În revista Lumea satului din 2022 am scris un articol cu acest titlu.

De fapt, am urmărit în zonă o solă care a fost însămânțată cu grâu în toamna 2021, a fost recoltată în vara 2022 și i-am urmărit evoluția până în prezent.

O tehnologie de cultivare corectă necesită ca, imediat după recoltarea grâului, să se efectueze lucrarea de dezmiriștit pentru multiplele sale avantaje.

Avem în vedere că în mulciul creat la suprafața solului din amestecarea paielor tocate de combină și grapa cu discuri cu stratul superficial al solului se asigură o bună acumulare și conservare a apei în sol și că apa nu se scurge la suprafața solului, nu produce eroziune, nu băltește și nu se evaporă.

În acest mulci se creează condiții pentru germinarea semințelor de buruieni și de samulastră care formează un covor vegetal (permanent verde) ce consumă îngrășămintele rămase de la cultura grâului și nitrații formații, evitând levigarea acestora și poluarea apei freatice.

De asemenea, acest covor vegetal protejează solul de acțiunea mecanică a picăturilor de ploaie asupra agregatelor structurale, valorifică razele solare în procesul de fotosinteză și consumă cantități importante de CO2 pentru formarea masei vegetale, menține, în timpul arșițelor, o temperatură favorabilă activității microbiologice din sol etc., etc.

Dar nu a fost să fie așa. În această parcelă nu s-a mai intrat până la sfârșit de octombrie și început de noiembrie. Între timp, în zonele unde au găsit ceva umiditate au crescut pâlcuri de buruieni, au făcut sămânță care s-a scuturat, adăugând noi cantități de sămânță la cele existente în sol.

La început de noiembrie s-a executat o arătură pe solul uscat, arătură de foarte slabă calitate, bolovănoasă, cu coame și denivelări. După arătură nu s-a intrat cu o grapă cu discuri pentru a mai mărunți și nivela terenul.

Atunci am scris articolul cu titlul de mai sus în care am menționat că, dacă nici în ferestrele iernii, după câteva reprize de îngheț-dezgheț nu se intervine pentru mărunțirea și nivelarea solului și se lasă totul pentru primăvara, cultura care va urma va fi în mare parte compromisă.

Nu s-a intervenit decât în primăvară prin lucrări cu grapa cu discuri.

Deci nu spun nici pregătirea terenului pentru semănat, nici pregătirea patului germinativ pentru că grapa cu discuri nu poate realiza aceste lucrări și grapa cu discuri nu se folosește la lucrări în primăvară.

Au avut și o nereușită inspirație ca pe asemenea suprafețe să însămânțeze soia. Pe lângă sfecla de zahăr, soia este la fel de pretențioasă în ceea ce privește pregătirea patului germinativ și semănatul.

Ea are nevoie la germinație de o cantitate mare de apă (150% din greutatea seminței), are germinația epigeică și necesită „pat tare și plapumă moale“, ceea ce grapa cu discuri nu poate realiza.

Necesită teren bine nivelat pentru că păstăile se formează începând din partea de jos a tulpinii și în teren denivelat combina nu poate recolta de jos.

Pregătirea terenului pentru semănat cu grapa cu discuri a vânturat solul, a pierdut apa, însămânțarea s-a efectuat la diferite adâncimi și, deși a fost o primăvară cu destule ploi, în perioada ianuarie-aprilie 2023 au căzut 157,2 mm, răsărirea soiei a avut loc conform figurilor alăturate.

Acum, în preajma recoltării culturilor de vară, trebuie făcute toate eforturile pentru realizarea lucrării de dezmiriștit imediat după trecerea combinei sau chiar în spatele ei.

Pe parcursul verii sau la începutul toamnei, în funcție de culturile ce urmează, se va urmări ca, după ploaie, să se efectueze tocarea buruienilor înainte de a forma semințe sau a culturilor de acoperire și executarea arăturii cu plugul în agregat cu grapa stelată sau, dacă e plug reversibil, fără posibilitatea folosirii grapei stelate, care să mărunțească și să niveleze arătura; se va lucra cu grapa cu discuri prevăzute cu tăvălugi. Aici este locul grapei cu discuri sau la intervenții în ferestrele iernii și nu la lucrări în primăvară.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

În ultima perioadă anii secetoși sunt tot mai frecvenți în țara noastră, iar actuala structură de culturi, destul de restrânsă (grâu, porumb, floarea-soarelui, rapiță), este sensibilă la stresul hidric, determinând producția foarte scăzută sau compromiterea culturilor respective. De aceea trebuie diversificată gama de culturi lărgind biodiversitatea și când prognozele meteo sunt nefavorabile, iar când rezerva de apă acumulată în sol în perioada de iarnă este redusă, trebuie apelat la culturile alternative care au șanse mai mari de reușită.

Alternativa la cereale

Alternativa la cereale este cultura sorgului. Plantele de sorg au sistemul radicular etajat și foarte bine dezvoltat, putând ajunge la 2 m adâncime, iar numărul perișorilor absorbanți este dublu față de porumb. În acest fel valorifică bine puțina apă existentă într-un volum mai mare de sol. Sorgul se poate dezvolta cu mai puțin de 50% din necesarul de precipitații față de porumb, fiind numit „cămila vegetală“. Plantele de sorg sunt prevăzute cu un strat de ceară care reduce transpirația, astfel încât coeficientul de transpirație la sorg este 158-247 față de 597 la ovăz, de exemplu. Sorgul poate valorifica terenurile nisipoase, cele supuse eroziunii, chiar solurile acide (pH 4,5) și alcaline (pH 8-9). Totuși, și în asemenea condiții poate ajunge la 10.000 kg/ha boabe.

La leguminoasele anuale pentru boabe

Alternativa la leguminoasele anuale pentru boabe este năutul. Mazărea ar avea ceva șanse mai mari de reușită, însă prezintă dezavantajul că se scutură la maturitate, iar soia necesită cantități mai mari de umiditate. Năutul are rădăcini viguroase, profunde, cu mare capacitate de solvire. Tulpina și frunzele prezintă porozitate care asigură rezistență la secetă. Perioada de vegetație relativ scurtă (90-100 zile) asigură ajungerea la maturitate înainte de instalarea secetei și arșiței. Are capacitatea ca în perioadele de stres hidric să-și înceteze activitatea și să o reia când condițiile devin favorabile, fără diminuarea semnificativă a producției. Se însămânțează timpuriu, la 3-4°C, putând suporta, ca tânără plantă, temperaturi negative de -6°C de scurtă durată. Prezintă avantajul că nu se scutură la maturitate. Nu este pretențios la sol și poate realiza producții de 2-3.000 kg/hectar.

La floarea-soarelui

Alternativa la floarea-soarelui poate fi șofrănelul. Pentru șofrănel, anii secetoși sunt mai favorabili decât cei ploioși. Rezistența la secetă se datorează sistemului radicular pivotant, puternic ramificat, care ajunge la 2 m adâncime. Frunzele au aspectul pielos, reducând foarte mult procesul de transpirație. Nu este pretențios la sol, dând rezultate chiar pe solurile pietroase, pe sărături. Se seamănă primăvara timpuriu, când temperatura în sol a ajuns la 2-3°C, și suportă temperaturile negative ca tânără plantă. La maturitate nu se scutură. Poate asigura producții de 2.500 kg/ha, iar în condiții mai favorabile ajunge la 4.500 kg/hectar.

Prin urmare, există posibilitatea obținerii de producții economice și în condiții de secetă. Este necesar ca unitățile de cercetare din agricultură să ia în studiu mai temeinic asemenea culturi, să creeze soiuri (hibrizi) capabile să învingă seceta, precum și să elaboreze tehnologiile de cultură specifice acestor plante.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

În ultima perioadă anii secetoşi sunt tot mai frecvenţi şi posibilităţi de irigare, în perioada imediat următoare, sunt destul de reduse. În aceste condiţii este necesar ca agricultorii să folosească culturi alternative care să asigure necesarul de recoltă.

Dacă sorgul, ca alternativă la cultura porumbului, a fost destul de dezbătut în diferite publicaţii, încercăm să prezentăm cultura şofrănelului ca alternativă la floarea-soarelui şi cultura năutului, ca posibil înlocuitor al celorlalte leguminoase pentru boabe (mazăre, soia ş.a.). Ar fi de dorit ca şi aceste plante să fie cuprinse în tematica unităţilor de cercetare agricolă pentru crearea de noi soiuri şi tehnologii de cultură competitivă.

Cultura şofrănelului (Carthamus tinctorius)

Face parte din familia Compositae. Se cultivă pentru seminţele bogate în substanţe grase (43-52%) şi substanţe proteice (11%) din care se obţine uleiul comestibil de calitate superioară şi dietetic (scade colesterolul), fiind bogat în acid linoleic şi acid oleic cu grad mare de nesaturare.

Turtele obţinute de la extragerea uleiului sunt bogate în substanţe proteice şi pot fi folosite în furajare, dar în cantităţi reduse şi în amestec cu alte furaje având gust amar.

Ele pot fi folosite şi ca îngrăşământ organic.

Este foarte rezistent la secetă şi nepretenţios la sol, dând rezultate şi pe soluri sărace, pietroase şi chiar pe sărături.

Şofrănelul este o cultură complet mecanizabilă.

Pentru şofrănel anii secetoşi sunt mai favorabili decât cei ploioşi.

Are rădăcina pivotantă, adâncă până la 2 m şi puternic ramificată, putând explora un volum mare de sol pentru procurarea apei şi substanţelor nutritive.

Tulpina este înaltă de 100-120 cm, ramificată şi cu 21-36 de inflorescenţe de tip capitul cu 25-60 de flori.

Frunzele sunt sesile (lipsite de peţiol), cu aspect pielos, cu transpiraţie redusă. Fructul este o achenă de culoare albă şi nu se scutură la maturitate.

În rotaţie şofrănelul dă rezultate bune după cereale păioase şi porumb.

Lucrările solului trebuie să asigure acumularea şi păstrarea apei din precipitaţiile căzute în perioada de toamnă-iarnă.

Patul germinativ se poate pregăti cu grapa cu colţi reglabili, dacă arătura a fost mărunţită şi nivelată din toamnă, sau cu combinatorul până la 4 cm adâncime.

Sămânţa se tratează cu insectofungicide şi semănatul se efectuează primăvara, cât mai timpuriu, când temperatura în sol este de 2-3°C, iar după răsărire, în faza de rozetă, poate rezista la minus 4-6°C de scurtă durată.

Distanţa între rânduri este de 50-60 cm când se folosesc 10-15 kg de sămânţă la hectar, asigurând o densitate de 200.000 plante/ha.

În solurile neîmburuienate se poate semăna la distanţa de 16-20 cm între rânduri când se folosesc 50-60 kg/ha.

Adâncimea de semănat este de 3-4 cm pe soluri grele şi de 5-6 cm, până la 8 cm, pe solurile uşoare.

Pentru fertilizare se folosesc 45-60 kg de azot/ha şi 50-60 kg de P2O5/ha.

Ca lucrări de îngrijire se aplică grăjatul şi 2-3 praşile mecanice, iar dacă gradul de îmburuienare este ridicat se aplică şi erbicide.

Recoltarea se execută cu combina atunci când lanul este galben-bruniu, frunzele sunt us­cate, fructele sunt tari şi lucioase, iar conţinutul de apă din fructe este de 10-11%. În condiţii obişnuite se obţin producţii de 1.500-2.200 kg/ha, având un potenţial de producţie de peste 4.500 kg/ha.

Spre exemplu, Societatea Agricolă „Zimbrul“ Făcăieni – Ialomiţa a cultivat şofrănel pe 1.215 ha, dintre care 200 ha au fost reţinute pentru producerea de sămânţă.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU