În condițiile pericolului cu care se confruntă în ultimii ani albinele, consultanța și asistența tehnică pentru apicultori sunt imperios necesare. Cu toate eforturile depuse de formele asociative de a putea deconta consultanța prin PNA, nu s-a putut realiza în ultimii ani din cauza necunoașterii de către autorități a realităților din teren, a legislației contradictorii și a unor inadvertențe și neclarități în normele de aplicare – „conflict de interese???“ sau „acordul tuturor membrilor din asociație???“.

În Ședința Guvernului din 14 aprilie 2022 au fost adoptate Hotărârea prin care este aprobat Programul Național Apicol (PNA) pentru perioada 2020-2022, normele de aplicare și valoarea sprijinului financiar și s-a reglementat faptul că „membrii formei asociative care sunt beneficiari ai serviciilor de consultanță, promovare și/sau perfecționare să nu fie furnizori de astfel de servicii în cadrul Programului, evitându-se astfel crearea de condiții artificiale“, fără a se aduce îmbunătățiri semnificative la acest capitol ( PNA, AI- Consultanță în apicultură).

Consultanța și asistența tehnică se organizează prin profesii liberale, reglementate prin legislația comunitară (Directiva nr. 2005/36/CE și națională, OUG nr 49/2004 coroborată cu Legea 200/2004 și legislația fiscală). Prestatorul de servicii de consultanță nu are nevoie de cod CAEN (Eliberarea codului CAEN nu-ți cere calificare profesională), ci de Certificat de înregistrare fiscală eliberat și pe baza unui document elaborat de un organism profesional competent care garantează gradul profesional, calitatea serviciilor și confidențialitatea relațiilor cu clientul. Avem în țară persoane juridice care au în obiectul de activitate (Cod CAEN) consultanță în apicultură cu specialiști cu studii superioare dispuși și să activeze în acest domeniu? Dacă avem, câți sunt și unde? Specialiștii în apicultură cu studii superioare (veterinari, zootehniști, biologi) sunt de regulă apicultori care fac parte dintr-o asociație. Pot crea acești oameni condiții artificiale de decontare prin PNA?

Consultanța în apicultură trebuie făcută pentru toți apicultorii de la nivelul unui județ pe baza unei solicitări făcute de apicultor specialistului pe care îl agreează, iar contractul consultantului trebuie să fie încheiat cu APIA sau cu Autoritatea sanitară veterinară – nu cu forma asociativă – deoarece, de exemplu în județul Prahova, în anul 2020, din peste 1.000 de apicultori existenți în județ conform recensământului, numai 20% dintre ei au aplicat pentru PNA și numai 45% pentru ajutorul de minimis. Al doilea motiv principal este necesitatea respectării cu strictețe a programelor anuale de prevenire și combatere a bolilor și asigurarea îmbunătățirii accesului la inovare, la schimb de cunoștințe și la informare pentru toți apicultorii din zonă.

În aceste condiții este nevoie de îmbunătățirea legislației, de o schimbare de optică, de renunțare la birocrație și de un nou concept privind asistența sanitară veterinară în apicultură. Avem nevoie de sprijinul formelor asociative din apicultură, de sprijinul AGMVR prin SOROPA (Societatea Română de Patologie Apicolă și de sprijinul Colegiului Medicilor Veterinari pentru a se putea reglementa favorabil această situație.

Gh DOBRE, Romapis

Clubul Fermierilor Români extinde serviciile de consultanță pe care le oferă membrilor săi și lansează în premieră pe piața din România servicii de consultanță și consiliere privind utilajele agricole, pentru a veni în sprijinul fermierilor. Scopul Clubului este să asigure reprezentarea fermierilor în relația cu producătorii și distribuitorii de utilaje agricole, respectiv cu autoritățile locale și centrale, dar și identificarea unor soluții aplicate la problemele cu care se confruntă fermierii privind utilajele agricole.

Demersul de a lansa noile servicii de consultanță și consiliere vine în urma unei ample analize desfășurate în rândul fermierilor din România cu privire la achiziționarea, operarea și funcționarea utilajelor agricole, precum și în privința relației pe care aceștia o au cu producătorii și distribuitorii de utilaje agricole și cu echipele de service. Astfel, pe baza evaluării nevoilor reale ale fermierilor, Clubul Fermierilor Români urmărește să ofere soluții concrete, care contribuie la creșterea eficienței și randamentului activității în fermele din România și totodată la promovarea proiectelor de digitalizare a agriculturii, în conformitate cu politicile Uniunii Europene.

În funcție de specificul fermelor și al activităților avute în vedere de fermieri pentru folosirea utilajelor agricole, Clubul oferă membrilor săi servicii complexe, precum consultanță în privința achiziționării de utilaje agricole noi (analiză oferte și recomandări, analiza condițiilor contractuale) sau second hand, dar și în privința întreținerii utilajelor agricole (prețuri piese de schimb, perioadă service în caz de daună, costuri etc.).

“Vrem să venim prin acest nou serviciu de consultanță în sprijinul fermierilor, prin elaborarea și punerea la dispoziția acestora a unor ghiduri și recomandări concrete cu privire la mentenanța utilajelor agricole, condiții de iernat pentru utilaje, planuri de achiziție a utilajelor agricole și pieselor de schimb, concomitent cu transmiterea unor buletine periodice de informare privind piața utilajelor agricole din România și țări vecine (rapoarte, tendințe, noutăți), legislația din domeniu, precum și programele de finanțare pentru achiziționarea de utilaje agricole”, declară Dan HURDUC, Președinte Clubul Fermierilor Români.

„Fără îndoială, tehnologia este un mijloc de îmbunătățire a agriculturii. Clubul Fermierilor Români a inițiat deja proiecte legate de digitalizarea agriculturii și își asumă responsabilități în zona de educare, conștientizare și promovare a soluțiilor tehnologice pentru creșterea eficienței și competitivității fermelor românești. Astăzi dorim să readucem în atenție beneficiile utilajelor agricole moderne și, în acest sens, lansăm pentru membrii noștri servicii de consiliere tehnologică, juridică și fiscală în relația cu producătorii și dealerii de mașini și utilaje agricole. De altfel, este pentru prima dată când o asociație de fermieri lansează astfel de servicii în România, ceea ce reconfirmă angajamentul nostru de a aduce valoare și de a susține creșterea performanței fermierilor din România”, declară Florian CIOLACU, Director Executiv Clubul Fermierilor Români.

Un alt obiectiv asumat de Clubul Fermierilor Români este acela de a lansa un program de formare pentru operatorii de utilaje, în vederea creșterii nivelului de cunoștințe teoretice și practice privind operarea utilajelor agricole. Totodată, Clubul Fermierilor Români își propune să facă demersuri privind reglementarea unor probleme specifice legate de înmatricularea, operarea, transportul și omologarea utilajelor agricole.

Fermierii interesați să acceseze serviciile de consultanță pentru utilajele agricole oferite de Clubul Fermierilor Români au la dispoziție următoarele date de contact: Radu Călin Meșină, e-mail Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., telefon 0751.291.693.

Cu o experiență de peste 35 de ani în domeniu, Radu Călin Meșină este Manager Program Consultanță Utilaje Agricole în cadrul Clubul Fermierilor Români. În ultimii 15 ani, Radu Meșină a fost Consultant Vânzări, Specialist Vânzări, Key Account, Specialist Produs, respectiv Product Line Manager la IPSO Agricultură, unul dintre cei mai mari distribuitori de mașini și utilaje agricole din România, fiind certificat de către John Deere International în domeniul Combinelor Agricole de Recoltat, Combinelor Autopropulsate de Recoltat Furaje și pentru Prese de Balotat.

Este bine-cunoscut că nivelul producțiilor și eficiența economică a exploatațiilor agricole sunt direct condiționate de calitatea managerială, gradul de pregătire profesională și de informarea la zi a celor care conduc aceste exploatații. Avem destule exemple în țara noastră de specialiști care pot sta oricând alături de cei mai buni profesioniști din Occident.

Astfel, L. Buzdugan, A. Muscă, D. Manole, Gh. Albu, Șt. Poenaru, Gh. Nițu, A. Placinschi, Nicușor Șerban, V. Nica, N. Sitaru și alții, răspândiți în toate zonele țării, obțin an de an cele mai mari și de calitate producții în exploatațiile agricole mari și bine organizate în care își testează singuri sămânța și celelalte input-uri folosite.

Din păcate, suprafețele conduse de acești profesioniști de marcă reprezintă un procent redus din agricultura României.

După unele statistici, terenul agricol este deținut de: 97,8% micii fermierii; 1,8% fermele familiale și 0,4% marile ferme.

Acestea ar reprezenta, după alte statistici:

– 3.578.234 de gospodării individuale care dețin 7.508.840 ha;

– 12.741 de asociații familiale care dețin 1.773.941 ha;

– 6.459 de societăți agricole care dețin 3.628.000 ha;

– 584 de societăți comerciale agricole care dețin 1.885.040 ha.

Ar rezulta că aproape jumătate din suprafața agricolă este organizată în cele cca 20.000 de asociații și societăți agricole, care, în mod sigur, dispun de un specialist agronom (deși este prea puțin).

Cred că trebuie să remarcăm necesitatea reorganizării învățământului agricol profesional și liceal, fiind nevoie de mulți lucrători în agricultură.

La nivelul anului 2010 se menționa că în țară există cca 45.000 de specialiști cu studii superioare și 30.000 cu studii medii, dar că, dintre aceștia, numai 30% lucrează în agricultură.

Dar să presupunem că exploatațiile agricole organizate sunt asigurate, cât de cât, profesional, dar ce facem cu cele peste 3,5 mil. de gospodării individuale care dețin cealaltă jumătate a suprafeței agricole? Acestea sunt răspândite în cele 2.861 de comune cu 12.956 de sate.

Care este nivelul de informare agricolă al acestora?

Se știe că cei care lucrează în prezent pământul în gospodăriile țărănești sunt fie foarte în vârstă și provin din țărani, fie sunt mai tineri și provin din alte domenii decât agricultura.

Astfel, după APIA, 35.000 au vârsta până la 30 ani, 150.000 de 40-50 ani, 223.000 între 60 și 70 ani, 4.224 între 91-100 ani etc.

La nivelul direcțiilor agricole există un serviciu de extensie, dar de ce informații beneficiază acestea pentru a le difuza în masa gospodăriilor individuale?

Au la îndemână doar prospectele companiilor care comercializează aceste produse și care, bineînțeles, afirmă că acelea sunt cele mai bune.

Dacă se dorește cu adevărat să se asigure o informare corectă a fermierilor este necesar să se facă unele eforturi organizatorice și financiare, și anume:

– să se încheie acțiunea de înființare a Camerelor Agricole cu ramificații până la comună sau grupuri de comune;

– la centru, la Ministerul Agriculturii, să existe un serviciu de consultanță, extensie și propagandă agri­colă care să înființeze un „Registru unic“ secret;

– companiile care comercializează semințe, erbicide, insectofungicide, îngrășăminte ș.a. să ofere mostre din aceste produse pentru testare riguroasă, cu plata unui anumit tarif;

– produsele respective se înscriu în Registrul Unic „codificat“ și se repartizează unităților pentru experimentare-testare fără a se cunoaște proveniența lor.

În afară de soiuri (hibrizi) care se produc și în unitățile de cercetare românești, celelalte produse vor fi testate riguros de institutele și stațiunile de cercetări din țară. Soiurile și hibrizii se vor testa în rețeaua ISTIS care va beneficia de suprafața și fondurile corespunzătoare.

Toate unitățile care efectuează testarea vor primi fonduri de la minister și nu de la companiile care le comercializează. Plata directă de la companii creează suspiciuni de subiectivism în rezultatele obținute.

Ne aflăm sub acțiunea economiei de piață, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să ne apărăm fermierii, să le recomandăm să nu folosească decât produsele testate, verificate în condițiile țării noastre și recomandate de noi.

Dările de seamă cu rezultatele testării se trimit la minister, iar serviciul de consultanță le decodifică, le sistematizează și le publică în broșuri și prin revistele de specialitate, pe numele lor adevărat.

Broșurile ajung la Direcțiile și Camerele agricole, care dispun astfel de toate informațiile care vor fi difuzate către fermieri.

Rezultatele respective arată atât efectul asupra nivelului și calității producției agricole cât și costul pe hectar.

Notă: În câmpurile de testare nimeni nu cunoaște cum se numesc (cu adevărat) produsele testate și de la ce companie provin. În acest fel considerăm că se poate asigura o informare corectă a fermierilor.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Gheorghe Alexandru este unul dintre cei mai cunoscuți fermieri din sudul țării, iar acest lucru se întâmplă atât datorită performanțelor agricole, cât și implicării acestuia în diverse proiecte care vizează dezvoltarea agriculturii. Lucrează 3.400 ha în județele Ialomița și Călărași, este membru LAPAR și, întrebat care ar fi sugestiile pentru ca agricultura țării noastre să devină tot mai performantă, fermierul a punctat trei idei principale de care ar trebui să țină cont autoritățile.

Sistemul de irigații

În primul rând, acesta a menționat refacerea sistemului de irigații, dar într-o altă manieră față de cum s-a intenționat până acum. „În ceea ce ne privește pe noi, fermierii, cred că am avea nevoie de sprijin să refacem sistemul de irigații, dar nu începând de la coadă la cap, așa cum s-a procedat. Și vă dau un exemplu: fac parte dintr-o organizație a utilizatorilor de apă și am avut un ajutor nerambursabil pentru repararea sistemului de irigații în valoare de 1 milion de euro pentru vreo 2.000 și ceva de hectare. Am făcut proiectul și am cheltuit o grămadă de bani, am încheiat contractul de finanțare, practic înainte de a începe lucrările și de a primi banii. Numai că hârtiile pentru proiect au durat aproximativ jumătate de an, iar în acest timp aducțiunea de la Dunăre și până la noi a fost devalizată. Deci am făcut un proiect, am cheltuit niște bani, dar fără să mai putem beneficia de acele fonduri, pentru că am fost nevoiți să renunțăm la el. Dar, privind înapoi, cred că a fost decizia corectă pentru că nu s-a mai întâmplat nimic în această privință. Iar când se vorbește de repunerea în funcțiune a sistemului de irigații sau de vreun fel de ajutor privind această problemă ar trebui început cu aducțiunea, cu infrastructura principală a sistemului, pentru că eu ca fermier, dacă aș vedea apa la ușa stației de pompare, cu certitudine m-aș apuca și mi-aș repara singur-sin­gurel rețeaua interioară și până la urmă cred că ar fi obligația mea să o fac. Însă aș face acest lucru dacă aș avea garanția că apa o voi avea la dispoziție în fiecare an. Și, mai mult decât atât, să am siguranța că este de calitate, adusă prin canale bine făcute, betonate și nu de pământ. Drept pentru care nu mai am de gând să mă apuc să modernizez până nu văd canalele betonate. Și eu cred că nu o să mă apuc niciodată, pentru că nu o să le văd!“, a punctat fermierul.

„Fermierii, la mâna altora“

Simplificarea procedurilor pentru accesarea fondurilor europene a fost un alt subiect despre care fermierul din județul Ialomița consideră că autoritățile ar trebui să intervină. Și nu este vorba doar despre birocrație, ci și despre persoanele care se ocupă în acest moment de consultanța în domeniu. „Cred că documentația pentru obținerea fondurilor europene este foarte laborioasă. Eu am lucrat la 2 proiecte de-a lungul timpului, unul pentru cultură mare și altul de irigații, deja amintit, alături de un om cu un caracter deosebit, domnul Chiosea, dar în general pe piața asta sunt multe persoane mai puțin oneste, care fac proiectele doar ca să ia banii fermierilor, fără să vadă dacă se și finalizează proiectul! De aceea mă gândesc că cine stabilește condițiile de accesare a fondurilor ar trebui să realizeze o reglementare despre ce trebuie să facă consultantul, ar trebui să întocmească un fel de chestionar pe care potențialul beneficiar să-l completeze. Dar ar fi necesar ca acest chestionar să poată fi completat de oricine și fiecare să se poată verifica ușor dacă are sau nu punctaj și apoi să-și vadă de treabă. Altfel fermierii sunt la mâna altora“, a mai adăugat Gheorghe Alexandru.

Sprijin pentru mediul rural

Nici persoanele din mediul rural nu au fost uitate. Mai mult decât atât, agricultorul a sugerat ca în fiecare sat să existe o persoană desemnată care să îi îndrume pe gospodari, astfel încât să poată deveni fermieri, dar și o cultură emblemă, așa cum de pildă se întâmplă la Matca. „Pentru locuitorii satelor ar trebui să facă cineva ceva, pentru că mulți sunt numiți fermieri, dar nu mai sunt așa. Ar putea fi, în cazul în care cineva s-ar ocupa să-i învețe cum să facă producție horticolă. Eu cred că aceasta nu se poate face în ferme foarte mari și nu-și găsește locul într-o astfel de exploatație, dar în cele de câteva hectare ar fi cel mai potrivit sector. De aceea spun că cineva ar trebui să-i îndrume, să-i ajute cu bani și mă refer la angajați ai statului care ar putea să se ocupe de acest lucru. Să repartizeze câte un om în câte un sat sau comună, bineînțeles ținând cont de competențele pe care le are fiecare. Și vă dau un exemplu: la Matca se vede din satelit câte solarii sunt, deci se poate face agricultură de performanță și la nivelul gospodăriilor!“, a conchis agricultorul.

Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2017 – pag. 6-7

Nivelul și calitatea recoltelor obținute depind de nivelul tehnologiei aplicate, iar acest nivel este condi­ționat de gradul de pregătire profesională în domeniu al agricultorilor.

Desigur că marile societăți comerciale agricole au specialiști de înaltă clasă (dr. ing. L. Buzdugan, dr. ing. D. Muscă, dr. ing. Gh. Nițu etc.) care aplică cele mai moderne metode agrotehnice și obțin producții la nivelul țărilor din vestul Europei.

Dar ce facem cu cele peste 3,5 mil. de gospodării țărănești individuale care dețin peste 7,5 mil. ha teren, împărțit în peste 30 mil. loturi minuscule? Aceștia nu dispun nici de bani, nici de mecanizare, dar nu au nici cunoștințele necesare pentru a ști ce soiuri (hibrizi) să cultive, ce îngrășăminte și ce pesticide să folosească, cu mențiunea că o bună parte din acești agricultori provin din alte domenii de activitate și nu din agricultură.

Cine se ocupă de aceste milioane de agricultori pentru a-i sfătui ca mai întâi să se asocieze și apoi să practice o agricultură modernă?

Încă de pe la începutul secolului trecut, un inimos ministru al Agriculturii, C. Garoflid, era preocupat de propaganda necesară printre țărani pentru răspândirea celor mai bune mijloace de cultură. El și-a propus să înființeze în acest scop „învățători ambulanți de agricultură‟.

Un alt agronom de frunte al acelei perioade, Marin Chirițescu-Arva, făcând o analiză a perioadei 1900-1935, constată lipsa totală a îndrumării tehnice a producătorilor agricoli. Dar în prezent cine mai este frământat de aceste probleme? A fost cândva ANCA (Agenția Națională de Consultanță Agricolă), dar a fost desființată și aceasta.

Dacă se dorește cu adevărat o intervenție în acest domeniu, în rândurile de față încerc să sugerez câteva din căile ce pot fi urmate. O fac pe baza experienței de peste 20 ani de activitate în extensia și consultanța agricolă. După anul 1990 la INCDA Fundulea s-a înființat primul laborator de extensie din cercetarea agricolă românească de care am răspuns în mod direct.

Acum specialiștii de la nivelul județelor sau centrelor agricole care au această preocupare ce posibilități de documentare au la dispoziție? Fiecare companie care comercializează sămânță, îngrășă­minte, pesticide prezintă broșuri și pliante din care rezultă că produsele lor sunt cele mai bune. Și este firesc să fie așa, nu o să arate că ale altora sunt mai bune.

În asemenea condiții, agricultorul sau chiar consultantul ce criterii de alegere au la dispoziție? Considerăm că cercetarea științifică din agricultură trebuie să devină consultantul Ministerului Agriculturii (MA) în acest domeniu și arbitru corect, imparțial și obiectiv în folosul agricultorilor.

Pentru aceasta însă este necesară o schemă de personal de specialitate, cu orientare în consultanță, angajat la nivelul MA și la județe, precum și în unitățile de cercetare care execută testarea. MA poate stabili regula ca niciun produs (sămânță, îngrășăminte, pesticide ș.a.) să nu fie scos la vânzare în țară până ce nu a fost verificat, experimentat într-o unitate de cercetare agricolă românească.

(Toate firmele care comercializează asemenea produse se înscriu la MA și plătesc o anumită sumă pentru fiecare produs. MA codifică produsele respective și le repartizează la unitățile de cercetare agricolă pe zone care le includ în programul de experimentare și primesc banii necesari de la MA. Aceasta până ce se organizează mai bine asociațiile de fermieri care vor plăti testarea pentru că sunt cei mai interesați de cunoașterea rezultatelor.

Nu este indicat ca firmele din acest domeniu să aibă relații directe cu unitățile de cercetare agricolă.

În prezent, aceste firme finanțează unitățile de cercetare pentru producerea de sămânță, pentru diferite testări. Mai fac și alte intervenții. În astfel de condiții, ce obiectivitate și corectitudine mai poate exista?

De aceea ar fi foarte necesară codificarea produselor astfel:

– pentru erbicide: 101, 108, 103, 100 n; pentru insecticide: 201, 202, 203, 200 n;

– pentru fungicide: 301, 302, 303, 300 n; pentru îngrășăminte 501, 502, 503, 500 n etc.

Aceste coduri se găsesc înscrise în Registrul Unic de la MA și nu sunt cunoscute nici de companiile care le comercializează, nici de unitățile care le testează.

După fiecare an sau ciclu de experimentare, unitățile de cercetare transmit la MA rezultatele obținute iar grupul de specialiști de la MA le decodifică, le trec denumirea comercială corectă, cu rezultatele obținute, le multiplică și le transmit în rețea prin revistele de specialitate. Pentru transmiterea rezultatelor recomandăm tabelele 1 și 2.

Din aceste tabele rezultă și sporurile de producție realizate dar și costul pe hectar pentru a deduce rentabilitatea tratamentului.

În privința soiurilor și hibrizilor recomandați, întrucât și unitățile de cercetare agricolă din țara noastră produc asemenea cultivare, este indicat ca acestea să fie testate de Centrele zonale ale ISTIS care să fie încadrate cu personal suplimentar și suprafața de teren necesară iar rezultatele să fie transmise la MA ca mai sus. Se vor indica cultivarele care s-au comportat cel mai bine în fiecare zonă, cu însușirile acestora privind potențialul de producție, indicii de calitate (gluten, ulei, zahăr etc.) cu rezistență la iernare, secetă, arșiță, boli și dăunători, precocitate, conținutul în apă la recoltare etc.

Companiile care comercializează aceste produse vor transmite și prețul de vânzare. În acest mod se dispune de toate criteriile pentru a face o alegere corectă. La fel ar trebui procedat și cu tractoarele și utilajele agricole care se comercializează în țara noastră. Ele ar trebui mai întâi testate de INMA care le verifică acțiunea asupra însușirilor solului, asupra culturilor, productivitatea, consumul de carburanți și toate acestea aduse la cunoștința cumpărătorilor români, inclusiv prețul de vânzare.

MA mai poate organiza acțiuni demonstrative de tipul celor de la Insula Mare a Brăilei, Diosig, Orezu-Ialomița în care se scot în evidență tehnologiile superioare de cultură.

Organele agricole județene organizează câmpuri demonstrative în zonele apropiate de cultivatori pentru a vedea pe viu ce înseamnă un tratament sau altul, ce înseamnă o tehnologie de cultură profitabilă.

Tabelul 1

Rezultate experimentale privind efectul erbicidelor și insectofungicidelor aplicate

(vezi tabel în revista tipărită*)

Tabelul 2

Rezultatele experimentale privind efectul îngrășămintelor aplicate

(vezi tabel în revista tipărită*)

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 19, 1-15 octombrie 2016 – pag. 20-21

* Pentru informații detaliate abonați-vă la Revista Lumea Satului

Printre milioanele de producători agricoli, o bună parte provin din alte domenii de activitate şi ei trebuie să fie informaţi. Menirea unei bune informări a agricultorilor revine serviciilor de extensie şi consultanţă, care trebuie să se organizeze şi să funcţioneze exemplar.

Îmi exprim aceste păreri bazat pe o bogată experienţă câştigată în cei peste 50 ani lucraţi în agricultură, în unităţi de producţie IAS, SMT şi CAP, precum şi în învăţământul şi cercetarea agricolă, fiind cel care a orga­nizat şi condus primul laborator de extensie din cercetarea agricolă din România de după 1989.

Mai întâi cred că ar fi de precizat ca niciun produs folosit în agricultură – pesticide, îngrăşăminte, soiuri şi hibrizi etc. – să nu poată fi vândut în ţară fără un aviz profesional eliberat de organele Ministerului Agriculturii. Chiar în legătură cu tractoarele, maşinile şi utilajele agricole, înainte de a ajunge pe piaţa românească să fie testate de Institutul Naţional pentru Mecanizarea Agriculturii.

Aceste măsuri sunt necesare pentru o corectă informare a fermierilor, o extensie riguroasă şi o consultanţă obiectivă. Dacă ne referim la pesticidele de care are nevoie fiecare fermier, multitudinea de firme din România oferă tot felul de produse cu diferite denumiri, cu aceeaşi sau altă substanţă activă, cu acelaşi sau cu diferite efecte de combatere şi cu diferite preţuri.

Aceste produse sunt popularizate prin diferite mijloace şi chiar unele publicaţii agricole recomandă fermierilor să se adreseze firmelor distribuitoare pentru a primi detalii despre produsele respective.

Dar toate firmele spun că produsul lor e cel mai bun şi nici nu s-ar putea altfel. De aceea este necesar un arbitru imparţial şi obiectiv care să spună adevărul. Pentru aceste produse arbitrul trebuie să fie cercetarea agricolă românească, unde să ajungă produsele de la toate firmele, dar nu cu finanţare de la firme, ci de la Ministerul Agriculturii sau, în perspectivă, pe măsură ce organizaţiile fermierilor se consolidează, ele să finanţeze aceste testări pentru că ei sunt cei interesaţi de adevăr.

Altfel, nu va fi obiectivitate.  Firmele mai oferă o premiere, mai invită cercetătorii la excursii în străinătate şi se creează obligaţii.

Rezultatele experimentelor, prin organele de extensie ale cercetării, se vor difuza la Minister care, prin serviciile de consultanţă, vor fi aduse la cunoştinţa fermierilor.

Deci fermierul este înştiinţat că, de exemplu, pentru combaterea buruienilor dicotiledonate la porumb se pot folosi produsele x, y, z care asigură combaterea de 90%, 80% şi respectiv 60%, iar costul lor pentru 1 ha este de… Şi atunci fermierul decide, în cunoştinţă de cauză, pe care din aceste produse le achiziţionează, în funcţie şi de starea de îmburuienare a parcelelor sale cu porumb.

Referitor la soiuri şi hibrizi, întrucât unităţile de cercetare agricolă din ţară sunt şi ele producătoare de asemenea cultivare, cel mai indicat ar fi ca testarea acestora să se realizeze de către Centrele zonale ale ISTIS (încadrate cu personal corespunzător şi suprafaţă de teren necesară), iar rezultatele să fie transmise la Minister sau Asociaţia fermierilor care a şi finanţat testarea.

Şi aici fermierii primesc lista cu soiurile (hibrizii) cele mai indicate pentru fiecare zonă, cu însuşirile acestora privind potenţialul de producţie, indicii de calitate (gluten, ulei, zahăr etc.), cu rezistenţa la iernare, la secetă, la arşiţă, la boli şi dăunători, precocitatea etc.

De asemenea, firmele producătoare vor comunica şi preţul de vânzare a produselor respective.

În acest fel va exista garanţia că fiecare producător agricol va folosi ceea ce este corespunzător pentru zona sa, cu tehnologia recomandată şi va obţine cele mai bune rezultate de producţie şi economice.

Produsele testate este indicat să fie prezentate în loturi demonstrative pe care fermierii să le viziteze şi să constate „pe viu“ cele recomandate.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2013

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti