reclama youtube lumeasatuluitv
update 20 Aug 2019

Campionii marilor recolte la soia

“Dacă de ceva vreme prezentăm fermierii campioni la porumb și floarea-soarelui, a sosit momentul să prezentăm și agricultorii care au obținut producții record la soia. Știm deja că țara noastră are o tradiție importantă în cultura de soia, iar agronomic, este o cultură deosebit de importantă prin cantitatea mare de azot lăsată în sol. Agricultorii care seamănă soiurile din portofoliul companiei noastre se bucură și de rezultate foarte bune, dovadă fiind creșterea numărului de hectare semănate de la un an la altul”, a declarat Maria Cîrjă, Marketing Manager Corteva Agriscience™ - Divizia de Agricultură a DowDuPont.

Cea mai bună producție la soia a obținut-o doamna Gina Drăgan, care a cultivat soiul PR92M35 și a recoltat 5.520 kg/ha. “Lucrez 1.015 ha, dintre care anul trecut au fost cu soia 35 ha. Cultura premergătoare a fost porumbul, așa că am arat în toamnă, în primăvară am lucrat terenul cu combinatorul și am administrat 250 kg/ha de îngrășământ 20.20.0, după care am semănat în 27-28 aprilie. Am erbicidat o singură dată și am aplicat două tratamente, unul cu insecticid și unul cu fungicid și am irigat în două tranșe. Recoltatul a avut loc pe 20 octombrie, iar în această primăvară vom semăna 40 ha cu soia”, a precizat Gina Drăgan.

valea cinepii

Gheorghe Dobrescu din județul Dolj este al doilea fermier campion la soia. Acesta a semănat soiul PR91M10 și a recoltat 5.190 kg/ha. “Am avut anul trecut soia pe 381 ha în cadrul unei ferme și 40 ha în altă fermă, în total lucrez 1.000 ha. Am semănat după porumb, jumătate din suprafață a fost scarificată în toamnă, jumătate arată. La pregătirea patului germinativ am fertilizat cu 150 kg/ha - 18.46.0 și am semănat în a doua jumătate a lunii aprilie. Am aplicat un erbicid, un biostimulator atunci când plantele aveau 3 frunze, am mai dat 3 tratamente cu insecticid – primul imediat după semănat și două în vegetație. Am aplicat două tratamente cu fungicid, iar în vegetație cultura a mai primit 200 kg/ha sulfat de amoniu”, a punctat agricultorul doljean.

isolde farms

În județul Mureș, localitatea Lechința, fermier campion a devenit Vasile Șanta. Acesta lucrează 1.000 ha, soia a avut în 2018 pe 70 ha și a obținut 4.900 kg/ha la soiul PR91M10. “Pentru soia cultură premergătoare a fost grâul, așa că în toamna anului 2017 am arat și nivelat cu grapa rotativă. În primăvară am aplicat îngrășământ complex 16.16.16 – 200 kg/ha, am încorporat cu combinatorul, după care a doua zi am semănat la distanța de 25 cm între rânduri. Am erbicidat preemergent, iar al doilea erbicid a fost aplicat doar unor parcele. Nu am aplicat nimic altceva, iar recoltatul a avut loc în perioada 10-20 septembrie. În această primăvară voi semăna 80 ha cu soia, am ales doar soiurile PR91M10 și P21T45, pentru că am fost foarte mulțumit de producțiile obținute”, a declarat fermierul campion.

cerealprod

Soiul P21T45 a oferit producții foarte bune anul trecut și în județele Timiș și Bacău. Astfel, fermierii campioni din aceste județe sunt Claudiu Buta și Răzvan Horoi care au obținut 4.400 kg/ha.

Claudiu Buta, din județul Timiș, lucrează 320 ha, dintre care soia a avut anul trecut pe 15,6 ha. “Cultură premergătoare a fost porumbul, așa că am arat în toamnă am arat, în primăvară am lucrat terenul cu combinatorul și am semănat în a doua jumătate a lunii aprilie și am dat pe rând triplu 16 – 300 kg/ha. Am erbicidat în două treceri, pentru combaterea buruienilor cu frunză lată și a celor cu frunză îngustă. Nu am aplicat nimic altceva, am fost foarte mulțumit, de aceea voi semăna în această primăvară 35 ha cu soia, doar cu P21T45. Media în fermă a fost 4.400 kg/ha, dar am avut și sole cu producții mai mari”, a afirmat agricultorul.

agro carlas

Răzvan Horoi, din județul Bacău, lucrează 2.800 ha, iar anul trecut a semănat 64 ha cu soia, jumătate din suprafață cu soiul P21T45. “Am avut monocultură, în toamnă doar am scarificat și  am dat gunoi de grajd – 8 t/ha. În primăvară am trecut de două ori cu grapa cu discuri și am fertilizat cu îngrășământ triplu 16 – 250 kg/ha. Am semănat în 22 mai, am erbicidat imediat după acele ploi din vară și am aplicat un tratament cu foliare. Recoltatul a avut loc în perioada 17-20 septembrie, iar în această primăvară voi semăna 64 ha cu soia. Voi semăna acest soi pe toată suprafața, mi-a dat curaj producția obținută, poate chiar voi numărul de hectare, anul trecut a fost abia a treia campanie în care am semănat soia”, a declarat fermierul campion.

aicbac

Un alt fermier campion este Marco Chiaradia din Giera, județul Timiș, care a obținut 4.360 kg/ha cu soiul PR92B63.

maragro

Iulian Filipoiu este un alt fermier campion la soia. Acesta își desfășoară activitatea în localitatea Scânteia, județul Ialomița, a cultivat soiul P21T45 și a obținut 4.200 kg/ha. “La soia am obținut 4.200 kg/ha, a fost un an excepțional pentru această cultură. Am semănat la începutul lunii mai, iar plantă premergătoare a fost porumbul. Când am semănat, apoi am aplicat 200 kg/ha îngrășăminte complexe 18.46.0, un îngrășământ pe bază de azot în luna iunie, un fungicid și două erbicide și am irigat în 4 ture”, a declarat Iulian Filipoiu.

net farming

Și în județul Olt soiul PR91M10 a oferit producții foarte bune. În cadrul societății Olt Piess, agricultorii Ilie Popescu și Doru Ancuța au obținut 4.100 kg/ha.

olt piess

PR92M35 – soi semitimpuriu, cu bobul mare, rotund și hilul de culoare maronie. Are o rezistență foarte bună la principalele boli și asigură producții foarte bune atunci când sunt aplicate tehnologii medii și de vârf.

P21T45 – semitimpuriu cu înflorire semitimpurie, ce are o foarte bună rezistență la cădere și conținut ridicat de proteină. Are boabele mari cu hilul maro și o excepțională capacitate de producție. Se poate cultiva atât în irigat, cât și în neirigat, chiar și în nordul țării.

PR91M10 – soi timpuriu din grupa I de maturitate, cu bobul mare, sferic și hilul de culoare galben deschisă. Tolerează atacul de mană pe tulpină și păstăi și se poate cultiva în toate zonele favorabile acestei culturi, inclusiv în zonele mai nordice.

P92B63 - soi semitimpuriu, ce se poate cultiva în toate zonele favorabile acestei culturi. Are bobul mare, uniform, sferic, cu hilul de culoare cafenie și conținut ridicat în proteină, iar datorită precocității sale, se poate cultiva și spre zonele mai nordice.

Culturile-releu, un experiment cu rezultate promițătoare

Nicolas Lefebvre este, așa după cum se recomandă el însuși, „un belgian care a stat suficient timp în România astfel încât să se românizeze în mare parte“. El lucrează deja de cinci ani 1.600 de hectare de pământ în localitatea Birda, din județul Timiș. Tot terenul este lucrat în sistem bio. Culturile practicate sunt dintre cele mai diversificate: lucernă, grâu, grâu spelta, mazăre de iarnă, soia, floarea-soarelui, rapiță, ovăz de iarnă. „După părerea mea, aici în România există o piață cu un anumit specific în ceea ce privește produsele bio. Este o piață cu un loc mai bun pentru mazărea de iarnă și pentru ovăz“, consideră fermierul.

„N-am vrut să renunț fără să încerc!“

În anul agricol 2017-2018, Nicolas Lefebvre a făcut în ferma sa un experiment despre care i-a făcut plăcere să le vorbească colegilor săi, fermieri membri ai Asociației „Agricultură Integrată Durabilă Economic Rentabilă“ (AIDER). Obiectul experimentului l-a constituit ceea ce s-ar traduce prin „culturi-releu“. În felul său aparte, jovial, fermierul a definit acest concept ca pe „o prostie care mi-a rămas în cap de câțiva ani și la care n-am vrut să renunț fără să o încerc!“. Schimbând registrul, este vorba despre o metodă prin care se urmărește captarea a cât mai mult din radiația solară, acoperirea cât mai completă a solului și realizarea unei producții cât mai mari pe același teren. Practic, este vorba despre practicarea a două culturi, pe același teren, în mare parte în același timp.

„Am observat că în culturile bio potențialul grâului este determinat de potențialul solului. Acest lucru a fost unul dintre motivele pentru care m-am gândit cum pot valorifica mai bine terenul, astfel încât să nu existe buruieni care să scadă din potențialul terenului“, explică autorul experimentului.

Grâul, semănat pe două rânduri din trei

În toamna lui 2017, mai exact pe 10 octombrie, a fost însămânțat grâul. S-a folosit soiul Antonius. „Este un grâu de panificație, înalt. Este des folosit în Austria. Pentru că din multe puncte de vedere atât solurile, cât și condițiile din zona Timișoarei se aseamănă cu cele din Austria, folosim atât genetică, cât și tehnologii austriece“. Semănatul a fost făcut în rânduri, cu 25 cm distanță între ele. Numai că au fost semănate doar câte două rânduri din trei. Astfel, densitatea de semănat a devenit de 320 g/mp, corespunzător a două treimi din cea recomandată, de 480 g/mp. Lucrările de curățare mecanică a terenului au fost cele obișnuite, la fel ca și restul tehnologiei.

„Unul dintre lucrurile care au făcut posibilă înființarea acestei tehnologii de culturi-releu a fost acela că toate tractoarele noastre folosesc un sistem de ghidaj care face ca lucrările să se facă pe aceeași urmă, folosind utilaje cu o lățime de nouă metri“, a dezvăluit Nicolas Lefebvre unul dintre secrete.

Un utilaj adaptat special

Obiectivul fixat pentru primăvara lui 2018 a fost ca pe rândul rămas liber în viitorul lan de grâu să se semene soia și sorg. „Experimentul l-am făcut pe zece hectare: cinci cu soia și cinci cu sorg“, a povestit fermierul.

Principala preocupare pe timpul iernii a fost conceperea utilajului care să facă posibilă însămânțarea culturii de primăvară. „Pot spune că a fost cea mai complicată treabă“, crede autorul experimentului.

„M-am gândit mult la modalitatea în care am putea face asta. Până la urmă, am dezmembrat o prășitoare și i-am adaptat câte o gheară de semănat și o roată-tăvălug la 75 de cm. Astfel am obținut utilajul de care aveam nevoie!“.

Când grâul se afla la începutul perioadei de înspicare (BBCH 46-49, în termeni mai exacți pentru specialiști), respectiv pe 11 mai, au fost semănate culturile-releu. Pentru o mai bună relevanță a experimentului, au fost folosiți doi hibrizi de soia: ES Mentor, cu o densitate de 400.000 boabe/ha, și ES Alize, pentru care s-au utilizat doar 320.000 boabe/ha. Așa cum am spus, deja, distanța dintre rândurile de soia a fost de 75 cm.

Grâul, mai productiv decât pe lotul-martor

Au urmat șase săptămâni de așteptare febrilă. „La ochi“, cum se spune, culturile arătau foarte bine. Dar încă nu se putea anticipa nimic în ceea ce privește rezultatele. Abia pe 25 iunie a venit ziua când s-au obținut primele date concrete, respectiv ziua recoltării grâului.

Dar chiar recoltarea în sine a implicat unele dificultăți. Dacă dificultățile au fost repede depășite, mai grea a fost luarea unor decizi. Atât soia, cât și sorgul crescuseră frumos. În primul caz a fost ceva mai simplu: grâul a fost recoltat un pic mai de sus, astfel încât fermierul apreciază că a existat o pierdere de cca 200 kg/ha din această cauză. Mai rău a fost că, dintr-o eroare, două din cele zece rânduri de soia au fost călcate!

În ceea ce privește sorgul, acesta era de aceeași înălțime cu grâul. În final, Nicolas Lefebvre a hotărât ca recoltarea să se facă de la înălțimea de zece cm față de sol.

După ce s-a cântărit producția, rezultatul a fost mai mult decât încurajator: deși suprafața cultivată era de doar 67% față de cea a lotului martor, producția a fost cu doar 22% mai mică. Adică o productivitate la grâu crescută semnificativ!

Și soia a produs peste media fermei!

Au urmat din nou câteva săptămâni de așteptare. Dar surprizele continuau să se țină lanț. Sorgul, care fusese tăiat la zece centimetri, și-a revenit spectaculos. Ba mai mult decât atât, a avut și o înfrățire mai bogată și a rămas foarte curat, deși distanța între rânduri era mare – 75 cm. Același lucru s-a petrecut și la soia: cele două rânduri călcate și-au revenit cât de cât. Parcela s-a menținut foarte curată, fără buruieni. A fost necesară doar o singură prășire.

Pe 10 septembrie a venit al doilea moment al adevărului: recoltarea soiei. Producția a depășit toate așteptările: 1.700 kg/ha, mai mare decât media fermei, care a fost de 1.500 kg/ha!

Recoltarea parcelei cu sorg a întârziat, din diverse motive. A rămas ultimul petec cultivat din fermă și a devenit ținta șoarecilor și a căprioarelor flămânde. Pe 9 octombrie, la recoltare, producția a fost de 1.500 kg/ha, față de 2.100, media fermei. A fost totuși remarcabilă curățenia care s-a menținut între rânduri!

„O cultură mai tehnică, dar mai eficientă!“

Concluzia fermierului după acest experiment este cât se poate de clară: a fost o reușită. Rezultatele au demonstrat mai multe lucruri. Unul dintre acestea este că grâul și soia se potențează reciproc. Apoi, s-a văzut clar că soia și sorgul sunt productive, chiar dacă la recoltarea grâului sunt călcate, respectiv tăiate. De asemenea, foarte important este că apariția buruienilor este împiedicată de asocierea acestor culturi.

În ceea ce privește sorgul, Nicolas Lefebvre a hotărât ca în acest an să renunțe la cultura lui: „Principalul motiv este că are o piață redusă“. În schimb, este hotărât să dezvolte în continuare combinația cu soia. „Am să extind suprafața la 40 de hectare. Obiectivul pe care mi-l propun este ca la grâu să obțin în jur de 90% din producția standard, astfel încât soia să fie ca un bonus“, ne-a mai spus el.

Iar ca un sfat pentru alți fermieri, consideră că „este o cultură un pic mai tehnică, dar este și mult mai eficientă. Merită, fără nicio îndoială!“

Alexandru GRIGORIEV

Culturi de elită la soia, porumb și floarea-soarelui

Ultimul eveniment din seria Portfolio Farm, organizat de compania Pioneer, a avut loc în localitatea Zănești, județul Neamț, la ferma TCE 3 Brazi. Aproximativ 650 de fermieri din nord-estul țării au participat la eveniment alături de specialiștii companiei americane, aceștia oferindu-le agricultorilor informații despre cele mai noi produse din portofoliu, dar și sfaturi în ceea ce privește culturile de porumb, soia și floarea-soarelului.

Participanți de dincolo de Prut

Chiar dacă evenimentul de la Zănești a fost organizat la sfârșit de săptămână, vineri 25 august, și mai ales în plină campanie de recoltare, printre participanți s-au numărat și 60 de fermieri veniți din Transnistria pentru a observa îndeaproape noile tehnologii propuse de Pioneer. Ferma-gazdă a fost de această dată TCE 3 Brazi, care este de fapt un grup de firme reprezentativ pentru agricultura din zona Moldovei.

Cel care a luat cuvântul în numele societății nemțene a fost domnul Vasile Iacob, care a subliniat importanța folosirii produselor de calitate, specifice zonei în care se află ferma. „Prezența atât de mare la acest eveniment demonstrează încă o dată că fermierii au încredere în produsele și inginerii de la Pioneer și știm și noi acest lucru deoarece din luna ianuarie și până în decembrie sunt mereu prezenți în ferme și vin în permanență cu idei și sfaturi noi. Parteneriatul nostru cu Pioneer este de lungă durată și alegem produsele lor din mai multe considerente. De exemplu, anul acesta avem 2.000 ha cu porumb. Pe această suprafață am semănat 7 hibrizi și, dintre aceștia, 5 sunt din gama Aquamax. Anul trecut am avut parte de secetă excesivă, de aceea am mizat pe această gamă de hibrizi“, a specificat Vasile Iacob, reprezentantul TCE 3 Brazi.

Importanța parteneriatului între TCE 3 Brazi și compania Pioneer a fost subliniat și de doamna Maria Cârja, directorul de marketing al companiei, atât în România cât și în Republica Moldova, care a declarat: „Le mulțumim partenerilor noștri de la TCE 3 Brazi, una dintre cele mai mari companii din agricultura României, că au încredere în produsele Pioneer, le folosesc de mulți ani și au profit de pe urma utilizării lor. Ne dorim ca toți agricultorii să aibă acces la noile tehnologii avansate din agricultură, fie că este vorba despre semințe, produse pentru protecția plantelor sau echipamente agricole; fiecare are dreptul să aibă acces la noile descoperiri tehnologice cu ajutorul cărora să obțină producții mai mari în România. La Zănești este o oază verde în nord-estul României, unde participanții au putut observa, analiza și pune întrebări despre hibrizi de porumb, floarea-soarelui și soia pe care nu cred că îi pot vedea în multe locuri din țara noastră la acest nivel de producție!“

Lucian Buzdugan, oaspete de onoare

Unul dintre participanții care au luat cuvântul a fost domnul Lucian Buzdugan, președintele Consiliului de Administrație Agricost, Insula Mare a Brăilei. „Vreau să-mi permiteți să îmi scot pălăria și la propriu și la figurat în fața dumneavoastră, a categoriei de oameni pe care eu o socotesc cea mai importantă din societate, pentru că sunteți cei care dați de mâncare 365 de zile pe an, de 3 ori pe zi, oamenilor, familiilor dumneavoastră, întregii țări. De asemenea, să îmi ridic pălăria în fața companiei TCE 3 Brazi, în fața domnului Mihăiță Tărâță, care duce mai departe ceea ce s-a făcut bun cu ani în urmă de către tatăl său. Îi mulțumesc foarte mult și îl felicit pe domnul Vasile Iacob pentru ceea ce face la Zănești, pentru că această localitate rămâne o oază verde. Am venit de la Brăila și am văzut câmpurile uscate, în faza de coacere, se vede că a venit toamna. Aici nu e același lucru, pentru că prin tehnologia pe care o aplică reușesc să prelungească perioada de vegetație, iar câmpul este verde și la soia, și la porumb. Deci, este un indiciu că aici se valorifică foarte bine câmpul, dar și performanțele hibrizilor Pioneer. Personal mă simt foarte bine în acest loc, pentru că în anii ’70 mi-am început activitatea aici, la IAS Girov. Am foarte multe amintiri, dar cea mai plăcută este din momentul în care regretatul Culiță Tărâță m-a chemat să facem împreună lucruri deosebite și mă bucur că domnul Vasile Iacob continuă în cea mai bună manieră.“

Incursiune pe câmp

Vizita participanților în câmp a început cu observarea loturilor de soia, o cultură prezentată în premieră în cadrul evenimentelor Pioneer din acest an. Unul dintre maeștrii de ceremonii a fost chiar directorul general pentru operațiuni comerciale în România și Republica Moldova, Jean Ionescu. Acesta a prezentat mai întâi soiurile de soia comercializate în țara noastră: „Ca noutate, de anul viitor vom comercializa soia tratată cu rhizobium. Vorbim despre un produs de curând omolo­gat în Europa. Acel pliculeț cu care cei mai mulți dintre fermieri tratau soia va dispărea. Începem cu soiul PR91M10, cel mai timpuriu din România, recomandat în sudul țării pentru cultură dublă și cultivat după orz. Aici putem spune că este la el acasă, pentru că beneficiază de ploi, cel puțin așa a fost în acest an. În acest moment are 14 etaje de păstăi, iar estimarea noastră este de peste 4 tone. Undeva la sfârșitul lunii septembrie va putea fi deja recoltată. Erbicidele și fungicidele sunt de la compania DuPont, Harmony și Acanto Plus“, a precizat Jean Ionescu. Soiul M10 are bobul simetric, conținut ridicat de proteină, de peste 36%, și tolerează foarte bine atacul de mană de pe tulpină și păstăi. În ceea ce privește densitatea de semănat, fermierii trebuie să asigure minimum 550-600.000 de plante la hectar. Pe lângă acest soi, participanții au mai putut observa și loturi cu P21T45, PR92M35 și PR92B63, unele dintre cele mai apreciate soiuri de soia din țară.

La cultura florii-soarelui, hibrizii P64LE99 și PE64LE25 nu au avut nevoie de prea multe prezentări, pentru că majoritatea fermierilor îi aveau deja îi cultură, și nu pentru prima oară, fiind mulțumiți de producțiile obținute în anii anteriori, dar și de modul în care câmpurile se prezentau până la acea dată.

În ceea ce privește porumbul, participanții au analizat loturile demonstrative cu hibrizii Pioneer, au adresat întrebări și au primit informații inclusiv cu privire la cel mai indicat hibrid pentru zona în care își desfășoară activitatea. „Pentru această zonă recomandăm în special hibridul P9074, cel mai tolerant hibrid la secetă din grupa 300 FAO, iar la Zănești promite producții de 14 tone de boabe/ha. Un alt hibrid care se adaptează foarte bine în această zonă este P9241, un hibrid Aquamax. Este tolerant la secetă și recomandat pentru solurile mai puțin productive. În cadrul grupului de firme TCE 3 Brazi ocupă mai bine de jumătate din suprafața însămânțată cu porumb, iar în acest an preconizez că se vor recolta peste 14 tone/ha. Este foarte bun pentru obținerea mălaiului. De aceea este și foarte solicitat de către morari, dar și de către producătorii de bere“, a specificat Jean Ionescu.

Gama de hibrizi prezentată a fost mult mai vastă, fiind prezenți în câmp hibrizi din toate grupele de maturitate, printre care și P9537 - 350 FAO, recomandat în special pentru boabe, dar și pentru siloz. Nu putea să lipsească din cadrul demonstrației cel mai vândut hibrid din România, și nu numai, P9903 – 360 FAO. Acest hibrid face parte din grupa de maturitate maximă recomandată pentru câmpurile din Moldova.

GALERIE FOTO


Larissa SOFRON

Amenințare majoră asupra zootehniei europene

Cultura de soia este, încă de acum un secol, una dintre cele mai răspândite din țara noastră, mai ales în zonele din Transilvania și Lunca Dunării. De ce este atât de importantă această cultură și ce s-ar întâmpla dacă ar apărea limitări la importurile de soia din afara UE, se arată într-un studiu finalizat recent de către Institutul de Economie Agrară. Rezultatele studiului au fost prezentate de către Iuliana Ionel, cercetător în cadrul institutului.

Producția internă, mai scumpă decât importul

Soia este cultivată în principal datorită conținutului ridicat de proteină, iar uleiul rezultat în urma procesării este considerat produs secundar. Dar, cel mai important este că neprocesată poate fi utilizată direct în alimentația rumegătoarelor. O serie de caracteristici importante o recomandă ca un ingredient nelipsit din rețetele furajere. Dintre ele amintim conținutul ridicat de proteină și un conținut scăzut de celuloză, dar echilibrat în aminoacizi și bogat în lizină. Practic, la același preț, reprezintă alimentul cu cel mai mare conținut proteic.

Din acest motiv, soia a devenit principalul ingredient al hranei șeptelului din întreaga lume. Pe de altă parte, reglementările UE interzic cultivarea liniilor de soia modificată genetic, care au o productivitate cu mult mai mare (chiar și de trei ori) decât hibrizii convenționali. Ca rezultat s-a ajuns ca UE să fie cel mai mare importator de soia la nivel mondial. Importurile provin în special din Brazilia, Argentina, SUA, India. Trebuie să precizăm că, dacă luăm în calcul și subvențiile acordate, prețul soiei din import este oricum mai mic decât cel al soiei produse în România. O tonă de boabe de soia din import costă la Rotterdam cca 400 euro/tonă. Cele din producția internă costă 299 euro/tonă, la care se adaugă 181 de euro subvenția. În total, 480 de euro.

Interzicerea importurilor = dispariția zootehniei

În aceste condiții, avertizează studiul Institutului de Economie Agrară, limitarea sau chiar interzicerea importurilor de soia modificată genetic (MG), despre care se vorbește tot mai des în ultima vreme, ar avea un impact devastator.

Cercetătorii au realizat o simulare a unei astfel de situații în cazul Spaniei. Rezultatele se pot vedea în Tabelul 1 (vezi revista nr. 21, pag. 16): o creștere importantă a prețurilor la carne și ouă. Să nu uităm însă că acest calcul nu include și efectele utilizării terenurilor pentru cultura soiei în locul culturilor de acum. În plus, pornește de la ipoteza optimistă că ar putea fi obținute, din diferite surse, cantități suficiente de soia nemodificată genetic.

Ca o concluzie a specialiștilor, interzicerea importurilor de soia MG ar avea asupra României următoarele consecințe: creșterea prețurilor la materii prime agricole, în special la soia nemodificată genetic, prin subvenții pentru creșterea producției, ceea ce se va reflecta direct în costurile producției zootehnice; delocalizarea producţiei de carne către alte state, ce nu promovează astfel de politici; diminuarea drastică a efectivelor de animale, în special păsări şi porci; importuri suplimentare de carne şi preparate din carne, cel mai probabil produse obținute tot prin utilizarea furajelor proteice transgenice; creșteri ale prețurilor cărnii; scăderea consumului de carne, în condițiile vulnerabilității accentuate din punctul de vedere al securităţii alimentare la nivelul gospodăriilor din România, în special în mediul urban; disponibilizarea personalului din industria furajelor, creșterii animalelor și procesare alimentară, ceea ce va atrage costuri suplimentare cu asigurările sociale pentru bugetul de stat; încurajarea migrației populației către alte țări europene.

Întrebarea este: e cineva dispus să își asume aceste consecințe?

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 21, 1-15 noiembrie 2016 – pag. 16

Tehnologie nouă pentru cultura de soia

NATUREVO recomandă:

Culturile cele mai expuse în condițiile schimbărilor climatice sunt cele cu un coeficient ridicat de transpirație și un consum mare de apă, factori ce influenţează substanţial nivelul producţiei. Printre acestea se numără şi soia, o specie mare consumatoare de apă și nutrienți.

Naturevo are soluții pentru obținerea unor producții consistente și de calitate, cu un consum de apă și nutrienți mult mai redus.

Prin programele pe care le implementează, Naturevo măreşte randamentul energetic cu până la 100% prin:

- Utilizarea fertilizanţilor cu eliberare controlată: la doze de 2 - 3 ori mai mici, se obţine aceeaşi canti­tate de elemente nutritive în plantă;

- Reţetele de stimulare a germinaţiei seminţelor reduc de 2 - 3 ori cantitatea de energie internă a seminţei pentru desfăşurarea proceselor iniţiale, până la transferul consumului energetic pe baza produselor de asimilaţie clorofiliană.

Reţetele complexe de protecţie / fertilizare / stimulare aplicate foliar, uneori şi radicular sau prin fertigare, pot duce la creşterea randamentului fotosintetic cu până la 100%. Reţetele complexe determină reducerea consumurilor energetice prin:

- Prevenirea atacului agenţilor dăunători (planta consumă intens pentru a se apăra);

- Reducerea transpiraţiei, respiraţiei, fotorespiraţiei şi / sau prelungirea activităţii celulelor / ţesuturilor.

Naturevo s-a implicat în anul 2015 în cultura de soia pentru a asigura un nivel de producție superior, chiar în contextul unui deficit de apă din sol, a unor temperaturi extreme, însoţite de o umiditate atmosferică redusă.

Astfel, pentru stimularea germinației și protejarea plantelor tinere, la tratamentul seminței Naturevo recomandă: ROOTIP BASIC + KERAFOL sau KERAMIN K + inoculant.

Pentru stimularea formării florilor, a fecundării (mărirea numărului de păstăi legate), mărirea numărului de boabe în păstăi, creșterea rezistenței la secetă și mărirea producției, Naturevo recomandă: EVOBOR + KERAFOL + OVIPRON + FIGHTER PHOS + ENERGEVO + fungicid + acaricid (dacă este cazul).

În funcție de specificul culturii, în loc de ENERGEVO se poate folosi unul dintre fertilizanții foliari: CODICEVO, MATUREVO, FINALEVO, REZISTEVO. Toți fertilizanții speciali din gama EVO au de 3 – 5 ori mai multe elemente chelatate decât alte formulări.

Naturevo are produse în portofoliu și pentru soia cultivată ecologic. Pachetul de tratament și germinare recomandat pentru culturile ecologice este următorul: ROOTIP MIX + KERAFOL EVO + ALTOSAN + DEFFORT + MIMOX.

Beneficiile folosirii pachetelor FLEXITECHagro® de germinare:

- Asigură răsărirea rapidă chiar în condiții de stres termic, hidric și de compactare a solului.

- Conferă vigoare sporită plantelor în primele faze de vegetație.

- Întârzie apariția bolilor foliare în culturi cu câteva săptămâni.

- Reduce consumurile energetice, prezervând energia internă a plantelor.

- Mărește absorbția selectivă a macro și microelementelor nutritive din sol.

- Mărește rezistența tinerelor plăntuțe în fața agenților patogeni din sol și a stresului abiotic.

- Determină parcurgerea mai rapidă a fazelor de vegetație și timpurietatea recoltei.

Descrierea produselor din pachetele FLECITECHagro®

ROOTIP BASIC – stimulator de formare a rădăcinilor și de creștere a sistemului radicular; stimulează microorganismele care asigură hrănirea plantelor.

KERAFOL și KERAMIN K – stimulator de germinare și creștere; mărește rezistența la stresul termic și hidric. Stimulează înflorirea, fecundarea, fructificarea, maturarea și rezistenţa la păstrare.

EVOBOR – B 15 % asimilabil (etanolamina). Mărește fertilitatea, reduce atacul bacteriilor, mărește rezistenţa la ger. Reduce putregaiurile rădăcinilor / tuberculilor / bulbilor.

OVIPRON – Ulei protector parafinic folosit în vegetaţie pentru: protecţia plantelor împotriva radiaţiilor solare UV, IR; reducerea transpiraţiei (a pierderii de apă), până la 40%; stabilizarea substanţelor active pe aparatul foliar.

FIGHTER PHOS – stimulator fungistatic; sistemic excelent acro și bazipetal; fertilizant cu P și K; mărește rezistența la boli; elimină carențele de fosfor și potasiu.

ENERGEVO – fertilizant foliar special, cu microelemente și activatori. Are un conţinut extrem de ridicat de fosfor asimilabil, care poate scoate imediat cultura de sub stresul lipsei de fosfor. Măreşte absorbţia selectivă a elementelor nutritive din sol şi rezistenţa la factorii de stres, îndeosebi la cei hidrici, termici, radiaţii solare.

MATUREVO – fertilizant foliar special, cu microelemente și activatori. Are un conţinut ridicat în fosfor şi potasiu. Măreşte rapid absorbţia specifică de fosfor şi potasiu. Grăbeşte maturarea, coacerea şi diferenţierea. Protejează împotriva radiaţiilor solare.

FINALEVO – fertilizant foliar special, cu microelemente și activatori. Are un conţinut foarte ridicat de potasiu, îmbunătăţind major calitatea fructelor, atât ca densitate dar şi coloristic. Diminuează cererea şi pierderea de apă şi creşte rezistenţa naturală la infestări cu boli micotice sau bacteriene.

REZISTEVO – fertilizant foliar special, cu microelemente și activatori. Are un conţinut ridicat în azot – 14%, calciu – 18% şi mai ales magneziu Mg – 4,2%. Micşorează atacul bolilor în depozite. Măreşte rezistenţa şi elasticitatea învelişului fructelor la răniri mecanice pe parcursul recoltării, depozitării şi transportului. Măreşte greutatea şi densitatea fructelor, precum şi conţinutul în substanţe de rezervă.

CODICEVO – fertilizant foliar special, cu microele­mente și activatori, cu conţinut echilibrat de macroelemente. Conţine magneziu în cantitate ridicată Mg 1,8%.

ROOTIP MIX – stimulator de înrădăcinare și creștere a volumului masei radiculare. KERAFOL EVO – stimulator al germinației semințelor; stimulator de creștere și diferențiere a noilor țesuturi (meristime); stimulator pentru înflorire, fecundare, fructificare, maturare, rezistență la păstrare; contribuie la absorbția radiculară specifică. ALTOSAN – inductor de apărare pe bază de chitosan; induce formarea fitoalexinelor în plante, substanțe responsabile de rezistența la factorii biotici și abiotici.

DEFFORT – insecticid organic cu efect repelent, mărește capacitatea de autoapărare; prin aplicare se evită depunerea ouălor de către paraziți.

MIMOX – fungicid organic sistemic; alternativă naturală pentru controlul bolilor: sclerotinia, făinare, rapăn, putregai cenușiu, mană, fuzarioză.

Pentru îmbunătăţirea structurării solului şi a activităţii microbiologice, Naturevo recomandă NOVATEC ® CLASSIC, fertilizant complex de sol, granulat, cu eliberare controlată pe baza inhibitorului de nitrificare DMPP. Are un conţinut ridicat de macroelemente, oligoelemente şi microelemente. NOVATEC® CLASSIC are randament ridicat de utilizare, nivel redus de spălare sau / şi evaporare şi complexitate sporită. O singură aplicare pe an poate asigura fertilizanţii necesari.

Pentru corectarea rapidă a pH-ului solului, Naturevo recomandă CALCIPRILL®, un îngrășământ şi amendament granulat (2-6 mm) obţinut prin măcinarea ultrafină a carbonatului de calciu de puritate ridicată. Se aplică la orice cultură agricolă şi este ideal pentru ameliorarea rapidă a pH-ului. CALCIPRILL® este foarte reactiv, doza la hectar fiind cu 80–90% mai mică în comparaţie cu amendamentele obişnuite. Se administrează uşor, uniform şi fără prăfuire, cu maşina de împrăştiat îngrășăminte.

Oana Iftime
Director Marketing și Proiecte speciale

Cultura de soia, „Cenușăreasa“ agriculturii românești

În urmă cu zeci de ani, regimul comunist își făcuse din cultivarea soiei o adevărată ambiție pentru că „oamenii de știință“ ai regimului considerau soia un aliment foarte sănătos care poate înlocui cu succes chiar și carnea, care în proporție de peste 90% mergea la export. Într-un fel, în acele vremuri românii urau trei plante – năutul (înlocuitor de cafea), uleiul de rapiță comestibil (folosit în industrie) și... soia (folosită ca înlocuitor de carne în mezeluri). După 1989, românii au observat un lucru cel puțin ciudat pentru ei... Occidentalii consumau produse din soia „la greu“ și o considerau un înlocuitor minunat pentru orice tip de aliment, de la carne la dulciuri. Dragoș Dima, director regional al organizației Danube Soya, ne explică într-un interviu acordat revistei Lumea Satului care mai este situația culturilor de soia pe plaiurile mioritice.

– Este corect dacă afirmăm că soia este „Cenușăreasa“ agriculturii românești, gândind mai ales în perspectiva ultimilor 25 de ani?

– Cu siguranță că este adevărat, dar nu numai din perspectiva agriculturii românești, ci și a celei euro­pene pentru că soia a ajuns să fie o cultură neglijată în ultimii zeci de ani atât în România cât și în marea parte a țărilor europene. Sigur că, pe vremea regimului comunist, soia a avut un impact deosebit, mai ales în anii ’80. Și asta pentru că reprezenta o sursă alternativă de proteină față de proteina din carne. De aceea, în acea perioadă în România erau cultivate peste 600.000 ha cu soia. Sigur, din cauza tehnologiilor primitive, producțiile erau mai mici, dar pe o întindere foarte mare. Acum, cu noile programe introduse de autorități, și mă refer aici la plățile cuplate dar și la contribuția Danube Soya pentru crearea de noi programe, suprafețele au început să crească ușor. Chiar dacă nu avem acum cifre oficiale, după calculele mele anul acesta au fost însămânțate cu soia circa 125.000 ha, de unde probabil că vor fi recoltate între 105.000 și 110.000 ha.

– Vorbiți de culturi soia „normale“ sau de cele modificate genetic?

– Da, vorbesc de culturile clasice deoarece cele modificate genetic nu sunt permise în Uniunea Europeană. Trebuie totuși să subliniez că România nu este singura țară care a înregistrat o evoluție volatilă a culturii de soia. În Bulgaria, de exemplu, în perioada comunismului, țara vecină era o mare cultivatoare de soia. După ’89 culturile au intrat într-un puternic declin, iar în ultimii 10 ani suprafața cultivată cu soia din Bulgaria n-a trecut de 1.500-2.000 ha. De-abia în ultimul an suprafața cultivată în Bulgaria a ajuns la 35.000 ha. Se întâmplă acest fenomen din cauza politicilor europene de ecologizare a activităților agricole prin introducerea conceptului de „zonă înverzită“ de pe lângă marile culturi.

– Să înțeleg de aici că, de fapt, în întreaga UE culturile de soia sunt în declin... De ce?

– Din rațiuni istorice... În anii ’80, când s-a semnat Acordul General de Taxe și Tarife între Piața Comună europeană și Statele Unite, au existat mai multe disensiuni în ceea ce privește subvențiile pentru anumite culturi, soia fiind una dintre ele. În plus, pentru oleaginoase – categorie unde intră și soia, s-a impus o limită de suprafață pentru acordarea de subvenții. Înainte de încheierea acordului cu SUA în Europa, în care Piața Comună avea atunci 15 membri, se cultivau atunci peste 5 milioane ha cu soia. Aceeași suprafață se cultivă și acum, dar în condițiile în care UE are în componență 28 de state membre. De aceea Comisia Europeană nu putea să vină cu programe de susținere pe termen lung pentru că, de la an la an, nimeni nu știa cum va evolua suprafața cultivată cu soia. Drept urmare, soia a rămas undeva „în adormire“, de aceea ca materie primă este extraordinar de deficitară în UE. Și asta în condițiile în care țările UE consumă pe an aproximativ 40 de milioane de tone echivalent boabe, din care 95% îl reprezintă importurile.

– Din ce țări provin aceste importuri?

– Din SUA, Canada, Brazilia, Argentina, India și, mai nou, din Ucraina. De aceea putem spune că în Europa, fie că este vorba de soia pentru furaj sau de soia pentru industria alimentară, reprezintă o problemă și de securitate alimentară, și de siguranță alimentară.

– Să înțelegem că este mai rentabil să imporți soia decât s-o cultivi?

– Da. Și s-a ajuns în această situație pentru că cei care utilizează soia nu au avut și nu au nicio altă alternativă decât importul. Iar proiectul pe care-l reprezint, Danube Soya, tocmai asta își propune, și anume creșterea suprafeței cultivate cu soia în zona cea mai favorabilă din Europa – bazinul Dunării.

– În acest caz, România are cel mai mare potențial ca suprafață pentru culturile de soia...

– Așa este. Dintre țările membre UE, România ar avea cel mai mare potențial... Potrivit unui studiu al Academiei de Științe Agricole și Silvice, România are un potențial de minimum 700.000 ha cultivabile cu soia. Dar sunt și voci din piață care susțin că în România pot fi cultivate și un milion de hectare. Dacă am avea un milion de hectare cultivate cu soia, cu o producție medie de două tone la hectar, România ar furniza în piață 2 milioane de tone, iar asta înseamnă aproape jumătate din soia folosită pentru industria alimentară. Vorbim aici de soia nemodificată genetic și certificată.

– Dacă un fermier s-ar hotărî să cultive soia, în loc de cerealele pe care le cultivă de ani, ce ar trebui să știe? Este soia pretențioasă, este rentabilă?

– Soia este o cultură destul de pretențioasă, dar nu singura cultură agricolă pretențioasă. Este o plantă mare iubitoare de apă care trebuie bine protejată împotriva buruienilor. Dar, peste toate, soia are un mare avantaj, și anume acela că lasă mult azot în sol. Asta înseamnă că, atunci când va fi rotația culturilor, fermierii au deja un sol bogat în azot, drept urmare ar cheltui mai puțin pe îngrășăminte. În plus, vrejurile de soia pot fi folosite ca furaj pentru anumite specii de animale – oile în special, dar și ca îngrășământ natural când vrejurile se încorporează în sol. Cu alte cuvinte, soia este o plantă foarte versatilă... Să nu uităm că, statistic, soia se regăsește, la nivel mondial, în peste 80.000 de produse alimentare dar și nealimentare – vopsele, produse farmaceutice.

– Se știe că și românii sunt mari amatori de produse alimentare din soia. Paradoxul este că România poate importa soia modificată genetic, dar nu poate cultiva... Care este explicația acestui scurtcircuit?

– La nivelul întregii UE nu există în acest moment niciun soi de soia modificat genetic aprobat. Pentru că aceste culturi modificate genetic trebuie să urmeze o anumită procedură prin Agenția Europeană de Siguranță Alimentară (EFSA), dar pe masa acestei Agenții nu se află în lucru absolut nimic despre soia. Problema e că în acest moment nu există niciun soi de soia modificată genetic care să fie înscris în Catalogul European al Soiurilor. De aceea nici EFSA nu are nimic de aprobat... Iar în aceste condiții este absolut imposibil de cultivat. De consumat, soia modificată genetic poate fi consumată oriunde în UE pentru că aceeași EFSA are de urmat niște proceduri mult mai ușoare în vederea aprobării. Și de aici consumul mare și importurile mari...

Bogdan Panțuru

Abonează-te la acest feed RSS