reclama youtube lumeasatuluitv
update 23 Aug 2019

Viitorul fermelor de familie dezbătut la sediul MADR

Ministrul Petre Daea a deschis oficial, în data de 12 martie 2019, conferința referitoare la viitorul fermelor familiale în perspectiva lansării “Deceniului ONU privind Fermele Familiale (2019-2028)”, primul eveniment organizat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la București, în contextul Președinției române a Consiliului UE.

Manifestarea a reunit personalități, ambasadori din statele membre ale UE, ambasadori din țările din zona Balcanilor de Vest și din Vecinătatea Estică, experți la nivel înalt din cadrul Comisiei Europene (Javier Alcazar Sirvent – Șef de Unitate), de la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene (Petr Blizkovsky, Director) și din partea FAO (Marcela Villarreal, Director al Diviziei de Parteneriat FAO, Morten Hartvigseg, Manager inițiative regionale pentru fermele de familie și micii agricultori), profesori universitari (Natalija Bogdanov, Profesor la Universitatea din Belgrad, Serbia) și reprezentanți ai fermelor familiale.

Din partea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) au participat la eveniment secretarii de stat Daniel Dumitru Botănoiu, Alexandru Valentin Țachianu, Teodora Gabriela Gheniu, Daniel Eugeniu Crunțeanu, subsecretarul de stat Maricel Floricel Dima, secretarul general Constantin Ilie Aprodu, precum și directori ai direcțiilor de specialitate din MADR.   

Obiectivul acestei întâlniri a fost facilitarea schimbului de experiențe și bune practici, precum și discuții cu privire la provocările cu care se confruntă fermele familiale din Europa.

În deschiderea discursului său, ministrul Daea a afirmat: ”Salutăm inițiativa FAO privind Deceniul Fermelor de Familie, care își propune să ofere sprijin tehnic guvernelor privind susținerea și schimbul de bune practici, menținerea agriculturii familiale ca prioritate pe agenda internațională”. Totodată, ministrul a declarat că fermierii dețin cunoștințele necesare pentru a transforma sistemele alimentare astfel încât să poată produce hrana necesară tuturor, menținând în același timp biodiversitatea și durabilitatea mediului. Petre Daea a subliniat, de asemenea, faptul că fermierii au nevoie de accesul la știință, tehnologie, inovare pentru ca antreprenoriatul lor să devină de succes și să asigure trecerea de la agricultura de subzistență la producția sustenabilă și valorificare pe piață. În același timp, o atenție deosebită trebuie acordată susținerii accesului femeilor și tinerilor din mediul rural. Citându-l pe directorul general FAO, Graziano da Silva, ministrul Daea a reamintit că “fermele de familie sunt cele care pot păstra cel mai bine tradiția zonelor rurale și pot promova produsele locale”. Datele ONU arată că fermele de familie însumează peste 500 milioane de ferme la nivel mondial. În sectorul pescăresc, 90% din 140 de milioane de persoane implicate la nivel mondial sunt pescarii la scară mică care oferă peste 60% din pește destinat consumului uman direct.

FAO a condus prima discuție în cadrul conferinței, analizând rolul fermelor de familie în dezvoltarea durabilă. Sesiunea a abordat contribuția micilor fermieri în realizarea Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă și a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă și a explicat situația generală a fermelor de familie din Europa și Asia Centrală.

Sprijinul acordat micilor fermieri și fermelor familiale este una dintre cele patru priorități regionale ale FAO din Europa și Asia Centrală, în care FAO urmărește îmbunătățirea dezvoltării politicilor, a producției agricole durabile și a mijloacelor de subzistență din mediul rural, reducând în același timp sărăcia rurală.

Principalele puncte comune regăsite în cadrul expunerilor au fost: necesitatea unor politici publice pentru susținerea fermelor de familie, îmbunătățirea incluziunii socio-economice, creșterea cunoștințelor despre fermele de familie, drepturi egale pentru femei, suport acordat fermelor de familie pentru dobândirea unei dezvoltări durabile și pentru crearea de noi locuri de muncă, sprijin acordat fermelor mici pentru a se putea adapta schimbărilor climatice.

În a doua parte a conferinței, directorul general al Autorității de Management a Programului Național de Dezvoltare Rurală a susținut o prezentare în care a făcut cunoscută situația fermelor de familie din România.

Fermele familiale rămân, astfel, cel mai bun mijloc pentru asigurarea viabilității producției alimentare, a gestiunii durabile a resurselor naturale și a biodiversității și conservării unei vieți rurale autentice.

Dezbaterea găzduită de Ministerul Agriculturii este prima manifestare din 2019 pe această temă de interes major pentru sectorul agricol mondial care trebuie să asigure hrană de calitate pentru o populație în creștere.

Sursa: madr.ro

Singura șansă pentru Bazna și Mangalița, fermele familiale

În aproape toate campaniile de promovare a Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020 s-a amintit că unul dintre obiectivele lui este susţinerea crescătorilor de animale care au în grijă rase româneşti tradiționale. Pornind de la această premiză, ne-am propus să aflăm ce pregăteşte viitorul pentru două rase de porci, Bazna şi Mangaliţa, ale căror efective au scăzut până aproape de pragul critic. L-am invitat la discuţie pe domnul Mihai Cornea, crescător al acestor rase şi membru al Asociaţiei Crescătorilor de Mangaliţa şi Bazna, organizaţie recent înfiinţată. Concluzia dialogului? Cel puţin până acum, realitatea din teren nu coincide cu realitatea de la tribuna oficială. În consecinţă, susţinerea despre care se vorbeşte ar putea să vină prea târziu, spune domnia sa, iar patrimoniul genetic naţional ar putea deveni mai sărac pentru că Mangaliţa, şi mai cu seamă Bazna,  sunt rase aproape pe cale de dispariţie.

Un nucleu de reproducție pur

Fără a avea ceva în comun cu zootehnia Mihai Cornea a hotărât totuşi să devină fermier. Şi nu orice fel de fermier, ci unul care şi-a asumat misiunea de a lupta pentru salvarea raselor rustice Mangaliţa şi Bazna. Potenţialul lor l-a convins să înceapă un proiect de la care nu aşteaptă obţinerea unor rezultate economice foarte mari, dar care îi oferă în schimb mulţumirea de a se alătura celor pentru care existenţa acestor rase străvechi contează. Aşa se face că în urmă cu doi ani a început în sat Șardu, județul Cluj construirea unei ferme de reproducţie şi selecţie Mangaliţa şi Bazna. Totul a început cu un drum în Ungaria și Serbia de unde a cumpărat primele 11 scrofițe și doi vieri Mangalița. Exemplarele de Bazna le-a cumpărat din țară după căutări asidue în mai multe județe. A reușit în cele din urmă să cumpere șapte scrofițe și un vier. Astăzi ferma construită de la zero pe un teren de 3.000 mp are un efectiv format doar din opt scrofițe plus un vier Mangalița și șase scrofițe plus un vier Bazna în rasă pură. Este un efectiv restrâns, însă nu intenţionează să aibă mai mult de 20 de scrofițe, câte 10 din fiecare rasă. Dl Cornea spune că proiectul l-a costat aproximativ 70.000 de euro şi că investiţia a fost făcută integral din fonduri proprii. Economic vorbind provocarea a continuat şi după finalizarea construcţiei fermei şi popularea ei. Investiţia nu a fost amortizată, despre profit nu poate vorbi încă, iar pentru a-şi menţine sustenabil businessul a trebuit să îl subvenţioneze cu bani obţinuţi din alte resurse. A reuşit până acum să vândă 10 scrofiţe și un vier din rasa Mangalița. Nu este simplu pentru că afacerea sa este una care se adresează celor care cunosc calitatea produselor obţinute din carnea de Mangaliţa şi Bazna şi crescătorilor care mizează pe tradiţie. Iar aceştia sunt tot mai puţini.

Avantaje şi dezavantaje

În pofida tuturor riscurilor economice, dl Cornea spune că Bazna şi Mangaliţa sunt rase la care fermierii români nu ar trebui să renunţe. Primele argumente în susţinerea acestei teorii sunt calitatea foarte bună a cărnii și grăsimii şi gustul lor extraordinar. Din experienţa sa a constatat că oamenii au început să caute aceste rase în special pentru două proprietăţi ale cărnii şi anume conţinutul în Omega 3 și colesterolul pozitiv. Un alt avantaj al celor două rase este tehnologia de exploatare foarte simplă. Sunt animale puţin pretenţioase, care pot fi crescute în semilibertate pe păşuni şi cu puţine furaje. Rasa Bazna nu necesită condiții speciale de întreținere și valorifică bine cele mai variate surse de hrană: pășune, rădăcinoase, cartofi, porumb, resturi menajere. Acesta este un porc rezistent, cu o prolificitate destul de bună, fată de regulă maxim 8 purcei. Mangaliţa este o rasă rezistentă la boli şi la condiţiile climatice mai puţin favorabile, valorifică foarte bine porumbul şi furajele produse în gospodăria ţărănească, iar femela fată în general 6-7 purcei. Şi totuşi, în competiţia cu alte rase de porci Bazna şi Mangaliţa pierd pentru că sunt animale care iau în greutate într-un timp mai îndelungat. Mangalița, spre exemplu, poate fi sacrificat la aproape doi ani când cântăreşte maxim 90 de kilograme, iar Bazna la un an și jumătate când poate atinge 130 kg. Însă valorificarea lor aduce un câştig semnificativ pentru că, spre exemplu, preţul kilogramului în viu la Mangalița este dublu faţă de cel al altor rase.

Nu putem fi toţi superindustrializaţi

Potrivit dlui Cornea, la momentul actual în România probabil că nu sunt mai  mult de 150 de exemplare de Bazna. Rasa este în cădere liberă şi fără eforturile crescătorilor este posibil ca aceasta să dispară chiar şi din rezerva de gene a ţării. Efectivele de Mangalița sunt ceva mai mari, dar multe exemplare sunt importate din Ungaria, o țară unde se practică infuzia cu Duroc. În contextul acesta, este posibil ca exemplarele în rasă pură să dispară. Ce soluţii ar putea fi avansate pentru salvarea celor două rase de porci? În primul rând, spune crescătorul din Cluj, este nevoie ca cei care sunt la „butoane“ să implementeze nişte legi care să sprijine într-adevăr rasele românești şi să redirecţioneze mai mulţi bani către acest sector. Apoi ar trebui să existe o conlucrare mai bună a oficialităţilor cu asociaţiile din teritoriu. Astfel ar putea vedea care este realitatea din teren, iar măsurile luate ar fi în acord cu ceea ce se întâmplă în ferme şi gospodării. „Deşi economic vorbind nu sunt rase de top, acestea rămân un simbol al zootehniei românești și trebuie păstrate în patrimoniul genetic. Mangaliţa şi Bazna nu sunt rase pentru industrializare, ci sunt porci care se pretează pentru creşterea în ferme familiale. De altfel faptul că nu putem fi toţi superindustrializaţi este singura şansă care le-a mai rămas acestor rase.“ Marjând pe această idee asociația al cărei vicepreşedinte este face demersuri la instituţiile statului pentru a se permite înfiinţarea şi funcționarea abatoarelor de fermă. Având o unitate de sacrificare, spune domnia sa, micii crescători ar putea dezvolta o afacere restrânsă ca dimensiune o afacere de nișă, dar care ar putea aduce profituri bune. Prin funcţionarea unor astfel de abatoare, ar dispărea nişte costuri suplimentare ale crescătorilor de animale, care au nevoie de o mașină autorizată cu care să ducă porcul la sacrificare, iar apoi de o altă mașină autori­zată cu care să fie adusă carcasa de la abator.

După șase săptămâni de la fătare purceii pot fi vânduți, prețurile lor pornesc de la 250 lei și pot ajunge la 500 de lei, iar cei interesaţi pot primi şi pedigree.

Mihai Cornea nu renunţă la speranţa că pentru Mangaliţa şi Bazna există un viitor în fermele familiale. De altfel s-a gândit și la omologarea unor produse tradiționale din carne de Mangaliţa autentice. De ce spunem autentice? Pentru că, în opinia sa, la câte produse tradiționale din carne de Magalița există pe piaţă ar trebui probabil să avem cel puțin de 20 de ori efectivele de acum.

Laura ZMARANDA

150 milioane de euro la dispoziția fermierilor pentru ferme de familie și exploataţii agricole

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, lansează pe 20 mai 2014 prima sesiune de cereri de proiecte din anul 2014. Sesiunea este deschisă în perioada 20 mai – 18 iulie 2014 pentru finanțarea investițiilor de modernizare a exploataţiilor agricole prin Măsura 121 a Programului Naţional de Dezvoltare Rurală. Această sesiune marchează prima cerere de proiecte cu finanțare din PNDR 2020.

Fondurile disponibile pentru această sesiune a Măsurii 121 sunt de 150 milioane de euro. Din această sumă, 35 milioane de euro vor fi destinate fermelor de familie (din totalul sumei, un procent de 50% este alocat fermelor vegetale şi 50% fermelor zootehnice). Alte 15 milioane euro sunt alocate integral pentru îndeplinirea standardelor în sectorul zootehnic.

Pentru exploatațiile agricole este disponibilă o alocare de 100 milioane euro (din totalul sumei, un procent de 50% este alocat fermelor vegetale şi 50% pentru fermele zootehnice). În cazul proiectelor de investiții în exploatații agricole, în funcție de prioritățile politicii agricole, s-a realizat o departajare foarte clară între investițiile în achizițiile de utilaje și cele în construirea sau modernizarea spațiilor destinate producției agricole. Astfel, fermierii care doresc să realizeze investiții în sectorul vegetal prin achiziții de utilaje au la dispoziție o alocare de 40.000.000 euro, iar pentru construcții – montaj, de 10.000.000 euro. Pentru sectorul zootehnic, fermierii au la dispoziție pentru achiziții de utilaje o alocare de 10.000.000 euro, iar pentru construcții – montaj, de 40.000.000 euro.

Prin Măsura 121 valoarea maximă eligibilă a unui proiect este de 125.000 de euro pentru dezvoltarea fermelor de familie. Pentru marile ferme din sectorul zootehnic, valoarea maximă eligibilă este de 2.000.000 de euro pentru un proiect de investiții privindconstrucţii-montaj și de 1.000.000 de euro pentru unul privind achiziția de utilaje și echipamente. Investițiile din sectorul vegetal vor beneficia de o valoarea maximă eligibilă de 1.000.000 euro pentru un proiect privind construcţii-montaj și de maximum 700.000 euro pentru unul de achiziție de utilaje și echipamente. Valoarea maximă eligibilă a unui proiect este de 2.000.000 de euro pentruinvestiții privind îndeplinirea standardelor.

Depunerea proiectelor se face, conform precizărilor din Ghidul Solicitantului (publicat pe pagina de internet a APDRP – www.apdrp.ro), la sediile Oficiilor Judeţene ale APDRP în intervalul orar 09:00 – 14:00 (pentru fermele de familie) și on-line pe www.apdrp.ro.

Termenul limită de depunere a tuturor proiectelor este 18 iulie 2014, ora 12:00.

Informații suplimentare

Sesiunea pentru Măsura 121 din perioada 20 mai – 18 iulie 2014 se desfășoară după criteriile Programului Național de Dezvoltare Rurală 2013, iar finanțarea se realizează din fondurile alocate perioadei de programare 2014 – 2020, în conformitate cu prevederile tranzitorii din Regulamentul european nr. 1310/ 2013, art. 3, prin care se fac precizări legate de posibilitatea organizării unor astfel de sesiuni înainte de aprobarea noului PNDR.

Parlamentul României a adoptat pe 15 aprilie 2014 modificarea OUG nr. 74/2009 privind gestionarea fondurilor comunitare nerambursabile, ceea ce permite încheierea de contracte de finanțare care vor fi plătite cu fonduri aferente perioadei 2014 – 2020.

Măsura 121 „Modernizarea exploataţiilor agricole” se încadrează în Axa I – „Creşterea competitivităţii sectorului agricol şi silvic” (conform Regulamentului (CE) 1698/2005,  art. 20 și art. 26) şi are ca obiectiv general creşterea competitivităţii sectorului agricol printr-o utilizare mai bună a resurselor umane şi a factorilor de producţie şi îndeplinirea standardelor naţionale şi comunitare. Măsura 121 are corespondent în Măsura 4 „Investiții în active fizice”, Submăsura 4.1 „Investiţii în exploataţii agricole” (Regulamentul (CE) nr. 1305/2013, art. 17) din cadrul PNDR 2020.

Fermele de familie, discreditate în România, prospere în restul Europei

În lipsa unei politici de sprijinire a micilor exploataţii de familie şi a fermelor mici în general, disproporţia dintre fermele de dimensiuni mici şi marile exploataţii din România este demnă, mai degrabă, de continentul african decât de un stat european. Ţara noastră a ajuns la performanţa ca aproximativ 1% dintre cei un milion de fermieri care primesc subvenţii pe suprafaţă să beneficieze de jumătate din cuantumul total al subvenţiei pe care UE o acordă fermierilor din România. Cu alte cuvinte, jumătate din sprijinul de 1,4 miliarde de euro s-a dus către marile exploataţii.

De-a lungul timpului, toţi politicienii români au tratat ferma de familie cu un maxim dezinteres, fiind preocupaţi cu precădere de prosperitatea clienţilor politici care deţin mari exploataţii. Acest lucru a condus la dezastrul micilor exploataţii din România prin comparaţie cu fermele de dimensiuni similare din Occident, foarte prospere, sau chiar din lume. De altfel, o dovadă a importanţei acestui tip de exploataţii este şi faptul că ONU a declarat 2014 ca fiind anul fermelor de familie, acestea depăşind 500 de milioane de unităţi la nivel mondial, ceea ce înseamnă 80% din numărul total. În ceea ce ne priveşte, România are nu mai puţin de 850.000 de mici ferme cu suprafeţe cuprinse între unu şi cinci hectare.

„Europa ne obligă la cele 6 priorităţi. La 3 dintre ele trebuie să construim o propunere de PNDR în care să avem fermă performantă economic, social, ecologic, ceea ce înseamnă să uităm de utopia actuală în care ferma românească produce materie primă şi să venim cu o fermă românească care să fie performantă economic prin faptul că procesează în România şi vinde în exterior materie finită şi nu materie primă, cum suntem astăzi campionii Europei. Cam asta aşteaptă Europa de la noi şi asta trebuie să dăm în Europa. O fermă performantă economic, integrată pe orizontală, care să devină jucător în producţie, procesare şi vânzare. Să nu mai fim la mâna traderilor, care dau un preţ de nimic pe producţiile de cereale“, a declarat Avram Fiţiu, preşedinte Agroecologia, la Conferinţele Agrostandard.

Ministrul Agriculturii Daniel Constantin a anunţat recent că fermele de familie vor beneficia prin noul Program Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020 de circa 15.000 de euro. Până în prezent, suma disponibilă pe proiect era de 1.500 de euro pe an timp de cinci ani. Constantin a mai precizat că măsura a fost luată în vederea transformării fermelor de semisubzistenţă în ferme care produc pentru piaţă. De aceşti bani vor beneficia 10.000 gospodării ţărăneşti de semisubzistenţă.

Lipseşte o bancă pentru ţăranul român 

Reprezentanţii asociaţiilor de fermieri consideră că trebuie luate urgent măsuri de sprijinire a micilor exploataţii prin crearea unei bănci a ţăranului român.

„Dacă mâine vrem să scăpăm de problemele din zona financiară, de împrumuturi, de ce nu ne-am gândit să facem o bancă a ţăranului român prin care, din cele 11,7 miliarde de euro care vor intra în următorii 7 ani cu 3-5%, să construim această bancă şi să nu mai fim la mâna băncilor străine. (..) Când vorbim de securitate alimentară vorbim de o noţiune care este depăşită la ora actuală. Uitaţi-vă la Canada, care deja a schimbat paradigma şi îşi propune să devină stat suveran alimentar.(…) Haideţi să construim în următorii 7 ani noul PNDR cu ţărani, cu agricultură care să fie performantă, în care fermierii să aibă acces la împrumuturi bancare“, a mai spus Fitiu.

Necesitatea creării unei instituţii bancare care să sprijine în mod real sectorul agricol este cu atât mai mare cu cât, potrivit datelor Ministerului Agriculturii, peste 60% dintre contractele încheiate pentru investiţii în agricultură cu fonduri europene au fost reziliate din cauza lipsei cofinanţării. Cu alte cuvinte, fermierii români sunt nevoiţi să returneze banii euro­peni deoarece sunt puternic decapitalizaţi.

Mai mult, normele bancare actuale fac imposibilă accesarea de credite de către micii fermieri din cauza lipsei unui istoric bancar, a garanţiilor imense solicitate, de până la 150% din valoarea creditului, profitabilităţii scăzute a micilor ferme şi lipsei de înţelegere din partea sectorului bancar a ritmului şi particularităţilor sectorului agricol.

Micile ferme din zona montană, în pragul colapsului

Subfinanţarea cronică şi lipsa politicilor de susţinere a sectorului fac de-a dreptul dramatică situaţia micilor ferme din zona montană.

„Eu am fost preşedintele zonei montane din România şi am făcut o statistică privind câte ferme familiale cu mai mult de 25 ha aveam în 2004 în Carpaţi. Aveam 950.000 de ferme mari, iar azi mai avem doar 850.000. Dispar cătune, sate întregi, pleacă tineretul în valuri din zona de munte. Peste 500.000 de tineri nu îi mai aveam în 2004, nu mai avem continuatori. Din păcate, nimeni nu îi poate înlocui pe cei de la munte, nu se poate face transfer de populaţie. Nu putem pierde o economie atât de importantă cum este zona montană a României, care deţine 30% din teritoriul naţional, doar pentru că suntem o generaţie de incompetenţi şi iresponsabili“, a declarat Radu Rey, preşedintele Forumului Montan din România, la Conferinţele Agrostandard.

Pe lângă absenţa celor mai elementare instrumente de creditare, fermierii deplâng şi lipsa oricăror măsuri de înlesniri fiscale pentru fermele de munte.

„Muntele a trăit întotdeauna din pluriactivitate şi totuşi nu avem niciun fel de politică de fiscalitate pentru cei care trăiesc la munte, în timp ce toată Europa îşi protejează locuitorii din această zonă. Austria, Elveţia şi alte ţări cu zone montane ale Europei s-au dezvoltat pentru că au avut o politică de încurajare, de menţinere a populaţiei în munte. Au avut credite cu 2-3% pe an dobândă, cu cel puţin 3 ani, iar în unele cazuri până la 5 ani perioadă de graţie şi 25 de ani termen de restituire. Guvernatorul în anumite situaţii (boală, accident) putea să mai prelungească acest termen. Noi ce avem, de nu putem face acest lucru pentru munţii României?“, a continuat Rey.

Politicienii români, pe contrasens

Fermierii susţin că politicienii români merg pe contrasens, politicile agricole fiind opuse tendinţei generale din Uniunea Europeană.

„Politica aceasta cu fermele mari, venită din Danemarca, Olanda, care se tot vehiculează, nu este potrivită pentru România. Este o politică care a fost indusă în România, oraşele şi-au pierdut capacitatea de absorbţie a populaţiei rurale şi în Europa, de România ce să mai vorbim, pentru că în ţara noastră s-a distrus sistemul industrial care absorbea populaţia. În SUA a fost publicat un articol intitulat «Salvaţi exploataţiile agricole familiale din America!». Vin acum de la Bruxelles, unde se vorbeşte doar despre fermele familiale. Azi cea mai săracă populaţie pe care o avem în România se află în jurul exploataţiilor mari“, a conchis Rey.

România „se bucură“ de câteva recorduri triste când vine vorba despre agricultură, în general, şi de ferme mici, în special. Avem cea mai mică producţie medie de grâu, porumb şi cartofi la hectar, cel mai mic număr de utilaje pe fermă (5 unităţi), cea mai mică suprafaţă irigată, cel mai mare procent de ferme mici şi de subzistenţă (80%) aproape în întregime neprofitabile, cea mai îmbătrânită bază de lucrători agricoli (circa 50% cu vârsta de peste 65 de ani şi doar 10-15% cu vârsta sub 40 de ani). La acestea se adaugă cea mai mică rată de absorbţie a fondurilor europene din UE (coeziune şi structurale), de aproximativ 30%.

Marius Şerban

Oportunităţi europene pentru fermele familiale

A fost cea mai mediatizată, dar şi cea mai puţin accesată măsură, chiar şi în condiţiile în care, anul trecut, bani europeni s-au dat doar pentru dezvoltarea şi modernizarea fermelor familiale.

Mai exact, s-au primit numai proiectele pentru astfel de finanţări. Dar nu au fost şi muşterii dornici şi vrednici să prindă bani europeni, deşi s-au organizat mai multe sesiuni de primire a proiectelor, unele cu 2-3 prelungiri ale termenelor-limită de depunere.

În momentul de faţă sunt făcute toate evaluările la nivel naţional. Urmează ca Agenţia de Plăţi şi Dezvoltare Rurală şi Pescuit să publice pe site-ul său raportul de selecţie la finanţare.

Banii europeni au fost solicitaţi pentru modernizarea fermelor familiale, întâmpinându-se dificultăţi în mod special cu asigurarea părţii de cofinanţare cu care trebuie să vină fermierul.

Prin această măsură fermierul avea acces la suma maximă de 125.000 de euro, la care partea sa de cofinanţare este de 40-50 la sută.

Cofinanţarea i-a ţinut în loc pe fermierii din toată ţara

Au fost judeţe unde nu a fost depus niciun proiect pentru accesarea fondurilor europene destinate fermelor familiale. Reţinerea fermierilor în faţa finanţărilor europene are şi o altă explicaţie.

Deja se vorbea de noul val de fonduri europene, alocate în perioada 2014-2020. Se vorbea mai ales de facilităţile de care pot beneficia fermierii dispuşi să-şi dezvolte şi să-şi modernizeze exploataţiile agricole.

Se intenţionează ca, la un proiect eligibil la finanţare, partea de cofinanţare să fie de 70 la sută. Avantaj net pentru fermier!

În noile condiţii de finanţare, la un proiect de un milion de euro fermierul vine cu numai 300.000 euro. Anul trecut, partea sa de contribuţie ar fi fost de 500.000 euro pentru un proiect de un milion de euro.

Aşadar, în perioada 2014-2020, în aceste condiţii de finanţare, e de aşteptat un val de investiţii mai consistente decât în perioada anterioară.

Microcredite pentru sprijinirea fermelor de familie

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit informează potenţialii beneficiari ai Programul Naţional de Dezvoltare Rurală asupra unor noi posibilităţi de asigurare a cofinanţării private a proiectelor, întreprinse de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului (OUG) nr. 43 din 15 mai 2013, MADR a venit în sprijinul celor care vor să înființeze ferme de familie prin Măsura 121 - „Modernizarea exploatațiilor agricole”prin reglementarea instrumentelor financiare şi de creditare a sectorului agricol.

Mai precis, cei care depun proiecte de investiţii pentru înființarea fermelor de familie în cadrul sesiunii aferente Măsurii 121, deschise în perioada 25 iunie – 14 august 2013, vor putea asigura cofinanţarea investiţiei prin accesarea microcreditelor reglementate prin OUG 43/ 2013. Astfel,în momentul depunerii proiectului, solicitanţii de fonduri europene vor semna o declaraţie pe propria răspundere privind asigurarea cofinanţării private a acestuia, conform prevederilor deja menționate în Ghidul Solicitantului. Ulterior, până la semnarea Contractului de Finanțare, solicitanții de fonduri europene nerambursabile vor trebui să facă dovada existenței cofinanțării, acest lucru putând fi realizat prin accesarea microcreditelor reglementate de OUG 43/ 2013 .

Astfel, prin OUG 43/ 2013 a fost instituit un fond care va fi utilizat pentru acordarea de microcredite în scopul asigurării contribuţiei proprii a beneficiarilor la finanţarea proiectelor de investiţii, finanţare prin PNDR, care pot avea o valoare eligibilă de maxim 125.000 de euro. Suma maximă care poate fi acordată unui beneficiar PNDR poate ajunge la 75.000 de euro.

Totodată, beneficiarii PNDR pot accesa microcreditele puse la dispoziție de OUG 43/ 2013 și pentru asigurarea resurselor financiare necesare realizării producţiei agricole, fiecare beneficiar putând primi până la maximum 25.000 euro.

Printre condiţiile generale de acordare a creditului se numără termenul maxim de restituire de până la 10 ani precum şi perioada de graţie între 1 şi 3 ani, în funcţie de specificul proiectului de investiţii.

În acest moment normele metodologice de aplicare ale prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 43 din 15 mai 2013 sunt în fază de avizare interministerială. MADR are fixat un calendar privind etapele următoare, respectiv selecţia instituţiilor financiare partenere prin care se va derula microcreditarea şi încheierea convenţiilor de lucru cu acestea.

Abonează-te la acest feed RSS