LUCIAN BUZDUGAN, unul dintre cei mai importanți agronomi români, a conferențiat la USV Iași

Lucian Buzdugan, Senior Advisor – Agricultural Affairs în cadrul companiei Al Dahra, care administrează aproximativ 57.000 de hectare în Insula Mare a Brăilei, cea mai mare fermă agricolă din sud-estul Europei, a conferențiat la Universitatea de Științele Vieții ,,Ion Ionescu de la Brad“ din Iași. De meserie inginer agronom, Lucian Buzdugan este un inovator în domeniul tehnologiei agricole și al utilajelor agricole.

Unul dintre obiectivele fermierilor insulari de la Al Dahra AGRICOST este ca în câţiva ani să facă tranziția de la sistemul de cultivare minimum-till la cel conservativ no-till. La această dată, în Insula Mare a Brăilei aproximativ 93% din suprafaţă se lucrează pe minimum-till şi doar pe 7% se aplică tehnologia no-till. Pentru sistemele de lucrări minime ale solului sau fără arătură (zero lucrări) trebuie schimbată gama de mașini cu agregate performante şi de înaltă precizie care, printr-o singură trecere pe câmp, să înfiinţeze culturile direct în mirişte.

Asistăm la o creștere a vulnerabilității solului în timp

Lucian Buzdugan, unul din cei mai prestigioși agronomi ai României, valoarea lui profesională fiind confirmată și recunoscută de fermierii din țară și nu numai, a vorbit în cadrul workshopului de la Iași despre importanța economisirii resurselor prin utilizarea sistemului agricol conservativ.

„Sistemul pe care vi-l propun astăzi nu doresc să-l preluați, ci vreau doar să vă dau de gândit. Tehnologia aceasta a lucrărilor conservative este de mare perspectivă, cu obligația adaptării acesteia la nivelul fiecărei ferme. Noi nu venim astăzi să spunem că așa se face! Cel mai important este faptul că există această posibilitate să folosiți aceste lucrări. Trebuie continuu să avem în grijă, prin lucrările pe care le facem, să asigurăm descompunerea materiei organice din sol și creșterea procentului pe această cale de humus din sol, fiind obligația noastră de căpătâi“, specifică prestigiosul agronom.

În același timp, obligația fermierilor este să asigure hrana, dar și să păstreze resursele pentru generațiile viitoare, mai menționează dr. ing. Lucian Buzdugan.

„Dar, pentru a asigura hrana mai avem o obligație, aceea de a crește humusul din sol, pentru a fi o țară mai bogată și capabilă să dea mâncare suficientă și la alții, diversificată și sănătoasă. Trebuie păstrate resturile vegetale atât în partea superioară a solului, cât și deasupra (...), pentru ca acest humus să fie în condiții optime, microorganismele trebuie să lucreze în condiții optime. Prin lucrarea repetată de arat, asistăm la o mărunțire, destructurare a solului, eu i-aș spune o crustificare, care favorizează formarea crustei, un lucru destul de grav solului“, încheie Lucian Buzdugan.

Fermier ieșean care a mizat pe sistemele conservative ale solului

Florici Daniel, absolvent al Facultății de Agricultură din Iași, este unul dintre puținii fermieri din județul Iași care a mizat pe sistemele conservative ale solului. Tânărul fermier administrează împreună cu tatăl său o exploatație de cca 250 ha în comuna Ion Neculce, județul Iași.

„Cu siguranță fiecare fermier, în ferma sa, va trebui să ia o hotărâre în ceea ce privește prelucrarea solului pentru că noi avem datoria morală să avem grijă de sol, de cum îl prelucrăm pentru că el va da roadele muncii noaste, pe mai departe. Avem datoria morală să producem mâncare pentru populație, deoarece aceasta este preocuparea numărul 1 a întregului Glob, să putem mânca, dar trebuie să producem într-un mod sănătos“, specifică fermierul ieșean.

Solul este un organism viu, trebuie să avem grijă de el

De 2 ani a implementat sistemul minimum-till și pentru culturile de primăvară, dar practică acest sistem de câțiva ani în fermă, rezumându-se doar la culturile de toamnă, respectiv rapiță, grâu și orz.

„2021, a fost un an de excepție, nivelul precipitațiilor a fost destul de abundent și în ambele sisteme am avut rezultate pozitive, dar într-un an precum 2022, când lipsa precipitațiilor a fost foarte acută încă din toamnă, unde am avut sistemul minimum-till, pregătit din toamnă și intrat doar în primăvară cu semănătoarea, am avut o diferență de producție chiar și de 3-4 tone la hectar, ceea ce în anul 2022, după cum bine știți, producțiile au fost foarte mici din cauza secetei, o calamitate extremă, mai ales în zona județului Iași, unde majoritatea fermierilor au obținut producții de la zero până la maximum 3-4 tone la hectar, în funcție de sistemul folosit și nivelul precipitațiilor avute în zona respectivă“, punctează tânărul fermier.

Sistem de cultivare în benzi, strip-till

Ieșeanul crede despre sistemul conservativ că este tehnologia viitorului. „Pe viitor, am în vedere să schimb tehnologia pentru cultivarea platelor de primăvară și să trec în sistemul de cultivare în benzi, strip-till, un compromis între sistemul minimul-till și no-till. Deocamdată, încă nu avem resursele necesare ca să adoptăm sistemul no-till, plus că, în Regiunea din care facem parte, nu avem suficiente resurse și nu avem în primul rând factorul primordial, apa. Nivelul precipitațiilor nu este atât de mare încât să ne putem baza 100%, pe un sistem no-till“, subliniază Florici Daniel.

Evenimentul a avut loc miercuri, 7 decembrie, cu începere de la ora 10:00, în Aula Magna „Haralamb Vasiliu“, organizat cu sprijinul Facultății de Agricultură a USV Iași.

Sistemul convențional vs. sistemul conservativ

Sistemul convențional include obligatoriu arătura cu plugul cu cormană, prin care se inversează stratul de sol lucrat și pregătirea unui pat germinativ bine mărunțit. Principalele sisteme convenționale de lucrare a solului utilizate în condițiile țării noastre sunt: sistemul de lucrări pentru culturile de toamnă, sistemul de lucrări pentru culturile de primăvară, sistemul de lucrări pentru culturile succesive, sistemul de lucrări pentru culturile compromise.

„Sistemul convenţional de lucrare a solului, generalizat în cultivarea plantelor în ţara noastră, cuprinde un număr mare de lucrări menite să realizeze condiţii de viaţă cât mai favorabile pentru semănatul şi dezvoltarea plantelor de cultură. Acest sistem, pe lângă avantajele pe care le prezintă, are efecte remanente şi unele dezavantaje. Astfel, numărul mare de lucrări şi trecerile repetate pe teren cu tractoarele şi maşinile agricole influenţează negativ însuşirile agrofizice (compactarea de suprafaţă şi adâncime, degradarea structurii solului s.a.), agrochimice (solul se acidifiază, scade conţinutul de humus s.a.), agrobiologice (se reduce numărul vieţuitoarelor şi activitatea agrobiologică din sol s.a.), determinând scăderea fertilităţii solului pe termen lung, iar pe terenurile în pantă se accentuează fenomenul de eroziune antropică. Totodată, crește și costul pe unitate produs agricol“, a punctat conf. univ. dr. Denis Țopa, decan al Facultății de Agricultură din Iași.

Sistemele conservative se bazează pe afânarea mai puţin intensă a solului, realizată prin diferite metode, fără întoarcerea brazdei și numai în condiţiile păstrării la suprafața solului a unei anumite cantități de resturi vegetale, fiind considerate din acest motiv strategii ecologice de protecție. „Lucrarea conservativă“ a solului este o expresie generică, care se referă la o mulțime de metode de lucrare, de la semănat direct până la afânarea și mobilizarea întregului profil de sol, excluzând întoarcerea brazdei și arderea miriștii, permițând menținerea resturilor vegetale pe suprafața solului sau aproape de suprafața solului şi/sau păstrarea afânată și granuloasă a suprafeţei solului, în scopul reducerii eroziunii şi a îmbunătățirii relațiilor solului cu apa.

În funcţie de gradul de acoperire a suprafeţei solului cu resturi vegetale, de intensitatea și modul de afânare a solului, sistemele de lucrare conservative sunt clasificate în cinci categorii majore, și anume: fără lucrare de afânare, lucrare de afânare în benzi, lucrări de afânare pe verticală, lucrare de afânare în biloane, lucrare de afânare redusă. Fără lucrare, expresie sinonimă cu: semănat direct, sistem cu mulci, sistem în miriște, sistem ecologic, zero till, no-till.

Beatrice Alexandra MODIGA

Agricultura conservativă (AC) este un mod de agricultură care conservă, îmbunătățește şi utilizează mai eficient resursele naturale printr-un management integrat al resurselor disponibile, combinate cu stimuli externi. Sistemul agricol conservativ defineşte oricare sistem tehnologic destinat economisirii resurselor (energetice, materiale, umane, financiare), precum şi reducerii sau chiar eliminării factorilor agresivi ce determină şi/sau intensifică orice formă de degradare a solului sau a altor componente ale mediului, comparativ cu sistemul convenţional.

Sistemele conservative de lucrare a solului utilizează resturile culturii premergătoare pentru a proteja solul şi a conserva umiditatea. Ele sunt imitaţii naturale ale protecțiilor realizate de om împotriva forţelor distructive ale precipitaţiilor şi vântului şi au ca potenţial o măsură excelentă de combatere a eroziunii terenurilor agricole. Agricultura conservativă contribuie la crearea şi depozitarea materiei organice în sol, fiind o metodă importantă de sechestrare şi conservare a carbonului.

Sistemele de lucrări neconvenționale (minime) s-au extins datorită avantajelor pe care le prezintă față de sistemele clasice de lucrare.

Principalele avantaje ale sistemelor de lucrări minime sunt următoarele:

- conservarea și ameliorarea însușirilor fizice ale solului – prin reducerea numărului de treceri ale agregatelor agricole pe suprafața solului se evită distrugerea structurii și scăderea conținutului în humus; de asemenea, se reduce gradul de tasare a solului, care se manifestă prin scăderea valorilor densității aparente, rezistenței la penetrare și creșterea porozității totale, de aerație, a permeabilității pentru apă, a schimbului de gaze. Comparând umiditatea solului lucrat prin tehnologia convențională și prin lucrări minime s-a constatat un plus de umiditate în cazul utilizării variantelor cu lucrări minime, pe adâncimea 0-15 cm, suficient pentru a asigura creșterea și dezvoltarea plantelor pentru perioade scurte de secetă, de două-trei săptămâni. Creșterea cantității de apă infiltrată și reținută, cuplată cu reducerea evaporației, creează un mediu favorabil pentru creșterea și dezvoltarea plantelor.

- reducerea fenomenului de eroziune – prin reducerea numărului de lucrări și a intensității acestora se contribuie la reducerea eroziunii provocate de apă și vânt. Pe terenurile în pantă, lucrarea solului fără întoarcerea brazdei constituie un mijloc foarte eficace de reducere a eroziunii hidrice și a cantității de sol transportat în aval, în special după efectuarea lucrărilor de bază executate după premergătoare timpurii. De asemenea, resturile vegetale, tocate și încorporate superficial, contribuie la reducerea cantității de apă scurse și a pierderilor de sol prin eroziune eoliană.

- costuri mai scăzute – practicarea sistemului de lucrări neconvenționale (minime), cu număr redus de treceri, determină importante scăderi ale costurilor de producție și, implicit, prețuri mai mici ale produselor agricole, fapt care se realizează datorită reducerii consumului de combustibil la umiditatea de suprafață. În cadrul sistemului convențional, lucrările de pregătire a patului germinativ reprezintă, în mod obișnuit, 30-40% din totalul cheltuielilor aferente unei culturi, iar în cadrul sistemului minim acestea se reduc cu 60-75% față de cele înregistrate în cadrul sistemului convențional de lucrare a solului. De asemenea, volumul total al lucrărilor necesare pentru pregătirea patului germinativ și semănat se reduce în condițiile utilizării sistemului minim de lucrare cu 45-55%, determinând o creștere a productivității muncii și a suprafeței care poate fi lucrată de un fermier.

- flexibilitatea în executarea semănatului – condițiile climatice pot întârzia efectuarea lucrărilor de pregătire a patului germinativ, a semănatului sau plantatului în cadrul sistemului convențional de lucrare, însă sistemul minim oferă oportunitatea executării acestor lucrări într-un timp foarte scurt, imediat ce se poate intra pe teren, fără a necesita o umiditate corespunzătoare a solului și vreme bună pentru fiecare lucrare în parte. Solurile lucrate în sistem minim asigură, în același timp, o mai bună traficabilitate pentru utilajele agricole la executarea semănatului, aplicării erbicidelor și la recoltare.

- utilizarea mai eficientă a irigațiilor – sistemul de lucrări minime ale solului asigură o utilizare mai eficientă a apei de irigare, care este mai bine conservată în sol. În acest fel se reduce necesarul de apă și se reduc costurile pentru irigare.

- conservarea solului – prin reducerea fenomenului de eroziune, restituirea materiei vegetale solului, menținerea stratului de mulci la suprafață, sistemul de lucrări minime contribuie la protecția agroecosistemelor, conservarea acestora și menținerea echilibrului în natură.

Beatrice Alexandra MODIGA

Adaptarea este cheia în orice domeniu, în agricultură fiind însă esențială pentru a merge mai departe. Dotarea cu utilaje și echipamente agricole adaptate culturilor pare să nu mai fie suficientă pentru că trebuie luate în calcul și schimbările climatice, provocări destul de dificile, cu efecte pe termen lung.

În ultimii ani, fermierii au început să se adapteze inclusiv la schimbările climatice aplicând rezultatele cercetărilor ce au în vedere reducerea efectelor acestor modificări de climă. Unul dintre aspectele pe care se concentrează fermierii este acumularea apei în sol. De asemenea, conservarea apei în sol este un alt aspect pentru care aceștia aplică soluțiile date de specialiști. De pildă, specialiștii NHR Agropartners recomandă câteva direcții pentru ca rezultatele să fie cele așteptate.

  • Toate lucrările trebuie făcute rațional, în perioada optimă, cu evitarea trecerilor inutile pe teren, a tasării solului și a lucrărilor care favorizează evaporarea apei. Cât mai puține treceri pe sol, cu utilaje cu anvelope late sau cu șenile, când umiditatea este optimă și în niciun caz când este exces de umiditate. De altfel, specialiștii recomandă șenile pentru tractoare și combine agricultorilor profesioniști tocmai pentru că acestea garantează efectuarea lucrărilor agricole necesare chiar și în cele mai grele condiții, mai ales acolo unde pneurile nu reușesc să facă față.
  • După recoltare este nevoie să se facă imediat o lucrare superficială de dezmiriștire. De ce trebuie să se facă imediat? Ei bine, această procedură are rolul să spargă crusta, să distrugă buruienile, acestea fiind foarte mari consumatoare de apă. De asemenea, această lucrare are rolul să favorizeze răsărirea buruienilor și samulastrei, care pot fi controlate fie mecanic, fie chimic.
  • Renunțarea la arătura cu răsturnarea brazdei și aplicarea unor tehnologii cu număr redus de lucrări sau chiar cu lucrări minime. Se poate folosi cu succes scarificarea, cu productivitate mai mare și cu consum mai redus de combustibil, lucrarea solului cu organe de lucru tip daltă până la o adâncime de 25-35 cm, pregătirea patului germinativ doar până la adâncimea de semănat, mașini combinate care efectuează mai multe lucrări într-o singură trecere, lucrarea solului în benzi înguste de câțiva centimetri în care să intre brăzdarul de semănat (strip till), semănatul direct sau în mulci. Alegerea unei tehnologii ce constă în lucrarea pământului pe fâșii – strip till – are multiple beneficii. În primul rând, utilajul trece o singură data. De asemenea, atunci când se va semăna, semănatul se va realiza odată cu tăierea paielor de la suprafață, cu afânarea pământului și cu plasarea îngrășământului din patul germinativ – în cazul în care se dorește acest lucru, firește.
  • Tocarea și împrăștierea pe sol a resturilor vegetale (mulcirea) sunt importante atât pentru reducerea evaporării apei cât și pentru aportul de materie organică pentru creșterea fertilității solului.
  • Folosirea îngrășămintelor organice și a lucrărilor care contribuie la creșterea calității și fertilității solului,
  • Crearea de perdele forestiere de protecție, care formează un microclimat favorabil, opresc vânturile care usucă solul, rețin zăpada și contribuie la menținerea umidității în sol.
  • Irigarea, pentru cei mai norocoși care au la îndemână sisteme de irigare. Aceasta trebuie făcută în mod rațional, fără exagerare, care poate duce la sărăturarea și scăderea fertilității solului. Probabil, repararea și întreținerea sistemelor de irigații existente, poate un parteneriat pentru construirea altora noi, întreținerea canalelor trebuie să devină o preocupare de moment a fermierilor, până la realizarea sistemelor de irigații la nivel național. De exemplu, NHR Agropartners colaborează cu doi producători pentru a oferi soluții integrate pentru sisteme de irigații și suntem oricând la dispoziția fermierilor pentru a lucra împreună în găsirea celei mai bune soluții pentru aceștia.
  • În cazul în care nu se înlocuiește arătura, nivelarea și tăvălugirea arăturii sunt esențiale pentru acumularea, reducerea evaporării și păstrarea apei în sol. Tăvălugirea după semănat mărește contactul între semințe și sol, îmbunătățind germinarea și elimină aerul din stratul superficial al solului care poate favoriza evaporarea apei. Tăvălugirea de primăvară ajută la spargerea crustei și la realizarea contactului mai bun între rădăcinile plantelor și sol, mai ales la culturile „descălțate“ datorită eroziunii eoliene sau prin scurgerea apei din ploi sau din topirea zăpezii.

„Fermierii trebuie să găsească soluțiile optime care se pretează cel mai bine condițiilor specifice din ferma lor și să aibă curajul de a încerca soluții verificate atât în România cât și în alte țări și care se aplică de zeci de ani în diferite zone ale lumii. Suntem convinși că agricultura își va schimba fața și tehnologiile trebuie adaptate noilor condiții din ce în ce mai aspre“, explică dr. ing. Florin Neacșu, director general adjunct al NHR Agropartners.


Simona Nicole DAVID

Prin desțelenirea unei pajiști sau prin desființarea unei sole amelioratoare din graminee și leguminoase perene, care a durat 3-4-5 ani, se poate observa o structură măzărată în care regimurile aerohidric, termic și de nutriție sunt optime pentru creșterea și dezvoltarea plantelor, iar procesele de humificare/mineralizare se mențin în echilibru.

Unirea componentelor elementare de praf și nisip din sol în agregate structurale stabile o realizează complexul coloidal argilo-humic saturat cu cationi de calciu. Aceasta presupune ca solul să fie asigurat în permanență cu materie organică, iar aceasta să fie încorporată până la 12-15 cm adâncime pentru a avea asigurate condiții aerobe de descompunere cu formarea de humus și elemente nutritive.

Un sol se consideră bine structurat când peste 55% din agregate au diametrul cuprins între 0,25 și 7 mm. În solul bine structurat componentele apă din spațiile capilare și aer din cele necapilare se găsesc în raport de 2/3 apă și 1/3 aer. În astfel de sol porozitatea și permeabilitatea sunt optime, iar materia organică se descompune treptat și continuu.

Solul cu structură glomerulară stabilă este capabil să acumuleze și să păstreze cea mai mare parte din precipitațiile căzute. Chiar și în cazul ploilor repezi, torențiale, pe solul cu structură, cu foarte bun grad de afânare, apa se poate infiltra ușor. Pierderea apei prin evaporare în aceste soluri este împiedicată de vaporii de apă existenți în spațiile dintre glomerule care constituie un tampon, un mulci natural.

În solul fără structură, prăfuit, porii sunt astupați de praf și apa din precipitații nu se poate infiltra, ci băltește sau se scurge provocând eroziunea solului. Rezultă că este foarte important ca prin toate mijloacele să se asigure o bună structurare a solului și să fie evitați toți factorii care duc la distrugerea structurii solului.

Agregatele structurale sunt rezistente la distrugere când conțin 4-6% materie organică, 25-45% argilă și ioni de Ca și Mg.

Din precipitațiile căzute într-un sol structurat se infiltrează 85%, iar în cel fără structură sub 30-40%. Capacitatea de reținere a apei de către sol este considerată unică atunci când reține 300-500 mm și este mare când reține 900-1.200 mm.

După cum se știe, prezența materiei organice în sol are capacitatea de a reține cu 20% mai multă apă, iar humusul de 4-5 ori mai multă.


Sunt necesare o serie de măsuri pentru menținerea structurii hidrosolubile precum:

– asigurarea a cel puțin 10 t materie organică pe an;

– asolamente cu prezența solei amelioratoare;

– solul lucrat cât mai puțin și numai la umiditatea optimă;

– la lucrări trebuie folosite agregate ușoare și complexe care efectuează mai multe lucrări la o trecere și care să nu exercite presiune asupra solului mai mare de 0,6 daN/cm2.


Pe stratul 0-90 cm, când s-au reținut 100-150 mm apă, poate rezista 1-2 luni la secetă. Cantitatea de apă utilă pe stratul 0-100 cm este insuficientă când este sub 600 t/ha, este mică la 1.000-1.400 t/ha și este mare la 1.700-2.000 t/ha. Din precipitațiile căzute într-un interval de timp se infiltrează 64,4% în solul afânat, structurat, și numai 9,2% în cel neafânat.

Cele de mai sus ne demonstrează rolul solului afânat, structurat în acumularea și păstrarea apei în sol, apă care constituie factorul limitativ al producției agricole.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

În majoritatea zonelor agricole din țara noastră primăverile au devenit tot mai secetoase, cu vânturi uscate care scot apa din stratul superficial al solului. De aceea este necesar ca pentru culturile de primăvară și în special pentru cele din urgența I terenul să fie pregătit din toamnă. La intrarea în iarnă, solul trebuie să fie afânat, mărunțit și nivelat, situație în care în primăvară se zvântă cu 7-10 zile mai devreme, putând însămânța culturi din urgența I în mustul zăpezii.

La desprimăvărare, solul trebuie să fie lucrat cât mai puțin sau deloc pentru a asigura conservarea apei.

În solul afânat brăzdarele semănătorilor pot pătrunde ușor la 2-4 cm, adâncime la care se însămânțează majoritatea semințelor din urgența I (cereale de primăvară, lucernă, trifoi, sfeclă, linte, năut, muștar, rapiță, in etc.). Pentru cele însămânțate mai adânc este necesară o singură lucrare cu combinatorul, până la adâncimea de semănat, efectuată în aceeași zi.

Însămânțarea timpurie asigură răsărirea explozivă și uniformă a plantelor, creșterea viguroasă și ocuparea terenului pe care-l protejează și înăbușă buruienile, iar fenomenele de polenizare și fecundare au loc înainte de apariția secetei și arșiței.

Plantele premergătoare pentru culturile de primăvară se recoltează în perioada de vară sau de toamnă. După recoltarea culturilor de vară se efectuează imediat o lucrare de dezmiriștit cu grapa cu discuri care mărunțește și amestecă resturile vegetale cu stratul superficial al solului formând un fel de mulci. În acest mulci sunt create condiții pentru răsărirea buruienilor și a samulastrei, asigurând un covor verde care protejează solul, evită levigarea nitraților, reduce gradul de îmburuienare și asigură cantități importante de masă vegetală pentru fertilizarea solului. Când se realizează umiditatea necesară, se execută arătura care încorporează masa vegetală de 12-15 cm, adâncime pentru descompunerea aerobă cu formarea de humus și substanțe nutritive.

În situația când în sol se găsesc straturi impermeabile acestea trebuie distruse pentru a asigura o bună permeabilitate a apei. Când stratul impermeabil se găsește în orizontul arabil (hardpan) poate fi distrus cu plugul prevăzut cu scormonitori care afânează 10 cm sub fundul brazdei. Dacă se găsește la 35-45 cm se lucrează cu cizelul, iar dacă se găsește la 60-70 cm se distruge cu scarificatorul.

Lucrat în acest fel, solul înmagazinează în plus 700-800 mc/ha apă, peste 100 kg/ha azot și de 3-5 ori mai mult fosfor.

După recoltarea culturilor de toamnă (porumb, floarea-soarelui, soia ș.a.) se execută o lucrare cu grapa cu discuri pentru mărunțirea tulpinilor, după care se ară cu plugul în agregat cu grapa stelată până la adâncimea la care se scot bolovanii. Dacă plugul nu are dispozitiv pentru grapa stelată, cel târziu a doua zi, când solul este încă reavăn, se grăpează.

În situația când în mod greșit s-a lucrat când solul este uscat și rezultă bolovani sau umed și rezultă brazde „curele“ acestea nu trebuie mărunțite folosind utilaje precum grapa rotativă care transformă agregatele structurale în praf. Se așteaptă mai multe etape de umezire-uscare, de îngheț-dezgheț care favorizează mărunțirea naturală a solului, fără a distruge agregatele structurale. În acest caz se execută grăparea terenului în ferestrele iernii și la desprimăvărare solul este corect afânat, mărunțit și nivelat, favorabil însămânțării în condiții optime.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Apa, în condițiile schimbărilor climatice și a frecvenței tot mai mari a secetei pe teritoriul țării noastre, a devenit factorul decisiv al producțiilor agricole. În buna gestionare a apei provenite din precipitații lucrările solului au un rol important prin asigurarea gradului de afânare care să realizeze o bună înmagazinare și conservare a apei.

Pierderile de apă din sol pot avea loc în următoarele situații:

  • când solul este tasat-compactat și deține vase capilare fine până la suprafața solului, prin care are loc ascensiunea apei și pierderea ei prin evaporare la suprafața solului;
  • când solul este prea afânat, bolovănos, se intensifică circulația aerului (bolovanii măresc de 2-3 ori suprafața de evaporare), aer care antrenează apa din sol și o elimină;
  • când terenul este denivelat și expune o suprafață mărită atmosferei, pierderile prin evaporare vor fi proporționale cu suprafața expusă (în medie cresc cu 30-50%);
  • cresc pierderile în funcție de gradul de îmburuienare.

Sarcina agricultorilor este să găsească mijloace pentru limitarea acestor pierderi și acestea se găsesc în fiecare lucrare a solului astfel:

  • lucrarea de dezmiriștit trebuie să se efectueze imediat după trecerea combinei, când terenul mai păstrează o anumită umiditate. Resturile vegetale tocate de combină și împrăștiate uniform pe teren, prin trecerea grapei cu discuri, care lucrează la 8-10-12 cm adâncime, continuă mărunțirea și amestecarea lor cu stratul superficial al solului, făcând un fel de mulci care facilitează înconjurarea în sol a apei provenite din precipitații și împiedică pierderea ei prin evaporare. La determinările efectuate în toamnă s-a găsit 19,5% în parcela dezmiriștită și 11% în cea nedezmiriștită;
  • lucrarea de arat are un rol important în creșterea capacității de înmagazinare a apei în sol. În cadrul rotației culturilor are loc variația adâncimii arăturii, prevenindu-se astfel formarea straturilor impermeabile. Plugul lucrează în mod obligatoriu în agregat cu grapa stelată care are rolul de mărunțire, nivelare și o ușoară așezare a solului, reducând astfel pierderile de apă prin evaporare. În cazul când se lucrează cu pluguri reversibile care nu sunt prevăzute cu dispozitiv pentru grapă, este obligatoriu ca imediat sau cel târziu a doua zi să se efectueze o lucrare de grăpat.

La determinările de umiditate, în parcelele corect arate în vară s-au găsit 800 tone de apă în plus față de terenul nearat.

  • lucrarea de pregătire a patului germinativ, în special pentru culturile de primăvară, trebuie să se efectueze numai până la adâncimea de semănat și cu organe active care nu răscolesc solul. Terenul corect pregătit din toamnă, în primăvară se zvântă cu 7-10 zile mai devreme și pentru culturile cu semințe mici, din urgența I, se poate intra direct la semănat, fără pregătirea patului germinativ, evitând pierderile de apă.

Dacă încep să apară buruienile anuale, se va trece cu grapa cu colți sau cu sapa rotativă care distruge buruienile în curs de răsărire sau abia răsărite, situație în care se pot pierde până la 3 mm de apă din sol.

În cazul folosirii combinatorului, printr-o singură trecere, până la nivelul de încorporare a seminței, se pot pierde până la 6,2 mm din apă.

În niciun caz nu trebuie folosită grapa cu discuri care vântură solul la adâncime mai mare, provocând pierderi de 12,8 până la 28 mm din apa din sol.;

  • lucrarea de prășit contribuie la reducerea pierderilor de apă prin combaterea buruienilor și prin evaporare la suprafața solului. Este indicat ca organele active (cuțitele) ale cultivatorului să fie cât mai plate pentru a nu răscoli solul și să fie cât mai bine ascuțite pentru a nu tăia buruienile pe dedesubt, la mică adâncime. Prin aceasta se întrerupe capilaritatea , iar buruienile rămase la suprafața solului constituie un strat izolator, un fel de mulci care împiedică evaporarea apei.

Determinările de umiditate efectuate în luna mai au înregistrat pierderi mari de apă prin evaporare de 4,9 mm/zi în parcela neprășită și 1,8 mm/zi în cea prășită.

Este la îndemâna fiecărui agricultor ca, prin lucrări în perioada optimă și de bună calitate, să asigure înmagazinarea în sol a întregii cantități de apă provenită din precipitații și să împiedice  pierderea ei prin infiltrare în adâncime, peste nivelul de creștere a sistemului radicular al plantelor, prin scurgeri la suprafața solului, greu permeabil, și prin evaporare la suprafața solului, fără strat izolator și mai ales prin consumul de către buruieni.

Prof. dr. ing Vasile POPESCU

Cultivatorii din țara noastră sunt conștienți de faptul că factorul minim care determină nivelul și calitatea recoltelor este APA.

Din acest punct de vedere teritoriul țării este împărțit în trei zone:

  1. Zona semiaridă (secetoasă), în care media precipitațiilor anuale este de 350-500 mm, iar nivelul evapotranspirației potențiale este 700-800 mm, deci un deficit de 200-450 mm.
  2. Zona subumedă, în care nivelul precipitațiilor este de 500-600 mm, iar evapotranspirația potențială 650-700 mm, cu un deficit de 50-200 mm.
  3. Zona umedă, cu 600-1.000 mm precipitații anuale și evapotranspirația potențială 550-700 mm, în care nu sunt necesare irigațiile.

În primele două zone, care cuprind cea mai mare parte a suprafețelor agricole, realizarea unei agriculturi competitive se poate asigura numai cu ajutorul irigațiilor.

Cum deocamdată suprafețele amenajate pentru irigat sunt reduse, rămâne ca preocupare de primă importanță pentru toți cultivatorii întreprinderea măsurilor care pot asigura acumularea și conservarea apei în sol, a fiecărei picături de apă din precipitații.

În acest scop solul trebuie să fie menținut afânat, mărunțit și nivelat pentru a asigura o bună permeabilitate astfel încât, în 24 de ore, apa să poată pătrunde până la 1 m adâncime.

Permeabilitatea solului este socotită insuficientă când apa pătrunde la mai puțin de 3 cm/oră, este bună la 7-10 cm/oră și este prea mare la peste 50 cm/oră deoarece apa se infiltrează la adâncime mai mare decât nivelul de înrădăcinare a plantelor. În situația când în sol se găsesc straturi imper­meabile care constituie obstacole în calea apei, sunt necesare măsuri de afânare a acestora, astfel:

- când stratul impermeabil se găsește la 25-30 cm (hardpanul) este necesară arătura cu plugul prevăzut cu scormonitori care afânează solul, sub fundul brazdei, pe adâncimea de 10-12 cm;

- când se găsește la 60-70 cm, se lucrează cu scarificatorul.

În astfel de condiții, pe 0-150 cm se pot acumula în sol 4.500 m3/ha de apă.

Capacitatea de reținere a apei în sol este socotită mică între 300 și 500 mm, mijlocie când reține 500-900 mm și mare la 900-1.200 mm.

Capacitatea maximă pentru apă este 59% în solul afânat, 46% în solul așezat și 38% în cel com­pactat.

Capacitatea de apă utilă, pe stratul 0-100 cm, este socotită insuficientă când este sub 600 m3/ha, mică la 1.100-1.400 m3/ha și mare la 1.700-2.000 m3/ha.

De menționat că materia organică din sol are capacitatea de a reține cu 20% mai multă apă, iar humusul poate reține de 4-6 ori mai multă apă, putând amâna efectele secetei cu două săptămâni.

Când pe stratul 0-90 cm solul a reținut 100-150 mm apă, poate rezista la două luni de secetă.

Este foarte importantă apa reținută în sol în sezonul rece atât pentru culturile de toamnă cât și pentru cele de primăvară.

Media precipitațiilor pe 50 ani în zona Fundulea, în sezonul rece (octombrie-martie) este de 379,5 mm, cantitate satisfăcătoare dacă este bine gestionată.

Experiențele demonstrează că într-un sol cu structură glomerulară, corect afânat, se infiltrează 85% din precipitaţii şi 15% se pierd prin scurgerea la suprafaţă, prin evaporare, pe când în solul fără structură se infiltrează 35-40%, iar restul se pierde. Este foarte important ca apa să se infiltreze în sol în cantitate cât mai mare.

Referindu-ne în primul rând la zăpadă, ar fi de dorit ca aceasta să fie susţinută în totalitate pe teren, să nu fie spulberată.

Fiecare 10 cm strat de zăpadă aduce 300 m3/ha apă. De reţinut că 1 mm de apă acumulată în sol în sezonul rece echivalează cu 3 mm din vară.

Ideal ar fi să se beneficieze de prezenţa perdelelor forestiere de protecţie care pot reţine zăpada în strat uniform şi prin topirea treptată se infiltrează în sol.

În lipsa perdelelor se pot folosi alte mijloace ca: valuri de zăpadă create cu pluguri speciale, parazăpezi din baloţi de paie sau din câte 2-3 rânduri de tulpini de porumb, sorg, floarea-soarelui etc., distanţate la 20-25 m.

În ultimul timp se practică sistemul culturilor verzi care, menținându-se peste iarnă, pot acumula peste 97% din zăpadă sau se topește treptat și pătrunde în sol.

Dacă s-au realizat aceste măsuri de acumulare a apei, tot atât de importante sunt și măsurile de conservare a apei în sol.

Să fie evitate toate acțiunile care pot duce la pierderea apei, cât mai puțin răscolit solul.

Un strat protector de mulci din materie organică sau mulci natural poate reduce pierderile de apă de 3-4 ori. De asemenea, temporizarea topirii zăpezii prin fâșii îndesate cu un tăvălug sau prin împrăștierea de paie, pleavă, rumeguș.

Pentru a avea o situație exactă a rezervei de apă din sol nu trebuie să ne ghidăm după cantitatea de precipitații căzută, ci să se facă analize de laborator după care se calculează cu formulele:

  • U = Ug x Da x H
  • Ug = % de apă rezultat la laborator
  • Da = densitatea aparentă (g/m3)
  • H = adâncimea pe care se face analiza (cm)
  • Ex. U = 21 x 1,3 x 120 = 3.276 m3/ha

Prin urmare, la intrarea în iarnă terenul să fie afânat, mărunțit și nivelat, apt să poată primi întreaga cantitate de apă din precipitații.

La desprimăvărare se va proceda astfel:

- culturile din urgența I care se însămânțează la 2-3 cm adâncime vor fi însămânțate direct pentru că brăzdarele semănătorii pot pătrunde la această adâncime;

- în cazul când au început să apară buruieni anuale, se va trece, mai întâi, cu grapa cu colți reglabili care dislocă ușor buruienile mici, în curs de răsărire;

- pentru culturile însămânțate mai târziu și la adâncime mai mare se va pregăti patul germinativ cu combinatorul care să lucreze numai până la adâncimea de semănat;

- nu se va folosi grapa cu discuri în primăvară care răscolește pământul, cu mari pierderi de apă.

Prof. dr. Ing. Vasile POPESCU

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti