de GASC căreia îi va fi refuzat accesul într-un port egiptean după refuzarea unei livrări de grâu din Franța în anul 2015 pe motivul conținutului ridicat de cornul secarei (o ciupercă care parazitează diferite cereale — n. r.)., refuz care a provocat o dispută care s-a întins pe durata unui an cu privire la cerințele care trebuie respectate de grâul importat de Egipt.

O altă sursă a precizat pentru Reuters că o decizie finală cu privire la grâul românesc va fi luată marți. "Unele tipuri de semințe de mac nu pot fi eliminate prin cernere așa că grâul va trebui să fie respins", a declarat sursa.

Anul trecut, în urma boicotării licitațiilor sale de către traderii de cereale, autoritățile egiptene au trebuit să renunțe la cerințele conform căruia grâul importat trebuia să aibă un conținut zero de cornul secarei, standard pe care traderii îl consideră imposibil. În plus, autoritățile egiptene nu mai trimit inspectori guvernamentali peste hotare să aprobe grâul care urmează să ajungă în Egipt. Cu toate acestea, în luna iunie a acestui an acest sistem de inspecție a fost pus sub semnul întrebării după ce un tribunal egiptean a decis să îl suspende, chiar dacă guvernul de la Cairo nu a implementat încă decizia tribunalului și are timp să facă recurs la decizia curții.

Sursa: AGERPRES

Secerișul grâului în Câmpia Bărăganului s-a încheiat. În județele Brăila, Călărași și Ialomița, unde suprafețele cultivate sunt din cele mai importante, producătorii, în loc să se bucure de recoltele obținute, își manifestă nemulțumirea față de prețurile practicate de marii achizitori de cereale.

Sunt nemulțumiți și cultivatorii de mari suprafețe de ordinul sutelor de hectare, precum şi micii fermieri asociați, care declară fățiș că în anii cu recolte slabe prețurile la tona de grâu erau mult mai atrăgătoare pentru producător.

De altfel, prețurile stabilite de marii achizitori, printr-o înțelegere tacită, sunt mult mai mici decât se așteptau fermierii.

Fără să fie constituiți într-un cartel, cei patru mari achizitori de cereale au fixat un preț astfel încât beneficiile cultivatorilor, celor care au muncit să obțină recolte bune, să le revină mai puțin decât comercianților. Ei pleacă de la premisa: recolte bune, oferte mari. Prețurile sunt la mâna lor, acolo unde sunt banii. Ei dictează, au ultimul cuvânt în orice tranzacție.

În documentările făcute în județele Brăila, Călărași și Ialomița și din discuțiile purtate cu fermieri și administratori de mari societăți agricole și producători asociați, cu suprafețe cu grâu între 50 și 100 de hectare, am reținut: agricultura a fost tratată ca un copil vitreg al economiei naționale, subvențiile destinate culturilor ajungând cu mari întârzieri, generând mari pierderi agricultorilor. În 2016 ministrul Agriculturii din acea perioadă nu a întreprins nimic pentru ca subvențiile primite de la Uniunea Europeană să ajungă la timp, nu cu întârzieri de trei până la cinci luni.

Majoritatea producătorilor agricoli au fost obligați de perioadele în care se fac lucrări specifice fiecărei culturi să se împrumute la băncile care în majoritatea lor de mult nu mai sunt românești și ca atare practică dobânzi deloc prietenoase.

Pentru recolta din acest an, ca să se înființeze culturile în perioada optimă, toată suflarea agricultorilor s-a împrumutat.

Pentru 2017 noul guvern s-a zbătut ca să dea subvențiile la timp. Eforturile specialiștilor din cadrul APIA din Ministerul Agriculturii și cele din județe au înseninat cât de cât cerul agricultorilor.

De când grâul era „iarbă verde‟, marii achizitori de cereale și plante tehnice, prin „purtătorii lor de vorbe‟ din toată media, au luat busuiocul într-o mână și cădelnița în alta și „dă-i, nene, vrăjeli‟ din cele mai păguboase: că grâul este grozav, că se anunță producții de excepție și tot așa și în iunie.

La recoltat au luat câteva societăți agricole cu producții la nivelul Europei Occidentale, care într-adevăr au realizat 7.500-8.000 kg/ha, și dă-i cu goarna că România a redevenit grânarul Europei și gata! Cu articolele publicitare achizitorii au băgat prețul grâului la apă și pe țăran în faliment.

Cei care practică asemenea jocuri o fac pe niznaiul, că adică nu știu că la un hectar cultivat cu grâu, pentru a produce peste 7.000 kg/ha, cheltuielile sunt duble: începând cu pregătirea terenului, administrarea îngrășămintelor, sămânța elită, să ai 800-900 de boabe la metrul pătrat, iar în primăvară să-i asiguri fertilizările, combaterea dăunătorilor și până îl vezi în spațiile de depozitare, dacă le ai, stai cu ochii pe cer să nu vină grindina, vreo furtună să-l culce la pământ sau alte calamități.

Așa că, domnilor achizitori, mai lăsați și pe alții să trăiască. Nu din „surse‟ de presă, ci din discuții concrete, vă aduc la cunoștință că, prin politica prețurilor pe care ați bătut-o în cuie, nu faceți altceva decât să micșorați suprafața cultivată cu grâu din anul viitor.

În acest an, dar și în anii trecuți, majoritatea producătorilor importanți de grâu și-au făcut propriile silozuri, magazii cu sisteme de aerare și își vor vinde recolta în primăvara următoare, când prețul va fi cu 30-40% mai mare.

Pe spinarea agricultorilor realizează mari beneficii nu numai achizitorii, ci și procesatorii (brutarii, patiserii, producătorii de paste făinoase), ale căror produse se apropie ca preţ de cel al pâinii.

Și cum noi, românii, mâncăm multă pâine, am să mai dau un exemplu: dintr-un kg de grâu, după măcinare, rezultă 620 g de făină și 380 de tărâțe. Din 620 g de făină se produc patru franzeluțe de 250 g care se vând cu un leu bucata.

Dar și mai direct: ca să cumpere un covrig de 120 g pentru un nepot, țăranul trebuie să vândă două kg de grâu.

Mihai VIȘOIU

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2017 – pag. 24-26

Interviu în exclusivitate cu domnul dr. ing. Bunta Gheorghe – cercetător principal grad I la Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă LOVRIN

– Dle Bunta, de când sunteţi la Lovrin şi cu ce noutăţi aţi venit?

– De 3 ani sunt aici. Înainte am activat la staţiunea din Oradea. Din cauza situaţiei financiare de la Oradea am găsit soluţia de a-mi continua activitatea la Lovrin, cu punct de lucru la acolo. Activez în ameliorare de la absolvirea facultăţii, pe care am terminat-o la Timişoara. Din anul 1980, prin repartiţie, am ajuns la staţiunea Oradea, unde am intrat direct în ameliorare. În urma activităţii mele de ani şi ani de zile, am reuşit după 17 ani să înregistrez primul soi creat de mine – soiul de grâu de toamnă Crișana în anul 2004, iar în 2008 l-am şi brevetat. Este un soi protejat printr-un brevet de invenţie şi este înscris în Catalogul Oficial al Uniunii Europene. A fost testat în Cehia – privind testul DUS (Distinctivitate, Uniformitate, Stabilitate), când încă în România nu se făceau acest gen de teste. Acest soi corespunde din toate punctele de vedere standardelor europene. Soiul a fost creat în principal pentru zona colinară şi de deal, nu numai pentru vestul ţării, ci pe întreg teritoriul României în asemenea zone unde predomină solurile adice cu pH scăzut.

– Care sunt calităţile acestui soi?

– Aici nu ne referim doar la calitatea de panificaţie, unde este încadrat în grupa A2, considerând că un soi ameliorator în amestec cu soiuri de calitate inferioară le ridică calitatea acestora prin cupajare. Astfel, grânele de calitate inferioară, dacă sunt cupajate cu soiul Crişana, devin panificabile. Sunt grâne care sunt foarte productive, dar au o calitate inferioară – aşa-numitele grâne furajere. 2016 a fost un an favorabil şi din punct de vedere climatic, când s-a depăşit 34% gluten net, iar proteină realizată până în 15%.

O altă calitate a acestui soi de grâu este capacitatea lui de a tolera ph-ul scăzut din sol şi toxicitatea ionilor de aluminiu prezenţi în solurile acide. Este deocamdată singurul soi românesc care are aceste însuşiri. Din acest motiv este recomandat pentru solurile de deal cu probleme, cum ar fi ph-ul scăzut, blocarea fosforului de către aluminiu şi astfel el devine, chiar dacă se aplică o cantitate mare de fosfor, blocat şi inaccesibil plantelor. Soiul Crișana are capacitatea de a prelua fosforul din zonele greu solubile, după aceea are un sistem radicular foarte bine dezvoltat, profund tocmai pentru a explora solurile sărace. Explorează un volum mare de sol în căutarea elementelor nutritive, are frunza, spicul şi teaca acoperite cu pruină, intens acoperite, ceea ce dă şi o rezistenţă la arşiţă, la seceta atmosferică. Ca deficiență este talia relativ înaltă, unde trebuie folosiţi stabilizatori de creştere, mai ales când se aplică cantităţi mai mari de îngrăşăminte sau pe agrofonduri bogate – în ideea de a-i reduce talia şi de a nu cădea. O altă lipsă ar fi o anumită sensibilitate la fuzarioză, cum am menţionat mai devreme, alături de condi­ţiile optime pentru apariţia înfloritului, deci sunt două minusuri ale soiului.

Procesul de ameliorare este o activitate continuă. În prezent am o altă linie în testare la ISTIS, în anul doi de testare, derivată din linia Crişana, la care am reuşit să-i îmbunătăţesc anumite însuşiri, cum este cea legată de talie – i-am redus talia şi precocizarea cu 4-5 zile. Crișana fiind şi un soi semitardiv, s-au păstrat calităţile de panificaţie, deci tot intra în grupa genotipurilor superioare calitativ şi, în plus, este şi mai timpuriu, rezistă şi din acest punct de vedere la secetă, care se instalează începând de pe la mijlocul lunii iunie în partea de vest, cu un potenţial productiv mai mare.

– În ce zone ale ţării se poate cultiva soiul Crişana?

– În toate zonele colinare şi de deal unde există această problemă a solurilor acide. Constatăm în ultimii 10-20 de ani chiar 30 o acidifiere treptată, crescândă a solului datorită aplicării unilaterale a îngrăşământului pe bază de azot, fără a se aplica amendamente în compensare – calcar. Din această cauză ponderea solurilor acide în România a crescut foarte mult la nivel naţional. Nu doar solurile din zona de deal şi colinare au această problemă, chiar şi în unele zone de câmpie solurile au devenit acide, cu ph-ul chiar sub 6. Motivul – fertilizarea unilaterală cu azot fără o aplicaţie de fosfor şi o mare carență de calcar. Calcarul este cel care echilibrează nivelul ph-ului. Începând din toamna anului trecut, am adus producerea de sămânţă a soiului Crişana la staţiunea Lovrin, unde am modificat calitatea de menţinător al soiului de la staţiunea Oradea care este într-o situaţie imposibil de descris, fiind incapabilă să-şi mai menţină financiar activitatea.

– Din ce cauză se întâmplă acest lucru?

– Pentru că cercetarea şi activitatea de cercetare nu au fost susţinute de stat, în primul rând. În plus, tocmai statul este acel care, în final, a venit şi a executat şi vândut utilajele staţiunii, staţia de seminţe etc. ANAF-ul a fost cel care a lichidat ce a mai rămas din staţiune, în ideea de a recupera ceva sume de acolo şi s-a ajuns în această situaţie. Şi atunci am găsit soluţia aceasta. Ce a mai rămas din cercetarea agricolă de la Oradea... doar clădirile. Terenul s-a pierdut prin „revendicări“ (aşa-zise revendicări). Necazul a fost că terenurile staţiunii nu au fost niciodată intabulate. S-au făcut ca pe vremea lui Ceauşescu, din comasări etc., fără a se intabula. Din toată suprafaţa de teren a staţiunii, doar 50 ha au fost intabulate strict pentru cercetare, restul terenurilor s-au pierdut prin… revendicări!!! Am început să produc sămânţă şi aici la Lovrin, pentru că nu o poţi produce dacă nu ai staţie de condiţionare, nu ai posibilităţi de menţinerea purităţii, de recoltare etc. şi linia pe care o am înaintată spre testare este lansată tot în numele staţiunii Lovrin. Această linie are şanse mari de a fi înregistrată ca soi nou şi am demarat deja producerea de sămânţă în ideea că, în momentul în care se va omologa ca soi, să dispun de primele cantităţi de sămânţă pentru câteva hectare. Soiul nu are încă o denumire, ci doar un număr de cod şi când se face omologarea atunci i se atribuie un nume.

– Ce calităţi are noul soi şi cum aţi reuşit să-l obţineţi?

– Soiul Crişana l-am obţinut prin încrucişarea unui soi românesc (Fundulea 4), care la momentul respectiv era foarte bine adaptat României şi părţii de vest a ţării cu potenţial productiv, dar avea calităţi inferioare şi sensibilitate la aciditatea solului. L-am încrucişat cu un soi american (Atlas 66), foarte vechi, extensiv, cu talie înaltă şi cu o sumedenie de dificiențe, dar care avea această calitate de a tolera ionii de aluminiu din sol şi calităţi de panificaţie superioare. Din combinarea celor două soiuri a rezultat soiul Crișana – tolerant la ionii de aluminiu, productiv, pe tipul lui Fundulea 4 ca aspect fiziologic, dar şi cu diverse calităţi superioare. În ideea de a-l îmbunătăţi, am încrucişat mai departe soiul Crişana cu alte soiuri româneşti, prin care am reuşit să reduc talia cu 10 cm (nu mai există problema sensibilităţii la cădere), l-am făcut mai precoce cu 4-5 zile faţă de Crișana, ce-i conferă încă o rezistenţă suplimentară la secetă de vară, iar calitatea de panificaţie a rămas aproximativ aceeaşi. În plus, are potenţial productiv net superior (cam 15-20% mai mult decât soiul Crişana). În testele care s-au executat în reţeaua ISTIS în anii precedenți a dat sporuri de producţie cu peste 10% faţă de martorii folosiţi în testare în reţea. Sunt şanse reale de a se omologa. O calitate a soiului Crișana şi a soiului derivat din el este mărimea bobului de peste cca 50 g masa a 1.000 de boabe, bob mare plin, dar sămânţa este deficientă pentru că se aplică o cantitate mai mare de sămânţă faţă de alte soiuri cu bobul mărunt. Şi atunci se aplică undeva la 300-350 kg de boabe/ha pentru a se asigura o densitate de 550 plante/mp. Oricum, soiul nu suportă densităţi mai mari tocmai prin faptul că este un soi robust, cu spic mare, compact, cu foliaj bogat. Nu este destinat unei culturi superintensive, ci solurilor sărace şi unei agriculturi de subzistenţă spre agricultură medie. Producţia maximă/ hectar – 9.064 kg, realizată pe undeva în zona Satu Mare, aproape de potenţialul biologic al soiului. Consider că potenţialul biologic al soiului este undeva între 9.000-9.500 kg/ha.

Există soiurile Alex şi Ciprian create la Lovrin, dar sunt soiuri vechi, soiul Crişana este adus de mine de la Oradea şi acum este în patrimoniul staţiunii Lovrin. Am linia care e dată la testare la ISTIS pentru omologare, alte linii sunt în curs de testare şi mai am multe altele, dar toate pe ameliorarea grâului. Materialul vine din urmă, este în proces continuu.

Text și poze Clement LUPU

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2017 – pag. 22-23-24

În Monitorul Oficial al României nr. 537 din 10 iulie 2017 a fost publicat Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 228/2017 privind aprobarea Manualului de gradare pentru semințele de consum.

Manualul de gradare are rolul de a servi drept instrument de lucru pentru gradatori și cuprinde informații ce oferă posibilitatea stabilirii calității reale a semințelor de consum depozitate.

Aplicarea sistemului de gradare este o garanție a faptului că producătorii agricoli vor primi un preț corect pentru produsul lor în funcție de calitatea acestuia. În același timp, sistemul de gradare permite atât asigurarea unei calități constante a semințelor de consum depozitate, încurajand tranzacțiile comerciale și îmbunătățind raportul dintre costul de producție și prețul semințelor de consum.

Potrivit Manualului de gradare pentru semințele de consum, la grâu sunt alocate 3 grade, după cum urmează:

Notă: Categoriile de factori de gradare au fost stabilite folosind ca document de referinţă SR 13548 Grâu comun (Triticum aestivum L.). Specificaţii."

Neaplicarea operațiunilor de gradare face ca amestecarea unei cantități mici de produs de calitate inferioară cu un lot de calitate superioară să deprecieze calitatea finală a amestecului.

România, an de an, cultivă circa 2 milioane ha de grâu, principalele specii cultivate fiind Triticum aestivumsubspeciile vulgare și spelta, Triticum durum. Condițiile specifice țării noastre, precum și soiurile de grâu cultivate în România, oferă calități deosebite pentru grâul a cărei destinație o constituie panificația. Nu există grâu furajer, destinația produsului fiind dictată de interesele beneficiarului.

Sursa: madr.ro

Anul 2017 continuă cadența soiurilor noi omologate. În numărul acesta vă prezentăm un soi de grâu timpuriu obținut în cadrul programului de cercetare al societății ITC.

Beneficii

Iris 12 este un soi de grâu autohton obținut prin genetica ITC și omologat anul acesta. Printre caracteristicile sale se numără capacitatea de înfrățire foarte bună, rezistența la iernare, la secetă și arșiță. Iris 12 are un potențial de producție ridicat, se obțin peste 8.000 kg/ha și este rezistent la principalele boli foliare.

Caracteristici

Talie medie, tulpină groasă, frunze cu o lățime medie spre mare. Spicul este alb cu ariste, bobul este oval de culoare roșie și are o mărime medie. MMB 42-43 g. Este recomandat pentru cultivarea în toate zonele țãrii. Norma de semănat este de 200-240 kg/ha (400-500 boabe germinabile/m²).

Revista Lumea Satului nr. 11, 1-15 iunie 2017 – pag. 20

Fiind planta celor patru anotimpuri, grâul de toamnă este supus rigorii iernilor lungi şi geroase, încă din primele stadii de vegetaţie.

Ca să ierneze bine, la venirea iernii plantele de grâu trebuie să fie bine înrădăcinate şi înfrăţite. Aceste condiţii sunt asigurate când grâul a fost semănat în epoca optimă prin lucrări de bună calitate, iar condiţiile climatice din toamnă au fost favorabile.

Rezistenţa la iernare este cu atât mai mare, cu cât la intrarea în iarnă, plantele au fost supuse procesului de „călire“ rezultat din alternanţa zilelor de toamnă cu temperaturi de 10-15°C cu cele din timpul nopţii, de 0-5°C. Cu această ocazie au loc şi o concentrare a sucului celular şi o acumulare a substanţelor de rezervă în nodul de înfrăţire, care fac ca plantele de grâu să reziste mai bine la ger.

Faza de „călire“ poate dura 17-28 de zile, după care plantele pot rezista la geruri de -15°C la -18°C, la nivelul nodului de înfrăţire.

Pentru ţara noastră este foarte important să cultivăm soiuri rezistente la ger, cum ar fi soiurile româneşti.

Pe toată durata iernării plantele de grâu, nu intră în repaus total, ci sunt supuse unor procese fiziologice mai puţin vizibile, numite de unii criptovegetaţie. În această fază se formează celule noi la nivelul radicular şi foliar, iar în conul de creştere o diferenţiere a celulelor, din care mai târziu se va dezvolta spicul.

În această etapă are loc instalarea elementelor de producţie şi de aceea este important să urmărim atent parcurgerea perioadei de iarnă. O caracteristică fiziologică a grâului o constituie absorbţia azotului la temperaturi scăzute şi utilizarea lui la formarea creşterilor amintite, care reprezintă primordiile producţiei de grâu .

Cunoscând această particularitate, reiese importanţa aplicării îngrăşămintelor cu azot, în ferestrele iernii sau în primăvară foarte timpuriu, asigurând plantelor o putere de regenerare şi creştere mai intensă şi astfel o pornire mai timpurie în vegetaţie a grâului în primăvară şi, cum s-ar putea spune, luarea unui start bun pentru o recoltă mănoasă.

Ing. agronom Vladimir Goncearu

Revista Lumea Satului nr. 3, 1-15 februarie 2017 – pag. 16

Un operator român de pe piața grâului întâmpină probleme cu importatorii din Egipt care refuză achiziționarea a 63.000 de tone de grâu deși cantitatea era deja contractată. În aceste condiții, printr-un comunicat de presă, reprezentanții Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale susțin faptul că din punct de vedere calitativ, grâul românesc respectă toate condiţiile de calitate, nivelul de infestare cu ciuperca fitoparazită „cornul secarei” fiind sub 0,05%.

În situaţia particulară a operatorului român, procentul de infestare cu ciuperca în cauză a fost de 0,0001%, deci de o mie de ori mai mic decât limita maximă admisă, care este de 0,1%. Mai mult decât atât, se mai precizează faptul că practicile importatorului egiptean nu au în vedere calitatea grâului, ci mai degrabă intenţia de a mări presiunea asupra preţului mărfii deja contractate, grâul românesc îndeplinind condiţiile de calitate solicitate pe piaţa cerealelor.