reclama youtube lumeasatuluitv
update 14 Nov 2019

Crescătorii de ovine vor primi și în 2019 ajutor de minimis pentru comercializarea lânii

În Ședința de Guvern din data de 8 februarie 2019 a fost adoptată o Hotărâre care modifică și completează HG nr.500/2017 privind aprobarea schemei ,,Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susținere a crescătorilor de ovine  pentru comercializarea lânii”.

Prin prezentul act normativ se reglementează continuarea în 2019 a Programului ,,Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susținere a crescătorilor de ovine  pentru comercializarea lânii”, precum și condițiile aferente acestuia. Perioada de înscriere pentru anul 2019 este cuprinsă între data intrării în vigoare a prezentei hotărâri și 28 martie 2019, inclusiv, iar perioada de cerere în care producția de lână poate fi valorificată este între 29 martie-30 septembrie 2019, inclusiv.

Solicitanţii înregistraţi în Registrul unic au obligaţia de a depune la Direcțiile Agricole Județene  documentele justificative care să ateste comercializarea producţiei de lână obţinute până la 1 noiembrie 2019, inclusiv. Comercializarea lânii se realizează către un centru de colectare sau o unitate de procesare a lânii, direct sau printr-un intermediar, care are încheiat un contract de livrare lână cu un centru de colectare sau o unitate de procesare a lânii. 

Pentru acordarea sprijinului, documentele justificative trebuie să ateste că lâna a fost comercializată respectând interesul părților. Este necesar ca documentele justificative (factura sau filele din carnetul de comercializare) să indice cantitatea de lână comercializată, direct sau prin intermediar. În cazul intermediarului, acesta va menționa pe filele din carnetul de comercializare al crescătorului de ovine numărul contractului încheiat cu un centru de colectare sau o unitate de procesare a lânii.

De asemenea, este reglementată plata cantității de lână comercializată în perioada de valorificare corespunzătoare și nedecontată în anul 2018.

Sursa: madr.ro

Cea mai mare problemă a ciobanilor de la munte: „Statul nu ar trebui să ne ia nimic pe pășunat“

Am pornit pe urmele ciobanilor seculari, în Munții Bucegi, ca să descoperim moștenirea pe care au lăsat-o generațiilor de acum. Ne-am oprit la stâna lui Constantin Iordan. Nori negri, cu parfum de ploaie, apăsau muntele. În anumite momente aveai impresia că, dacă întinzi mâna spre ei, îi atingi. Muntele era maiestuos și sălbatic, iar modesta construcție de lemn la adăpostul cărei ciobanii pregăteau burduf în coajă de brad era perfect integrată în această imagine. Înăuntru câțiva bulgări de jăratec aprinși cu un alt scop încălzeau camera destul de răcoroasă pentru o zi din mijlocul lunii iunie. Întregul peisaj era uimitor. Și cred că aceasta este imaginea pe care cei mai mulți dintre turiști o păstrează în minte. Și nimic concret despre truda reală a ciobanilor de acolo, despre problemele lor sau despre ce înseamnă practic să stai în munți cu oile. Noi am plecat de acolo cu imaginea idilică reținută de turiștii obișnuiți, dar și cu o înțelegere mai profundă a ceea ce presupune oieritul în timpul de acum. Iordan Constantin este urmașul unei familii pentru care creșterea animalelor a fost tradiție. De aici și amărăciunea cu care, mai târziu, îmi spunea că nu înțelege cum de toată lumea vine să îi învețe pe ciobani cum se cresc oile.

Pășunea, cea mai mare îngrijorare

Alături de propria sa familia continuat tradiția, iar acum are 800 de oi și 50 de vaci. Mărturisește însă că este foarte greu pentru că statul, în pofida tuturor declarațiilor oficiale, nu îi sprijină pe ciobani în niciun fel. De fapt, spune Constantin Iordan, ciobanii sunt un fel de filtru pentru că, într-un final, banii pe care îi primesc pe subvenție se întorc la stat prin banii pe care crescătorii de oi îi plătesc pentru pășune, spre exemplu.

„Toți cei din zonă au probleme. Este nedrept că noi, adevărații crescători de animale – iar cei de la primărie și Consiliul Local ne cunosc – suntem nevoiți, spre exemplu, să participăm la licitațiile pentru pășune.  Și nu doar atât. Mulți dintre cei care vin la aceste licitații nu au animale decât pe hârtie. Nu sunt crescători de animale, ci niște interpuși care vin și ridică prețul licitației. Și ciobanii plătesc, că nu au de ales. Ei au nevoie de munte pentru animalele lor. Suntem un filtru. Noi luăm subvenția, dar participăm la licitație și plătim, vine apoi un control, ne dă o amendă că pentru vreo eventuală neregulă și uite așa se duc banii ciobanilor. Iar cei de la primărie și-au luat banii și asta este, nu ne mai cunoaștem după. Nu-i interesează dacă avem bani să investim, să ne facem stâne moderne sau adăposturi pentru animale. Iarba de pe munte nu mai este de calitate. Nimeni nu mai însămânțează și este justificat pentru că nu avem bani ca să facem și asta. Interesul lor este să ne ia banii. Venim pe muntele Dichiu de 14 ani și în ultimii cinci ani am semnat contracte cu drept de prelungire, dar acum primăria nu a mai vrut să le prelungească. Nici în momentul de față pășunea nu a fost scoasă la licitație. Și de aici apar greutățile. Dacă mă duc în ședință la consiliu zic că mă plâng și mă întreabă de ce îmi mai trebuie. În zona de munte nu ar trebui să taxeze ciobanii pentru că este foarte greu.“

Angajarea cu carte de muncă este absolut necesară

O altă problemă adusă în lumină de Constantin Iordan este cea a forței de muncă. Sunt încurajați tinerii să mai vină la stână? Răspunsul este unul fără echivoc. Nu. Problemele adevărate le aflați de la oamenii din teren, nu de la cei care stau în fața birourilor.

„Cu personalul este foarte greu. Dacă unul dintre ciobanii mei pleacă în liber, deja este o problemă. Salariile sunt așa cum sunt pentru că nu ai de unde să le dai mai mult. Statul îți ia impozitul pe animale, pe teren, pășunea o plătești. De unde să le dai salarii mai mari? Ciobănia este foarte grea și este nevoie de salarii atractive.

La fel de important este să le facem oamenilor angajări cu carte de muncă. Plus că am avea și noi siguranța că omul care vine la stână își asumă responsabilitatea pentru ceea ce face. Altfel poți să te trezești că cel care are grijă de oile tale a lăsat animalele și a fugit. Nu are carte de muncă, nu ai niciun contract cu el, nu ai ce să îi mai faci. Dar dacă statul ne jupoaie, ce putem să mai facem noi? Ce salarii să le oferim? Vă spun, peste 10 ani nu o să mai fie niciun sfert din ce vedeți astăzi. Tinerii nu vor mai veni la stână, iar bătrânii cât vor mai rezista? Ar trebui ca statul să nu ne ia nimic pe pășunat, să putem beneficia într-adevăr de subvenții, să putem face cărți de muncă oamenilor care muncesc la stână. Eu am 800 de oi, dar o să mai țin doar 400 și, dacă la anul merge mai rău, nu o să mai țin deloc.“

stana IMG 20180618 125020

„Dacă cine conduce nu se pricepe...“

Ciobanul de pe Muntele Dichiu avea multe de spus. Sunt multe probleme care din biroul autorităților nu se văd, nu sunt înțelese sau nu par a fi atât de copleșitoare pe cât le resimte fermierul român. S-a gândit oare vreun om cu ștaif din autoritățile responsabile de agricultură că sunt și ciobani nemulțumiți de faptul că subvențiile sunt diferite în funcție de rasă? Ei bine, Constantin Iordan spune că nu înțelege de ce există această diferență și că el, pentru a se putea alinia normelor impuse, a trebuit să facă niște eforturi financiare suplimentare.

„În zona de munte poate fi crescută o singură rasă,Țurcana. Aș putea încasa o subvenție mai mare pentru o rasă de carne, spre exemplu, dar dacă nu poate fi crescută aici, ce să fac? De ce se fac diferențe între subvenții? O altă problemă este cu animalele de rasă, că asta ni se cere acum. Trebuie neapărat să bage oaia în controlul oficial ca să primesc subvenție? Dar ce are dacă nu o bag?

 Nu poate să vină cineva acum să îmi spună mie că animalele pe care le am nu mai sunt bune. Eu am avut berbeci foarte frumoși, dar m-au obligat să iau berbeci cu certificat. Animale care erau oloage sau oarbe. Sunt de acord ca animalele să fie verificate, să se constate că sunt sănătoase. Vino și ia sânge, fă-le analize. Dar dacă e sănătos animalul, lasă-mă să îl păstrez. Mă obligi tu, statul, să iau de la nu știu cine berbeci și apoi trebuie să îi țin închiși pentru că se adaptează la zona asta? Am dat 2.000 de lei pe un berbec care nu se compara cu cei pe care îi aveam eu. O cheltuială suplimentară Gândiți-vă că la munte oile stau în stabulație cinci luni, nu trei luni cum se întâmplă la câmpie. Am avut 2.600 de saci de porumb. Banii pe subvenții și cei pe care i-am câștigat din vânzarea brânzei i-am dat pe porumb. Ne trebuie mult nutreț și se face foarte greu. Iar subvenție la motorină nu primim pe motiv că suntem în zona de munte.

Un pachet de țigări, mai scump decât kilogramul de brânză

Oaia de la munte nu o mulgi mai mult de 50 de zile pentru că iarba nu mai este de calitate și lactația este puțină, spune dl Iordan. De la șeptelul pe care îl are obține în jur de 650 de litri de lapte pe zi. În perioada de vară, iunie-iulie-august,  fac brânză de burduf, iar în celelalte luni ale anului fac telemea. Un kilogram de brânză de burduf este 30 de lei, telemeaua de oaie 25 de lei, telemeaua amestec (lapte de oaie și vacă) 14 lei. „Salariile sunt așa cum sunt, toate prețurile au crescut, iar prețul brânzei a rămas la fel. Ca să înțelegeți mai bine ce spun o să vă dau un exemplu. Acum zece ani cu o bucată de telemea luam o pungă de țigări, acum nu mai pot să iau un pachet. Prețurile sunt mici,  piața de cumpărare este slabă și trebuie să ne adaptăm. Am reușit să ne facem o clientelă și nu rămânem cu producția de la un an la altul.“

Este nedrept să rezumi în câteva rânduri îngrijorarea omului acesta simplu de la munte și toate poverile pe care le poartă cu sine. Dar poate că cineva se va ridica de la birou și va merge pe teren. Acolo unde realitatea se vede altfel. Mai clar. Și din perspectiva celor care ne pun pâinea pe masă.

  • Constantin Iordan: „Cine vine în control nu vine să te învețe. Îți dă amendă din prima. Acum toată lumea se pricepe la crescut animale. Și cei de la parc, și cei de la jandarmerie. Noi nu ne mai pricepem. Vin ei și ne învață ce să facem. Nu mi se pare în regulă. Am crescut într-o familie cu tradiție în oierit și acum vine un neica nimeni să mă învețe să cresc oi.“
  • Diana Iordan: „Este o muncă grea, continuă, fără pauze. Totul trebuie să fie pe flux continuu. Nu știu dacă merită, dar aici în zona de munte suntem oarecum obligați să facem asta. Ar fi trebuit mai mult sprijin din partea autorităților, să fim încurajați cu subvenții și încheierea unor contracte pe perioadă mai mare pentru pășune. Astfel am putea construi niște stâne moderne, am crea alte condiții și mă refer aici în primul rând la igienă. O cameră cu gresie, faianță, o cameră frigorifică pentru păstrarea produselor. Viitorul este incert și nu știu dacă din urmă vor mai veni alte persoane care să mai facă această muncă.“

Laura ZMARANDA

Inventata inflație din preajma Paștelui a dat cea mai odioasă lovitură crescătorilor de oi

Cât de întortocheate sunt căile Domnului? Nu îmi pun pentru prima dată această întrebare. Cert este că, la aproape 80 de ani ai mei, dacă o accepta Dumnezeu să-i împlinesc la 15 februarie 2019, am întâlnit și m-am rătăcit fără speranță în labrinturile proiectate de încornorații pe care am ajuns să călcăm ca pe dude în luna lui Cuptor. La ora actuală România este cel mai cumplit poligon pe care se antrenează unități pentru toate armele, arme de ultimă generație, creație care, fără să spargă timpanele, să lase în urmă sângele victimelor – în marea lor majoritate colaterale – care ajung să fie întotdeauna câștigătoare, deși nu au mizat nici măcar un ban.

Jocul este mai ordinar și mai tâlhăresc decât „alba-neagra“ și face din păduchi ploșnițe și uneori chiar broaște țestoase. În jocul acesta nemernic – și eu știu ce spun – fără umbră de conștiință și fără inimă, al oamenilor cu toracele golite de orice fel de sentimente, hienele intră lepădături și ies așa cum îi întâlniți fără să-i recunoașteți, deși la început ați fi putut să-i striviți între unghiile mari. Acum ei nu-și mai încap în pielea moștenită de la mamele lor pe care nu le mai recunosc. Aceste vipere, cu veninul oricând gata de a fi împroșcat la prima înțepătură, calcă pe cadavre care, cu cât sunt mai multe, se transformă în trepte ale scărilor folosite pentru a ajunge tot mai sus. Ce nu știu ei este faptul că, mai devreme sau mai târziu, vor cădea și își vor rupe gâtul și coloana vertebrală, atâta câtă mai au și, dacă vor supraviețui, vor rămâne niște morți vii fără certificate de deces.

Cine sunt ei? Cei care nu au nicio meserie, neștiind să țină în mână vreun ciocan, o daltă, un patent sau un stilou sau altă unealtă, cei care nu au construit nimic în viața lor, dar care fabrică zvonuri și pun în stare de alertă gloata credulă și debusolată, gata să intre în ape adânci fără să fi învățat vreodată să înoate. Ei nu au alte sarcini decât să repete, dintr-un loc într-altul, știrile inventate și gata să fie preluate care se întind precum pojghița de ulei ars pe luciul apelor pe care le otrăvesc și infestează.

Așa s-a petrecut cu vreo două săptămâni înaintea Sărbătorilor de Paști, când prin târguri, oboare, piețe, hale și supermarket-uri a început vânzoleala, s-a răspândit zvonul că miei vor avea un preț greu de acceptat, se vorbea despre 30-35 de lei/kilogram și, odată cu prețul cărnii de miel, au sărit la gâtul cumpărătorilor prețurile legumelor, ale lactatelor și ale altor produse de sezon.

Și totul se întâmpla pe fondul scurtelor ieșiri pe „sticlă“ ale reprezentanților Băncii Naționale a României care, cu timiditatea curvelor cere îți pun somnifere în cafea și îți fură tot ce ai, încet dar apăsat, anunțau: „Criza crizelor e la Ruse, la Debrețin, la Nădlag și Turnu Severin“. Și uite așa în Postul Mare și Săptămâna Patimilor sărmanul român rămânea și fără somn, nemaiputându-se odihni gândind la ce pune în oala pe care nu o să aibă cu ce s-o ungă, s-o facă de dulce.

Cu prețurile băgate în criză, standurile cu mărfurile foarte căutate s-au transformat în expoziții permanente – în special mieii spânzurați în cârligele măcelăriilor. Și cum clienții nu prea aveau curaj să se apropie, negustorii au început să lase din preț. În ajunul Paștelui carnea de miel, care la începutul săptămânii era 35-40 de lei/kilogram, a ajuns la 21-22 de lei, iar la stână, dacă ajungeai, o cumpărai cu 15 lei kilogramul. A fost un adevărat fiasco pentru crescătorii de oi. Dacă la sfârșitul lunii martie mieii în viu se cumpărau la 12-13 lei/kilogram, după Paște samsarii arabi care cutreieră satele au adunat tot ce nu s-a vândut cumpărând și cu 8 lei kilogramul.

Mulți dintre crescătorii de oi declară că pierderi ca în această primăvară nu au mai avut vreodată și că oricum zvonacii și mai-marii lor le-au înlesnit arabilor câștiguri, nu jucărie.

Vorba unui cioban venit de prin Munții Buzăului: „Dacă BNR o ține tot așa cu criza și inflația orășenii or să moară de foame, iar ciobanii vor rămâne fără oi și cioareci!“

Mihai VIȘOIU

Crescătorii de ovine pot valorifica lâna în 20 centre de colectare

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a identificat, prin Direcțiile pentru Agricultură Județene, pornind de la efectivele de ovine și producția de lână obținută, zonele în care vor fi realizate centrele de colectare lână și piei de animale.

În prezent, există 20 de centre care colectează lâna de la crescătorii de ovine, cu o capacitate totală de circa 30.000 tone. Centrele care colectează lâna sunt localizate pe întreg teritoriul țării, astfel încât se colectează lâna de la toți crescătorii de ovine, iar Direcțiile pentru Agricultură Județene au pus la dispoziția asociațiilor crescătorilor de ovine datele de contact ale acestora.

Centrele sunt localizate în județele: Bacău, Bistrița Năsăud, Brăila, Constanța, Galați, Maramureș, Sibiu, Suceava, Tulcea și Vaslui.

Măsura de identificare a centrelor de colectare a fost luată în urma apariției Hotărârii de Guvern nr. 500/2017 privind acordarea ajutorului de minimis pentru aplicarea programului de susținere a crescătorilor de ovine pentru comercializarea lânii, pentru a veni în sprijinul fermierilor crescători de ovine.

Reamintim că în Programul de susținere a crescătorilor de ovine pentru comercializarea lânii și-au manifestat intenția de a participa peste 32.000 de beneficiari, cu o cantitate totală estimată de aproximativ 23.000 de tone, așadar prin centrele existente se poate prelua în totalitate această cantitate.

Pentru a beneficia de sprijinul de 1 leu/kg pentru lâna comercializată, cei înscriși în Program trebuie să depună la Direcțiile pentru Agricultură documentele justificative de plată, până la data 1 iulie 2018. Documentele justificative de plată sunt factura/fila/filele din carnetul de comercializare, din care să rezulte cantitatea de lână comercializată.

Sursa: madr.ro

Campania Alege oaia a ajuns în capitala Moldovei

Peste 500 de persoane au participat, marți, la lansarea campaniei „Alege Oaia”, în parcarea Prefecturii din Iaşi, unde au mâncat produse tradiţionale din carne de oaie sau alte produse tradiţionale.

În cadrul campaniei naționale a Ministerului Agriculturii „Alege oaia”, Direcția pentru Agricultură a Județului Iași (DAJ) organizează în perioada 23-24 ianuarie un târg prin care promovează consumul de carne de ovine. 

La deschiderea evenimentului a participat secretarul de stat Dumitru Daniel Botanoiu, care a vizitat cele 26 de standuri ale producătorilor.

,,Caravana „Alege oaia’’ este un program care a deschis şi minţile, şi sufletele, dar şi calea producătorului român către piaţa din România. Cred că ,,Alege oaia’’ este programul care va da curaj producătorilor, dar cel mai important va da curaj consumatorilor, care pot găsi astfel o carne de o calitate ridicată“, a declarat Dumitru Daniel Botănoiu, Secretar de Stat - MADR.

,,Acest târg a fost organizat de Ministerul Agriculturii în colaborare cu Federația Națională a Crescătorilor de Ovine și încercăm să promovăm consumul cărnii de oaie și a preparatelor  din lapte. Avem 26 de standuri, cu produse din județele Botoșani, Suceava, Vaslui, Neamț și Bacău’’, a precizat Precup Laurențiu - director executiv, Direcția pentru Agricultură Județeană Iași.

,,Am venit la Iași cu jambon de Mangalița, cu pastramă de oaie, vânat și curcan. Noi în Bucovina suntem cunoscuți, deoarece acolo este raiul produselor tradiționale. De altfel, Bucovina este cunoscută pe plan intern și internațional. Din ce am remarcat, pot spune că ieșenilor le place calitatea, fac diferența dintre tradițional și ce se produce industrial’’, a declarat Ioan Baciu, Fundul Moldovei, Suceava.

,,Am venit la acest târg cu fermierii să prezentăm ,,Alege oaia‘’, cu produse tradiționale din oaie: păstramă, cârnați și brânză de oaie. Din câte văd, ieșeni sunt foarte curioși, degustă și sunt interesați de produsele tradiționale din oaie’’, a precizat Agafiței Ion, vis Mold Vaslui, Asociația Crescătorilor de Ovine și Caprine din județul Vaslui.

,,Plantația mi-am făcut-o în județul Botoșani, în grădina bunicilor, respectiv o plantație de trandafiri de dulceață pe o suprafață de 15 ari. Astăzi, am venit cu toate produsele mele: dulceața de trandafiri, care este testată tradițional, apoi am oțetul și siropul pe care urmează să îl atestez, iar pe lângă acestea am apa de trandafiri și ceaiuri’’, spus Mihaela Rusu, Iași.

 ,,Am venit cu brânză tradițională la putină, brânză la burduf, cașcaval și cârnaț de oaie. Noi ca fermieri trebuie să fim ajutați și intenționăm să facem centre de sacrificare, dar ar trebui la nivel național să se stabilească un criteriu  specific’’, a declarat Bobeică Neculai, Director Executiv al Cooperativei Agricolei Valea Asăului, Bacău.

,,Astăzi ieșenii pot găsi la standul nostru nenumărate produse: cașcavalul de Săveni, cu mai multe sortimente, respectiv buricul de Săveni, caș proaspăt, urdă, telemea simplă, telemea cu negrilică, cât și rulade cu mai multe sortimente, brânză topită cu struguri, nucă, verdeață, piper și boia. Așteptăm în aceste zile toși ieseni să ne viziteze standul, cu toate că ne știu că am mai fost și la ,,Târgul de dumincă’’ ne-a mărturisit Șfabu Viorel, Săveni, Botoșani.

Evenimentul are ca scop încurajarea consumului de carne și produse din carne de oaie. Consumatorii vor putea degusta tocăniță de oaie, pastramă, cârnați, brânzeturi, iar cei interesați vor putea să își procure carne și produse din carne de oaie, din cadrul celor 26 standuri special amenajate. În cadrul evenimentului se vor mai regăsi, de asemenea, 5 standuri cu vin ale producătorilor locali.

GALERIE FOTO


 

Beatrice Alexandra Modiga

Plângerile unui cioban „Am ajuns să fim negustoriți de samsari“

Cred că cele mai interesante discuții despre agricultură le-am avut de fiecare dată cu oamenii simpli, de la opinca țării. Cei care pun efectiv pâinea pe masa noastră. Prin ochii lor agricultura se vede real, nu în statistici sau grafice, nu în chestionare de completat sau rapoarte. Conversațiile cu ei nu sunt niciodată sofisticate, dar la final ai cu certitudine ceva de învățat. Așa a fost și discuția cu Marian Manea, un cioban din Argeș, comuna Bârla. În câteva linii clare ne-a semnalat care sunt problemele ciobanilor și ce ar trebui făcut ca și producătorii să aibă de câștigat.

Cât de ieftină să fie munca oierilor?

Tânărul cioban din Argeș este descendentul unei familii cu tradiție în păstorit, dar munca sa efectivă în acest sector a început în adolescență, după terminarea liceului. Și sunt vreo 21 de ani de atunci. Două decenii în care a văzut toate transformările pe care le-a suferit ciobănitul în România și care l-au determinat să tragă o concluzie amară. „Este din ce în ce mai rău. Am început această muncă din pasiune și cu drag, dar am ajuns ca astăzi să fiu dezgustat de ceea ce se întâmplă. Sectorul de creștere a oilor și agricultura în general nu sunt sprijinite. Și nu vorbesc aici doar de subvenții, care oricum și alea se dau mereu cu întârziere. Mă doare că ciobani sunt lăsați la mâna negustorilor, iar prețurile produselor nu sunt pe măsura muncii pe care o facem. Nu ne ajută nimeni cu un sfat, cu o consultanță. Cu noi nu stă nimeni de vorbă, suntem desconsiderați . Parcă am fi ultimii proști din țara asta.“

Și, cu povara acestor probleme, ciobanul din Argeș a trebuit să ia propriile decizii cu privire la efectivul de animale.

Are în prezent 980 de oi, dar și vaci. Totuși, din lipsa banilor care să asigure hrana vitelor și a prețului mic dat pe litrul de lapte de vacă a păstrat doar 17 exemplare din 30. „Am ieșit din iarnă cu 30 de vaci și nu am mai muls niciuna. De ce? Pentru că litrul de lapte este 70 de bani, iar litrul de apă este 2 lei. Și să vă spun cum este cu apa îmbuteliată pe care o cumpără orășenii. Vin cu camioanele și o iau de lângă București, de la primul izvor, și scriu apoi pe etichetă apă de izvor din Jina. Asta e toată munca lor, apoi o vând cu 2 lei. Și atunci cum să ne mai descurcăm noi, ciobanii, când litrul de lapte este 70 de bani? Cât de ieftină să fie munca noastră? Cheltuielile depășesc de 10 ori venitul pe care îl avem.“

„Scoatem bani din buzunare, dar nu băgăm nimic la loc“

Și vremurile de restriște nu sunt pe sfârșite pentru că o altă iarnă a început, iar ciobanul din Bârla se vede iarăși nevoit să hotărască soarta animalelor sale. Mai are cele 17 vaci, dar nu știe dacă le va putea păstra.

„Cum o să trec și de iarna asta cu animalele pe care le mai am nu știu. Cred că o să le las pe pășune și, le dacă vor avea zile de la Dumnezeu, să trăiască, că eu nu am ce să le fac, nu am cum să le asigur hrana. Probabil că nici nu o să le mai mulg pentru că este nedrept să dau laptele pe degeaba. Nici să le dau la abator nu este convenabil. Că îți dau până în 10 lei pe carcasă. Nu știu dacă în alt județ se dă mai mult, dar aici așa este. Și efectivul de oi o să-l micșorez. Am 980 de oi, dar cred că o să rămân cu cel mult 400. Nu avem suficientă forță de muncă să ținem mai multe animale, uneori nici nu le mulgem pe toate că nu avem oameni.“ Ce paradox! Mă gândesc ce imagine suprarealistă a ciobănitului se creează la târgurile de profil. Sunt aduse cele mai frumoase animale, oficialii ministerelor vin să taie panglici, salută crescătorii de animale, se fac promisiuni și apoi se uită totul. Pentru ca fiecare să fie nevoit apoi să găsească soluții pentru problemele apărute.

„Am tuns 1.000 de oi și am strâns toată lâna grămadă că nu am avut cui să o dau. A venit DSV-ul peste mine și mi-a spus că trebuie să o îngrop că altfel primesc amenzi. Noi, ciobanii, scoatem mereu bani din buzunare, dar de băgat nu băgăm nimic în loc. Vă dau un exemplu. Prețul la telemea este de 8-9 lei. Atât ne dau negustorii și asta ne omoară. Că au ocupat toate piețele și producătorii nu mai au loc de ei. Pun toți mână de la mână și se duc la șeful pieței, îl onorează și sunt văzuți bine. Noi când ne ducem ne caută nod în papură. Asta este problema. Dacă le arăți samsarilor o capră și o oaie nu știu să le deosebească. Dar asta este România! Ce să facem?“

Pășuni sunt, dar nu pentru ciobani

De stâna de la Bârla se ocupă întreaga familie Manea, dar chiar și așa, spune Marian, volumul de muncă este foarte mare. Nu mai există timp pentru altceva. Și nici bani pentru a plăti zilieri.

Marian Mantea crescator de oi

„Un zilier îți ia 100 de lei pe zi plus mâncare. Dacă îl angajez pe 20 de zile înseamnă 2.000 de lei. Câtă brânză trebuie să vând eu ca să îi dau banii aceștia? La cheltuiala asta se adaugă costurile cu furajele pe care ar trebui să le facem pentru iarnă. Ar trebui să fie o înțelegere, să existe cooperative să știi că poți să duci producția acolo și că ai de încasat niște bani. Dar dacă vine negustorul și îmi ia carcasa cu 8 lei și apoi o vinde cu 20 lei în piață? Am fost în 2006 în afara țării și m-am întors de acolo cu speranța că lucrurile se vor schimba și aici. Uite că suntem în 2017 și suntem mai rău. Întrebați  și alți ciobani să vedem dacă spun că le este mai bine. Eu am ajuns la capătul puterilor.“

Ciobanii, susține Marian, nu sunt privilegiați în vreun fel. Nici măcar atunci când vine vorba despre islazuri. Spune că, deși are 1.000 de oi, nu i s-a dat nici măcar o palmă de pășune în concesiune, pentru că și aici în fața rândului stau afaceriștii cu relații în primării și consilii județene. Așa că el, crescător de animale, este nevoit să pășuneze turma de oi pe marginea șanțului.

Discuția cu Marian nu se încheie fără o concluzie. Una adaptată vremurilor în care trăim și plină de umor. „Până la urmă o să ajung să dau totul și cu banii o să fac o fântână să vând și eu apă. Să stau și eu la umbră, fără să muncesc și să vând apa cu 2 lei, nu cu 70 de bani, cum vând acum laptele.“

Laura ZMARANDA

Ajutor de minimis pentru crescătorii de ovine care comercializează lână

Crescătorii de ovine vor primi un sprijin financiar de 1 leu/kg pentru lâna comercializată, potrivit unei hotărâri adoptată în ședința de Guvern de joi, 13 iulie 2017.

Este vorba de o schemă de ajutor de minimis care are o finanțare de 36 de milioane de lei, iar banii se asigură de la bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate cu această destinație Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale prevăzute pe anul 2018.

Valoarea totală a ajutoarelor de minimis care se acordă unui beneficiar nu poate depăși suma de 15.000 de euro pe durata a trei exerciții financiare, în cursul exercițiului financiar actual (2018) și în cele două exerciții financiare precedente (2016, 2017).

Derularea sprijinului se face prin direcțiile pentru agricultură județene sau a municipiului București.

Sumele reprezentând ajutoare de minimis se plătesc într-o singură tranșă anuală. Beneficiarii sunt persoanele fizice care au atestat de producător, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, persoanele juridice și orice forme asociative cu personalitate juridică. De asemenea, beneficiarii trebuie să dețină o exploataţie  de ovine înregistrată în Registrul Național al Exploatațiilor și să facă dovada comercializării cantității de lână pentru care solicită acordarea sprijinului.

Sursa: madr.ro

Întâlnire de lucru între oficialii MADR și reprezentanţii crescătorilor de ovine

 Marţi, 17 mai 2017, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Petre Daea, alături de secretarul de stat Daniel Dumitru Botănoiu şi directorul general al Agenţiei Naţionale de Zootehnie, Iacob Lelior, au avut o întâlnire de lucru cu reprezentanţii crescătorilor de ovine din România.

Tema principală a discuţiilor a vizat-o proiectul de Hotărâre pentru aprobarea schemei “Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susținere a crescătorilor de ovine pentru comercializarea lânii”, beneficiarilor, condițiilor de eligibilitate, modului de acordare a ajutorului de minimis, a valorii anuale totale a acestuia, precum și modalitățile de verificare și control, care se află în dezbatere publică pe site-ul instituţiei.

De asemenea, s-a mai discutat despre identificarea cantităţilor de ovine disponibile pentru export şi modalităţi de colectare a animalelor şi transportul acestora. În acest sens, ministrul Petre Daea a purtat discuţii privind identificarea unor măsuri de a împiedica arderea și aruncarea lânii.

***

Tot marţi, 17 mai 2017, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Petre Daea şi Secretarul de stat Daniel Dumitru Botănoiu s-au întâlnit cu reprezentanţii legumicultorilor şi ai pomicultorilor şi ai Uniunii Naţionale a Societăţilor de Asigurare din România – UNSAR şi ai unei companii de asigurare de pe piaţa românească.

Scopul întâlnirii a fost acela de a identifica soluţii pentru a îmbunătăţi comunicarea dintre fermieri şi asiguratori în sensul analizării de posibilităţi pentru a-şi diversifica ofertele de asigurare în ce priveşte legumicultura şi pomicultura.

Ministrul Petre Daea a propus ca prin intermediul MADR să se creeze un cadru propice de discuţii pentru analiza variantelor de prevenire a riscurilor în domeniul legumiculturii şi pomiculturii, având în vedere că în fiecare an fenomenele meteo extreme se manifestă din ce în ce mai des.

Totodată, ministrul Agriculturii a făcut referire şi la crearea Fondului Mutual, care ar putea fi un instrument la îndemâna fermierilor pentru a acoperi riscurile care nu pot fi asigurate în prezent de companiile de asigurări.

„Nu vrem să întindem mâna la stat, ci să fim ajutați să ne valorificăm produsele“

Să renunți la traiul confortabil din București pentru a trăi la țară printre oi. Cred că este o alegere pe care nu mulți ar îndrăzni să o facă. În mod surprinzător, am descoperit în Brăteștii de Jos, comuna Văcărești, județul Dâmbovița, o tânără care exact asta a făcut. Absolventă a Facultății de Drept, cu speranțe mari în realizarea unei cariere de succes ca avocat, Mihaela Voicu a renunțat la toate ambițiile sale din Capitală pentru a reveni în satul natal. S-a întors acasă pentru a prelua afacerea începută de tatăl său în urmă cu doi ani, o fermă cu 200 de oi. Spune că a trebuit să continue ce a făcut el. Nu s-a îndurat să vândă totul. Inițial și-a propus să rămână aici doar doi ani, însă au trecut patru. Acum mărturisește că administrarea fermei de oi este o misiune pe care doar o femeie puternică o poate îndeplini.

40.000 de euro din fonduri europene

Pentru că a preluat de la tatăl său o turmă îmbătrânită, prima decizie ca administrator a fost aceea de a reîntineri și mări efectivul. Pe lângă cele 200 de exemplare, a mai cumpărat încă 100, iar astăzi are 250 de oi tinere de la care obține zilnic în jur de 40-50 de litri. Producția variază în funcție de sezon (oaia are lapte primăvara, iar din iulie producția scade). Ca să își susțină activitatea a accesat fonduri europene pe Măsura 112. A primit astfel 40.000 de euro, bani pe care i-a folosit pentru achiziționarea de utilaje necesare furajelor (cositoare, presă, greblă etc.). Spune că era o investiție necesară pentru că în primul an doar baloții au costat-o cca 6.000 de lei. O altă parte din bani a folosit-o pentru a-și înmulți efectivul și pentru a mai cumpăra trei hectare de teren, astfel încât acum are în proprietate personală cca 10 hectare. Spre deosebire de alți beneficiari ai fondurilor europene, nu a avut parte de experiențe neplăcute, fiind ajutată de toate instituțiile implicate și tot acest proces a durat foarte puțin. Practic a depus proiectul în decembrie, iar în aprilie primea deja prima tranșă de bani. Problemele au început ulterior, iar cele mai stringente sunt legate de lipsa forței de muncă – Mihaela spune că este foarte greu să găsești oameni serioși și consecvenți – și desfacerea produselor.

Cheltuieli mari, prețuri mici

Mihaela Voicu crescator de oiMihaela Voicu spune că, în pofida investițiilor pe care le-a făcut, afacerea familiei permite doar „un trai de azi pe mâine“.

„Reușim să fim deasupra costurilor de producție, dar nu foarte mult. Fără salariul meu și al tatălui, cheltuielile lunare sunt de cca 6.000 de lei lunar. Am crezut că atât timp cât vom produce mâncare vom rezista, dar este foarte greu. Pe lângă faptul că sunt cheltuieli importante, nu avem unde desface produsele. Din laptele obținut facem doar telemea și urdă pe care vin clienții și le iau de aici. Dacă aș plăti pe cineva să vândă în piață plusul de 3-4 lei pe care l-aș obține la produs ar fi practic salariul celui care vinde. Și atunci tot nu am făcut nimic. Ca să nu mai vorbim de alte avize și autorizații de care ar trebui să mă ocup.“ În plus, spune administratorul fermei din Văcărești, și prețurile de valorificare sunt la limita costurilor de producție, uneori chiar mai joase. Produsele sale se vând cu 15 lei/kg, în vreme ce „brânza bulgărească despre care se spune că ar fi produsă din nu știu ce prafuri“ se vinde cu 7 lei. Și atunci, raportat la nivelul de trai al românului, este lesne de înțeles care este alegerea consumatorului.

„În momentul în care nu mai am bani, sunt nevoită să dau producția en-gros către cineva de la București care ia cu 10 lei/kg telemea de oaie maturată. O să caut soluții pentru a valorifica direct producția de lapte. Astfel aș reduce costurile cu producerea brânzei și cu transportul, pentru că uneori, presată de lipsa banilor, sunt nevoită să duc eu marfa clienților. Din nefericirea, în Dâmbovița există o singură unitate care preia lapte, și nu de oaie. Ar fi o performanță să reușesc să valorific direct laptele.“

Ciobanii nu vor să se asocieze

La întâlnirea cu Mihaela am abordat și subiectul asocierii. Am aflat astfel că ferma sa este înscrisă într-o asociație a crescătorilor de oi, dar că acest lucru nu a ajutat-o nicicum. În cele din urmă a renunțat să mai cotizeze către asociație – plătea cca 1 leu pe cap de oaie – pentru că i se părea o cheltuială nejustificată. Spune în schimb că ar exista o soluție mai eficientă, aceea ca ciobanii din zonă să achiziționeze împreună un tanc de răcire în care să fie colectat laptele de la nivelul comunei. Așa ar putea convinge fabricile de procesare a laptelui să vină și spre această regiune.

În cei patru ani de activitate s-a gândit la tot felul de soluții pentru a-și dezvolta afacerea și pentru a o face mai rentabilă. Însă nu a îndrăznit să pună în practică toate proiectele pe care le-a gândit.

cresterea oilor DB

Ca alternativă, m-am gândit și la înființarea unei făbricuțe de procesare care să îmi permită diversificarea gamei de produse. Un astfel de proiect este însă foarte costisitor – o linie de procesare care să transforme zilnic în smântână, iaurt și brânză cca 400-500 litri de lapte costă în jur de 100.000 de euro. Nu aș avea încredere să mă împrumut la bancă pentru a face această investiție, iar dacă accesezi fonduri europene tot trebuie să ai niște bani puși deoparte.“

• În ferma Mihaelei se valorifică lapte și brânzeturile obținute, dar și carne de oaie și curcan. Kilogramul de carne de oaie-carcasă se dă cu 12 lei, iar mielul de 5 ani îl vinde cu 20 de lei/kg în viu și en-gros cu 17 lei. Pentru Sărbătorile Pascale de anul viitor o să aibă spre vânzare în jur de 200 de miei. O parte dintre ei vor fi vânduți de la poarta fermei, o altă parte va fi trimisă spre abatorizare, iar carnea va fi vândută unei carmangerii.

• Autoritățile susțin crescătorii de oi prin sprijinul cuplat de cca 5,60 lei și prin subvenția de 4,80 lei. Pentru o muncă atât de mare nu este suficient, spune dna Voicu, dar pe de altă parte nici nu consideră ca fiind în regulă „să întinzi mâna la stat pentru că practic banii aceștia tot din taxe și impozite vin. Ideal ar fi să fim ajutați să ne valorificăm produsele și să vindem la prețuri echitabile.“

• Tunsul unei oi costă între 3 și 5 lei, iar producția de lână în ferma de la Brăteștii de Jos este de cca 2-3 tone. Însă nici lâna și nici pieile nu sunt valorificate, pentru că aceste produse nu mai sunt căutate. În urmă cu 4-5 ani a reușit să vândă 100 de piei pe care a primit 1.500 de lei. Nu a mai reușit însă această performanță.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 20, 16-31 octombrie 2016 – pag. 32-33

Ciobănaș din Țara Făgărașului- Liviu Poparad din Sâmbăta de Jos

Deși acum are 300 de oi și 100 de berbecuți, Liviu Poparad, fermier din Sâmbăta de Jos, se jură că este și va rămâne cartofar, ca mulți alți agricultori din Țara Făgărașului. Saivanul oilor este chiar lângă Herghelia de la Sâmbăta de Jos, doar un pârâu și ceva grâu îi desparte. Iar sediul fermei este peste drum de ruinele castelului Brukenthal, aflat în curtea aceleiași herghelii.

A început acum 36 de ani cu 2 mieluțe primite în dar

De atunci le-a tot înmulțit. Dar cultivarea cartofului i-a adus cele mai mari satisfacții de-a lungul anilor. A câștigat bani frumoși și pe vremea „împușcatului“, dar și acum. Nu se poate plânge, mai ales că „anul acesta cartoful s-a vândut la un preț dublu față de anul trecut și a fost și o recoltă bună“, susține fermierul născut în Drăguș. Nu îi prea înțelege pe marii cultivatori de cartof care se tot plâng că e vai și amar. „Măcar să aibă puterea să recunoască că datorită cartofului ne-am ridicat“, spune fermierul cu mâinile bătătorite de muncă.

Dar, vorbind despre oi, anul trecut și-a construit un alt saivan (celălalt saivan i-a luat foc chiar în joia Paștelui, „cu voia cuiva“, susține Liviu Poparad) pentru iernatul oilor. Un saivan generos, care l-a costat o spinare de bani, cu o suprafață construită de 800 metri pătrați (40 m x 20 m). Chiar pe terenul de 47 ha comasat pentru această activitate. A supraînsămânțat pajiștea şi a târlit din loc în loc pentru a-i ridica valoarea. Acum așteaptă să culeagă roadele. Oile sunt Țurcane, dar a cumpărat berbeci de Carabaș din Serbia (cu 1.700 lei, inclusiv transportul) ca să le metiseze cu scopul declarat de a crește valoarea carcasei. După ce înțarcă berbecuții, în luna iulie, o să introducă berbecii mai devreme în turmă ca să obțină 3 fătări la doi ani. E un deziderat de urmat într-o fermă de oi pentru carne pentru creșterea profitului.

Liviu Poparad, un ardelean atipic

L-am cunoscut la Poiana Brașov, la o conferință a cartofarilor organizată de Federația Națională CARTOFUL din România împreună cu INCD pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr Brașov și Centrul de Comunicare al Fermierilor din România. Mi-a plăcut atitudinea lui combatantă și când am auzit că este și din Sâmbăta de Jos, unde tot voiam să ajung să văd la el acasă calul lipițan, mi-am zis că împușc doi iepuri dintr-o dată.

Poparad are 64 de ani și e plin de viață pentru un proaspăt pensionar (are o pensie de 750 lei). Este tatăl a două fete. „Cea mare are două facultăți și este jurista Spitalului Făgăraș, iar cea mică este inginer protecția mediului, dar are o afacere conexă turismului, adică o spălătorie modernă și un atelier de croitorie prin care deservește aproape toate pensiunile din zonă, dar și Unitatea Militară de la Cincu“, spune mândru de copiii săi Liviu Poparad.

Dacă nu l-aș fi cunoscut dinainte aș fi putut spune că vine ori din Oltenia, ori de undeva de prin Buzău. E genul „Speddy Gonzales“. Chiar și la vorbă. Nici nu apuc să pun întrebările că, aproape instantaneu, de parcă ar fi la vreun examen cu termen limită pentru răspuns, începe să mitralieze cu răspunsurile. Poate unde avea și mult de lucru.

Dacă tot vorbim de sfârșitul campaniei de semănat trebuie să spun că fermierul făgărășean a însămânțat cele aproape 60 ha de teren arabil cu cartofi (18 ha cu soiuri de la Agrico - Riviera, Carera, Evolution, Arizona), grâu (20 ha cu soiuri extratimpurii ungurești, care au un procent mare de gluten și dau producții locale de circa 5.000 kg/ha), porumb (10 ha), ovăz (5 ha) și pe 3 ha lucernă. Mai avea de plantat și arpagicul pe 2,5 ha pentru a încheia campania de primăvară.

„Cartoful mi-a adus aproape tot ce am“

Cartoful, zootehnia și turismul definesc Țara Făgărașului. De altfel, când spun Țara Făgărașului mă gândesc aproape instantaneu la cutia albă de carton din copilărie (cu munții albaștri desenați pe ea) cu renumita brânză Făgăraș (brand existent și acum), dar și la cartoful de aici. Mai ales că acum a devenit și el un brand vândut în retail de grupul de producători cu același nume condus de Cleonic Sucaciu (unul dintre vicepreședinții FN C - R). Iar Liviu Poparad susține că „aici, în Țara Făgărașului, cine a cultivat cartoful are bunăstare. Tot ceea ce vedeți am făcut datorită cartofilor!“ Chiar dacă de formație este tehnician veterinar (a funcționat 27 de ani pe această funcție în localitatea Voila), abia de curând s-a reîntors la matcă. Acum a luat și mioare pentru care a cumpărat 40 ha de pășune vecine cu drumul național, cu terenurile lui Cleonic Sucaciu, liderul grupului de producători de cartof „Țara Făgărașului“, dar și cu terenul fraților Șoneriu de la CarmOlimp. Din păcate, ca mai peste tot în România, are probleme cu tulburările de posesie. „Oamenii nu vor să înțeleagă că nu mai suntem în comunism și că proprietatea trebuie respectată. Dar și mai grav este că autoritățile reacționează slab și ne lasă pe mâna celor care s-au obișnuit că noi, ca proprietari, nu putem să facem mai nimic să ne apărăm proprietatea“, își spune oful fermierul.

Parcul de utilaje este pe măsura afacerii

Are 2 tractoare U 650 și încă trei mai mici (un DT 450, un L 450, dar și un John Deere vechi, luat la second-hand, de toată frumusețea). Deține tot felul de freze pentru pregătirea terenului, pluguri și discuri românești, o mașină de scos cartofii, una de plantat (pe patru rânduri), dar și un sortator. Utilaje pentru tratamente, cositoare, greblă mecanică, dar și multe scule pentru a interveni rapid atunci când apar defecte. Inclusiv un strung. Anul trecut a avut la cartofi o producție medie de 30-35 t/ha. Are o hală de 1.000 t unde, împreună cu alți doi asociați, își depozitează cartofii. Prețul a fost mai mult decât bun și nu se poate plânge de venituri. Mai ales că „am vândut foarte bine și absolut toată recolta. Dacă aș mai fi avut vreo 4-500 t nici că mai aveam nevoie de vreo subvenție. Doar într-o singură zi am încărcat 45 t“. De trei ani a ieșit din grupul de producători, dar se gândește serios să intre în Dor de Gust deoarece consideră că a venit vremea când trebuie să se concentreze doar pe producție“, își detaliază hotărârea Liviu Poparad. De asemenea, își dorește să stea cât mai mult cu oile, poate să se apuce și de fluierat și de doinit. Doar e în țara mioriței!

Tudor CALOTESCU

Revista Lumea Satului nr. 12,16-30 iunie 2016 – pag. 38-40

Maria Grad: „Poftim, îmi dau foc, că-n țara asta nu-i bun cine lucră!“

Maria Grad este un mic fermier din Vișeu de Sus, județul Maramureș. Așa credea dumneaei, că este un agricultor modest, cu o fermă formată din 15 capete de vaci, 154 de oi și 74 de hectare de pășuni și fânețe (18 ha în proprietate). Avea să afle, din noile condiții de acordare a subvențiilor, că statul a transformat-o în mare fermier și este tratată ca atare, laolaltă cu societățile agricole care lucrează 10.000 de hectare. Ba chiar anul acesta este mai mult decât atât, de vreme ce n-a primit subvenția pe unitatea de suprafață nici la data la care scriem noi acest subiect (jumătatea lunii aprilie), iar marile companii au încasat banii începând cu 8 aprilie.

În disperare de cauză, Maria Grad ne-a sunat să ne ceară sprijinul. Rectificăm. S-a suit pe un deal ca să poată vorbi cu noi la telefon, fiindcă n-are semnal de acasă. Așa au decurs trei zile de dialog, cu ore dinainte stabilite de mers în vârful colinei. Situația dificilă pe care o traversează a căpătat dimensiuni de dramă individuală. Una din care nu mai vede nicio ieșire. Sau da, ne-a mărturisit că „este bântuită de gânduri negre“. „Gânduri negre“ înseamnă, în limbajul unui român neaoș, revolta dusă la extrem: „Duc oile și le las la ușa autorităților. Cum să-i fac să se uite la mine, să-mi dau foc? Poftim, îmi dau foc, că-n țara asta nu-i bun cine lucră!“

O femeie-fermier învățată să muncească

Ca să nu-și formeze cineva păreri eronate despre un om căruia i-a ajuns cuțitul la os – deși oricare cetățean român, cu atât mai mult unul care lucrează jos, la talpa țării, trebuie sprijinit – Maria Grad ne-a povestit că a fost contabilă, apoi a lucrat la un magazin, iar animale a crescut dintotdeauna. I-a plăcut să aibă o gospodărie bine așezată, cum fac mai toți maramureșenii, aceștia fiind vestiți pentru capacitatea lor extraordinară de efort. Este văduvă de 15 ani, și-a trimis copiii la facultate, s-a luptat să nu le lipsească nimic, muncește și azi din greu fiindcă așa a fost învățată și pentru că așa este normal pentru oricare om, să-și asigure existența. O face chiar dacă, în ultima vreme, a suferit două accidente. Ultimul, când calul s-a speriat de un bursuc și a trântit-o la pământ, s-a lăsat cu spitalizare și sechele serioase pentru a mai fi suportate la cei 62 de ani pe care-i are.

De unde a venit necazul care a îngenunchiat-o

Mariei Grad i se trage tot necazul de la reguli și de la soft. Regula, pe care o putem asimila cu legi, ordonanțe, norme metodologice, a transformat-o din mic fermier în mare fermier. Pe scurt, pentru că a primit în anul anterior subvenții care au depășit 5.000 de euro, Ordonanța de Urgență nr. 3 din 18 martie 2015 pentru aprobarea schemelor de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 a obligat-o să treacă de la statutul de fermier activ persoană fizică la cel de persoană fizică autorizată. Această simplă modificare i-a dat viața peste cap. Normele APIA au transformat-o în... „transfer de exploatație”. Iar această categorie a avut ghinion cu carul. Să explicăm. Știți povestea de anul trecut generată de rearanjarea în sistem informatic a noilor scheme de plăți, cu o licitație organizată târziu, cu o firmă care s-a apucat să lucreze la soft și mai târziu. În aceste condiții, când și banii au fost livrați cu întârzieri, APIA și Ministerul Agriculturii s-au gândit să etapizeze plățile în funcție de categoriile de beneficiari. Prima dată au intrat la plată, încă de anul trecut, micii fermieri (cei cu subvenții de până la 5.000 de euro). Maria Glad nu s-a aflat printre ei. Anul acesta, din 8 aprilie, pe măsură ce se lucra la noile programe de calculator, au intrat în plată schema unică pe suprafață, unde s-au încadrat și fermierii cu 10.000 ha, plata redistributivă, tinerii fermieri, schema de ajutoare naționale tranzitorii etc. Maria Grad iar nu s-a aflat printre aceștia. Și nu s-a aflat deoarece pentru categoria „transfer de exploatație“ nu este gata modulul. Softul. Programul. Iar neagricultorii din Capitală s-au gândit că fermierii aceștia mai pot aștepta. Pot aștepta chiar mai mult decât marile companii din sectorul vegetal. Deci i-a lăsat la coadă.

33 de oi moarte în așteptarea softului

Să vă povestim ce s-a întâmplat în ferma Mariei Grad în timp ce Bucureștiul își bătea capul cu software-ul și cu ordonarea fermierilor în diverse categorii și plăți. În primul rând, au murit vreo 33 de oi. Pe urmă, s-au acumulat mari restanțe la plata salariilor, iar lucrătorii bat la ușa fermierului și-l trag toată ziua de mânecă. S-au terminat furajele, resur­sele, medicamentele, banii... tot, tot, tot! S-au dus și banii din împrumuturi. În urmă cu câteva zile, doi fermieri din zonă au ajutat-o cu un camion de lucernă uscată și o căruță de concentrate. Și acestea s-au epuizat în câteva zile. Perfect, ar vinde totul, dar oile sunt atât de slabe încât nu i le-ar lua cineva nici gratis. Dacă ar fi fost inclusă la plățile de anul trecut sau măcar în prima serie din acest an nu s-ar fi întâmplat toate acestea... Nu știm cine recunoaște în această descriere situația limită, insuportabilă în care se află Maria Grad.

Sătulă de „nu anul acesta, la anul“, „nu luna viitoare, cealaltă“, „nu seria asta, următoarea“

Vorbind despre „a ști“ și „a cunoaște“ ceea ce se întâmplă în viața reală, să vă spunem cum a decurs documentarea noastră. Adică am vrut să aflăm un răspuns clar, fiindcă Maria Grad s-a temut să nu fie vreo problemă cu dosarul său, de vreme ce a fost sărită din două rânduri de plăți. Pe urmă s-a săturat de invariabilul răspuns de la APIA Maramureș, „nu anul acesta, la anul“, „nu luna viitoare, cealaltă“, „nu seria asta, următoarea“. La APIA Baia Mare am găsit-o pe Maria Itu, director executiv adjunct. Deși se ocupă de alt compartiment, a notat cazul, s-a informat, ne-a sunat și a explicat, în detaliu, despre ce este vorba. În plus, a cerut să vorbească personal cu Maria Grad, ceea ce s-a și întâmplat. În rezumat, dosarul este trimis, se așteaptă finalizarea programului informatic și intrarea în plată a celor din categoria „transfer de exploatație“. Totul a durat o jumătate de oră.

La APIA București am întrebat când este gata programul și când intră în plată „transferul de exploatație“. Am sunat la biroul de presă. A răspuns un tânăr. L-am rugat marți, 12 aprilie, la ora 11:09, să se informeze despre acest amănunt și să ne furnizeze informația telefonic, cât se poate de repede. Am dublat solicitarea cu un mail. Atât de lung a fost drumul din biroul tânărului până la cel al șefilor încât a avut nevoie de o zi și ceva să-l parcurgă! Între timp, am sunat la directorul general al APIA și am aflat că modulul este în probe, iar fermierii aflați în categoria dnei Grad vor primi banii la sfârșitul lunii aprilie, cel târziu pe 5-10 mai. A doua zi, miercuri, 13 aprilie, la ora 15:17, am primit răspunsul și de la biroul de presă, dar nu de la tânărul cu pricina, ci de la o colegă a domniei sale. Și ne gândeam într-o doară: ce bine ar fi ca oamenii aceștia să-și facă ucenicia jos, în ferme, să înțeleagă ce-i cale pe vale!

Maria Bogdan

Sfaturi pentru crescătorii de ovine

Se apropie campania de fătări, o perioadă intensă atât pentru animale, cât şi pentru proprietarii de ovine. În acest sens Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Sibiu vine în întâmpinarea oierilor cu sfaturi practice pentru menţinerea unui efectiv de animale sănătoase, care se va reflecta mai târziu în producţii bune şi valorificare superioară.

Sibiul deţine 552.000 de oi

Creşterea ovinelor în judeţul Sibiu are tradiţie de secole, condiţionată în primul rând de faptul că această specie valorifică cel mai bine păşunile şi fâneţele din zonele de deal şi de munte, spaţiul acestui judeţ fiind generos atât ca relief, peisaj, accesibilitate cât şi prin producţia diversificată, care face din creşterea ovinelor o ramură foarte importantă a zootehniei judeţului. Avantajele economice (ma­teriale şi financiare) pe care le oferă această specie de animale au determinat ca în ultimii 10 ani dinamica efectivelor totale şi de oi mame să aibă o evoluţie constantă, cu unele creşteri naturale prin menţinerea în efectiv a mieluţelor pentru înlocuirea reformelor sau a animalelor vândute, sacrificate, moarte sau dispărute faţă de alte specii de animale care se cresc în judeţul nostru (bovine, cabaline, porcine).

În acest context, la 1 ianuarie 2014 în judeţul Sibiu se înregistrează un efectiv total de ovine de 552.205 capete, dintre care 471.720 de oi mame şi mioare, care sunt crescute în 25 de exploataţii comerciale de tip A şi 4.055 de exploataţii nonprofesionale la gospodăriile populaţiei, ponderea cea mai mare reprezentând-o gospodăriile în care se cresc efective de ovine cuprinse între 50 şi 500 de capete (64%), urmate de exploataţiile cu ovine până la 50 de capete, care reprezintă 23%, şi exploataţiile în care se cresc peste 500 capete ovine, ce reprezintă 13% din numărul total de ovine.

Începe campania de fătări

O etapă prioritară în tehnologia de creştere a ovinelor o constituie activitatea de reproducţie (monta şi obţinerea de miei prin fătări în campanii organizate), care asigură venituri importante prin vânzarea de miei vii, carne de miel, precum şi creşterea numerică a efectivului.

Campania de fătări la ovine se desfăşoară, în sistemul tradiţional, în perioada februarie – martie, în funcţie de data introducerii berbecilor reproducători în turmele cu oile stabilite pentru reproducţie.

Pentru ca această activitate să se desfăşoare în condiţii optime şi să nu fie afectată starea de sănătate a oilor mame sau a mieilor, Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimen­telor face unele recomandări crescătorilor de ovine, indiferent de dimensiunea efectivului.

În primul rând se impune identificarea şi înregistrarea în Baza Naţională de Date a ovinelor din exploataţie şi a mieilor nou-născuţi şi asigurarea fermelor cu personal corespunzător din punct de vedere numeric şi al cunoştinţelor legate de bunăstare, manipularea oilor, a mieilor, mulgerea oilor, tehnici de dezinfectare şi tundere.

Adăposturi corespunzătoare

În această perioadă este de dorit adăpostirea ovinelor în spaţii corespunzătoare speciei şi categoriei de vârstă, care să asigure în principal densitatea şi zooigiena la parametrii normali (aşternut curat, spaţii dezinfectate şi văruite). Suprafaţa totală de adăpostire pentru toate animalele şi dimensiunea grupului trebuie stabilite în funcţie de vârstă, mărime şi alte caracteristici biologice ale ovinelor, densitatea trebuie să permită suficientă libertate de mişcare animalelor, respectiv de 1,5 m² pe cap de oaie adultă şi 0,35 m² pe miel. De asemenea, padocul în aer liber trebuie să asigure o suprafaţă minimă de 2,5 m² pe cap de adult şi de 0,5 m² pe miel.

Ovinelor care nu sunt ţinute în adăposturi închise trebuie să li se asigure protecţia necesară împotriva intemperiilor, contra animalelor de pradă, accesul la apă şi la hrană.

La compartimentarea adăpostului ţineţi cont de starea fiziologică a efectivului (oi gestante, oi în fătare, oi cu miei) şi asiguraţi un microclimat optim, respectiv o temperatură de 18-20°C, un coeficient de luminozitate corespunzător (1:12-1:15), umiditate cuprinsă între 65-70% şi ventilaţie naturală pentru împrospătarea aerului.

Hrana mieilor în primele 8 săptămâni de viaţă

Pentru asigurarea sănătăţii animalelor menţineţi în stare de igienă şi funcţionare echipamentele din adăposturi, respectiv sistemele de iluminare, de încălzire şi de ventilaţie. Hrana administrată zilnic ovinelor trebuie să fie echilibrată nutritiv, fur­nizată în condiţii igienice, aditivată cu suplimente minerale adecvate, atunci când este necesar şi cu un aport mai mare pe bază de cereale în această perioadă.

Asiguraţi un front de furajare care să permită tuturor ovinelor să se hrănească simultan şi să aibă acces la o sursă de apă potabilă de bună calitate. Imediat după naştere, mieii trebuie să primească o cantitate suficientă de colostru fie prin supt, fie prin administrarea din alte surse, furnizat la temperatura corpului, în decurs de 20-30 minute de la fătare. Hrănirea cu lapte trebuie să continue pentru cel puţin primele opt săptămâni de viaţă. Se recomandă ca, la sfârşitul primei săptămâni de viaţă, mieii să aibă acces treptat, până la înţărcare, la alte produse alimentare proaspete, fibroase sau concentrate şi la apă de calitate la discreţie.

În acest sens, protejaţi sursele de apă şi furaje pentru a nu fi supuse îngheţului şi evitaţi administrarea de furaje (silozuri sau rădăcinoase) îngheţate care pot provoca avorturi sau alte afecţiuni grave.

Inspectarea zilnică a efectivului de ovine este o necesitate în această perioadă. Se va acorda o atenţie specială la aspectul corporal în ansamblu, la mişcările animalelor, la rumegare, la schimbările de comportament, la existenţa unor diverse răni sau plăgi şi starea adăposturilor. Toate aceste detalii se vor reflecta în productivitatea animalelor şi valorificarea în viitor. De asemenea, nu pierdeţi din vedere efectuarea coditului la oile fătătoare, înlăturarea învelitorilor fetale şi a straturilor de aşternut ud cu lichidele scurse în timpul fătării, prevenind astfel răspândirea unor boli.

Ovinele bolnave sau rănite să fie izolate în adăposturi sau boxe speciale, cu aşternut uscat şi confortabil, şi să fie consultate de un medic veterinar.

Dr. Ioan Penţea,

medic veterinar Sibiu

Patricia Alexandra POP

Primul semnal de alarmă pentru crescătorii de oi

Fânul, mai scump decât grâul

Oierii se tem de falimente în acest an pentru că, în 2012, pentru prima dată în ultima jumătate de secol, preţul fânului l-a depăşit pe cel al grâului, pe fondul secetei. La aceasta se adaugă restrângerea pieţelor tradiţionale de export, precum Turcia şi ţările arabe, dar şi subvenţiile mici.

„Acum doi ani prețul porumbului era de 0,65 lei pe kilogram, iar anul trecut porumbul a ajuns la un leu. Unde mai pui că în 2012 kilogramul de fân a fost mai scump decât kilogramul de porumb, lucru care nu s-a întâmplat în 25 de ani de când mă ocup de creșterea oilor“, spune Nicu Cioranu, unul dintre cei mai mari crescători de ovine din România, care deține și funcția de vicepreşedinte al Federaţiei Crescătorilor de Ovine şi Caprine Romovis.

Anul trecut, oierii și-au coborât turmele cu mult înainte de termen, pentru că animalele riscau să moară de foame.

„Fânul a fost mai scump decât grâul anul trecut. Am făcut un mic stagiu la o stână, două săptămâni, în luna iulie, iar în 15 iulie am coborât cu oile de pe munte pentru că nu mai aveau ce mânca din cauza secetei. Nu-mi aduc aminte să mai fi existat vreun an ca cel precedent“, declară Tiberiu Ștef, președintele Asociației Agrorom Ro din Mureș.

Pe lângă condițiile climatice, au existat și ceva probleme de mentalitate și de optimizare a efectivelor.

„A fost un an secetos, cu o producție de fân la o treime din cea normală. N-ar fi trebuit să fim atât de afectați dacă cei care dețineau animale ar fi avut și fânețe suficiente sau dacă s-ar fi coordonat mai bine cu cei care dețineau fânețe, dar nu aveau animale. Până la urmă, această criză a condus și la o optimizare a șeptelului“, este de părere Ioan Agapi, directorul executiv al Federației Agricultorilor de Munte Dorna din Suceava.

Ministerul Agriculturii, la curent

Aparent, ministerul Agriculturii este pe deplin conștient de problemele grave cu care se confruntă crescătorii de oi.

„În sectorul ovinelor se simte o nevoie de a avea un sprijin mai mare. Preţul furajelor a crescut și pentru ovine și pentru bovine din cauza secetei generalizate la nivel global – Rusia, Statele Unite, Europa și atunci sigur că activitatea a fost afectată“, declara recent ministrul Agriculturii, Daniel Constantin.

„Necazul este că, fiind secetă în 2012, din toamnă n-au rămas resturi vegetale pe câmp. Așa că fermierii sunt obligați să cumpere toate materialele, dar la prețuri duble față de anul trecut. Din acest motiv, acum mulți fermieri sunt în pragul falimentului. Cea mai mare parte din crescători au lipsă de furaje, unii încercând să-și vândă animalele“, explică și Marcel Andrei, președintele Asociației Crescătorilor de Ovine Sibiu, citat de Agerpres.

Și, cum un necaz nu vine niciodată singur, nici piețele nu mai sunt ce au fost, mai ales că s-a pierdut piața turcă.

Crescătorii de oi cred că, pentru a compensa creșterea prețului furajelor, carnea de miel ar trebui să se scumpească cu aproximativ 40%, lucru care n-ar putea fi susținut de piață. Cu toate acestea, fermierii sperau ca de Paște să obțină un preț de circa 15 lei pe kilogram în viu, față de 12 lei pe kilogram, cât a fost anul trecut.

Scumpirea cărnii, măsură de recuperare a pierderilor

Nici anul 2013 nu dă semne că ar fi ferit de secetă. Crescătorii de oi se tem că se va repeta scenariul de anul trecut.

„Se pare că și anul ăsta va fi la fel: lunile iulie și august, când plantele au cea mai mare nevoie de apă în zona de munte, vor fi la fel ca anul trecut. În zona montană, la peste 900 de metri altitudine, plantele au un ciclu de vegetație mai lung, faza de îmbobocire începe mai târziu, iar în lunile iulie și august plantele au nevoie de 40% din apa necesară întregului ciclu de vegetație“, avertizează președintele Asociației Agrorom Ro din Mureș.

Furajele reprezintă aproximativ 60% din prețul final al cărnii, așa că fermierii vor fi nevoiți să crească prețurile în acest an pentru a mai reduce din pierderi. De altfel, crescătorii de animale apreciază că în acest an vor fi scumpiri de circa 10% la toate sortimentele de carne – pui, vită, oaie, porc. Singurul sortiment ceva mai stabil cu privire la creșterile de prețuri este cel al cărnii de vită, pentru că oferta este mare.

Seceta a scăzut dramatic producţia de cereale anul trecut, așa încât prețul cerealelor s-a dublat. Dacă porumbul şi grâul s-au vândut cu peste 1 leu kilogramul, la furaje preţul a sărit de 740 de dolari/tonă. Cei mai afectați de aceste creșteri au fost crescătorii care lucrează în sistem industrial și care nu dispun de fânețe sau de suprafețe de teren proprii pe care să cultive cereale, fiind nevoiți, astfel, să ia toate furajele de pe piață.

Chiar dacă prețurile pentru fân și paie s-au mai redus în ultima vreme, au rămas totuși la cote ridicate. Potrivit ofertelor din piață, baloții de fân de 15 kilograme se vând cu 14-15 lei bucata, iar baloții de paie la 0,55 lei kilogramul, cu transportul inclus în preț.

România s-a confruntat anul trecut cu una dintre cele mai severe secete din ultimii 60 de ani. Temperaturile din luna iunie 2012 au înregistrat un nivel cu 3,7-5,1°C mai mari decât media naţională. Precipitaţiile au reprezentant doar 15-60% din medie, iar temperaturile solului au atins un nivel record. Zone întinse din țară s-au confruntat cu insuficienţă de apă, respectiv cu o reducere cu 5% în comparaţie cu mediile nivelelor minime de apă înregistrate în ultimii 32 de ani.

Marius ŞERBAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2013

Crescătorii de ovine solicită autorităţilor o derogare de la Codul Muncii cu privire la angajarea prin contract a ciobanilor

Reprezentanţii asociaţiilor crescătorilor de ovine au solicitat, joi, într-o întâlnire cu secretari de stat din Ministerul Agriculturii, Ministerul Finanţelor şi Ministerul Muncii, o derogare de la Codul Muncii cu privire la angajarea prin contract a ciobanilor, pe motiv că această măsură ar fi neaplicabilă din cauza educaţiei precare a acestora şi a părăsirilor dese a locurilor de muncă înregistrate în domeniu.

Potrivit unui comunicat al Ministerului Agriculturii, remis AGERPRES, în cadrul întâlnirii s-a convenit înfiinţarea unei comisii interministeriale care, împreună cu delegaţii crescătorilor de ovine, să identifice posibilitatea unei derogări de la Codul Muncii fie printr-un statut al ciobanilor, fie prin modificarea legii zilierilor astfel încât să fie cuprinsă şi această categorie socio-profesională. În cadrul discuţiilor dintre autorităţi şi reprezentanţii crescătorilor de ovine au fost aduse clarificări legate de adaptarea impozitării exploataţiilor din zona montană la veniturile din această zonă defavorizată, de plata TVA pentru fermierii care depăşesc cuantumul de 65.000 euro/an şi referitoare la impozitarea subvenţiilor care se dau în agricultură. Totodată, au fost abordate subiecte legate de înfiinţarea Camerelor Agricole, de legea pajiştilor şi de certificatele de producători.

Referitor la adaptarea impozitării exploataţiilor agricole la veniturile mai mici din zonele montane defavorizate, fermierilor li s-a comunicat că această măsură va fi aplicată începând cu anul viitor.

Cu privire la plata TVA pentru vânzările care depăşesc cuantumul de 65.000 euro/an, reprezentantul Ministerului Finanţelor Publice, secretarul de stat Dan Manolescu, a precizat că această măsură este una corectă şi se aplică tuturor celor care depăşesc acest cuantum, indiferent de obiectul de activitate.

De asemenea, la intervenţia secretarului de stat din Ministerul Agriculturii, Daniel Botănoiu, s-a convenit ca Ministerul Finanţelor să transmită o circulară către toate administraţiile financiare judeţene, astfel încât să existe o practică unitară în ceea ce priveşte colectarea impozitelor provenite din activităţile agricole. 

La finalul discuţiilor, Botănoiu a clarificat câteva aspecte privind legea pajiştilor, legea înfiinţării camerelor agricole, precum şi unele chestiuni legate de implementarea certificatelor de producători în pieţe.

La discuţiile care s-au desfăşurat la sediul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a participat şi secretarul de stat din Ministerul Muncii, Georgeta Bratu.

Sursa: AGERPRES

Abonează-te la acest feed RSS