Adama Sultan iulie 2020
update 6 Aug 2020

Recomandări privind aplicarea unor măsuri suplimentare pentru reducerea riscului de contaminare cu COVID-19 la nivelul unităților de vânzare cu amănuntul

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentară(ANSVSA) a elaborat și transmis către Direcțiile Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor(DSVSA) județene, instrucțiuni care detaliază recomandările privind aplicarea unor măsuri suplimentare pentru reducerea riscului de contaminare cu COVID-19 la nivelul unităților de vânzare cu amănuntul înregistrate sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor, în incinta cărora au acces consumatorii.

Recomandările se referă la respectarea anumitor reguli stricte de igienă de către personalul lucrător, inclusiv cu privire la echipamentul de protecție, implementarea planului de curățare și dezinfecție, precum și accesul consumatorilor în unităților de vânzare cu amănuntul înregistrate sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor.

Un element important în ceea ce privește accesul consumatorilor în aceste unități, este reprezentat de faptul ca operatorii economici să implementeze proceduri, astfel încât să fie respectată distanța socială minimă de 1,5 m stabilită de Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență (CNSSU). Totodată, au fost elaborate recomandări privind fluxul de personal în cazul piețelor agro-alimentare pentru a fi implementate de persoanele responsabile cu administrarea acestora.

De asemenea, în contextul Sărbătorilor Pascale și al evoluției situației generate de COVID-19, ANSVSA a transmis instrucțiuni la DSVSA județene, prin care s-a acordat posibilitatea crescătorilor de ovine care se află la distanțe mari de un abator autorizat sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor sau de un centru amenajat temporar de către primării/prefecturi pentru sacrificarea mieilor în perioada premergătoare Sărbătorilor Pascale, de a sacrifica mieii în fermă/exploatație în anumite condiții, după cum urmează:

  • La nivelul fermei/exploatației trebuie să fie asigurate facilități, astfel încât să fie respectate regulile generale și speciale de igienă, bunăstarea animalelor și eliminarea subproduselor de origine animală nedestinate consumului uman, astfel încât procesul de sacrificare a mieilor să nu compromită siguranța cărnii și a organelor;
  • Controlul stării de sănătate a animalelor, respectiv efectuarea examenului ante-mortem de către un medic veterinar oficial;
  • Verificarea respectării regulilor de bunăstare a animalelor în timpul sacrificării;
  • Efectuarea examenului post-mortem al cărnii și organelor de către un medic veterinar oficial;
  • Verificarea eliminării subproduselor de origine animală nedestinate consumului uman;
  • Verificarea condițiilor de depozitare și comercializare a cărnii de miel;
  • Respectarea distanței minime sociale stabilită de

În ceea ce privește carnea de miel rezultată din sacrificarea mieilor în fermă/exploatație în perioada premergătoare Sărbătorilor Pascale, precizăm că aceasta nu poate fi livrată către alte unități din domeniul alimentar înregistrate/autorizate sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor, ci va fi comercializată direct către consumatorii finali.

Sursa: ansvsa.ro

Contaminarea cu micotoxine, o problemă mereu în actualitate

Pe tot parcursul lanțului alimentar, din câmp și terminând cu alimentația umană, există o mare probabilitate ca una sau mai multe specii de mucegaiuri să se dezvolte și să producă micotoxine dacă există condiții favorabile de mediu. Plantele sunt mai susceptibile la atacul fungilor în condiții de stres, cum ar fi irigarea excesivă, expunerea la pesticide, prezența insectelor dăunătoare etc. Cerealele sunt vectori foarte importanţi ai micotoxinelor pentru că ele sunt universal consumate de om şi animale. În ţările calde şi umede este în mod particular favorizată dezvoltarea fungilor genului Aspergillus responsabil de sinteză de aflatoxine, în timp ce în climatul temperat continental este favorizată dezvoltarea fungilor genului Fusarium și sinteza micotoxinelor de tipul zearalenonei și deoxinivalenolului. Sinteza de micotoxine este variabilă de la un an la altul, în funcție de factorii de mediu. Schimbările climatice din ultimii ani au făcut ca de exemplu aflatoxina să fie mult mai des întâlnită în regiuni temperate. Ultimul studiu publicat de BIOMIN referitor la prezența micotoxinelor în anul 2016 în 4.027 de furaje și materii prime provenite din 50 de țări din Europa a arătat că deoxinivalenolul și fumonisinele au fost cele mai frecvente micotoxine detectate.

În România, datorită climatului continental cu ierni reci și veri călduroase și uscate, contaminarea plantelor cu micotoxine este frecventă și poate fi diferită de cea observată în alte țări europene. În plus, puține studii au fost publicate în România referitoare la contaminarea cu micotoxine și un număr redus de date sunt disponibile din această regiune a Europei în vederea realizării unor studii statistice privind gradul de contaminare cu micotoxine. De aceea studiile referitoare la contaminarea cu micotoxine în România prezintă o importanță deosebită.

ibna grafic 2

În anul 2016, în INCDBNA-IBNA Balotesti, în cadrul Laboratorului de Biologie și Nutriție Animală au fost analizate 597 de probe de furaje și materii prime provenite din regiunea de Sud-Est a României pentru a evalua contaminarea cu 3 dintre cele mai cunoscute micotoxine: aflatoxină (553 probe), deoxinivalenol (87 probe) și zearalenonă (9 probe). Rezultatele au arătat că majoritatea probelor au fost contaminate cu micotoxine și doar un număr mic de probe nu au fost contaminate (8,3% din probele analizate pentru conținutul în aflatoxină și 5,7% din probele analizate pentru conținutul în deoxinivalenol; (figura nr. 1). În schimb, toate probele analizate pentru zearalenonă au fost contaminate. Cele mai multe dintre probele analizate au fost de nutreț combinat și concentrate proteino-vitamino-minerale, dar și de cereale (figura nr 2). Din probele analizate, o contaminare mai mare de 0,004 mg/kg a fost obținută pentru aflatoxină la toate probele de gluten de porumb investigate. Probele analizate pentru toate cele trei micotoxine au fost co-contaminate cu cel puțin două dintre micotoxinele analizate. Co-contaminarea cu micotoxine reprezintă o problemă frecventă, probabilitatea ca o probă de cereale și cu atât mai mult de nutreț combinat să fie contaminată cu mai mult de o micotoxină fiind foarte mare. Din acest motiv administrarea la animale a furajelor contaminate cu mai multe micotoxine, chiar dacă acestea sunt în concentrații aflate la limita minimă recomandată de Uniunea Europeană, poate induce la animale numeroase efecte negative prin efectul toxic cumulativ. În concluzie, se recomandă ca obligatorie analiza micotoxicologică a cerealelelor și a materiile prime furajere, înaintea administrării lor în hrana animalelor.

Daniela Eliza MARIN & Ionelia ȚĂRANU

Contaminarea cu micotoxine, o problemă mereu în actualitate

Pe tot parcursul lanțului alimentar, din câmp și ter­minând cu alimentația umană, există o mare probabilitate ca una sau mai multe specii de mucegaiuri să se dezvolte și să producă micotoxine, dacă există condiții favorabile de mediu. Plantele sunt mai susceptibile la atacul fungilor în condiții de stres, cum ar fi irigarea excesivă, expunerea la pesticide, prezența insectelor dăunătoare etc. Cerealele sunt vectori foarte importanţi ai micotoxinelor pentru că ele sunt universal consumate de om şi animale. În ţările calde şi umede este în mod particular favorizată dezvoltarea fungilor genului Aspergillus responsabil de sinteza de aflatoxine, în timp ce în climatul temperat continental este favorizată dezvoltarea fungilor genului Fusarium și sinteza micotoxinelor de tipul zearalenonei și deoxinivalenolului. Sinteza de micotoxine este variabilă de la un an la altul, în funcție de factorii de mediu. Schimbările climatice din ultimii ani au făcut ca de exemplu aflatoxina să fie mult mai des întâlnită în regiuni temperate. Ultimul studiu publicat de BIOMIN referitor la prezența micotoxinelor în anul 2016, în 4.027 de furaje și materii prime provenite din 50 de țări din Europa, a arătat că deoxinivalenolul și fumonisinele au fost cele mai frecvente micotoxine detectate.

În România, din cauza climatului continental cu ierni reci și veri călduroase și uscate, contaminarea plantelor cu micotoxine este frecventă și poate fi diferită de cea observată în alte țări europene. În plus, puține studii au fost publicate în România referitoare la contaminarea cu micotoxine și un număr redus de date sunt disponibile din această regiune a Europei în vederea realizării unor studii statistice privind gradul de contaminare cu micotoxine. De aceea studiile referitoare la contaminarea cu micotoxine în România prezintă o importanță deosebită.

În anul 2016, la INCDBNA Balotești, în cadrul Laboratorului de Biologie și Nutriție Animală, au fost analizate 597 de probe de furaje și materii prime provenite din regiunea de Sud-Est a României pentru a evalua contaminarea cu 3 dintre cele mai cunoscute micotoxine: aflatoxină (553 de probe), deoxinivalenol (87 de probe) și zeralenonă (9 de probe). Rezultatele au arătat că majoritatea probelor au fost contaminate cu micotoxine și doar un număr mic de probe nu au fost contaminate: (8,3% din probele analizate pentru conținutul în aflatoxină) și (5,7% din probele analizate pentru conținutul în deoxinivalenol) – figura 1. În schimb, toate probele analizate pentru zearalenonă au fost contaminate. Cele mai multe dintre probele analizate au fost de nutreț combinat și concentrate proteino-minerale, dar și de cereale (figura 2). Din probele analizate, o contaminare mai mare de 0,004 mg/kg a fost obținută pentru aflatoxină la toate probele de gluten investigate. Probele analizate pentru toate cele trei micotoxine au fost co-contaminate cu cel puțin două dintre micotoxinele analizate. Co-contaminarea cu micotoxine reprezintă o problemă frecventă, probabilitatea ca o probă de cereale și cu atât mai mult de nutreț combinat să fie contaminată cu mai mult de o micotoxină fiind foarte mare. Din acest motiv administrarea la animale a furajelor contaminate cu mai multe micotoxine, chiar dacă acestea sunt în concentrații aflate la limita minimă recomandată de Uniunea Europeană, poate induce la animale numeroase efecte negative prin efectul toxic cumulativ. În concluzie, se recomandă ca obligatorie analiza micotoxicologică a cerealelor și materiile prime înaintea administrării lor în hrana animală.

D.E. Marin, I. Taranu,

Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală

Revista Lumea Satului nr. 10, 16-31 mai 2017 – pag. 34

99,6% dintre germani sunt contaminați cu reziduuri ale erbicidului glifosat. Dar noi?

Raportul Euractiv Germania, publicat în 7 martie a.c., citează cel mai recent studiu realizat în Germania cu privire la reziduurile din erbicidele care conțin glifosat, o substanță despre care se știe că este precursoare a cancerului la om și care este acceptată în continuare, din păcate, pentru folosință în agricultură. Glifosatul ajunge în organismul uman prin intermediul apei potabile și a hranei. Trei sferturi din populația germană a fost contaminată de controversatul erbicid, potrivit studiului realizat de Fundația Heinrich Böll. Raportul a analizat reziduurile de glifosat din urină și a ajuns la concluzia că 75% din grupul țintă a prezentat niveluri care au fost de cinci ori mai mari decât limita legală a reziduurilor acceptate în apa potabilă. La o treime din populație s-au găsit niveluri care au fost de 10 până la 42 de ori mai mari decât ceea ce este în mod normal admisibil.

Glifosatul a fost înregistrat în analizele de urină a 99,6% din eșantionul de 2.009 de persoane monitorizate în studiu. Cele mai semnificative valori au fost găsite la copii și adolescenți cu vârsta de la zero la 19 ani, în special la cei crescuți în ferme. Studiul mai arată că persoanele care consumă carne au dovedit niveluri mai ridicate de contaminare cu glifosat decât vegetarienii sau veganii.

„Studiul a confirmat constatările Agenției Federale de Mediu în ceea ce privește găsirea reziduului de gli­fosat în urina majorității populației“, a declarat medicul veterinar Monika Krüger, care a supervizat studiul. Ancheta a fost cea mai mare de acest gen realizată vreodată. Harald Ebner, inginer genetician și specialist în politici bioeconomice din partea Partidului Verzilor din Germania, a avertizat că „aproape fiecare dintre noi a fost contaminat cu otravă pentru plante; este clar că autorizații noi până în 2031 nu ar mai trebui emise“. Comisia Europeană a solicitat recent reînnoirea autorizațiilor până în anul 2031!!!

Cu toate acestea, analiza științifică a glifosatului este încă în curs de desfășurare, studiile fiind realizate de către Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA), precum și – într-un studiu comun – de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO). Ebner a solicitat atât ministrului german al Agriculturii, Christian Schmidt, cât și ministrului Mediului, Barbara Hendricks, să se opună Comisiei.

Președintele Agenției Federale de Mediu (UBA), Maria Krautzberger, nu a fost surprinsă de concluziile studiului, subliniind că agenția a înregistrat constatări similare în propria anchetă, făcută însă la o scară mai mică. Prezența glifosatului în urină nu este surprinzătoare, având în vedere utilizarea pe scară largă a acestui compus. UBA a solicitat cercetări suplimentare care urmează să fie întreprinse, spunând că substanțele „probabil cancerigene“ nu ar trebui să fie autorizate ca „pesticide“ de legislația UE. Pe de altă parte, Institutul Federal pentru evaluarea riscurilor (BfR) nu a găsit niciun risc pentru sănătatea umană în concluziile studiului. Autoritatea a recunoscut că reziduuri de glifosat în concentrații scăzute sunt de așteptat a fi găsite, însă a susținut că acest compus este excretat rapid în urină și, ca urmare, nu prezintă niciun risc pentru sănătatea oamenilor.

La data scrierii acestui material, UE a amânat reautorizarea controversatei substanțe toxice, glifosatul, erbicidul cel mai utilizat în lume în acest moment. Amânarea se datorează revoltei Guvernelor Italiei, Franței, Suediei și Țărilor de Jos, care s-au opus unui nou permis de încă 15 ani la o reuniune în care Comisia Europeană a sperat să pună din nou ștampila pe decizia de reaprobare a utilizării glifosatului. Marea Britanie este absentă din lista guvernelor care fac opoziție reaprobării erbicidului, știut fiind că Guvernul Marii Britanii este un susținător al agrobusiness-ului corporate, fiind lider al mișcărilor care susțin reducerea standardelor care protejează sănătatea publică.

Oare când se va face un studiu asemănător cu cel al nemților și în România? Sănătatea noastră nu contează? Că doar și la noi se folosește, masiv, glifosatul.

Patrik Antonio Scoruș, student IMAPA, USAMV

Abonează-te la acest feed RSS