Adama Sultan iulie 2020
update 25 Sep 2020

Cum recunoaștem bolile viței-de-vie

- Mana (Plasmopara viticola): frunze – primăvara petele sunt de culoare galben-untdelemnie, cu contur difuz, dimensiuni diferite, iar centrul acestora se brunifică în timp, frunzele capătă un aspect uscat, de arsuri. Pe partea inferioară se dezvoltă un puf albicios, alcătuit din miceliul și sporii ciupercii. La o evoluție rapidă a bolii (temperaturi ridicare și umiditate accentuată), faza de pete untdelemnii nu mai apare și nici puful albicios. Toamna, când frunzele sunt mai rezistente, la o eventuală infectare apar pete mici, colțuroase, în dreptul cărora țesuturile se brunifică, restul limbului rămânând verde (pete de mozaic); lăstari tineri și cârcei – apar pete alungite de culoare brună, acoperite de un puf albicios numai pe vreme umedă; lăstari lignificați – apar, la noduri, pete alungite brune, în dreptul cărora scoarța este moartă, iar coardele nu se maturează; ciorchinii tineri (atacul poate fi puternic în anii cu precipitații abundente) – sunt atacate pețiolul, rahisul cu toate ramificațiile și pedicelele boabelor, până când aceștia încep să se lignifice, moment în care se formează o masă abundentă de pâslă gri-albicioasă, formată din conidiofori și conidii. La o infecție în timpul sau imediat după înflorit, inflorescența în totalitate este cuprinsă de o pâslă gri-albicioasă. Bobițele tinere se învelesc cu un puf albicios, iar după ce s-au acoperit cu stratul ceros ciuperca pătrunde pe la codiță sau răni (insecte, grindină), dezvoltând imediat puful albicios (în 6-12 ore), mai ales la combinația temperatură ridicată-umiditate în exces.

uncinula

- Făinarea (Uncinula necator): frunze – miceliu fin, imitând o pânză de păianjen, cu aspect prăfos, care se extinde pe ambele suprafețe ale limbului, alcătuind pete albicioase. Sub pâslă, țesuturile se brunifică/înroșesc puțin, dar frunzele cad abia spre toamnă; lăstari – pete albicioase, prăfoase cel mai des, frunze ce se încrețesc, ciuperca oprind creșterea; ciorchini – pâsla miceliană acoperă boabele, acestea crapă, conținutul se scurge. Pe timp de secetă, boabele de usucă, semințele ies afară, ciorchinii se brunifică, se usucă, sunt distruși în totalitate, prezentând și miros de mucegai. În toamnele ploioase boabele atacate de făinare sunt acoperite și cu putregaiul cenușiu. Și tot spre toamnă pe pâslă apar puncte mici, negre (fructificații de rezistență). La un atac târziu, strugurii se depreciază calitativ, prezentând nenumărate pete brune.

Botryotinia fuckeliana

- Putregaiul cenușiu (Botryotinia fuckeliana, sin. Sclerotinia fuckeliana, Botrytis cinerea): frunze – atacul apare mai ales în școala de vițe și se manifestă prin pete de mărimi variabile, gălbui-clorotice, mai apoi roșietice-cărămizii, care se formează de la marginea limbului spre centru. În dreptul lor țesutul se necrozează, moare, iar pe el apare o pâslă cenușie, fină, care reprezintă fructificațiile ciupercii; struguri – primele simptome apar pe inflorescențe, rahis și pe pedicelele florilor/ bobițelor. Se instalează pe leziuni provocate de un atac de molie, mană, făinare, grindină. La inflorescență, aceasta se usucă parțial sau total și cade. Cel mai păgubitor se manifestă la pârgă, în condiții de umiditate ridicată, când boabele se brunifică, se încrețesc, iar la suprafața lor apare pâsla de mucegai cenușiu. De la boabele izolate, mucegaiul se extinde la întregul ciorchine, care putrezește și cade ori se usucă și rămâne pe butuc.

Pseudomonas syringae

- Arsura bacteriană (Pseudomonas syringae): se manifestă pe toate organele aeriene ale plantei sub două tipuri de simptome: leziuni și ulcere pe coardele mai bătrâne; pieirea apoplectică (uscare bruscă), primăvara, urmată de veștejire. Țesuturile scoarței afectate sunt brune, la început moi și au secreții mucilaginoase (gome). Când plaga nu se dezvoltă inelar pe coarde sau trunchi, țesuturile sănătoase învecinate cresc peste porțiunea afectată, formându-se, vara, ulcere. Dacă plaga a cuprins inelar coarda, aceasta se vestejește și moare într-o săptămână (frunzele se usucă). Uneori ofilirea e mai lentă și duce până înspre începutul verii. Dacă strangularea se produce primăvara, simptomele de pieire apar după ce se deschid mugurii. Pe frunze pot să apară pete brune, fără halou, care de obicei cresc în mărime, confluează, ocupă tot limbul, care se înnegrește și moare. În cazul lăstarilor, dacă infecția începe de la vârf, aceștia pot să moară, iar dacă atacul se localizează în altă zonă, se ivesc zone necrotice la locul de infecție.

agrobacterium

- Cancerul bacterian (Agrobacterium vitis): atacă rădăcinile, zona coletului, butucul și coardele multianuale. La vițele tinere tumorile apar în zona de calusare și înrădăcinare și la punctul de altoire, iar la vițele bătrâne tumorile apar pe butuc și pe toate părțile aeriene multianuale. Pe unele rădăcini mai groase, situate la mică adâncime, de asemenea se formează tumori sau gale. Excrescențele sunt albicioase, mai puțin consistente la început, apoi se lemnifică, fiind tari, de dimensiuni, forme și consistențe diferite, cu suprafață rugoasă ori asemănătoare inflorescențelor de conopidă. Caracteristică pentru această bacterioză este apariția tumorilor secundare (metastaze), la oarecare distanță de tumoarea primară, de obicei deasupra acesteia. Simptomele care se manifestă pot fi de două feluri: cancerul propriu-zis, ce dezvoltă tumori bine conturate, sferice sau ovoidale, și ariceală, care apare numai pe brațele mai vechi de un an și pe tulpina vițelor conduse înalt. Cele mai multe tumori putrezesc la sfârșitul fiecărui an și cad, dar în anul următor apar altele noi. Vițele atacate sunt debile, frunzele slab colorate, lemnul nu se maturează suficient toamna; la soiurile cu strugurii roșii frunzele se colorează prematur în roșu.

antracnoza

- Antracnoza (Colletotrichum gloeosporioides): ciuperca este inactivă în perioadele uscate, dar se dezvoltă bine în sezoanele ploioase, cu temperaturi mari. Umiditatea mare la coacere ori aproape de cules generează pierderi mari de recoltă. Simptomul inițial este putrezirea fructelor. Pe boabe se dezvoltă la început pete circulare, maro-roșcat, iar ulterior se extind la întregul fruct. Boabele putrezite devin zbârcite, sunt acoperite cu o masă de spori de culoare portocalie-coral-roz; acestea rămân atașate de ciorchine sau cad atunci când putrezirea este completă.

Maria BOGDAN

Karathane™ Gold 350 EC – protecție sigură împotriva făinării la vița-de-vie și castraveți

Făinarea viței-de-vie produsă de agentul patogen Uncinula necator a fost observată prima dată în țara noastră în anul 1851. De atunci s-a extins continuu, ajungând astăzi să fie prezentă în orice plantație de viță-de-vie din orice colț al țării noastre.

Ciuperca iernează sub formă de miceliu de rezistență în scoarță și, mai ales, în mugurii lăstarilor infectați, dar și sub formă de peritecii. Primăvara, pe miceliul ectoparazit se formează conidia, care răspândește ciuperca pe întreaga perioadă de vegetație. Conidiile preferă o temperatură de 24-26°C, dar fereastra de germinare este de la 3-4°C până la 34°C. După germinare, ciuperca se fixează pe organele verzi ale plantei cu ajutorul haustorilor și le acoperă în scurt timp cu un miceliu albicios, cu aspect purulent.

Făinarea atacă fără ezitare toate organele verzi ale plantei, iar țesuturile acoperite de miceliu se brunifică și se necrozează sau, chiar mai grav, în cazul strugurilor determină crăparea boabelor și scurgerea conținutului, creând astfel și condiții ideale pentru ca alte boli să se instaleze (mana, putregaiul cenușiu).

Așadar este clar că această boală este foarte păgubitoare și afectează grav cantitatea, dar mai ales calitatea strugurilor. Vinul obținut din strugurii atacați de făinare este de calitate slabă și nu mai este pretabil pentru învechire. Făinarea este favorizată de temperaturi situate în jurul valorii de 20°C și de umiditatea relativă din aer în intervalul 50-80%.

În cazul castraveților, aceste condiții se întâlnesc adesea în solarii, unde temperatura și umiditatea sunt ridicate în cea mai mare parte a timpului, de aceea trebuie gândite un plan eficient de combatere și o planificare foarte bună a tratamentelor, precum și alternarea sau combinarea substanțelor active pentru acțiunea multisite.

Karathane™ Gold 350 EC este un fungicid care țintește făinarea viței-de-vie și a castraveților datorită conținutului de meptildinocap 350g/l. Acesta este o substanță activă cu un mod de acțiune unic, care este foarte eficientă și pentru care nu s-a semnalat încă niciun risc de apariție a fenomenului de rezistență. Este omologat în România pentru combaterea făinării la viță-de-vie (Uncinula necator) și a făinării la cultura de castraveți (Sphaerotheca fuliginea).

Amintim următoarele avantaje:

  • acționează atât preventiv (interval de 10 zile), cât și curativ sau eradicativ (interval de 5 zile);
  • mod de acțiune unic, care elimină pericolul de apariție a rezistenței;
  • acționează inclusiv la temperaturi extreme (4°C-35°C), când alte produse sunt ineficiente;
  • foarte competitiv din punctul de vedere al costului pe hectar;
  • se poate utiliza și la cultura de castraveți din solar;
  • compatibilitate bună pentru a se folosi în tank mix cu alte fungicide sau produse insecticide.

Ana Maria Pascariu
Category Marketing Manager Fungicides & Insecticides Romania & Moldova – Corteva Agriscience

Parfum și culoare într-o pepinieră de trandafiri

Ciumbrud este un sat cochet, satelit al Aiudului, dar frumos ascuns printre dealurile ce mărginesc albia Mureșului. De fapt, tocmai aceste dealuri fac ca în zona localității să se creeze un climat special. Răcoarea apei se păstrează acolo chiar și în zilele caniculare de vară, dar, în schimb, iarna gerul nu este atât de năprasnic și nici viscolul nu-și poate face de cap. Această particularitate a zonei a fost exploatată încă din vechime. De aceea, așezarea s-a dezvoltat frumos, iar produsele ei au devenit cunoscute. Vinul de Ciumbrud este renumit în toată Transilvania, la fel și brânzeturile. Cu toate acestea, pe nedrept, Ciumbrudului nu i s-a dus faima pentru cele mai frumoase produse ale sale: trandafirii. Doar cunoscătorii, puțini la număr, știu despre ce localitate vorbesc atunci când pomenesc Capitala rozelor.

Capitala rozelor

Zona Ciumbrudului este una dintre cele mai propice regiuni din România pentru cultivarea trandafirilor. De altfel, în fiecare an, în luna iunie, în localitate are loc și un festival al rozelor, unde grădinarii își aduc, cu mândrie, cei mai frumoși trandafiri obținuți. Peste un milion de trandafiri pleacă în fiecare an de-aici, spre toate colțurile țării și ale lumii.

Este un sentiment unic și imposibil de descris în cuvinte atunci când, printre lanuri de porumb descoperi parcele uriașe, de ordinul hectarelor, cultivate cu trandafiri. Trandafiri așezați în rânduri lungi cât vezi cu ochii, grupați pe soiuri. Toate culorile curcubeului sunt cuprinse în petalele lor. Spectacolul dat de îmbinarea inflorescențelor este magnific. Iar dacă imaginea poate fi imortalizată și transmisă, în ceea ce privește amestecul de parfumuri doar imaginația mai poate ajuta. În puține vorbe, așa se poate descrie ceea ce am trăit când am vizitat pepiniera familiei Tünde și Ștefan Csiky din Ciumbrud.

„Pepiniera noastră are o suprafață de peste două hectare. Mai cultivăm și pomi și arbuști fructiferi, dar principala noastră activitate este legată de trandafiri. Avem peste 70 de soiuri și hibrizi de trandafiri: târâtori, cățărători, semicățărători, de dulceață, avem de toate“, ne spune Ștefan Csiky.

„Cultura trandafirului este una ceva mai pretențioasă față de alte culturi. De la plantare și până la recoltare ciclul durează doi ani. Să mai spunem că trandafirii sunt destul de sensibili. În plus, au ghimpi și nu sunt așa de mulți cei care doresc să lucreze printre ei. Pe de altă parte, compensează cu faptul că sunt plăcuți ochiului“, detaliază proprietarul pepinierei.

„În general lumea caută, în primul rând, trandafirii care să aibă parfum. După aceea, să fie plăcuți ochiului. Abia apoi vin restul, să fie bicolori sau altceva. În general primează principiul să nu aibă vecinul ce am eu“, povestește horticultorul.

Făinarea și pătarea neagră, coșmarul horticultorilor

În ceea ce privește cultivarea și întreținerea trandafirilor, Ștefan Csiky este de părere că foarte importante sunt tratamentele aplicate în primăvară.

„De exemplu, neapărat trebuie făcute primăvara tratamentele care previn și combat pătarea neagră. Dar nu numai în primăvară, ci tot timpul. Anul acesta, de exemplu, am avut probleme cu pătarea neagră și cu făinarea, pentru că a fost o perioadă foarte lungă cu precipitații, iar apoi a venit brusc căldura. Ca atare, cele două ciuperci au fost la ele acasă! De fapt, în multe plantații de viță-de-vie veți vedea în capătul rândurilor câte o tufă de trandafiri. Este cel mai bun buletin de avertizare în ceea ce privește făinarea“, exemplifică crescătorul de trandafiri. Pentru obținerea trandafirilor, cea mai importantă operațiune este altoirea. Aceasta se face la sfârșitul lunii iunie – începutul lunii iulie, după ce a trecut prima perioadă de înflorire, astfel încât să existe ramuri-altoi. Drept portaltoi familia Csiky preferă să folosească rădăcini de măceș din soiul Laxa.

„Sunt rezistenți și drajonează (lăstăresc – n.red.) mai puțin față de măceșul obișnuit. Una dintre principalele griji ale cultivatorilor de trandafiri trebuie să fie eliminarea drajonilor, care apar tot timpul. Este ideal dacă tăierea lor se poate face sub nivelul pământului, ca să nu prindă putere. Întotdeauna sălbaticul este mai puternic decât cel nobil!“, sfătuiește Ștefan Csiky

Cât despre sădire, consideră că cele mai indicare sunt sădirile de toamnă. Peste iarnă rădăcinile lucrează, iar în primăvară, când vine căldura și începe să crească, este aproape prins. Dar și primăvara, foarte timpuriu, este un moment destul de potrivit.

„La plantările de primăvară, mai ales la cele mai târzii, trebuie avut grijă să se asigure umiditatea necesară. Mușuroirea trebuie făcută neapărat, toamna sau primăvara. Rolul ei principal este de a menține umiditatea necesară. După ce planta crește la 10 – 15 cm, mușuroiul se poate elimina în principiu cam după o lună“, sfătuiește specialistul.

„Nimeni nu întreabă de scădere și împărțire!“

În ceea ce privește latura economică a afacerii, fermierul ne spune, cu un zâmbet ușor amar: „Știți cum este ? Cam ca la școală. Toată lumea întreabă cum este cu adunarea și cu înmulțirea, dar nimeni nu mai întreabă de scădere și de împărțire. Și aici este problema noastră, pentru că avem multe cheltuieli. În anul acesta, în mod special. Vremea a fost de așa natură încât au fost condiții optime pentru creșterea buruienilor. Tratamentele au trebuit făcute săptămânal sau la cel mult la zece zile. Rezultatul îl vedem abia când tragem linia, la sfârșitul sezonului, după ce am vândut plantele. Sezonul la noi începe toamna și se termină prin aprilie. Iar apoi din încasări trebuie să începi să cumperi motorina și ce mai trebuie pentru lucrările din primăvară, să lucrezi la sistemul de irigație, căci nu poți sta la cheremul vremii și iată că de aceea spun că vin scăderea și împărțirea!“.

Vânzarea plantelor se face atât prin intermediul unor rețele de magazine specializate, cât și prin vânzători ambulanți sau mici magazine, dar cu care pepiniera colaborează deja de mult timp. În ultimii ani și o serie de negustori străini au descoperit pepiniera din Ciumbrud. Zeci de mii de trandafiri sunt cumpărați direct de la pepinieră de firme din Ungaria, Polonia și Germania.

„Una peste alta, este o muncă frumoasă. Mai ales în luna iunie, când este prima perioadă de înflorire, nu te mai saturi să privești câmpul și să vezi atâtea culori și forme de flori“, își încheie Ștefan Csiky povestea.

Alexandru GRIGORIEV

Abonează-te la acest feed RSS