Adama Sultan iulie 2020
update 25 Sep 2020

„Templul“ grâului românesc își prezintă roadele

A devenit o tradiție ca în fiecare an, în luna iunie, când lanurile de grâu, triticale și orz sunt bine înspicate, INCDA Fundulea să organizeze o zi a porților deschise pentru ca cei interesați de pâinea țării să viziteze, la fața locului, perlele grâului românesc.

Astfel, și la debutul verii, a fost organizată o asemenea zi care a fost norocoasă și de timp favorabil, fără ploaie. A fost prezent acad. Cristian Hera, cel care a condus destinele Institutului Fundulea peste două decenii și care, așa cum apreciază actualul director general P. Mustățea, este directorul emblematic al acestui institut. De asemenea, au fost prezenți prof. I. Jelev, vicepreședinte ASAS, reprezentanți din Ministerul Agriculturii, de la Laboratorul central pentru controlul calității seminței, din Insula Mare a Brăilei, doamna Crețu – director executiv al APPR, cercetători din stațiuni, directori de stațiuni Negrilă, Trașcă, Marușca – veterani ai cercetării agricole, precum și numeroși fermieri dintre care nu au lipsit decanul de vârstă dr. ing. Gh. Nițu și organizației fermierilor, Ion Cioroianu.

Prima parte s-a desfășurat în sala unde dr. ing. Gh. Ittu a prezentat situația climatică a toamnei 2018 și a primăverii 2019, cu mențiunea că majoritatea semănăturilor de toamnă au răsărit în iarnă. S-a apreciat evoluția miraculoasă a cerealelor de toamnă până în prezent.

Dr. Ittu arată că cele 12 soiuri de grâu românesc, care se găsesc înscrise în Catalogul Oficial, în concurență cu cele peste 100 soiuri străine, ocupă mai mult de 50% din suprafața cultivată cu grâu.

Soiurile străine, în anumiți ani, dau producții mai mari, dar sunt net inferioare soiurilor românești în ceea ce privește calitățile de panificație. Soiurile românești ajung la un potențial genetic de producție de 10 t/ha, ceea ce este destul pentru actuala etapă. Amelioratorii ar fi indicat ca în perioada următoare să se ocupe, cu prioritate, de creșterea rezistenței la factorii biotici și abiotici.

Soiurile românești sunt mai bine adaptate la condițiile pedoclimatice din România, sunt mai rezistente la secetă, arșiță și temperaturi scăzute, mai rezistente la boli și dăunători și au o mai mare stabilitate în producție. Așa se explică de ce marii fermieri din I.M.B., de la Curtici, Arad și mulți alții cultivă soiuri românești de grâu.

A urmat deplasarea la câmp unde am fost întâmpinați de acad. N. N. Săulescu, creatorul principal al soiurilor de grâu.

Au fost prezentate soiurile mai noi de grâu și de perspectivă. Alături de soiul Glosa, omologat în 2005 și bine cunoscut de fermieri pentru potențialul de producție și calitățile de panificație, au fost prezentate soiurile mai noi, superioare soiului Glosa, și anume: Litera, omologat în 2010, Miranda în 2011, Otilia în 2013 și Pitar în 2015, precum și ultimele creații, două linii de perspectivă, Voinic și Ursita.

La triticale au fost prezentate mai multe soiuri, însă cu accent pe ultimele creații: Negoiul omologat în 2012, Tulnic în 2017 și Ultrafun în 2018. La orz a prezentat tânărul inginer Eugen Petcu soiurile: Ametist omologat în 2012, Smarald în 2013, Simbol în 2015, Onix în 2017 și Lucian în 2018. La orzoaică, ultimele creații au fost Artemis din 2012 și Gabriela din 2017.

Au urmat numeroase întrebări din partea participanților, la care cercetătorii au dat răs­punsurile cuvenite.

S-a apreciat că starea excelentă în care se găsesc culturile, într-un an destul de dificil climatic, demonstrează zestrea genetică a acestor soiuri, capabile să se adapteze ușor la asemenea dereglări climatice.

Participanții au plecat convinși că pâinea țării se află în mâini bune și că trebuie să fie extinsă cultivarea acestor soiuri valoroase.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Seceta istorică amenință grâul românesc

Pe toate posturile de televiziune, pe toate canalele de radio și în toate publicațiile se vorbește despre ce an agricol senzațional a fost 2018, cât de mult porumb și ce recoltă de floarea-soarelui s-au obținut. Dar agricultorii nu prea iau parte la aceste discuții și cei care stau prin preajma lor nu-i văd zâmbind decât cu o jumătate de față. Cu celălalt ochi privesc spre cer și plâng. Motivul îl reprezintă seceta prelungită, o secetă istorică, după cum spun unii. Conform datelor furnizate de Administrația Națională de Meteorologie, rezervele de apă din sol sunt „scăzute și deosebit de scăzute, seceta pedologică fiind moderată, puternică și extremă, în aproape toată țara. Rezerva de apă din sol prezintă valori satisfăcătoare, local în centrul și nord-estul Transilvaniei, izolat în nordul Olteniei“. Adică, tradus în limbajul curent, uscat este totul. Ce se întâmplă concret în diferite zone ale țării am aflat de la mai mulți fermieri, care ne-au împărtășit, fiecare, necazurile lor.

„Parcă am fi copiii vitregi ai României!“

Dimitrie Muscă, care este unul dintre reperele agriculturii românești, povestește că își începe ziua cu studiul buletinelor meteorologice. „Este dezastru ce se întâmplă“, consideră domnia sa.

„Deja am întors 1.300 de hectare de rapiță. Au mai rămas doar 450 ha, pe care cultura a răsărit, cu o densitate de 25-30 plante/m². Nu știu ce o să se întâmple cu ele și cum o să se dezvolte în condițiile astea.“ Cât despre grâu, lucrurile stau și mai mult sub semnul îndoielii: „Ici și colo a răsărit câte un pâlc de grâu. Între aceste zone, nu e nimic. Pe alte suprafețe, grâul a răsărit, apoi, din cauza uscăciunii, s-a uscat pur și simplu. Aceste suprafețe sunt compromise total. Mai sunt și zone unde grâul stă în pământ ca în sac. Cel puțin acolo va răsări atunci când va avea condiții. Practic, abia la primăvară vom putea avea un tablou mai exact. Cert este că e nevoie de cel puțin 100 litri de precipitații/m² ca să ieșim din situația aceasta“, apreciază dl Muscă. „Evident că prețul la care se va ajunge la anul la rapiță și la grâu va fi serios crescut de toate aceste pierderi de producție!“, mai avertizează domnia sa.

Cât despre lucrările de toamnă, scarificări și arături, aproape că a reușit să le termine. Spunem aproape, pentru că 60 de hectare nu au putut fi lucrate nicicum. „Dacă la noi, unde avem utilaje performante nu s-a putut, vă dați seama câți sunt aceia care n-au putut ara? Ceea ce vă pot spune este că în urma plugurilor au ieșit bolovanii de pământ cât roata carului, la propriu. Nu au nicio urmă de umiditate, nicio rezervă de apă. Ca să se poată ajunge la textura potrivită este necesară o cantitate de apă cel puțin 100 litri pe metrul pătrat, așa cum am spus“, a mai povestit fermierul.

„Aici, în partea de Vest, parcă am fi copiii vitregi ai României în ceea ce privește irigațiile. Așa suntem tratați!“, și-a încheiat Dimitrie Muscă strigătul de disperare.

„Mai repede ari drumul!“

Alexandru Culina își are ferma la Căzănești, în județul Ialomița. Adică în plin Bărăgan. Deși departe de Curtici, unde se află Dimitrie Muscă, povestea sa pare scrisă de același autor. Sună la fel, doar cu unele accente diferite.

„Eu umblu și lucrez pe câmpurile astea de 50 de ani. Nu-mi amintesc să fi văzut vreodată asemenea uscăciune. Din câte se vorbește prin zonă, se pare că de 80 de ani nu a mai fost asemenea secetă“, spune agricultorul. Grâul nu a reușit să-l semene decât pe la începutul lui noiembrie, căci pregătirea terenului a fost deosebit de dificilă.

„Am arat după floarea-soarelui în urma combinei, doar-doar o merge mai ușor.“ Cu toate acestea, mai există încă sole întregi unde nu s-a putut lucra, din cauza pământului care s-a întărit ca piatra, din pricina uscăciunii. „Mai repede ari drumul!“, a conchis Alexandru Culina.

Ceva mai la nord, la aproximativ 80 km, se află localitatea buzoiană Caragele. Acolo lucrează câteva sute de hectare mai tânărul Georgian Barbu, împreună cu tatăl său, Marin. Georgian este un inginer agronom din promoțiile tinere, la curent cu toate noutățile. Tatăl său este un agricultor cu multă experiență. De obicei, aceste două daruri, împletite, îi ajută să se descurce în orice situație. Însă, de data aceasta, nu au avut altceva de făcut decât să se resemneze.

„Ce o fi, o fi. Cât am semănat, dacă mai e ceva la primăvară, o să vedem. Dacă nu, o să semănăm porumb și floarea-soarelui la primăvară. Și asta, dacă vom putea! N-ai ce face, dacă nu e ploaie și nu sunt condiții, Din ceea ce se vorbește prin sat, nimeni nu își amintește să mai fi prins așa o secetă“, spune Georgian Barbu.

La fel de rău este și în Oltenia și în Teleorman. În cea mai mare parte a acestor zone, nici grâul, nici rapița n-au răsărit, din cauza secetei. Și în această regiune au rămas suprafețe de teren, nu foarte mari, dar destul de însemnate, nelucrate.

Răsfățații Dunării

O situație de excepție este la ferma lui Viorel Nica, de la Fetești. Domnia sa a semănat rapiță, orez și grâu pe 1.900 de hectare. Deși ultima ploaie a fost în 28 iulie, culturile sale au o dezvoltare optimă. Nu e niciun miracol, ci doar faptul că ferma sa beneficiază de un sistem de irigații eficient, aflându-se în apropierea Dunării.

„Am aplicat o normă de irigații de 600 m³/ha, echivalentul a 60 de litri/m². Aceasta a făcut ca plantele să se poată dezvolta așa cum trebuie. Și acum trei ani am mai folosit irigațiile în luna octombrie pentru că nu mai veneau ploile de toamnă și doar așa am reușit să ieșim din impas“, spune fermierul.

Și în Insula Mare a Brăilei au fost pornite sistemele de irigații acum, toamna târziu. Ca urmare, nu sunt probleme legate de secetă, exceptând o creștere a costurilor de producție, generate de creșterea consumurilor. Creștere a costurilor care, fără îndoială, se va regăsi la anul în prețuri!

Un strigăt de disperare

Laurențiu Baciu este afectat de secetă atât în calitatea sa de fermier, dar și ca președinte al LAPAR. „Acest an a fost un dezastru. Tot anul a fost ciudat. În primăvară am avut secetă, apoi, când am fi avut nevoie de o perioadă uscată, au venit inundațiile. Acum este din nou secetă, când ar fi trebuit să plouă. Lucrez de 37 de ani, dar n-am mai întâlnit un an ca ăsta. Cineva mai în vârstă povestea că doar în 1947 a mai fost așa“, spune dl Baciu. În ferma sa grâul a răsărit, apoi pe jumătate din suprafața semănată, adică pe 300 de hectare, a murit, așa cum s-a întâmplat și la Curtici. Pe alte 250 de hectare s-a uscat orzul. „Am pus rapiță pe 500 de hectare. Pe 200 ha este moartă, iar pe celelalte 300 ha este în agonie“, continuă fermierul lista necazurilor sale.

„La nivel național, conform informațiilor pe care le deține LAPAR, grâul n-a răsărit decât pe cca 10% din suprafețele semănate, ceea ce înseamnă câteva mii, nici măcar zeci de mii de hectare. Rapița a fost întoarsă pe 40% din suprafețe, ceea ce înseamnă sume importante pierdute. Pe alte 30 de procente din suprafața semănată, rapița e jalnică. Oricând poate pieri“, prezintă președintele organizației situația la nivel național.

Pentru a întregi tabloul, mai adaugă și faptul că lucrările de toamnă au fost încheiate doar pe suprafețe mici, raportate la nivel național. Cheltuielile, atât cele legate de carburanți, cât și cele legate de piesele de schimb, au fost dublate, din cauza durității solului uscat.

„Unul dintre efecte are să fie acela că, la primăvară, toți fermierii afectați vor înființa culturi de porumb și floarea-soarelui, ceea ce va duce la o producție mare, care va genera o scădere a prețurilor“, mai apreciază domnia sa.

Pentru aceste motive, LAPAR a demarat o serie de demersuri pentru punerea în aplicare a unor mecanisme ale Uniunii Europene care să permită acordarea unor despăgubiri pentru fermierii afectați. Concret, este vorba despre un comunicat al Comisiei Europene, publicat în 2 august 2018, prin care aceasta oferă sprijin suplimentar fermierilor europeni afectați de secetă, ca și despre un regulament european din 2014, spune președintele Baciu.

„Schemele de ajutoare pentru repararea pagubelor provocate de calamități naturale sunt compatibile cu piața internă și se acordă dacă sunt întrunite două condiții: autoritatea națională a recunoscut în mod oficial fenomenul meteorologic ca fiind o calamitate naturală și există o legătură de cauzalitate directă între calamitatea naturală și pagubele suferite de fermier, indiferent de forma sa de organizare, persoană fizică sau persoană juridică. Tocmai de aceea, LAPAR solicită tuturor producătorilor agricoli să se prezinte la sediul primăriei și să solicite, în scris, primarului să convoace în regim de urgență comisia pentru constatarea și evaluarea pagubelor cauzate fiecărui producător agricol de seceta din această toamnă, începând din luna septembrie până în prezent.

Ulterior, procesul-verbal de constatare și evaluarea a pagubelor se va depune la Direcția Agricolă Județeană, care, conform Regulamentului-cadru de organizare și funcționare verifică şi centralizează documentaţia depusă de producătorii agricoli privind suprafeţele afectate de calamităţi, înaintând-o apoi Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru luarea măsurilor de despăgubire“, a detaliat președintele LAPAR.

Alexandru GRIGORIEV

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale apără grâul românesc

Un operator român de pe piața grâului întâmpină probleme cu importatorii din Egipt care refuză achiziționarea a 63.000 de tone de grâu deși cantitatea era deja contractată. În aceste condiții, printr-un comunicat de presă, reprezentanții Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale susțin faptul că din punct de vedere calitativ, grâul românesc respectă toate condiţiile de calitate, nivelul de infestare cu ciuperca fitoparazită „cornul secarei” fiind sub 0,05%.

În situaţia particulară a operatorului român, procentul de infestare cu ciuperca în cauză a fost de 0,0001%, deci de o mie de ori mai mic decât limita maximă admisă, care este de 0,1%. Mai mult decât atât, se mai precizează faptul că practicile importatorului egiptean nu au în vedere calitatea grâului, ci mai degrabă intenţia de a mări presiunea asupra preţului mărfii deja contractate, grâul românesc îndeplinind condiţiile de calitate solicitate pe piaţa cerealelor.

Abonează-te la acest feed RSS