Pentru tot mai mulți români, plata facturilor la energie a devenit o povară ridicată, în contextul creșterii prețurilor energiei și erodării puterii de cumpărare cauzate de inflație. Mai mult, sărăcia energetică afectează nu doar populația cea mai săracă, ci este un fenomen care a crescut alarmant și în rândul populației cu venituri medii.

Rata sărăciei energetice măsurate prin indicatorul LIHC („Low Income, High Cost“) arată că aproximativ jumătate dintre gospodăriile din decilele 3 și 4 de venit au căzut anul trecut în sărăcie după plata facturilor la energie, acestea fiind cele mai afectate categorii. De asemenea, rata sărăciei energetice în rândul gospodăriilor din decilele 4 și 5 de venit a crescut de circa cinci ori în 2022 față de 2021, arată un studiu efectuat de Observatorul Român al Sărăciei Energetice (ORSE), pe baza datelor cuprinse în Ancheta Bugetelor de Familie realizată de Institutul Național de Statistică, preluat de financialintelligence.

Indicatorul LIHC este unul dintre principalii indicatori folosiți pentru măsurarea sărăciei energetice în rândul populației. Acest indicator nu reflectă neapărat incapacitatea acestor gospodării de a se încălzi, ci arată că facturile la energie au un impact foarte ridicat în bugetul acestora. Practic, după ce își plătesc facturile la energie, a căror valoare este peste nivelul median național, aceste gospodării cad sub pragul de sărăcie monetară.

Cetățeni care renunță la alte nevoi pentru confortul termic

Ca medie la nivel național, indicatorul LIHC arată că 21% dintre gospodării s-au aflat în această situație în 2022, dublu față de nivelul din 2021 de 10,5%.

„În mod evident, prin acest indicator vedem că facturile la energie au un impact foarte mare la nivel de buget al gospodăriei. Este ceea ce britanicii numesc «căldură sau mâncare». Adică acești cetățeni trebuie să prioritizeze energia, dar făcând acest lucru sunt nevoiți să taie masiv din cheltuielile pentru alte nevoi din gospodărie. Pentru noi acest indicator este grăitor. Datele arată că problema sărăciei energetice este în creștere și nu mai poate fi ignorată. Este nevoie să ne punem cu seriozitate la masa de discuții actori care cunosc problema și să luăm măsuri coerente, integrate și la timp, pentru că timpul se scurge. E important să avem la masa de discuții instituții ale statului, pentru că ele produc și implementează politici, companii de energie (furnizori și distribuitori), pentru că ei sunt în contact cu consumatorii în fiecare zi și percep piața altfel. E nevoie să stăm la masă și cu consumatorii și să înțelegem modul în care fenomenul se răsfrânge asupra lor în fiecare context, la nivel local. Așadar, trebuie să analizăm foarte punctual cauzele și să producem soluții specifice“, declară Anca Sinea (foto), vicepreședinte Asociația Centrul pentru Studiul Democrației (CSD), coordonator ORSE.

Analizând situația în rândul gospodăriilor clasificate pe decile de venit (praguri de venit per adult echivalent), în care decila 1 cuprinde populația cea mai săracă, iar decila 10 – populația cu cele mai ridicate venituri, datele ORSE arată că 20,8% dintre gospodăriile situate în decila 1 au fost afectate în 2022 de sărăcia asociată cu plata facturilor la energie, procent în creștere față de anul precedent (17,9%). În rândul gospodăriilor din decila 2, rata sărăciei energetice asociată cu plata facturilor a fost de circa 34% dintre gospodării, procent similar cu cel din 2021.

De asemenea, peste 45% dintre gospodăriile din decila 3 au căzut sub pragul de sărăcie după plata facturilor la energie în 2022, față de circa 30% în anul precedent. Cele mai afectate au fost gospodăriile din decila 4 de venit: 51% dintre acestea au căzut în sărăcie după ce și-au plătit facturile la energie anul trecut, o rată de aproape cinci ori mai mare față de 2021, când a fost de 10,5%.

Rata sărăciei energetice măsurată prin indicatorul LIHC în rândul gospodăriilor aflate în decila 5 de venit a crescut de peste cinci ori, de la 6% în 2021 la 34% dintre aceste gospodării, în 2022. Totodată, rata de sărăcie energetică a crescut de circa patru ori în rândul gospodăriilor din decila 6 (de la 3,5% la 13,7%) și s-a triplat în rândul gospodăriilor din decila 7 de venit, de la 1,9% în 2021 ajungând la 5,9% în 2022. Sărăcia energetică asociată cu plata facturilor la energie în rândul gospodăriilor din decila 8 de venit a crescut de circa 6 ori în intervalul menționat, de la 0,5% la 3,1%.

Pandemia și criza energetică, principalele motive

„Pandemia și criza energetică au afectat foarte tare nivelul de trai al populației. Sărăcia energetică nu este un fenomen care să mai fie localizat doar într-o anumită zonă a societății. Problema a ajuns să fie cu diferite manifestări – subconsum, supraconsum etc., având cauze care țin de comportamentul de consum, de eficiența clădirilor, venituri joase, lipsa diversificării combustibililor pentru încălzire la care o gospodărie poate să aibă acces în funcție de contextul local. Toate acestea se suprapun și fac ca manifestările și dimensiunea fenomenului de sărăcie energetică să fie mult mai vaste și mult mai greu de identificat foarte specific pe hartă într-o anumită zonă a țării, a unui oraș sau a unei comunități locale. Și foarte importat de reținut este că sărăcia energetică nu este egală cu sărăcia, nu mai înseamnă doar sărăcie monetară. Vorbim despre un fenomen care, după cum arată analiza pe decile, are un impact foarte puternic în medii care cel puțin până la creșterea prețurilor nu erau asociate cu probleme legate de plata facturilor, de a-și permite energie sau de a-și permite și alte lucruri după ce prioritizează energia“, declară George Jiglău (foto), președintele Centrului pentru Studiul Democrației (CSD), inițiatorul ORSE.

Dată fiind complexitatea fenomenului sărăciei energetice, soluțiile necesare pentru a veni în sprijinul cetățenilor sunt variate. „Nu există o soluție care să se potrivească pentru toți. Pentru cei cu venituri foarte mici, cu siguranță că ajutoarele pentru încălzire sunt în continuare foarte necesare. Însă e clar că vorbim despre o problemă structurală în ceea ce privește calitatea fondului de locuințe. În mediul rural, vorbim de multe ori nu de sărăcie, ci de subdezvoltare – 80% din populația din mediul rural încă se încălzește cu lemne, în contextul în care avem un fond de locuințe extrem de slab pregătit în ansamblu pentru a asigura confort sau măcar nevoi minimale de bunăstare. În mediul urban, vorbim de un fond de locuințe care este predominant provenit din vremea comunismului, care are peste 50 de ani vechime și în care în cea mai mare parte s-a investit foarte puțin sau nu s-a investit deloc. De la ineficiența scăzută a clădirilor vin consumurile mari de energie, corelate cu veniturile mici ale gospodăriilor. O zonă care ar trebui tratată cu prioritate o reprezintă investițiile în eficiență energetică, fără să minimalizăm importanța unor lucruri care se pot face mai repede sau poate cu mai puțin bani“, a adăugat reprezentantul ORSE.

Observatorul Român al Sărăciei Energetice (ORSE) este un proiect inițiat de Centrul pentru Studiul Democrației, think-tank înființat în anul 2006 în cadrul Departamentului de Știinţe Politice, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, în cadrul căreia funcționează ca centru de cercetare acreditat.

Ion BOGDAN

Fiecare gospodar știe că, pentru a obține o producție mai mare de ouă sau de carne, trebuie să urmeze sfaturile specialiștilor când vine vorba de îngrijirea animalelor. Dar chiar și așa, un inamic de neevitat din gospodării este prădătorul. Printre prădători se numără vulpile, dihorii, șerpii și altele. De aceea, venim cu câteva sugestii care îți vor fi de folos în protejarea păsărilor de curte.

Cunoaște-ți tipul de prădător

Trebuie să fiți atenți la tipul de prădător. Aceștia se pot adapta condițiilor și îți pot ataca ușor cotețele. Țineți cont și de perioada de reproducere a animalelor sălbatice, primăvara fac pui și au nevoie de hrană mai multă.

Vulpile sunt amatoare de scotocit prin gunoaie, așa că este indicat să nu depozitați în curte tot felul de lucruri nefolositoare. Totodată, trebuie să fiți atenți că vulpile au obiceiul de a săpa și de a face găuri pe sub garduri. Vulpile degajă un miros extrem de neplăcut, prin care își marchează teritoriul, astfel vei observa ușor dacă s-au apropiat de gospodăria ta. Vulpile nu atacă în locuri zgomotoase. De aceea, asigură-te că în apropierea păsărilor tale există o sursă de gălăgie.

Dihorii atacă numai dacă este liniște. Prin urmare, dacă ai lângă cotețul păsărilor o sursă de zgomot, îi poți ține departe. Adăposturile dihorilor pot fi ușor găsite, după urmele pe care le lasă în zăpadă sau în țărână. În plus, au un miros specific, ce se simte de departe.

Șerpii își fac adăpost printre lemne, paie sau locuri ascunse ale cotețelor. Sunt atrași de ouăle păsărilor, dar pot ataca și puii foarte mici.

Metode de protejare

Pentru a-ți apăra gospodăria de prădători poți să pui o plasă de sârmă în jurul cotețelor. Însă, trebuie să ții cont că un animal înfometat va săpa pe sub plasă sau va roade sârma, de aceea pe lângă plasa obișnuită pe care o pui deasupra și de jur-împrejurul cotețului, îngroapă chiar sub adăpostul păsărilor o plasă de protecție, la cel puțin un metru adâncime. O altă metodă este gardul electric. Astfel, păsările rămân în perimetrul delimitat și prădătorii vor renunța la hrana mult râvnită. Să nu uitați că pentru o astfel de metodă trebuie să ai certificate de conformitate, eliberate de instituțiile abilitate ale statului prin care demonstrează că nu pui în pericol mediul. Pentru prădătorii care atacă deseori noaptea, o soluție de a-i ține departe de păsările tale este să montezi în apropierea cotețelor câțiva senzori de mișcare cu baterie solară și câteva LED-uri inteligente, pe care le poți programa cu ajutorul aplicațiilor de pe un smartphone. În momentul în care senzorii vor detecta mișcarea, lumina se va aprinde, iar prădătorii se vor speria. O altă metodă eficientă sunt aparatele cu ultrasunete. Tot ce trebuie să faci este să conectezi un astfel de dispozitiv la o sursă de curent electric. Apoi aparatul va emite ultrasunete, iar prădătorii nu se vor apropia păsări. 

Organizarea gospodăriei

Trebuie să știți că în lupta cu prădătorii este foarte important cum îți organizezi gospodăria, astfel încât să eviți atacurile acestora. În primul rând, țineți toate păsările într-un singur loc. Cu cât acestea au mai multă libertate, cu atât mai mare este spațiul de manevră al prădătorilor. Desigur, nu în același adăpost, ci într-un spațiu amenajat special pentru ele. În cel de-al doilea rând, dacă condițiile îți permit, ai grijă să amplasezi cotețele păsărilor tale într-o zonă pe care poți să o supraveghezi vizual în permanență. Iar în cel de-al treilea rând, verifică adăposturile păsărilor și asigură-te că nu există găuri sau fisuri pe unde ar putea pătrunde prădătorii. Și, nu în cele din urmă, nu lăsa adăposturile deschise pe timpul nopții și alege încuietori mai complicate, care să nu permită prădătorilor să le desfacă. Ai grijă să verifici zilnic cotețul păsărilor și să nu lași ouăle, prădătorii pot fi atrași de gustul lor delicios. În plus, uită-te prin toate cotloanele și vezi dacă nu cumva și-au făcut acolo cuib sau vizuină musafiri nepoftiți ca șoarecii.

Liliana POSTICA

Gospodăria țărănească poate deveni membru cooperator asociat în cooperativele agricole, odată cu intrarea în vigoare a recentei Legi nr. 6 din 5 ianuarie 2022. Potrivit acesteia, dimensiunile maxime obligatorii ale gospodăriei țărănești pentru sectorul zootehnic, la ovine, este de până la 300 de capete, un efectiv de animale care desemnează mai mult o fermă de subzistență a secolului nostru. Din păcate, realitatea este alta, crescătorii merg pe cont propriu pentru că fermele lor de ovine sunt  moștenire de familie. Șanse de a vedea cu alții ochii asocierea în cooperativele agricole nu prea par să fie, mai ales atât timp cât acest domeniu se confruntă cu mari probleme.

Ramona și Dorin Cîndroi, mici producători din satul Mărtinești, județul Hunedoara, speră la un viitor mai bun cu ferma lor mixtă. „Am mărit numărul animalelor de la an la an și avem un efectiv de 300 de oi din rasa Țurcană, majoritatea Oacheșe și Breze, vaci, porci, păsări de curte, măgari. Mieii i-am dat în ultimii ani la export. Și produsele lactate ajung în piața agroalimentară din Orăștie (telemea, caș, urdă din lapte de vacă și de oaie). Cu furajarea ne descurcăm destul de bine. Cu tractorul pe care îl avem facem nutrețul (cosit, greblat, balotat). Celor care vor să înceapă o astfel de afacere le spun să nu pună pe primul loc interesul financiar deoarece câștigul este în raport cu cheltuiala. Sperăm un viitor mai bun, să putem înmulți animalele și, cu ajutorul lui Dumnezeu, să ne ușurăm munca. Să ne creăm condiții mai bune și să ne dezvoltăm cât de mult putem. Deocamdată suntem mici producători“, adaugă hunedoreanca.

Mihai Hapiuc, din Slobozia Sucevei, județul Suceava, are o fermă de familie moștenită de la tată și spune că ar renunța cu greu la Țurcanele sale. „Ne ocupăm cu creșterea oilor din anul 1997, când aveam 20 de exemplare. Treptat am ajuns la 500 de oi Țurcane, o rasă care s-a adaptat bine climei din zona Moldovei. Furajarea constă în fân și cereale. Cred că o investiție pentru un efectiv de 100 de capete ar costa în jur 40.000 de lei. Produsele le vindem în piețele din județ, iar lâna o folosim ca izolator la saivane. Îi sfătuiesc pe toți cei care vor să se apuce de creștere oilor să o facă încrezători deoarece acest domeniu îți aduce numai beneficii. Pe viitor, cu ajutorul lui Dumnezeu, vrem să ajungem la 1.000 capete“, mărturisește suceveanul.

Gospodăria țărănească trebuie înregistrată în Sistemul național de identificare și înregistrare a animalelor – SNIA ca fiind deținută de persoane fizice, neînregistrate la oficiul registrului comerțului. Aceasta îndeplinește condiții minime de biosecuritate, nu se înregistrează sanitar-veterinar și comercializează pe piața națională animale vii și produsele de origine animală de la acestea prin intermediul cooperativei agricole din care face parte.

Gospodăria țărănească se autorizează și funcționează ca membru într-o cooperativă agricolă, în conformitate cu prevederile prezentei legi. Animalele vii și produsele de origine animală de la acestea se comercializează numai către centrele de sacrificare, prelucrare, procesare, conservare, sortare, marcare și ambalare ale cooperativei agricole, în baza carnetului de comercializare. Cooperativa agricolă emite atestatul de gospodărie țărănească și carnetul de comercializare.

Beatrice Alexandra MODIGA

Județul Iași.

Criza forței de muncă rămâne cea mai mare provocare pentru crescătorii de animale din județul Iași. Deși în ultimul an, din cauza pandemiei, mulți și-au pierdut slujbele, fermierii nu găsesc muncitori dispuși să se ocupe de îngrijirea animalelor. Unii le-au răspuns că, decât să muncească în ţară, preferă ajutoarele sociale până trece iarna și vor putea pleca în străinătate.

Guvernanții să își îndrepte fața către crescătorii de animale

Lipsa forţei de muncă la sate împiedică adesea buna desfăşurare a activităţii productive a fermierilor, mai ales a acelora care cresc animale în gospodării. Unul dintre crescătorii ieșeni care duce lipsă de forță de muncă este și Augustin Ciuca. „Vreau să merg mai departe pentru copii, eu sunt la vârsta la care doar pot să îmi mențin exploatația; dacă îmi va merge bine, o voi mări. Deocamdată este foarte greu, se pune presiune pe noi, fermierii, forță de muncă nu prea găsim, iar asta este cea mai mare problemă în acest domeniu. Deocamdată ne bucurăm că cel puțin s-au îndreptat prețurile la miei anul acesta. De altfel, lâna o avem toată la stână, sperăm ca guvernanții să își îndrepte fața către noi, să ne dea un ajutor cât de cât pentru că, practic, fiecare se descurcă pe cont propriu, plus că în piață nu scăpăm de samsari“, ne spune crescătorul ieșean.

Crescătorul Cripner Costică din satul Boldești, comuna Hărmănești, județul Iași, are în jur de 400 de oi și nu s-ar descurca fără ajutorul băiatului mai mare.

„Am un efectiv de 400 de capete, din care în controlul oficial am 300. Am început să cresc oi după Revoluție, practic de o viață de om, dar nu am făcut doar asta, am și lucrat, m-am dus și la serviciu. În acest moment nu mai vreau decât să duc mai departe această fermă pentru copii, am o vârstă. Am cui lăsa această moștenire, dacă le-ar fi drag să se ocupe de  așa ceva. Dar din patru copii nu prea văd ca vreunul să se îndrepte spre acest sector, să preia toată munca mea. În momentul de față am în băiatul cel mare cel mai bun sprijin. Eu stau doar la stână și mă ocup de oi, iar el acasă, cu tractorul pregătește nutrețul care îmi trebuie pentru iernat.“

Până îşi găsesc angajaţi, fermierii sunt nevoiţi să-şi îngrijească animalele singuri sau cu ajutorul familiei.

Beatrice Alexandra MODIGA

Primăria comunei Măneciu, din Prahova, a obținut finanțare de la Administrația Fondului de Mediu în vederea instalării sistemelor fotovoltaice pentru gospodăriile izolate, neracordate la rețeaua de distribuție a energiei electrice și aflate la cel puțin doi kilometri distanță de rețea. Autoritățile au lansat procedura de achiziție destinată lucrărilor de execuție pentru 45 de sisteme fotovoltaice de producere a energiei electrice, inclusiv instalații interioare și exterioare.

Valoarea estimată a contractului este de 945.378 de lei fără TVA, un singur proiect neputând depăși 21.008,40 lei, fără TVA. Contractul prevede achiziția echipamentului- panou fotovoltaic, încărcător, baterii (acumulatori), invertor, materiale, conexiuni și siguranțe, modul înregistrare-stocare date și comunicație a acestora, structura de montaj a sistemului, tablou electric de curent continuu-alternativ, instalația electrică exterioară, montajul și punerea în funcțiune a sistemului fotovoltaic. Anul acesta, bugetul Administrației Fondului pentru Mediu (AFM) prevede 250 de milioane de lei pentru programul „Panouri fotovoltaice.”

Potrivit unui comunicat de presă remis la începutul lunii decembrie 2019 de către  Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în cadrul proiectului „Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți” (CIPN), finanțat de Guvernul României, dintr-un împrumut de la Banca Mondială se vor face investiții în sisteme integrate de management al gunoiului de grajd pe teritoriul a încă nouă comune.

Platformele se vor construi la nivel comunal, urmând să deservească fermierii mici și gospodăriile de subzistență care cresc animale, asigurând colectarea și managementul gunoiului de grajd în comunele respective.

„Din cauza specificului ei, România are peste 3 milioane de ferme mici și gospodării de subzistență, care cresc animale. Mare parte din acestea nu au capacitatea de a gestiona corespunzător dejecțiile de la animale. Acestea ajung să polueze cu nitrați apele de suprafață și, mai grav, apele freatice, respectiv fântânile din curțile oamenilor. Platformele pe care le finanțăm rezolvă problema poluării la nivel de comunitate, asigurând, în plus, și conformarea fermierilor la cerințele de plată ale APIA, legate de capacitățile de stocare a gunoiului de grajd“, a declarat Costel Alexe, Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor.

Beneficiarii investițiilor făcute în cadrul proiectului sunt exclusiv UAT-uri, care au fost selectate în cadrul unui program competitiv de finanțare. Pe lângă construirea platformelor, MMAP finanțează pentru fiecare din acestea un set de utilaje necesare colectării de la populație și manipulării gunoiului de grajd, constând în: un tractor, două remorci, un încărcător frontal, o mașină de împrăștiat compostul și o cisternă vidanjă.

Comunele beneficiare ale acestei tranșe de investiții sunt: Vinderei, jud. Vaslui, Coarnele Caprei, jud. Iași, Dumbrăveni și Horodnic de Sus, jud. Suceava, Tiha Bârgăului, jud. Bistrița Năsăud, Slătioara și Fârtățești, jud. Vâlcea, Turburea, jud. Gorj, și Bistreț, jud. Dolj.

Eforturile investiționale sunt suportate în proporție de aproximativ 95% de MMAP, contribuția locală a beneficiarilor de aproximativ 5% constând în contravaloarea proiectării platformelor. După finalizare, investițiile sunt transferate către UAT, urmând să fie exploatate de acestea și monitorizate de MMAP.

La Ghimeș-Făget, în judeţul Bacău a avut loc a III-a ediție a ''Târgului de Crăciun al Gospodăriilor de Produse Montane'', pe 21-22 decembrie. Evenimentul a avut loc în piața amenajată în centrul localității, unde peste 22 de mici producători de pe Valea Trotuşului, membrii ai Cooperativei ''Carpatica'' Ghimeș, şi-au adus preparatele tradiţionale. Organizatorii târgului au fost Degustarium, Xilopal, cu sprijinul Consiliului Local Ghimeș-Făget şi a partenerilor  ''Gal Valea Muntelui'' și Direcția Agricolă Bacău.

Produsul în ediţie limitată, apreciat tot mai mult!

În cadrul târgului și-au expus produsele peste 22 de mici producători, membrii ai Cooperativei ''Carpatica'' Ghimeș, prilej pentru degustare și aprovizionare de dinaintea Crăciunului, ne precizează Vlad Ochiroş, din partea Gal Valea Muntelui, care vorbește şi despre semnificaţia produsului în ediţie limitată. „Suntem la a treia ediţie a Târgului de Crăciun al Gospodăriilor de Produse Montane, unde am reuşit să aducem la standuri un număr de 22 de producători şi meşteri populari; ei sunt în marea lor majoritate de pe Valea Trotuşului. Ne bucurăm că la această ediţie au venit alături de noi, cu o implicare consistentă cei de la autoritatea locală, şi cred că vor prelua întreaga organizare, cel puţin financiară, pentru că se creează an de an, un eveniment unic al comunei și reprezentativ în perioada sărbătorilor. Rolul nostru este acela de a oferi sprijin prin diferite finanţări şi idei de proiecte. Anul acesta am văzut chiar o evoluţie mai bună faţă de prima ediţie, producătorii sunt mult mai deschişi în a vorbi cu clienţii, cu cei care vin şi întreabă. Este un areal pe care noi îl acoperim ca şi grup de acţiune locală, pe cele opt localităţi ale noastre (Asău, Agăș, Brusturoasa, Dofteana, Ghimeş-Făget, Palanca, Poduri şi Dărmăneşti). Nu ne dorim să luăm chiar pe toată lumea, pentru că este complicat să gestionezi o mulţime mai mare de producători (…), şi ne dorim să fie genul de produse care nu ţintesc neapărat către majoritatea consumatorilor. Noi am vrea să se înţeleagă că sunt nişte concepte care funcţionează foarte bine la nivel de firme mari în lume, respectiv acelea de produse în ediţie limitată, întrucât acestea permanent vor reuşi să fie valorificate, astfel să le permită şi lor, dintr-o calitate mică să obţină preţul care merită, şi astfel ei să continue lucrul acesta. S-a putut observa chiar din prima zi că, după primele ore au început să dispară produsele de la standuri. Pe viitor, acest aspect vrem să îl îmbrăcăm cu partea de turism pe termen lung“, a declarat  Vlad Ochiroş,  Gal Valea Muntelui.

O nouă cooperativă agricolă pe Valea Trotuşului

Petru Pal, organizatorul târgului, precizează faptul că pentru a veni în sprijinul micilor producători de pe Valea Trotușului a înființat o cooperativă agricolă, cu care va reuşi să atragă un număr mare de producători. „La a treia ediţie este greu, dar cred că e mai bine decât anul trecut şi mai slab decât la anul. Noutatea pe anul 2019 este că am reuşit să înfiinţăm o cooperativă agricolă, cu care cred că o să facem mult mai multe ca până în prezent, o să reuşim să atragem mai mulţi producători, să îi convingem că împreună putem să punem
într-adevăr acele produse pe masa consumatorilor, de care au nevoie aceştia. În prezent suntem doar cei nouă membri fondatori, dar avem cereri depuse de încă 50 de producători; cred că până la sfârşitul anului 2020 vom fi 400 de membri. De la ediţie la ediţie, vrem tot să mai creştem, loc este (...) cu adevărat se simte că oamenii înţeleg ce înseamnă un produs cu adevărat 100% natural“, a specificat Petru Pal.

Produse locale montane alese pe sprânceană

Plantaţia de trandafiri ''De la Matei''

În cele două zile de târg, producătorii din zonele montane ale regiunii, au adus bunătăţi artizanale, care au trezit la viață papilele gustative ale vizitatorilor. Unul dintre aceștia este Iulian Petcu, din localitatea Ştefan cel Mare, judeţul Bacău, care ne-a vorbit despre plantaţia sa de trandafiri. „Plantaţia de trandafiri este până într-un hectar, cu soiul rosa Damascina și este înființată cu fonduri proprii. Este afacerea părinţilor mei, de care se ocupă de cca. 10 ani.
Din petalele de trandafiri realizăm dulceţuri, siropuri, lichioruri şi apă florală. Am ales acest soi, deoarece se pretează bine pentru ceea ce facem noi. Cel mai vândut sortiment de la târg a fost dulceaţa de trandafir. Produsele le distribuim pe internet şi la diverse târguri, iar an de an suntem într-o continuă extindere a suprafeţei“, specifică producătorul.

Plantaţie de cătină  și echipamente proprii de congelare rapidă şi depozitare

Un alt producător de pe Valea Trotușului prezent la târgul a fost și Valentin Şerpu, din Dărmăneşti, judeţul Bacău, care ne spune că are o plantaţie de cătină, dar şi un spaţiu de depozitare şi procesare a acestor fructe. „Avem o plantaţie de cătină pe o suprafaţă de un hectar, care se află în anul cinci de la plantare, plus un spațiu de depozitare şi procesare. Plantaţia a fost realizată cu fonduri europene, circa 50%, restul pe cont propriu. Avem două soiuri, respectiv Clara şi Mara. Le-am ales pe acestea, deoarece au perioada de coacere diferită şi ne lungim cu culesul o lună jumătate, deci este mai simplu cu forţa de muncă. Nu vrem să extindem suprafaţa, doar să diversificăm produsele pe care le procesăm. În prezent, facem suc prin presarea la rece, după presarea la rece rezultă un ceai care conţine sâmburi, pieliţe și fibre groase. Acest ceai este o noutate că nu prea se foloseşte, fiind mai greu cu uscatul“, spune  antreprenorul băcăuan.

Pepiniera de acasă cu brăduţi argintii

Ionel Mocanu, din Comăneşti, județul Bacău, este un tânăr producător a unei pepiniere de brazi argintii, dar şi a unei sere de flori şi legume. „În anul 2006, după ce m-am întors din Spania, am început cu o plantaţie de brazi normali, după am trecut la brazi argintii, la tuia, şi fiind o marfă sezonieră am zis să încerc şi cu flori, astfel am făcut o seră cu flori, apoi m-am ocupat de răsaduri de roşii şi castraveţi. Legat de pepiniera cu molizi și brazi româneşti, am încercat să fac şi un proiect; chiar dacă nu mi s-a aprobat proiectul, am zis să încerc pe cont propriu.
Am fost în Ungaria, am luat puiet de brăduţi argintii, deoarece au un preţ mai bun şi sunt mult mai frumoşi. În prezent, plantaţia are o suprafaţă de 1.800 mp, undeva la 450-500 de brăduţi argintii, tuia, brad Normandian, brazi şi molizi româneşti. Eu am încercat să lucrez mai mult natural, fără nici un fel de tratament şi erbicid, cu toate că este mai multă muncă. La mine în gospodărie, totul este cu autoservire, clientul vine îşi alege marfa şi pe urmă stabilim preţul. Puieţii pe care îi am sunt la vârsta de 6 ani şi au o înălţime de circa 80 cm; când i-am achiziţionat aveau în jur de un an de zile şi cca. 7 cm. În primii 3-4 ani sunt foarte greu de îngrijit, deoarece îi cuprinde foarte repede buruiana şi necesită multă muncă şi trebuie mare atenţie cu aceştia“, menționează Ionel.

Creşterea bovinelor... un stil de viaţă!

Din satul Coşnea, comuna Agăş, judeţul Bacău a participat la târg și Vasi Ema Veronica, cu produse lactate. „Pot spune că mă ocup de această activitate dintotdeauna şi n-am renunţat pentru că am copiii şi nepoţii acasă, şi ca să mă duc în străinătate nu se merită, pentru că pierd legătura cu aceştia (…) trebuie să produc produsele bio pentru ei. Asigur produsele lactate, respectiv facem caşcaval, brânză topită, unt de casă şi brânză frământată. Ne limităm la acest efectiv de animale din cauza efortului prea mare care trebuie depus. Eu reprezint Asociaţia Crescătorilor de Animale Valea Muntelui și am un efectiv de 8 vaci cu lapte“, adaugă femeia.

Attila Sárig, din comuna Ghimeş-Făget, judeţul Bacău, ne spune că pentru el creşterea celor 5 vaci reprezintă un stil de viaţă şi o pasiune. „Avem o fermă minusculă, respectiv cinci vaci. De la acestea procesăm laptele pe care îl obţinem, şi realizăm caş maturat şi caşcaval. Am început în anul 2008, când m-am reîntors în ţară şi mi-am zis să rămân aici. Nu avem cum să mărim efectivul de animale, deoarece nu dispunem de teren şi nu avem păşune, dar nu avem nici   oameni, care să ne ajute să lucrăm. Eu nu cred în industrializarea producţiei pe o scară aşa mică cum suntem noi. De altfel, şi zona este de aşa natură că nu ne permite să venim cu utilaje mari. Este o pasiune şi un mod de viaţă! Păcat că, în ziua de astăzi am ajuns ca toată lumea să se gândească numai la o afacere, şi toată agricultura şi producţia de mâncare s-a dus în direcţia de afacere, de a face profit, nu de a face o mâncare bună“, spune crescătorul.

Concurs de Împodobit Bradul de Crăciun, cu decoraţiuni lucrate manual şi concerte cu interpreţi locali

Şi în acest an, sute de copii, tineri și adulți, deopotrivă, au participat la Concursul de Împodobit Bradul de Crăciun, cu decorațiuni lucrate manual, pe care cei interesaţi le-au putut admira și achiziționa, pe toată durata târgului.

Timp de două zile pe scena special pregătită au urcat elevi ai Liceului Tehnologic Ghimeș-Făget, precum și ai școlii gimnaziale Dani Gergely, dar şi diverşi interpreți de pe Valea Ghimeșului, împreună cu trupa Csángálló, din Budapesta, Corul Bărbătesc de pe Valea Ghimeșului şi soprana Alis Făiniță. 

Beatrice Alexandra MODIGA

GALERIE FOTO

Recomandări privind sacrificarea porcilor şi consumul cărnii de porc în gospodăriile populației

În perioada premergătoare Sărbătorilor de Iarnă, conform unui obicei tradițional specific poporului român, populația care locuiește la țară sau în zonele mărginașe ale orașelor, sacrifică porcul crescut în gospodărie, pentru a-și asigura carnea și preparatele din carne rezultate, necesare în familia respectivă.

Pentru a prevenii îmbolnăvirea populației consumatoare de carne și preparate derivate, după sacrificarea porcilor domestici, proprietarul sau consumatorul are obligația să solicite medicului veterinar: examinarea clinică a cărnii, în special pentru diagnosticul trichinelozei.

Ce este trichineloza?

Trichineloza este o boală parazitară, ce se transmite de la animale la om, fiind produsă de un parazit numit Trichinella Spiralis. Principalul rezervor și vector al acestui parazit îl constituie animalele din preajma locuințelor umane: șobolanii, șoarecii, carnivorele domestice (câinele și pisica)  animale din zona silvatică (vulpe, jder) și porcii sau alte specii infestate.

Cum se îmbolnăvește omul?

Omul se îmbolnăvește consumând carne infestată de porc, nutrie, mistreț, urs, neexaminată de medicul veterinar și insuficient friptă, fiartă, sau preparată crudă, sărată, sau  afumată.

Boala, la om se manifestă prin : febră ridicată (38-40 grade), tulburări digestive (dureri abdominale, grețuri, vărsături, diaree), dureri în masele musculare însoțite de edeme ale fetei „boala capetelor umflate”.

Trichineloza la om poate fi tratată, reușita tratamentului fiind condiționată în primul rând de rapiditatea stabilirii diagnosticului.

Măsuri pentru prevenirea cazurilor de îmbolnăviri la om

• controlul sanitar veterinar al cărnii provenite de la animale sacrificate în abatoare şi în gospodăriile individuale (porc, nutrie, cal) precum și al vânatului comestibil (mistreț, urs) prin examen trichineloscopic;
• achiziționarea cărnii de porc numai din abatoare, hale, măcelarii sau magazine autorizate sanitar veterinar, pe care este aplicată marca de sănătate (ștampila);
• carnea proaspătă destinată comercializării în unitățile autorizate sanitar veterinar, trebuie să provină  numai din abatoare autorizate sanitar- veterinar, să fie marcată (ștampilată) și însoțită de certificat sanitar veterinar, eliberat de medicul veterinar oficial al unității de origine care atestă salubritatea şi calitatea acesteia;
• carnea provenită de la porcii crescuți în gospodăriile individuale poate fi utilizată numai pentru consum familial, în exploatația de origine, după efectuarea obligatorie a examenului trichineloscopic, la sediul circumscripțiilor sanitare veterinare care funcționează în municipiile, orașele și comunele județului, fiind interzisă comercializarea acesteia, inclusiv în unitățile autorizate sanitar veterinar;
• pentru efectuarea examenului se  prezintă o probă de cca. 100 - 200 grame de carne recoltată din pilierii diafragmatici (baiera unturii) din diafragmă (iepurele) mușchiuleți, mușchii limbii și mușchii intercostali.
• în cazul porcilor mistreți se recoltează eșantioane cântărind cel puțin 10 g dintr-un membru anterior, din musculatura limbii sau din pilierii diafragmatici.
• proba de carne prezentată pentru analiză, va fi însoțită în mod obligatoriu de elementul de identificare (crotaliul), care va fi predat medicului veterinar care examinează carnea.
• carnea rezultată în urma sacrificării să fie păstrată în congelator, sau în frigider la temperaturi mai mici sau egale de 4 grade Celsius, sau în mod tradițional, sărată, afumată, sau prăjită și conservată în recipiente cu untură;

Pentru prevenirea contaminării porcilor, dar și a altor animale receptive la trichinella spiralis, sunt necesare următoarele acțiuni:

• reducerea numerică prin limitarea înmulțirii și a răspândirii vectorilor care transmit boala prin deratizarea și igienizarea adăposturilor, a altor spații din gospodărie și vecinătăți, urmată de strângerea și distrugerea cadavrelor de rozătoare, acțiuni executate de persoane sau unități autorizate;
• menținerea condițiilor de igienă și biosecuritate în adăposturile și în incinta din gospodăriile populației;
• salubrizarea locurilor menajere;
• excluderea din hrana porcilor a deșeurilor de abator;

În cazul apariției unor situații deosebite se recomandă să fie sesizat personalul sanitar veterinar arondat pentru a se intervenii operativ și eficient.

Dr. Penţea Ioan Viorel  - Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

De curând a avut loc concursul de "Identificare și atestare produse tradiționale", ediția a II-a, organizat de Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară "Ion Ionescu de la Brad" din Iași (USAMV), în parteneriat cu Direcția pentru Agricultură Județeană Iași (DAJ). A fost o ediție cu multe noutăți și a fost un moment în care valoarea bucatelor tradiționale românești a reprezentat o adevărată artă culinară, deoarece au fost puse în lumină rețete culinare cu o vechime de mai bine de 30 de ani. În competiția  înscrise 34 de produse, care au un real potenţial de a fi atestate drept tradiţionale.

"Suntem ceea ce mâncăm!"

Evenimentul şi-a propus promovarea şi încurajarea consumului de produse alimentare româneşti realizate conform reţetelor tradiţionale. Totodată, s-a urmărit stimularea spiritului antreprenorial al elevilor şi studenţilor prin valorificarea superioară a producţiilor agroalimentare obţinute în fermele de mărime medie și mică. Concursul a constat în realizarea şi prezentarea unui produs tradiţional de către elevi sau studenţi, care au participat individual sau în echipă, coordonaţi de un cadru didactic.

În deschiderea concursului, prorectorul USAMV Iași, prof. univ. dr. Benone Păsărin a vorbit despre cât de important este ce mâncăm: „A mânca și a bea par două dintre cele mai banale activități umane! Asta, dacă uităm faptul că de milenii, în jurul sau în interiorul acestor activități s-au creat ritualuri (…), care au influențat mersul lumii. Suntem ceea ce mâncăm!, iar produsele gastronomice pe care le adorăm, ca și pe cele pe care le detestăm, spun foarte multe lucruri despre personalitatea noastră. Sunt produse gastronomice, care rivalizează cu operele de artă, de aceea multe dintre acestea, care incubă tradiții, incubă de fapt elemente, de tot ceea ce  înseamnă bun și vechi într-un neam, fiind înscrise în ceea ce înseamnă tezaurul imaterial al lumii. Mă bucur că aici, în "Sala de Marmură" a Facultății de Zootehnie, într-o eră în care tiparele fast-food ne împing către produse tot mai standardizate și mai lipsite de personalitate, organizăm un astfel de concurs.“

Prof dr. Constantin Pascal, de la "Tehnologia exploatării ovinelor și caprinelor", USAMV Iași, vrea să readucă prin acest concurs, produsele tradiționale. „Acest concurs este un lucru, cu care ne mândrim, (…) poporul român a pierdut mult din tradiționalitate, în perioada comunistă, când rămăsese doar murăturile ca fiind tradițional. Acum rolul nostru, în special a tinerilor este de regăsi și de a aduce înapoi în atenție, aceste produse tradiționale pentru că, comparativ cu Italia, care are peste 100 de produse tradiționale, noi avem doar 8 protejate la nivel european. Avem produse bune, iar rolul acestui concurs este de a scoate la suprafață și de a readuce în atenția consumatorului, produsele care ne marchează“, a precizat prof. dr. Constantin Pascal.

Concursul s-a terminat cu 34 de produse înscrise, care au un real potenţial de a fi atestate drept tradiţionale de către Direcţia Pentru Agricultură Judeţeană Iaşi.  Gabriel Hoha, șeful serviciului DADR Iași, specifică că Iașul are nevoie de astfel de produse și încurajează tinerii antreprenori. „La prima ediție, din luna martie am avut 26 de produse în concurs, iar acum avem 34, lucru care evident ne onorează. Vreau să apreciez că dosarele participanților au fost tot mai complexe (...). În acest moment, Iașul are 15 produse tradiționale și în continuare este nevoie de aceste produse“, a mai punctat acesta.

Rețete de la lume adunate și iarăși la lume date

Toate produsele au fost grupate în două categorii: preparate dulci şi preparate pe bază de carne, lapte, peşte şi legume, iar juriul a fost ales din rândul specialiştilor de la Minsterul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi al Facultăţii de Zootehnie. Pe primele două locuri s-au aflat produsele "Pastramă de berbecuţ de Sineşti", care a fost realizată de echipa Liceului "Haralamb Vasiliu" din Podu Iloaiei şi "Poale-n brâu", făcute de echipa Liceului Tehnologic "Grigore Antipa" din Bacău.

La competiţia gestionată de Facultatea de Zootehnie de la USAMV au participat elevi de la diferite licee din judeţele Iaşi şi Bacău, dar şi de la Liceul „Vasile Alecsandri“ din Ungheni, Republica Moldova. Aceștea au venit cu emoții și produse inedite, care au atras toate privirile.

Martiniuc Adrian, directorul adjunct al Liceului Tehnologic Economic "Virgil Madgearu" - Iași, spune că aceste produse au devenit o necesitate. „Produsele tradiționale revin în atenția noastră și numai sunt doar un element de inedit, ci o necesitate! Practic, astăzi dacă vrem să trăim sănătos și să avem un viitor, trebuie să apelăm din nou la produsele tradiționale.“ Bolohan Mihaela, cadrul didactic la același liceu vrea să ateste "Pelicele Domnului ", iar la concurs s-a înscris și cu peltea de gutui și o băutură alcoolică, care are denumirea arhaică "vișinapul" și este cunoscută ca și vișinata“, a punctat dumeaei.

De la Colegiul "Vasile Adamachi" Iași, Tataru Sabina a venit cu produsul "PrunaLuna", o pâine făcute din prune și alune uscate. „Este un produs creat de noi în patiseria colegiului agricol și se poate servi dimineața cu miere sau iaurt natural, pentru că noi, ca elevi știm că prunele și alunele îmbunătățesc memoria“, a precizat Sabina.

Atasiei Vasile din comuna Sinești, județul Iași are o mică fermă de familie cu de toate și s-a prezenta la concurs cu puțin din toate: „Avem pastramă de berbecuț și cârnați de oaie, porc și vită. Anul trecut am venit cu telemea de vacă, brânză de vacă și urdă cu mărar. Produsele acestea se fac foarte greu și nu avem piață de desfacere.“

Un alt produs care a atras toate privirile a fost cel prezentat de Holban Cătălina, de la Colegiul  "Grigore Antipa" din Bacău, respectiv varză călită cu prune afumate: „Acesta este un produs tradițional românesc, care se consumă mai ales în perioada postului Crăciunului și este ușor de preparat, deoarece în orice gospodărie se găsește varza murată.“ Tot de la același colegiu, Bejan Lidia a concurat cu un preparat din localitatea Cleja, respectiv ardei umpluși cu crupe și pită sau mămăliga dulce.

Butnaru Daniela a reprezentat Colegiul Tehnic "Ioan C. Ștefănescu" - Iași, cu o rețetă de la bunica: „Am adus scrob cu jumări, sărmăluțe, pui cu gutui, plăcintă cu dovleac, floricele și toci, care este un preparat din brânză și cartofi. Preparatul "pui cu gutui" este o rețetă tradițională, pe care am învățat-o de la bunica mea, din comuna Coștuleni județul Iași.“

Andra Andriuca, elevă a Liceului "Mihail Kogălniceanu" din Miroslava, a adus sărbușca. „Concurăm cu un produs tradițional și anume, ciorba ciobănească, respectiv sărbușca. Noi avem marele avantaj că în liceul nostru avem fermă proprie și prin fabricarea acestui produs putem valorifica zerul, cu care se prepară această delicatețe. Sperăm să ducem tradiția mai departe, deoarece considerăm că acesta este lucrul pe care trebuie să îl facem“, declară Andra Andruica.

Tot de la același liceu, Lungu George a venit cu un produs unic: „Sticle îmbrăcate în scoarță de copac și decorațiuni pentru acestea. Procesul nu este greu, dar timpul de așteptare pentru a se usca durează mai mult“, ne spune acesta.

La prima ediție, care s-a desfășurat în luna martie anul acesta, concursul s-a bucurat de un real succes în rândul participanților. Elevi de la liceele de profil din zona Moldovei, precum și studenți ai USAMV Iași, au prezentat delicii culinare preparate după rețete păstrate din generație în generație. Printre produsele s-au regăsit "Slănina de Mangalița din Valea lui Bogdan", "Pastrama de oaie ca la Mitică", "Pasta fițoasă de pește", "Plăcinta tradițională de la Zapodia" și "Cozonac tradițional de Fântânele".

Beatrice Alexandra MODIGA

GALERIE FOTO

• Gustă România autentică la un pas de oraș

Ce ar putea avea în comun două generații diferite, cu preocupări la poluri opuse și stiluri de viață aparent incompatibile? În mod surprinzător dragostea pentru satul românesc. Câțiva tineri voluntari și-au propus să dea un chip modern și o voce puternică gospodăriilor tradiționale. Asociația „Creștem România Împreună“ a dezvoltat în ultimii doi ani un proiect extraordinar prin care s-a pledat pentru țăranul român.

– Hetti, asociația pe care o reprezinți, are o denumire foarte sugestivă, „Creștem România Împreună“. Ce proiecte ați derulat prin intermediul ei?

– „Creștem România Împreună“ este într-adevăr o denumire care mie mi s-a lipit de inimă din prima și după ce am cunoscut echipa mi-am dat seama că rezonez cu ceea ce fac ei și că  vreau să mă alătur lor. Împreună am demarat proiectul „Plantează în România“, care a avut un real succes pentru că am reușit să adunăm 5.000 de voluntari care au participat în primăvară la plantări. Această reușită a fost un plus motivațional și am zis că lucrurile trebuie să se dezvolte. Și așa a apărut „Adoptă un țăran“ care este proiectul meu de suflet.

– Ce v-ați propus prin acest proiect și cum funcționează?

– Ideea proiectului este aceea de a promova gospodarii care își scot marfa la poartă. Majoritatea gospodăriilor vizitate sunt de subzistență și ferme mici. Practic, vizităm gospodăriile, încercăm să aflăm dacă se folosesc sau nu chimicale, luăm și probe de sol pentru a ne asigura că este așa. Apoi punem preț pe metodele tradiționale prin care se obțin produsele, de preferat să se facă manual, fără mașinării complicate. Încercăm, pe cât putem, să oferim celor care vor să cumpere din gospodării siguranța că produsele sunt sănătoase. Practic, „Adoptă un țăran“ este o mică garanție. Facem poze în gospodărie și scurte interviuri, aflăm care sunt produsele pe care le oferă țăranii și apoi încărcăm toate aceste informații pe pagina de Facebook și site-ul nostru. Foarte mulți gospodari ne întreabă dacă această promovare costă ceva. Nu costă nimic. Noi nu suntem intermediari, nu preluăm producția ca să o vindem și să câștigăm ceva. Noi facem doar muncă de promovare și este 100% voluntariat. Prima gospodărie pe care am vizitat-o a fost la Întorsura Buzăului. Părinții mei cumpărau de acolo de șapte ani produse lactate, carne și legume. Am fost la ei, am văzut care sunt condițiile de producție, am făcut poze și un scurt interviu și am postat albumul pe Facebook. În 48 de ore a avut 1.500 de distribuiri. Atunci ne-am dat seama că lucrurile funcționează. Ideea a prins extraordinar de bine, iar proiectul ne-a luat-o înainte pentru că nu apucasem să vizităm prea multe gospodării.

– Nu v-ați rezumat însă doar la promovare.

– Într-adevăr, ne-am propus mai mult de atât. Prin „Adoptă un țăran“ am inițiat și un proces de educare prin care vrem să învățăm țăranii să treacă de la gospodăriile de subzistență la statutul de mic producător. Încercăm să acționăm și pe latura aceasta pentru ca astfel țăranii să reușească în piață cu produsele lor. Echipa noastră a avut cereri din partea marilor companii care voiau, spre exemplu, să cumpere hrană de la gospodari timp de o lună. Practic, poți să guști România autentică la un pas de oraș. Este foarte important pentru noi să se creeze o legătură mai profundă între gospodari și orășeni. De aceea o altă abordare a proiectului presupune voluntariatul în aceste gospodării. Și am organizat astfel de evenimente în care oameni de la oraș au venit în ferme și au muncit gratuit. Au văzut astfel ce înseamnă munca la țară și cum se obțin produsele pe care le cumpără.

– Aveți deja doi ani de experiență cu acest proiect. Care este dimensiunea realizărilor?

– Până în momentul de față am reușit să implicăm 100% cca 70 de gospodării din toată țara, însă pe lista de așteptare sunt aproape 1.000 de gospodării. Pentru că suntem o echipă restrânsă și pentru că ne dorim să vedem cu ochii noștri ce se întâmplă în acea gospodărie nu reușim să acoperim tot ce ne-am propus. Practic, avem o perioadă foarte scurtă pentru a vizita gospodăriile. Dacă ești producător de legume, spre exemplu, nu putem veni la tine în decembrie pentru că degeaba venim. Dacă am fi făcut asta într-un alt context decât cel de voluntariat, poate că lucrurile ar fi stat altfel.

— Are România nevoie de astfel de proiecte?

— Are mare nevoie. În cei doi ani de zile de când avem acest proiect ne-am dat seama că oamenii vor să știe aceste lucruri. Este o sete de a trăi la țară, de a reînvăța legătura cu pământul și de a consuma produse autentice. Cumva nu mai știm să facem diferența între ce este autentic și ce este chimic. Cu timpul lucrurile s-au denaturat, iar autenticitatea costă. Pentru a reuși să scoți un produs 100% natural este nevoie de resurse destul de mari. Producătorii nu își permit să producă și nici cumpărătorii să cumpere și atunci încercăm să identificăm gospodarii care fac lucrurile din pasiune, fără a interveni cu diverse chimicale în producție. România are nevoie de asta și trebuie să dovedim că putem să adunăm oamenii nu doar la concerte, ci și în natură. Este foarte important.

Hetti Bendek: „Este foarte important nu doar ca țăranul român să rămână la locul lui, ci și ca munca lui să fie continuată și de generațiile următoare. Doar așa putem păstra hrana autentică și semințele din generație în generație. Este foarte important pentru sănătatea noastră psihică să ne conectăm cu pământul. Dacă se mută toate gospodăriile în mall-uri sau în fabrici s-ar putea să nu mai înțelegem ce înseamnă să trăiești efectiv.“

Hetti Benedek: „Ne-am propus ca în fiecare an să avem o lună în care să derulăm proiectul «Consumul sănătos». Ne dorim să învățăm oamenii să cumpere produse sănătoase, în cantitățile de care au nevoie și nu mai mult, să aleagă produse la vrac și să aibă la cumpărături punga lor de acasă pentru a reduce consumul de plastic. Este un proiect care le îmbină pe toate. O să organizăm și workshop-uri în cadrul cărora vom prezenta, spre exemplu, rețete pe baza produselor autohtone ce se găsesc în țară și pe timpul iernii. Mergem pe ideea de produse românești, pe cât posibil. Nu vrem să ajungem la un extremism de genul totul românesc, pentru că este absurd și nu se mai poate.“

Laura ZMARANDA

Manifestările climatice din ultima perioadă de timp, cu unele faze severe şi în trecut, creează tot mai multe dificultăţi gospodăriilor din mediul rural. Una dintre acestea o reprezintă lipsa apei în sezonul secetos pentru întreţinerea unei grădini de legume sau sere, nelipsită la fiecare casă.

Secarea apei în fântânile care folosesc sursele de apă subterană de mică adâncime este primul impediment care face aproape imposibilă aplicarea unei udări minime la grădinile de legume. Situaţia devine şi mai dificilă când resursele de apă de suprafaţă din zonă nu se află în apropiere sau au debit redus, utilizarea acestora fiind costisitoare sau imposibilă. Atunci singura sursă aflată la dispoziţie şi care poate asigura, într-o măsură satisfăcătoare, cerinţele de udare a plantelor o constituie apele pluviale. Cu aceasta nu spunem o noutate, numai că modul de captare şi stocare corespunzătoare a acestor ape lipseşte aproape cu desăvârşire.

Gospodăriile săteşti nu dispun de capacităţi mai mari de acumulare şi stocare a apelor pluviale şi nici de mici instalaţii de irigare portabile sau fixe.

În străinătate, de exemplu în Australia, în unele localităţi furnizarea apei din reţelele publice este limitată, locuitorii fiind obligaţi ca pentru operaţii de curăţire a incintelor şi întreţinere a spaţiilor verzi să folosească apa pluvială, captată prin instalaţii proprii. Se ştie că procedeul este aplicat, la scară mai mare, şi în alte ţări care se confruntă cu lipsa de precipitaţii în anumite perioade ale anului.

La noi, la nivel de gospodărie sătească, problema nu a fost abordată, firmele care se ocupă de domeniul apelor fiind preocupate mai ales de execuţia unor foraje de diverse adâncimi, de montarea unor bazine de stocare a apelor uzate menajere şi a unor microstaţii de epurare a apelor uzate.

Le sugerăm ideea de a-şi extinde preocupările şi afacerile şi în domeniul captării, stocării şi folosirii apelor pluviale, atât la nivelul de gospodărie individuală, cât şi la nivelul unor firme.

În mare, un microproiect pentru o asemenea lucrare înseamnă captarea apei de pe anumite suprafeţe impermeabile, dirijarea apei, bazine de stocare din material plastic etc. de diverse capacităţi, dispozitive fixe şi mobile de udare. Se înţelege că soluţia se adaptează la situaţia de pe teren şi la disponibilităţile solicitantului.

Avantajele procedeului sunt cunoscute, şi anume preluarea apei fără costuri, apa pluvială are o încărcare scăzută în săruri şi poate fi stocată fără modificări esenţiale ale compoziţiei. Singurul aspect ştiut este reacţia slab acidă a apei, dar care poate fi uşor corectată, aruncând în bazinul de stocare un bulgăre de var. Astfel de instalaţii sunt utile şi pentru firmele care dispun de sere, care se ocupă cu creşterea animalelor, puncte turistice pentru spălarea incin­telor, întreţinerea spaţiilor verzi, spălarea autoturismelor, etc.

Revista poate asigura popularizarea şi publicitatea pentru instalaţiile prevăzute şi altele legate de acestea. În faţa unor vremuri care ne aşteaptă, cu aspect climatic tot mai vitreg, trebuie să ne pregătim din timp, la nivelul resurselor de care dispunem fiecare.

Constantin Gajban

Revista Lumea Satului nr. 2, 16-31 ianuarie 2017 – pag. 43

Reprezentanţii fermierilor din zona de munte a judeţului Suceava fac lobby la Guvernul României şi Comisia Europeană pentru păstrarea micilor gospodării ţărăneşti.

După ce anul trecut Asociaţia Crescătorilor de Taurine „Runc“ Moldoviţa (ACTR) a solicitat responsabililor din cadrul Guvernului României şi comisarului european pentru Agricultură, Dacian Cioloş, o intervenţie fermă la Comisia Europeană pentru ca strategia din următorii ani să nu excludă de la subvenţii micii fermieri şi sprijin pentru tinerii fermieri, anul acesta Alexandru Crăiuţ, reprezentantul fermierilor din Moldoviţa, continuă şirul solicitărilor la instituţiile europene, Ministerul Agriculturii, autorităţile judeţene şi locale pentru ca gospodăriile ţărăneşti să nu dispară.

„Mica gospodărie ţărănească din zonele de deal şi munte este cunoscută încă de pe vremea dacilor, a rezistat trecerii timpului şi s-a dezvoltat şi modernizat în fiecare etapă istorică. Nici măcar comuniştii nu au putut s-o destrame prin regimul cotelor împovărătoare sau prin faptul că cei care se împotriveau puteau plăti cu viaţa. A urmat perioada cooperativizării forţate sau în zona de munte a întovărăşirilor zootehnice dintre anii 1959 şi 1963. În a treia etapă, profund păgubitoare, prin Legea nr. 58 din 1974 a sistematizării, aceste gospodării urmau să fie mutate de pe munte, unde aveau condiţii de sporire a numărului de animale în vetrele satelor, pe suprafeţe de 250 până la maximum 500 de metri pătraţi. Doar evenimentele din decembrie 1989 au mai salvat o parte din gospodăriile ţărăneşti din zona montană, gospodării care reprezintă civilizaţia rurală vie a României, cu un deosebit potenţial de dezvoltare agricolă, turistică, socială, culturală, economică.

Concepţia unor state occidentale dezvoltate, care susţin că mica gospodărie ţărănească trebuie să dispară, este profund devastatoare, cu efecte dintre cele mai dezastruoase pentru zonele rurale“, ne-a declarat Alexandru Crăiuţ, preşedintele ACTR.

Alexandru Crăiuţ susţine că peste 80% din efectivele cu vaci de lapte se află în gospodăriile ţărăneşti mici, ceea ce obligă administraţiile publice centrale şi locale să sprijine aceste exploataţii mai ales prin pârghii financiare care să menţină vie civilizaţia rurală, având în vedere că avem o structură de proprietate foarte fărâmiţată, dar cu un deosebit potenţial agricol.

„Aceste ferme de subzistenţă trebuie sprijinite financiar, ele asigurând o producţie de lapte şi carne destinată consumului propriu şi pentru piaţă, în condiţiile în care celelalte activităţi din mediul rural s-au redus drastic“, a precizat Alexandru Crăiuţ.

„România are cea mai mare civilizaţie rurală din Europa“

Preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Taurine „Runc“ din Moldoviţa ne-a spus că gospodăriile ţărăneşti şi fermele mici din România îşi susţin nevoile lor în viitoarea perioadă de programare prin constituirea Confederaţiei Asociaţiilor Ţărăneşti din România. Confederaţia, singura de acest tip din ţară, urmăreşte apărarea şi promovarea intereselor gospodăriilor ţărăneşti şi ale fermelor mici, care practică o agricultură mai prietenoasă cu mediul, conservă modul de viaţă, cultura şi tradiţiile din România, păstrează meşteşuguri şi asigură existenţa unui număr mare de locuitori ai satelor.

„România are cea mai mare civilizaţie rurală din Europa, sursa legitimităţii sale fiind moştenirea agroculturală cu un deosebit potenţial de dezvoltare agricolă, turistică, socială şi culturală, zestre inestimabilă care trebuie ocrotită şi dezvoltată, factorul uman fiind cel mai de preţ capital“, a precizat Alexandru Crăiuţ.

Silviu BUCULEI

O acţiune foarte importantă desfăşurată în gospodării pe tot parcursul anului, dar în special în anotimpul rece, este deratizarea. Aceasta reprezintă un complex de metode de combatere a rozătoarelor sinantrope-comensale (cele care trăiesc în mediul urban, rural, unităţi zootehnice): şobolanul cenuşiu, şobolanul alb, şoarecele de casă şi grădină.

Rozătoarele au o capacitate ridicată de adaptare la mediu, numărul lor fiind de 2-2,5 ori mai mare decât al locuitorilor.

Şobolanii şi şoarecii sunt foarte prolifici. Sunt apţi de reproducţie la vârsta de 2-3 luni, au o perioadă scurtă de gestaţie (16-21 de zile) şi fată 4-6 serii pe an, a câte 8-10 pui.

Rozătoarele, o sursă de boli!

Rozătoarele reprezintă surse şi vectori pentru o serie de boli infecţioase (salmoneloză, leptospiroză, febra aftoasă, antraxul, turbarea etc.), parazitare (trichineloza) şi toxiinfecţii alimentare, atât pentru om cât şi pentru animale.

În acest context aş aminti de o zoonoză gravă numită pneumocistoza cauzată de un sporozoar a cărui sursă principală o constituie rozătoarele, care se localizează în pulmoni mai ales la copii, determinând o pneumonie interstiţială foarte gravă.

Boala zgârieturii de pisică

Pisicile se pot contamina, în urma contactului permanent cu şobolanii sau şoarecii, cu o serie de germeni microbieni sau parazitari pe care-i pot transmite apoi la om. Astfel, aş da ca exemplu o boală infecţioasă la om, numită „boala zgârieturii de pisică“, cauzată de zgârietura sau muşcătura de pisică, manifestată printr-o leziune cutanată care trece prin mai multe stadii, frisoane, febră, dureri de cap şi adenita regională (inflamaţia ganglionilor).

Broditop şi Ratitox F pentru deratizarea totală!

Mijloacele chimice sunt cele mai frecvent folosite, acestea constând în administrarea de produse cu acţiune toxică, elaborate pe baza unor cercetări care ţin cont atât de proprietăţile chimice şi toxicologice ale substanţelor raticide, cât şi de biologia rozătoarelor.

Astfel de momeli rodenticide sunt: BRODITOP (brodifacoum) pasta şi blocuri cerate şi RATITOX F (bromadiolone) pe suport de cereale. Momelile rodenticide se amplasează în jurul galeriilor, în locuri ferite, unde nu au acces alte animale, păsări sau persoane neavizate, în staţii de intoxicare şi se completează zilnic până când consumul acestora încetează complet (circa 2 săptămâni). Cadavrele de şobolani şi şoareci se incinerează sau se îngroapă, pentru prevenirea unui risc epidemiologic şi a poluării mediului înconjurător.

Canibalismul la şobolani

Şobolanii trăiesc în colonii, fiind prezent fenomenul de canibalism. Astfel, bolile se răspândesc rapid şi la distanţe mari, deoarece aceştia se deplasează 1-2 km în jurul cuibului, contaminând şi alte colonii. De asemenea, rozătoarele produc pagube economice directe prin consumul a circa 10% din producţia agricolă globală de cereale, dar şi prin contaminarea alimentelor şi distrugerea adăposturilor şi a instalaţiilor, valoarea totală a acestor pierderi fiind inestimabilă.

Deratizarea periodică, o necesitate!

Ţinând cont de implicaţiile de ordin igienic şi economic ale acestor rozătoare, deratizarea periodică este absolut necesară.

Succesul deratizării în vederea combaterii invaziilor cu rozătoare sinantrope depinde şi de aprecierea corectă a gradului de infestare, care se face atât în funcţie de numărul de şobolani depistaţi ziua şi noaptea cât şi de numărul de galerii circulate. Astfel, se estimează că există 50-100 de exemplare dacă se întâlneşte din când în când câte un şobolan noaptea; 100-500 de exemplare dacă se întâlnesc şobolani în fiecare noapte şi peste 500 de exemplare dacă se întâlnesc şobolani în fiecare noapte şi zi. Mijloacele de combatere a rozătoarelor sunt mecanice, fizice, chimice, biologice şi mixte.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
SC Romvac Company SA

Crescătorii de animale nu trebuie să piardă din vedere deparazitarea de toamnă a tuturor animalelor din gospodării.

Paraziţii şi producţiile mici

Bolile parazitare sunt răspândite pe tot globul, afectând atât animalele cât și omul. În funcție de localizare, acestea produc tulburări variate, influenţând negativ producţiile la animale. La tineretul animal, fiind cel mai receptiv, se înregistrează îmbolnăviri și mortalități crescute. La animalele adulte cele mai multe parazitoze evoluează fără semne clinice, trecând neobservate, ceea ce face ca infestaţia să crească de la an la an într-o gospodărie unde nu s-au făcut deparazitări.

Odată cu fecalele animalelor, ouăle paraziţilor se răspândesc pe păşune, în apă, pe furaje, pe sol, în adăposturi, astfel că animalele se pot infesta sau reinfesta cu paraziți, prin păşunat, adăpat sau consum de furaje. Pentru a menţine starea de sănătate a animalelor şi implicit a omului, toate animalele din gospodărie trebuie deparazitate atât intern, cât şi extern de cel puțin 4 ori pe an.

Concomitent cu deparazitarea animalelor, toamna trebuie să se facă şi deparazitarea adăposturilor. Este important de ştiut că, în ciclul biologic al unor paraziţi interni, câinele este o verigă importantă, acesta transmițând paraziți deosebit de periculoși (hidatidoza) atât la animalele de interes economic, cât şi la om. De aceea câinele, dar și pisica trebuie deparazitate intern și extern.

Ce trebuie să ştim despre paraziţii interni şi externi ai animalelor?

Animalele pot fi parazitate cu foarte mulţi paraziţi interni, care se localizează în tubul digestiv, aparatul respirator, aparatul genital, sistemul circulator, muşchi etc. Aceşti paraziţi traumatizează ţesuturile prin care migrează sau pot să blocheze lumenul intestinal. Ei pot elibera, de asemenea, toxine în circulaţia sanguină, care acţionează asupra ficatului, vaselor de sânge sau a creierului. Paraziţii, prin migraţia lor în organism, pot să vehiculeze germeni patogeni, bacterii sau virusuri, provocând enterite sau pneumonii infecţioase. Prin hrănirea paraziţilor cu substanţe nutritive, se perturbă metabolismul glucidelor, protidelor, vitaminelor şi sărurilor minerale din organismele parazitate, sărăcind organismul în aceste elemente nutritive.

Paraziţii externi ai animalelor (păduchi, purici, căpuşe, râie etc.) produc leziuni pe pielea animalelor, având ca rezultat un disconfort continuu.

Unii paraziţi externi, precum larvele de purici şi păduchi ai câinilor şi pisicilor, pot fi contaminaţi cu larvele unor tenii, pe care le transmit organismelor-gazdă şi, accidental, omului.

Produsele folosite pentru deparazitare diferă în funcţie de specia de animale

Pentru cabaline se recomandă suspensiile orale Ecvirom şi Ecvirom I.

Pentru rumegătoare (bovine, ovine, caprine) se pot administra suspensiile orale de Fasciocid, Rombendazol 2,5% şi 10%, Romfenbendazol şi Rombendazol plus şi soluţii injectabile de Romavermectin, Romivermectin şi Romavermectin plus.

Pentru porcine se va folosi Romoxibendazol comprimate şi pulvis şi/sau Romivermectin, soluţie injectabilă.

Păsările se daparazitează cu Rombendazol F, comprimate și Roparatox, pulbere.

Pentru câini şi pisici există produsele Paracan, Total şi Rombendazol Super, iar pentru porumbei, Endectocid.

Pentru deparazitarea adăposturilor se recomandă Romparasect 5% și Romparatox, iar pentru insecte târâtoare (gândaci de bucătărie, ploșnițe etc.), produsul Gândăcid.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
SC Romvac Company SA