Foarte multe business-uri au plecat și de la nevoile familiei, iar o afacere cu animale de fermă pleacă și de la posibilitățile existente, adică teren disponibil, adăpost, climă sau piață locală de desfacere. Aura Larisa Popean din comuna Cătina, județul Cluj, are aproape 14 ani și spune că este foarte pasionată de animale, iar pornirea unei afaceri în zootehnie de către părinții săi în urmă cu mai bine de 15 ani a fost lozul câștigător în familia sa.

A început doar cu două oi

Tânăra dispune de la părinți de întregul atașament față de meseria pe care a ales să o practice încă de la o vârstă foarte fragedă. De fapt, a crescut printre animale și nici nu-și putea închipui că va face altceva în viaţa de adult decât ceea ce face în prezent.

„Ferma noastră a luat naștere acum 20 de ani. Părinții mei s-au mutat împreună într-o casă din satul Valea Caldă și au început să crească animale. Tatăl meu, muncind din greu, și-a mărit turma de oi. Peste câțiva ani a fost nevoit să mai vândă din ele, deoarece nu îi era ușor să se ocupe singur de fermă, dar fiind în floarea vârstei a vrut să meargă mai departe. Și-a mai cumpărat oi și a ținut mieluțe de la acestea. În prezent avem mai bine de 200 de oi, dorindu-ne pe viitor să mărim efectivul de animale. Noi ținem oi Țurcane; acestea au o lână deasă și bogată, pe care o tundem începând cu luna mai. Această rasă de oi fată și câte doi miei, sau câteodată chiar trei. O astfel de investiție este destul de scumpă, deoarece ca să ai hrană pentru ele trebuie să investești mulți bani în furaje și nutreț. Încă din copilărie, tatăl meu s-a ocupat cu oile, iar eu i-am călcat pe urme. În fiecare zi îl ajut pe tatăl meu cu cel mai mare drag“, punctează clujeanca.

Produsele principale – brânza și urda – se vând mai greu, toate s-au scumpit, iar despre lână nici nu poate fi vorba, este folosită doar pentru uz casnic.

„Vindem carne de miel și produse din laptele obținute de la oi. Acestea sunt destul de scumpe în ziua de azi. De exemplu, kilogramul de carne de miel este 25 de lei, iar laptele de oaie este peste 6 lei litrul. Lâna o folosim la boande, pieptare sau țoale“, adaugă Aura Larisa Popean.

Cu toate dificultățile întâmpinate, tânăra clujeancă este optimistă. Mai mult, ea îi îndeamnă pe cei din generația ei să se implice în astfel de afaceri.

„Primul meu sfat pentru cei care aleg zootehnia este că trebuie să aibă iubire față de animale și față de ceea ce fac. De asemenea, trebuie să le placă munca și să fie harnici. Pe viitor îmi doresc să cresc și să dețin cât mai multe oi. Dorința mea este de a-l ajuta pe tatăl meu în gospodărie. Peste câțiva ani, îmi doresc să îmi văd ferma mai bogată, adică mai plină de oi și chiar și cai“, încheie Aura Larisa Popean din comuna Cătina, județul Cluj, o tânără crescătoare de oi.

Beatrice Alexandra MODIGA

Vasile Marian Asoltanei, un ieșean din Vânători, a lăsat mirajul străinătății pentru turma sa de oi, rasa Țurcană. Despre ce este vorba? Mai jos... am pregătit un material cu un crescător de-al locului, de pe plaiuri moldovenești.

Moștenire de suflet, de familie...

„De mic copil mă ocup de oierit, dar am făcut o pauză în momentul când le-am vândut și am plecat în străinătate. Ulterior, în urmă cu doi ani am hotărât din nou să las definitiv străinătatea și să mă întorc acasă și să reiau vechea pasiune. În prezent, am un efectiv de 500 de oi, rasa Țurcană, și am ales această rasă pentru că oile sunt mai rezistente și mai ușor de întreținut. De asemenea, se pliază mai bine și în cazul unui efectiv mai mare de animale în fermă, în comparație cu alte oi care sunt gingașe și mai puțin rezistente la intemperii“, specifică crescătorul ieșean.

Și anul acesta în ferma de la Vânători a fost secetă, dar cu toate acestea a fost un an bunișor, până în prezent, adaugă într-un ton optimist crescătorul de oi. 

„Un pic ne-a deranjat seceta, dar am trecut cumva. Prețul mielului la mine în fermă anul acesta a fost de 15 lei/kg, am făcut export cu miei la arabi, poate alții au obținut un preț mai bun, dor la mine atât a fost“, adaugă Vasile Marian Asoltanei.

L-am întrebat: „Cât de costisitor este să ai grijă de o oaie?“ „Este foarte costisitor“, îmi răspunde acesta.

„Toată ziua trebuie să fii cu turma în fermă, timpul liber s-a cam dus, deci ești cam legat de mâini și de picioare. Pentru a supraviețui în zootehnie trebuie să ai și teren agricol, arendat sau propriu, pe care noi, de exemplu, cultivăm cereale și furaje, dar mai sunt perioade când mai și cumpărăm hrană pentru animale. Încercăm să mergem mai departe, poate să mai mărim efectivul sau să rămânem așa, dar să mergem înainte, dacă ne ajută și statul un pic mergem înainte, dacă nu... cum lucram noi mai demult nu se mai poate la cât este de scump totul, costurile sunt foarte mari, cum munceau bătrânii noștri odinioară, fără pic de subvenție, acum așa nu se mai poate trăi“, încheie crescătorul de oi Vasile Marian Asoltanei.

Beatrice Alexandra MODIGA

Crescători de ovine și caprine, producători locali și zeci de persoane au participat în luna septembrie a.c. la Podu Iloaiei, la Târgul Crescătorilor de Animale din Iași, ediția a II-a, ce s-a desfășurat în incinta Colegiului Tehnic „Haralamb Vasiliu“ Podu Iloaiei.

În cadrul evenimentului au fost organizate workshopuri prin intermediul cărora instituții publice cu activități în sectorul agricol au prezentat informații privind: înregistrarea animalelor; subvențiile acordate de stat crescătorilor de animale, precum și ce fonduri europene pot fi accesate pentru zootehnie.

Târgul Crescătorilor de Animale din Iași a fost organizat de Direcția pentru Agricultură Județeană Iași, în colaborare cu Primăria Orașului Podu Iloaiei, cu Colegiul Tehnic „Haralamb Vasiliu“ Podu Iloaiei, Universitatea de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași și cu Asociația Crescătorilor de Ovine și Caprine „Tradiția Moldovei“ Iași.

Evenimentul, unic în județul Iași, a fost dedicat crescătorilor de animale din județ și a avut ca scop prezentarea de rase de animale și rezultate de producție, degustarea și valorificarea de produse locale, prezentarea noutăților din domeniul creșterii animalelor, dar și realizarea unui schimb de experiență între participanți.

targ de oi

Bogdan Bulat, președintele Asociației Crescătorilor de Ovine și Caprine „Tradiția Moldovei“ Iași:

„La noi creșterea oilor este pasiune, este suflet sau hobby, dacă vreți. Din cadrul Direcției Agricole Iași aici avem undeva la o sută de mii de capete de ovine și caprine. Noi, în cadrul Asociației, dispunem de cca 37.000 de capete pentru că suntem în perioada în care facem contractele pentru anul următor și asta ar fi suma mamelor aflate în Controlul oficial al producțiilor din județul Iași.“

Seceta, dar și temperaturile ridicate le-au creat ceva probleme crescătorilor de ovine și caprine din județul Iași, adaugă Bogdan Bulat, președintele Asociației Crescătorilor de Ovine și Caprine „Tradiția Moldovei“ Iași.

„Seceta a scumpit hrana pentru animale, dar în ceea ce privește în furajul păios, fân, dar, dacă este să vorbim despre cereale, prețul este un pic mai mic decât anul trecut.“

Totodată, organizatorii au urmărit, prin intermediul acestui eveniment, și promovarea și încurajarea consumului de produsele locale. În acest sens a fost amenajată o stână în care s-a pregăti, după metoda tradițională, urdă.

Fotoreportaj de Beatrice Alexandra MODIGA

Ciobanul Tudorică păstorește o fermă de producție de ovine din rasa Țigaie, situată în zona comunei Balta Doamnei, județul Prahova, cu o capacitate de aproximativ 1.800 de capete. La o primă vedere, am zis că fermierul se bucură din plin de produsele rezultate în urma exploatării oilor: lână semifină, carne, lapte. Dar lucrurile nu stau deloc așa…

Oile sale sunt animale relativ ușor de crescut, nu sunt pretențioase cu privire la tipul de hrană și au o rezistență crescută la boli și la zonele unde precipitațiile sunt foarte mari. Anul trecut a fost mai secetos, prețurile mai mari, dar, cu toate acestea, ciobanul Tudorică nu s-a împrumutat la bănci pentru a le cumpăra furaje. „Când m-oi împrumuta, le și vând. Un bătrân din sat mi-a dat un sfat: pentru 500 de oi, 500 de milioane să ai economisiți la CEC, pentru că nu se știe când vei avea un an mai greu și trebuie să treci peste necaz. Oile pe care le am le țin și cu biscuiți Eugenia“, spune fermierul. Pășunea oferă cel mai ieftin furaj.

„De Paște nu am vândut. Nu am stricat mieii din cauza pieilor“

„De trei ani de zile nu le mai mulgem pentru că nu mai este forță de muncă. Creștem miei și vindem o dată pe an la arabi“, ne împărtășește Tudorică metoda găsită în momentul de criză. O altă strategie folosită pentru a eficientiza producția este renunțarea la a mai sacrifica miei, din motive obiective: „De Paște nu am vândut. Nu am stricat mieii din cauza pieilor. Dacă tai, trebuie să jupoi, rămân cu ditamai stivă de piei, ce fac? Așa, îi dau vii la Constanța.“

Oile din rasa Țigaie produc o lână fină, ce poate fi folosită la confecționarea păturilor și a stofelor mai groase. Dar acestea sunt doar amintiri din Epoca de Aur. „Acum, toți ciobanii stau cu stavilă de lână, nu ne întreabă nimeni. Pe timpul lui Ceaușescu, când plecau cei care le tundeau, erau verificați să nu înfășoare lână pe foarfece, să o fure“, povestește cu nostalgie Tudorică, care este convins că în alte țări lâna nu este un calvar pentru ciobani.

Acesta ne-a povestit că a fost împreună cu alți fermieri într-o excursie organizată de ministrul Agriculturii de la vremea respectivă, Valeriu Tabără, în Franța, cu prilejul unei expoziții. A vizitat ferme, fabrici, a fost foarte frumos. Dar recent, în timp ce se uita la televizor, Tudorică a revăzut locurile de atunci, în cadrul unui reportaj în care se prezenta o tehnologie nouă de plantat în solarii. „Săpau niște șanțuri, puneau lână, apoi pământ și plantau răsadul de roșie. Rezultatul este unul de excepție, fructele erau de calitate. Am zis să pun și eu câteva fire, ca un experiment. Nimeni nu s-a născut deștept.“

Cât privește viitorul ciobăniei în România, ciobanul nu mai este tot așa de optimist. „I-aș mulțumi lui Dumnezeu să fim sănătoși, să trăim. Tinerilor nu le mai place la oi, dar oaia e bună și banii nu au miros. Asta e treaba“, conchide acesta.

Anca LĂPUȘNEANU

Exportul mieilor este mai profitabil decât vânzarea lor pe piața internă, consideră mai mulți crescători din județul Botoșani, care au preferat să dea animalele intermediarilor în loc să le sacrifice pentru piața internă. Prețul mediu al mieilor în viu preluați pentru export a ajuns la 17-18 de lei pe kilogram.

Frații Maxim și cele 600 de oi, rasa Karakul

Vasile Maxim, un tânăr 25 de ani, creşte peste 600 de oi în ferma pe care o deține împreună cu fratele său în comuna Știubieni, județul Botoșani. Are pregătiți pentru comercializare puțin peste câteva sute de miei, pe care i-a hrănit cu porumb, lucernă şi paie de grâu. A încercat pe piața locală în perioada Paștelui, dar cererea a fost mică, așa că speranța rămâne piața arabă.

„Eu de mic copil am văzut la tatăl meu pasiunea aceasta față de animale, mi-a plăcut și de aceea o moștenesc și eu. Este o pasiune foarte frumoasă și sperăm să o putem duce mai departe. 2022 a fost un an foarte greu, secetă mare, s-au scumpit toate cu cca 50%. Pe 1 martie au început fătările în fermă noastră și încă nu s-au terminat, iar anul acesta am vândut mielul cu 18 lei/kg în viu, iar în carcasă cu 35 lei/ kg. Avem furaje proprii, dar mai și cumpărăm, când nu ne ajung. Efectivul cel mai mare pe care l-am avut de-a lungul timpului a fost de 800 de oi, iar în prezent avem 600 de oi, rasa Karakul. Sperăm pe viitor să mărim efectivul de animale. Rasa aceasta este mai plăcută, așa am prins drag de ele“, încheie Vasile Maxim, crescător de oi karakul din județul Botoșani.

„Cât ne țin mâinile să muncim, muncim!“

Un alt crescător tânăr, în vârstă de 23 de ani, care alege exportul către arabi este Velentin Chelariu, din comuna Santa Mare, județul Botoșani. Acesta spune că la fel au procedat toți crescătorii de ovine din zona Botoșaniului, pentru că le este mai avantajos decât să abatorizeze și apoi să vândă carcasa la un preţ greu de acceptat de către majoritatea clienților.

„În acest moment am un efectiv de 350 de oi, cu tineret aproximativ 400 de capete, rasa Karakul. Anul acesta fătările s-au prezentat bine, mai spre sfârșit a fost greu, când a venit ninsoarea la sfârșitul lui aprilie. Anul acesta prețul mielului a ajuns undeva la 17 lei/kg în viu. Am vândut doar în perioada Paștelui. Mai așteptăm, mai bine îi vindem pe toți odată, spre sfârșitul anului. Oricum arabii plătesc mai bine. 2023 a avut un început bun, dar pe parcurs mai vedem, anul trecut ne-am descurcat mai greu, a fost un an secetos, o iarnă dificilă în ceea ce privește nutrețul, furajele, dar ne descurcăm. E plăcerea acesta de a crește animale, dar cât ne țin mâinile să muncim, muncim!“

După perioada Paștelui există o cursă contracronometru printre crescătorii de animale în găsirea unor cumpărători cărora să le dea efective mari de miei. Cu cât trece timpul, cu atât scad șansele de a obține un preț convenabil. Totodată, crescătorii de ovine care scapă acest tren al vânzărilor pentru export, prin intermediari, se tem că spre toamnă vor fi nevoiți să vândă cârlanii la prețuri extrem de mici.

Beatrice Alexandra MODIGA

Când sună trenul în gara Vaslui, se aude până la Ion Țibireac acasă, la Muntenii de Jos. Acesta este un crescător adevărat în vârstă de 74 de ani, care iubește oile de când avea 8 ani. În urmă cu 10 ani, efectivul său de animale număra 5.000 de oi și 305 tăurași, dar în prezent a redus efectivul la doar 400 de oi, rasa Karakul, din lipsa forței de muncă și a vremurilor...

Ferma unde se fac simțiți anii bătrâneții

„Totul a început de la vârsta de 8 ani: vecinii aveau oi, noi nu aveam, am vândut doi cai, apoi am cumpărat în jur de 60 de oi! Am avut până la 5.000 de oi, 1.800 de miei și 305 tăurași în urmă cu 10 ani, dar în prezent am ajuns la un efectiv de 400 de oi, rasa Karakul, brumării și negre. Mi-a plăcut această rasă pentru că oile sunt mult mai frumoase decât celelalte, dar și pentru producția de lapte, care este în funcție de cum le selectezi; eu am oi Karakul care îmi dau și un kilogram de lapte; dacă nu ar avea lapte, nu ar crește mielul. Eu când am treabă, nici nu-mi este foame! Întâi fac treabă, mă duc la animale și, până nu le văd sătule, nu mănânc nici eu. Iar în zootehnie, dacă nu ești atent și te lași pe baza altuia să-ți facă treabă, falimentezi. Eu stau între ele și tot parcă nu sunt mulțumit“, își începe crescătorul vasluian fila de poveste.

A intrat în producție, ca agricultor, de la vârsta de 8 ani, iar la 74 de ani spune că niciodată nu a dus lipsă de forță de muncă ca acum, motiv pentru care nici nu a vândut mieii anul acesta!

„Niciodată nu m-am gândit să renunț! Oamenii buni au plecat în străinătate, sunt plătiți mai bine, noi nu-i putem plăti ca în afară. Am rămas mai mult aceia cărora le place șprițul, stau 3-4 zile sau o săptămână, pleacă, apoi vin alții. Acum, în perioada Paștelui, nu am tăiat niciun miel, nu am oameni cu cine să mulg oile, dar în zona Vasluiului se vinde în viu cu 17-18 lei/kg, iar până la toamnă scade prețul. Forța de muncă este cea mai mare problemă“, adaugă vasluianul.

Crescătorul vasluian, sancționat cu 600 de milioane de Direcția Muncii

Ion Țibireac este de părere că statul ar trebui să intervină și să subvenționeze sectorul zootehnic, ca urmare a lipsei ciobanilor și a exodului acestora.

„Mi-a venit control de la Direcția Muncii și mi-au găsit trei oameni în fermă, zilieri.

Mi-au dat amendă 600 de milioane, câte 200 milioane de persoană. Am făcut contestație, mi-au contopit două amenzi, dar una mi-a rămas. Mi-au zis să angajez oameni, eu le-am spus să-i angajeze ei, că eu îi plătesc, că ei azi vin, mâine pleacă, ba mai iau și cojocul și căciula, dacă nu ești atent mai iau și un miel în spinare și pleacă! Ar trebui statul să subvenționeze sectorul zootehnic. De exemplu, la 300 de oi să fie un cioban care să primească câte 2.000 lei cel puțin. Îi mai dau eu încă pe atât, dar să stea la oi. El preferă să meargă în străinătate, acolo câștigă mai mult, dar eu nu am cum să-i dau mai mult, trebuie să vând oile. Un cioban ajunge să mă coste pe lună 2.500 lei, plus mâncare, țigări, băutură, cazare. Într-adevăr, e greu și pentru ei.“

Rasa Karakul, căutată de arabi

Ion Țibireac a avut dintotdeauna Rasa Karakul de Botoșani și a făcut bani buni de-a lungul timpului.

„Eu am făcut bani de la oi, am vândut 12 ani material de prăsilă. Dădeam miei la selecție și de pe un berbecuț de prăsilă luam două vaci cu tot cu viței. Rasa Karakul o caută arabii, au său mult la coadă. Dacă nu le-am vinde arabilor mieii, cu subvenția pe care o primim ar trebui să renunțăm la oi de tot. Un berbec se duce la 120-130 kg, la vârsta de 3-4 ani, iar oaia la vârsta de 3 ani ajunge la cca 90 kg până la 100 kg. Din păcate, în țara noastră mulți nu mănâncă carne de miel, nici de oaie, dar care mănâncă o dată, mănâncă și a doua oară, este doar o concepție. Și laptele de oaie este mai gras ca laptele de vacă sau de capră“, specifică acesta.

„Anul 2022 a fost rău pentru noi, pentru Vasluiul nostru!“

Pe lângă ferma de animale, cunoscutul crescător de oi din județul Vaslui are și 100 ha cultură mare.

„Am aproximativ 100 de hectare teren arabil, 60 ha de lucernă, semăn porumb, ovăz. Previziunile pentru anul 2023 par a fi promițătoare. 2022 a fost un an foarte prost, nu am avut ploaie, porumbul nu s-a făcut, lucerna a fost puțină, dar ne-am descurcat cum am putut, am mai avut provizii din anii din urmă, a fost rău pentru noi, pentru Vasluiul nostru!“

Fără subvenție în anii următori, rămâne pământul pârloagă

În comparație cu efectivul de animale care a fost în anii ’90, în prezent abia dacă mai este un efectiv de 20%, adaugă fermierul.

„După Revoluție am fost la București cu cei de la Direcția pentru Agricultură Vaslui, au zis să meargă și un țăran la o ședință la Cotroceni. Încă de atunci am spus: „Domnule președinte, subvenționați medicamentele, că bântuie râia și păduchii în oi și o să rămânem fără animale în țară!“ Atunci am primit răspunsul scurt cu... nu există fonduri la bugetul de stat și nu ne pot ajuta. Din păcate, de câțiva ani buni efectivele de animale au scăzut drastic. După cum se vorbește că e posibil să nu mai dea nici subvenția în anii următori, rămâne pământul pârloagă, iar animalele vor dispărea“, încheie Ion Țibireac, unul dintre cei mai prosperi crescători de oi din județul Vaslui.

Beatrice Alexandra MODIGA

În satul Horlești, din comuna Rediu, județul Iași, Petru Omușoru face ciobănie cu spor și pasiune de cca 40 de ani. În perioada de dinaintea Paștelui i-am făcut și noi o vizită La Stâna Omușoru, astfel am aflat că are 600 de oi, un efectiv redus de la 1.300 anul trecut, și două rase, Karakul și Țurcană.

„Povestea mea cu ferma de oi nu pot spune că este de când m-am născut, dar oricum de la o vârstă mai tânără. Când m-am apucat aveam în jur de 40 de oi, care au rămas de la părinți, rasa Karakul, iar în prezent am un efectiv de 600 de oi, două rase, 200 Karakul și 400 Țurcane. Plăcerea mea a fost de a crește oi, vorba aceea astăzi 10, mâine 20, poimâine 30, altceva nu prea ai ce face la țară. Am optat pentru rasa Karakul pentru că era o perioadă când pielicele se căutau și aveau valoare. În plus, acesta era specificul zonei noastre, iar în prezent am mers pe rasa Țurcană pentru că se întreține mult mai ușor și produce mult mai mult lapte“, adaugă Petru Omușoru.

IMG 7913

În momentul când i-am făcut și noi o vizită era spre sfârșitul lunii martie. Astfel am aflat că fătările erau finalizate aproape de 100%, în jur de 450 de miei. Cât va costa kg de carne miel în viu sau în carcasă aflăm chiar de la crescătorul ieșean.

„Oile au fătat bine, au fost date la montă mai târziu, nu am avut furaje pentru că anul trecut a fost secetă și ca să le cumpărăm hrană nu ne-am permis. Le-am adus pe câmp la 1 martie. Mieii au greutatea de la 6 la 9 kg, am și mai mici pentru sacrificare. Kilogramul de miel anul acesta cred că o să fie 40 lei, după cheltuielile pe care le-am făcut noi. Acest preț ar fi mulțumitor, dar nu știu cum va fi pentru cumpărător. În acest moment am 450 de miei, care ajung atât pe piața națională, cât și pe cea internațională. Acum kilogramul în viu este între 18 și 25 lei; pe perioada verii cred că prețurile vor fi mai mici“, specifică ieșeanul.

„Nu mai avem furaje!“

Anul trecut a fost foarte greu pentru crescătorii de animale deoarece a fost secetă mare, iar statul nici nu prea îi ajută, adaugă crescătorul din comuna Rediu.

„La doi ani consecutivi de secetă, statul nu ne-a ajutat cu nimic, iar subvențiile nu ni le dă la timp. La ora actuală noi nu am luat subvenția, avem o schemă la ecologic și încă nu ne-au băgat banii în cont. Nu mai avem furaje, seceta se vede, încă nu plouă și suntem obligați să ieșim la câmp pentru că nu mai avem cu ce le întreține acasă. Pentru 2022 preconizăm să fie mai bine, să fie un an mai bun, dar pe moment nu se vede anul bun pentru că nu plouă.“

IMG 7940

Zootehnia, o știință exactă

Petru Omușoru este de părere că pentru tinerii din ziua de astăzi este greu să studieze zootehnia pentru că în agricultură pașii sunt foarte grei.

„La noi în România este o agricultură foarte lentă, nu avem o agricultură accelerată astfel încât tinerii să vină înspre agricultură sau spre zootehnie. Eu acum nu m-aș apuca de zootehnie pentru că este foarte greu. Ca să faci zootehnie trebuie să fii detașat, să îți placă prea mult animalele ca să poți să le ții. Dacă le ții doar pentru bani nu merită. Greu a fost tot timpul, dar mi-a plăcut, nu prea am stat la tânguială să văd când e greu și când e ușor. Noi tot am sperat că o să fie mai bine, de la un an la altul. Anul trecut am avut un efectiv de 1.300 de oi, dar am împuținat, am redus la jumătate din lipsa furajelor, dar și a oamenilor; este o problemă mai mare ca oricare, dacă nu ai oameni să lucreze, nu ai ce face, aici e ca la matematică, dacă nu știi, nu te apuca, dacă nu știi tabla înmulțirii, nu te duci la piață“, încheie crescătorul de oi din județul Iași.

Beatrice Alexandra MODIGA

Crescătorii de ovine încep să își facă primele calcule privind prețul mieilor în acest an. Ciobanii spun că fătările la oi deja au început în anumite zone, decurg bine, iar în acest an mieii vor atinge până la Sărbătorile Pascale greutatea optimă pentru vânzare. Fie că vând direct de la stână sau în spații special amenajate din piețe, pentru carcasă, crescătorii de ovine și-au făcut deja o idee privind prețul pe care îl vor cere de Paști.

În contextul inflației mari și a creșterii prețurilor la alimente, și masa de Paște va fi mai scumpă în acest an. Desigur, mai sunt circa 3 luni până la Sărbătorile Pascale, dar costurile mâncării se majorează continuu. Crescătorii de animale anunță astfel prețuri mai mari față de anul trecut pentru carnea de miel. Ei precizează că nu au încotro și trebuie să vândă mai scump ca urmare a creșterii costurilor la cereale și inputuri, astfel că trebuie să își acopere cheltuielile și să mai facă și profit. În anul 2023, Paștele ortodox va fi sărbătorit pe 16 aprilie, iar cel catolic pe 9 aprilie.

Investiție de 50.000 lei pentru un efectiv redus de Țurcane breze

Andreea Florentina Acsinciuc din comuna Vața de Jos, județul Hunedoara, ne spune că a crescut printre oi.

„Am avut prima dată Țurcane oacheșe, bucălăi și băle. În urmă cu 4 ani le-am vândut și am început cu doar două oi Țurcane breze, dar cu timpul le-am înmulțit, am mai achiziționat, iar în prezent avem un efectiv de 70 de Țurcane breze. Ne-am axat pe această rasă datorită faptului că producția de lapte este mai mare ca la celelalte Țurcane. Și greutatea mieilor la fătare este mai mare în comparație cu mieii de la celelalte varietăți. Majoritatea mieilor îi vindem în alte zone, berbecuții mai precis, iar mieluțele le păstrăm pentru reproducție. Această varietate de oi sunt puțin mai pretențioase, dar trebuie neapărat hrană bună și condiții, mai ales pe timpul iernii și în timpul fătărilor. Investiția ne-a costat până în prezent undeva la 50.000 lei, iar un asemenea exemplar poate să intre 1.000 și 5.000 lei, chiar și mai mult. De toată ferma mă ocup eu împreună cu soțul. Pe viitor am vrea să ne extindem și să ajungem la un efectiv de 250 oi mame. Prețul mielului anul aceasta va fi undeva între 20-22 lei kg în viu și în jur de 40 lei/kg/carcasă“, spune crescătoarea.

Lipsa forței de muncă rămâne primordială

Din județul Hunedoara ajungem în județul Constanța, în comuna Adamclisi, la ferma crescătorului Ștefan Mocanu, care se ocupă cu creșterea oilor de la vârsta de 11 ani.

„Am 20 de ani de ciobănie, am plecat de la un efectiv de 70 de capre și o mieluță care sugea la capre; acum am un efectiv de 450 capre și 500 de oi, lucrăm în familie și avem și doi ciobani. De la an la an este tot mai greu din mai multe cauze: lipsă de oameni, fermierii mari nu ne lasă pe miriște, islazul comunal se ară și nu se ia nicio măsură, statul nu ne ajută la timp. Anul trecut am dat 7 lei la tuns / oaie și apoi i-am dat foc; laptele îl dăm la Olympus de 9 ani, cu un preț de nimic. Îmi doresc să le înmulțesc, să ajung măcar la vreo 1.000 de oi și 500 capre, dar nu avem cu cine, nu sunt oameni, din ce în ce este tot mai greu, din toate punctele de vedere. Toate s-au scumpit anul acesta. Dacă anul trecut a fost 30 lei / kg / carcasă și 15 lei / kg în viu, la Paște sperăm să ajungem 35 / kg / carcasă și 20 lei / kg / viu, altfel nu mai putem merge înainte“, adaugă hunedoreanul.

Un alt crescător este Ionel Dobrea din comuna Vetrișoaia, județul Vaslui, care deja a pus la vânzare 180 de miei, rasa Țigaie, și zice că cere prețul de 20 lei / kg în viu, dar nu știe dacă acest preț este unul corect și nici nu a apucat să se consulte cu colegii de breaslă.

Costi Totto din Cluj-Napoca este de părere că în țara aceasta nu o să fie niciodată ciobanii și fermierii uniți pentru că sunt foarte mulți care trăiesc din asta și nu au ce face, iar acest lucru strică piața. „Spre exemplu, eu am 150 de femele, dacă este preț bun vând, dacă nu, nu! Dacă fermierii ar fi uniți s-ar schimba lucrurile! În Anglia, Turcia, Germania, Franța, prețurile la carnea de miel încep de la 10-15 euro / kg“, adaugă crescătorul.

Beatrice Alexandra MODIGA

Ardelean Nicolae Răzvan din localitatea Sânnicolau Român, județul Bihor, deține un efectiv de 670 de ovine din rasa Țurcană și spune că în calitatea de tânăr crescător întâmpină multe dificultăți

„La noi oieritul este moștenire de familie. După absolvirea liceului, tata mi-a dat 150 de oi pe care le-am înmulțit și le-am prăsit după posibilități. Au trecut de atunci 10 ani, dar, dacă ar fi să o iau iar de la început, nu cred că aș mai face-o.“

A optat pentru rasa Țurcană datorită calităților ei mult superioare altor rase, mai ales în ceea ce privește rezistența la clima din România. Este o rasă despre care spune că îți dă după cum îi dai, de aceea trebuie să existe un sistem de furajare strict care să fie respectat zi de zi, adaugă tânărul crescător bihorean.

„După încheierea perioadei de pășunat încep cu o rație zilnică de cereale (porumb, orz, triticale), care crește până ajunge la o rație de 1-1,5 kg pe zi și o masă de fân sau lucernă. După fătare, oile trec la două mese de lucernă pe zi, iar perioada de furajare este de aproximativ 120-140 de zile, în funcție de venirea primăverii.“

Problema cea mai mare pentru crescătorii de ovine este că nu există o piață sigură, mărturisește Ardelean Nicolae Răzvan.

„Noi facem investiția de pe un an pe altul, știm cât investim, dar nu știm dacă o să ne scoatem investiția și aici nu mă refer la pierderi naturale, care sunt inevitabile, mă refer la piața de desfacere a produselor, în special mielul și telemeaua. Prețurile variază de la o zi la alta, ceea ce a dus la lichidarea multor ferme de oi. Cel mai bun exemplu pentru noi a fost anul 2022, când în primăvară am început cu un preț cât de cât bun, de 19-20 lei / kg pentru miei în viu, dar oferta aceasta nu a ținut foarte mult; imediat după perioada Sărbătorilor Pascale, prețul a început să scadă, ajungând în luna iunie la 11 lei/kg în viu și chiar mai puțin în unele cazuri. Am fost printre puținii care au dat o parte din miei în luna aprilie cu prețul de 19 lei/kg, la o medie de 28 de kg.“

Toate s-au scumpit considerabil anul trecut: kilogramul de porumb era 1 leu, iar anul acesta este 1,5 lei/kg, adaugă crescătorul.

„În 2022 ne-am scos investiția și atât. Problema cea mai mare este de acum înainte, dacă prețul mieilor nu ajunge la 18-20 de lei/kg, o să vă zic sigur că nu mai putem rezista pentru că, indiferent de toată dragostea și moștenirea de tradiție, până la urmă este o afacere și nu poți face o afacere în care pierzi doi, trei ani la rând.“

 Sprijinul cuplat în sectorul zootehnic (SCZ) este singurul sprijin considerabil, dar și acesta, spune crescătorul, îl împarte în mare cu registrele genealogice. „Ajutoarele Naționale Tranzitorii pentru sectorul vegetal și zootehnie (ANTZ) sunt nesemnificative, iar pentru pășuni am ajuns să plătim chiria pe hectar mai mult decât este subvenția, fiind doar un filtru prin care primăriile încasează subvențiile pe pășuni.“

În momentul de față, ca tânăr fermier, acesta spune că nu are curaj să-i îndrume pe cei care se gândesc la o afacere în acest sector.


„Viitorul nu știu ce o să ne rezerve, dar, dacă piața nu se mișcă în cel mai scurt timp, cred că eu unul nu o să mai pot rezista, o să renunț la tot ceea ce înseamnă tradiție și o să mă orientez spre altceva.“


„Subvențiile sunt cum sunt, dar nu acoperă nici 10% din costurile de întreținere.“


Beatrice Alexandra MODIGA

Crescătorii de oi și capre se confruntă cu mari probleme în găsirea celor dispuși să se angajeze ca ciobani. Proprietarii de animale nu mai găsesc personal, chiar dacă le dau 3.000 de lei în mână. Ciobanii cu experiență au plecat în străinătate pe un salariu mult mai mare și condiții mai bune. Care sunt motivele și cum văd fermierii lipsa forței de muncă din acest sector aflați în articolul de mai jos.

În ultima perioadă, tot mai mulți proprietari ai turmelor de animale fac eforturi mari pentru găsirea unui cioban serios, care să aibă grijă de o turmă de animale, în schimbul unei locuințe cu condiții foarte bune și a unui salariu decent. Cert este că o astfel de meserie este pe cale de dispariție, de la condițiile vitrege de muncă invocate de ciobănași, până la un salariu de subzistență, fără o carte de muncă. Toate acestea îi fac pe mulți să aleagă drumul străinătății.

Ciobănia e pe ducă... Oaia are 100 de secrete

„Care sunt ciobani și au oile lor ori sunt la oi de ani mulți“, este de părere Ioan Suciu, un crescător de ovine din Făgăraș, Brașov.

„Există cei care merg la oi câte o lună, două, trei. Nu sunt ciobani decât foarte puțini, o fac de forță majoră, nu de plăcere, pentru un ban sau o sticlă de rachiu. Din urmă nu mai vine nimeni care practică această meserie; puțini tineri se mai îndreaptă către oierit. Când nu or mai fi aceștia, care mai știu din trecut despre oi, s-a dus ciobănia! Oi vor fi, dar în garduri nepăzite! Și mulți dintre proprietarii de oi nu au habar de animale, ce să învețe ciobanii de la ei? Sunt destui cu oi care nu știu să mulgă, tundă, curețe, sau să păzească o oaie! Se uită la o oaie ca curca-n lemne! Oaia are 100 de secrete și nu are cine să le mai învețe.“

Pe cont propriu...

Realitatea este că o parte dintre proprietari preferă să facă totul în familie, să se descurce pe cont propriu, spun că este mult mai rentabil. De această părere este și Natalya Miksha, din Timișoara.

„Să ai cioban înseamnă să fii sluga lui, să stai după el să dea la animale apă, să le ducă la păscut, nu să le țină la umbră, să-i gătești și să-i plătești o grămadă de bani. Eu singură îmi îngrijesc cele 400-500 capre, eu le mulg, eu le pasc, eu fac brânza. Doar vara este nevoie de ajutor la muls și atât. Acum instalăm gard electric și voi fi o doamnă, o să am timp și de odihnă la prânz, și de casă, și de copii. Nu costă gardul electric cât costă ciobanul pe o singură lună, doar nervi consumați cu ei. De exemplu, aparatul de muls de 6 posturi costă sub 5.000 lei. Trebuie angajați 1-2 oameni din sat care au familie, casă, să vină negreșit la muls, de 2 ori pe zi, împreună cu unul din proprietari, și în rest program lejer, rânduială lângă stână.“

De cealaltă parte, proprietarii turmelor se plâng că ciobanii pleacă după câteva zile de muncă pentru că viața la stână e grea. Unii stau doar până văd primii bani. Cu această situație se confruntă și Simon Marian Biba, din Gura Siriului, Brașov. Cu toate că oferă un salariu de 3.000 de lei/lună, acesta ne mărturisește că ciobanii fug de fermele de capre în favoarea celor de ovine.

„Este extrem de greu! Aproape imposibil! Foarte greu se găsește un cioban, am 100 de capre, ofer un salariu de peste 3.000 de lei și tot nu găsesc om bun. Păi de aceea nu găsesc eu oameni, că stau unii pe 1.500 lei pe lună la 400 de oi, munciți până nu mai puteți, la 100 de capre vă e frică, vă mănâncă caprele? Eu am curajul să dau și banii înainte, dar să fie om capabil“, mărturisește crescătorul.

Fără o pensie, este greu la bătrânețe!

Greu nu le-ar fi dacă ar fi plătiți mai bine sau să li se facă o carte de muncă, este de părere Marian Marian din Romina, Caraș-Severin.

„Să beneficieze și ei de o pensie, că majoritatea ciobanilor la bătrânețe ajung bolnavi din cauza statului prin ploaie, vânt etc. și, fără o pensie, este greu.“

Cu subvenția din ziua de astăzi, toți spun că se numesc crescători. Dar, dacă vrei să crești oi, trebuie să cunoști meserie de cioban, este de părere Petru Niță din Boroaia, Suceava.

„Cei care au avut ciobani au în continuare, cei care nu au, nici nu o să aibă pentru că ciobanii nu mai sunt ce erau odată, care mai sunt își văd de treaba lor, acolo unde sunt, nu umblă din târlă în târlă. Crescătorii le promit marea și sarea și, când își cer drepturile, îi bat sau le dau bani mult mai puțini. Mulți ciobănași au pățit așa, au ales să nu mai meargă la oi și au plecat în străinătate, că trebuie să trăiască cumva. În plus, au rămas și cam puțini.“

Doar o experiență turistică?

Fie că rămân în țară, fie că merg în străinătate, ciobanii ar putea oferi și o experiență turistică. România, alături de alte 8 țări, cere ca obiceiul transhumanței să fie înscris în patrimoniul cultural imaterial al umanității. Astfel, oamenii ar putea călători odată cu turmele, ar vizita stâne și ar putea afla mai multe despre meșteșugul oierilor.

Beatrice Alexandra MODIGA

Alexandru Alin Pașaniuc din comuna Țibănești, județul Iași, este un tânăr crescător de ovine, cu un efectiv de 500 capete. În 2019 acesta s-a întors din străinătate și a început să facă din materia primă obținută produse din cheag natural. Problema forței de muncă, scumpirea combustibilului și a furajelor l-au ambiționat și mai mult pe ieșean și intenționează să deschidă cu ajutorul fondurilor europene un laborator de procesare a brânzeturilor.

Fără un efectiv suficient de mare, nu te menții pe piață

„Am început cu un efectiv de 50 de capete, ulterior am mai achiziționat oi și capre, iar în prezent avem un efectiv de cca 500 de capete. Rasa de la noi din fermă este predominant Țurcană. Încercăm de doi ani să facem și ameliorarea rasei, achiziționând berbeci cu certificat de origine. Sperăm să ajungem la un nivel genetic cât mai înalt pentru a obține produși de calitate din această specie, care sunt rezistenți la boli, dar și la vremea mai puțin favorabilă“, ne mărturisește crescătorul ieșean.

Tânărul din Țibănești spune că a ales această rasă mixtă pentru că nu sunt necesare condiții speciale pentru a putea întreține un efectiv mai mare de animale. „Pentru că celelalte rase au nevoie de condiții deosebite, nu putem să ținem multe animale. Eu îmi doresc să cresc efectivul de animale pentru că îmi place acest sector și, în al doilea rând, consider că, dacă nu ai un efectiv suficient de mare, nu reușești să te menții pe piață. Piața cărnii din România este foarte puțin dezvoltată, majoritatea produșilor se duc către export în țările arabe și, neavând un efectiv mare, nu poți încheia un contract serios cu o persoană din afara României.“

Cei mai mulți bani se duc spre producția de fân

În acest an crescătorul ieșean a avut costuri de producție mult mai mari față de alți ani. „A fost un an secetos și s-a scumpit foarte mult combustibilul. Scumpirea motorinei, în general, face să fie mai mare prețul mielului pentru Paște. Avem costuri mult mai mari pentru a produce fân, acolo se duc cei mai mulți bani, iar în ceea ce privește cerealele, dacă ne raportăm la anul trecut, am achiziționat cereale la cca 0,90 de bani/kg. Anul acesta prețul a ajuns să fie de 1,5 lei/kg. Noi, din păcate, nu putem să dublăm prețul mielului pentru că vindem local și nu există putere de cumpărare. Costul de întreținere pe iarnă, pe perioada de stabulație la o oaie, este undeva între 250-300 lei/cap de animal, ceea ce este mult, mai ales dacă ne raportăm la câștigul pe care îl ai de la un miel de 10 kg. Dacă noi o să-l vindem cu 35-40 lei/kg, costul acesta nu acoperă nici mâna de lucru, nu mai vorbim de furaje, fân, cereale și porumb“, specifică Alexandru Alin Pașaniuc.

Mulsul mecanizat nu este rentabil în cazul oilor

Una dintre problemele cele mai mari din acest sector este lipsa forței de muncă. „Efectiv, nu găsim oameni ca să putem merge înainte. Eu sunt un fermier care a încercat mulsul mecanizat, dar nu este rentabil. La un număr de animale atât de mare durează foarte mult mulsul, chiar dacă este mecanizat. Am făcut o sală de muls portabilă, doar că nu și-a dovedit eficiența. Să mulgem 400 de oi dura în jur de 3 ore și jumătate, aproape 4 ore. Este foarte mult și de aceea am ales tot mulsul manual, doar că este foarte greu să găsești un cioban bun, să știe să mulgă, să fie responsabil pentru ceea ce face. Probabil pe viitor voi ține oile doar pentru a obține miei pe care să îi vindem la export, în august. Piața brânzei este vastă, este loc pentru toată lumea, niciodată nu rămânem cu produsul nevândut. Produsul nostru se vinde la poarta fermei, nu en gros, ci ajunge direct la consumatorul final.“

Laborator de procesare a brânzeturilor, cu ajutorul fondurilor europene

De curând, Alexandru Alin Pașaniuc a accesat fonduri europene atât pentru dezvoltarea fermei, cât și pentru procesare.

„Am accesat Submăsura 6.1 – Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri, plus procesare, practic noi am accesat 40.000 de euro pentru dezvoltare și 20.000 de euro pentru procesare. Dorim să ne facem un mic laborator de brânzeturi pentru a valorifica laptele într-un mediu mult mai sănătos, cât mai igienic posibil. Din bănuții obținuți ne-am cumpărat deja un tractor cu cositoare, greblătoare, balotieră, iar pentru procesare urmează să achiziționăm un tanc de răcire, o vană de pasteurizare, altă aparatură care să ne ajute să facem, pe lângă cașul proaspăt și urdă, cașcaval, să extragem untul din zer.“

crescatori de oi

Legat de subvenții, fermierul ieșean spune că sunt mici în comparație cu costurile pe care le suportă, dar sunt bine-venite pentru că îi ajută și îi stimulează să meargă mai departe.

De-a lungul anilor, Alin a investit atât bani, cât și foarte multă muncă, de aceea nu intenționează să renunțe la fermă.


„Costurile noastre sunt destul de mari, dar acum ce să facem? Noi încă mai sperăm să fie bine. Poate în vreo 2 ani o să se clarifice tot haosul acesta din industria energetică pentru că de aici au pornit toate scumpirile. Dacă o să fac micul meu laborator de procesare a laptelui, scumpirea energiei electrice va contribui la determinarea prețului produsului final“, încheie Alexandru Alin Pașaniuc.


Beatrice Alexandra MODIGA

La sfârșitul lunii februarie a.c, Asociația Crescătorilor de Ovine și Caprine Moldoovis (ACOC) Botoșani a organizat la Stațiunea de Cercetare Popăuți o întrunire la care au participat zeci de crescători de oi din rasa Karakul de Botoșani. Evenimentul a fost organizat cu scopul de a le oferi fermierilor botoșăneni informații cu privire la activitatea asociației în anul precedent și pentru a le prezenta măsurile care vor intra în vigoare în următoarea perioadă. Potrivit președintelui Asociației Moldoovis, intenția este de a dubla numărul fermierilor care beneficiază de Sprijinul Cuplat Zootehnic și de a fi cât mai multe ferme dezvoltate în județul Botoșani.

Oaia Karakul, una cu totul specială în opinia unui reputat profesor

Evenimentul a început cu o intervenție a prodecanului Facultății de Ingineria Resurselor Animale și Alimentare din cadrul Universității de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași.

„Pe linie profesională vă pot spune multe, însă probabil că mulți dintre cei prezenți așteaptă răspunsuri de la domnii de la APIA pentru că acolo sunt banii care susțin sectorul, însă ceea ce vă pot spune este că întotdeauna cel care face o treabă de calitate, care respectă anumite reguli, care aplică măsurile în baza cărora se pot accesa acele fonduri are șanse mari de reușită“, prof. univ. dr. Constantin Pascal.

Profesorul universitar a adăugat totodată că oaia Karakul este una specială pentru că necesită alt regim alimentar și alte preocupări în activitatea de reproducție și, de asemenea, „atenție în toate fazele de creștere a mieilor“.

Investiții făcute în 2021

Ionică Nechifor, președintele Asociației Moldoovis, le-a vorbit fermierilor despre activitatea acestei asociații în anul 2021.

„La începutul anului am achiziționat cele patru rulote; efortul este făcut de Asociația Moldoovis în ideea de a vă valorifica dumneavoastră produsele. În lunile martie, aprilie, mai ne-am ocupat de campania de bonitare a mieilor Karakul de Botoșani. În luna aprilie am organizat acea piață mobilă, am făcut deschiderea în Piața Centrală, după care rulotele au fost amplasate în diferite puncte din cartiere. În iunie, iulie, august am finalizat introducerea datelor în baza de date a asociației în ceea ce privește însușirile calitative la mieii Karakul. În luna septembrie au fost verificați în teren berbecii în vederea autorizării la montă și a eliminării acelor neconformități care existau. În octombrie, noiembrie și decembrie au fost lucrări la nivel restrâns din cauza pandemiei. Toate întâlnirile noastre s-au desfășurat online“, le-a spus Ionică Nechifor fermierilor prezenți.

Aproape 800.000 lei în contul asociației

Oi rasa Karakul

Asociația Moldoovis nu are nicio problemă din punct de vedere financiar. Ba din contră, în contul asociației sunt aproape 800.000 de lei.

„În anul 2021 Ministerul Agriculturii nu a mai suportat 85% din activitatea desfășurată de noi. Datorită unui management sănătos, am avut suficienți bani în cont pentru a nu periclita activitatea asociației. Veniturile din prestările de servicii în registrul genealogic, certificatul de origine masculi, controlul producției de pielicele, au fost de 687.094 lei. Venituri din alte activități, despăgubiri încasate, vânzări crotalii – 27.384 lei. Total venituri – 715.759 lei, din care subvenții primite 459.312 lei. În contul asociației avem la ora actuală 792.600 lei. Ne menținem bine și putem funcționa în continuare“, a spus Ionică Nechifor.

Ulterior, dr. Marian Florea le-a vorbit fermierilor despre pregătirea activității de apreciere a mieilor Karakul de Botoșani, campanie 2021-2022. Totodată, au fost discuții despre piața mobilă și despre organizarea târgului expozițional de miei, pielicele și produse tradiționale. În plus, fermierii au primit informații despre Planul Național Strategic 2023-2027, despre Sprijinul Cuplat Zootehnic și despre noua măsură „Bunăstarea la ovine prin ecoscheme“.

În ultima perioadă, Asociația Moldoovis a organizat cursuri de specializare pentru bonitori, iar Ionică Nechifor le-a cerut fermierilor să-i sprijine pe acești tineri și speră ca numărul beneficiarilor Sprijinului Cuplat Zootehnic să ajungă la 100.000.

Beatrice Alexandra MODIGA

Tot mai mulți tineri se declară interesați de înființarea unor afaceri de familie, vor să facă investiții care să le aducă profit și o parte dintre ei se orientează către achiziționarea de animale. În zootehnie creșterea ovinelor este rentabilă deoarece costurile întreținerii unui animal nu sunt foarte mari, iar produsele de la oi se pot valorifica integral. Mai jos prezentăm poveștile a doi tineri care cred în acest sector și care, cu siguranță, vă vor convinge că o astfel de fermă este alegerea potrivită.

Investiție de 100.000 de euro

Tânărul Alin Medelea, în vârstă de 21 de ani, din Boș, județul Hunedoara, a început în 2012 împreună cu familia să crească oi. A pornit cu un efectiv de 40 de oi și acum a ajuns să dețină cca 250 de oi din rasa Brează. „Sunt un tânăr care încearcă să atingă performanța cu rasa Țurcană Brează. Totul a început în urmă cu 12 ani, când am început să creștem această rasă. Este o tradiție de familie. Țurcana Brează este o rasă foarte productivă de lapte, dar și de carne și este deosebită prin frumusețea ei. În ceea ce privește furajarea, hrănim oile cu porumb, 1 kg pe cap de animal, lucernă și alte furaje. Investiția noastră este de aproximativ 100.000 de euro. Produsele le distribuim direct din stână. Lâna o dăm pe un preț de nimic samsarilor. Eu îi sfătuiesc pe toți tinerii să încerce o afacere în zootehnie pentru că este activitate de viitor. Planul meu este să accesez fonduri europene pentru a-mi extinde ferma, mai ales că peste 5 sau 10 ani o văd la un alt nivel de performanță“, specifică tânărul crescător hunedorean, Alin Medelea.

Zona de munte, mai puțin favorabilă oieritului

Un alt exemplu de tânăr crescător care crede în viitorul fermelor de ovine este Emil Luha, din localitatea Ampoița, comuna Meteș, județul Alba. „De mic copil mă ocup de așa ceva pentru că mi-au fost dragi mioarele. Am pornit de la 6 oi pe care le-am crescut din plăcere, iar prin anul 2000 am ajuns la un efectiv de aproximativ 300 de capete. Este un efectiv destul de mic deoarece suntem într-o zonă de munte și nu ne prea permite terenul să ținem mai multe animale. Rasa pe care o cresc, Bucălaie, este foarte rezistentă și adaptată la zona noastră de munte. Oile din această rasă au statură medie, capul negru, au lâna foarte frumoasă și lungă.

În ceea ce privește hrana, le dăm porumb, aproximativ 1 kg pe cap de animal, iar fân și lucernă la discreție. Majoritatea mieilor îi ținem pentru reproducție, în mare parte, dar o parte din ei îi vindem samsarilor. Lâna, din păcate, este foarte ieftină și preferăm să îi dăm foc. Sfatul meu pentru cei care vor să investească în acest sector este să facă acest lucru doar dacă le place zootehnia. Sperăm ca statul român să susțină mai mult fermierii și agricultorii în România. Dacă nu, vom putea fi considerați pe cale de dispariție“, susține Emil Luha, crescător de ovine din județul Alba.

Beatrice Alexandra MODIGA

Gospodăria țărănească poate deveni membru cooperator asociat în cooperativele agricole, odată cu intrarea în vigoare a recentei Legi nr. 6 din 5 ianuarie 2022. Potrivit acesteia, dimensiunile maxime obligatorii ale gospodăriei țărănești pentru sectorul zootehnic, la ovine, este de până la 300 de capete, un efectiv de animale care desemnează mai mult o fermă de subzistență a secolului nostru. Din păcate, realitatea este alta, crescătorii merg pe cont propriu pentru că fermele lor de ovine sunt  moștenire de familie. Șanse de a vedea cu alții ochii asocierea în cooperativele agricole nu prea par să fie, mai ales atât timp cât acest domeniu se confruntă cu mari probleme.

Ramona și Dorin Cîndroi, mici producători din satul Mărtinești, județul Hunedoara, speră la un viitor mai bun cu ferma lor mixtă. „Am mărit numărul animalelor de la an la an și avem un efectiv de 300 de oi din rasa Țurcană, majoritatea Oacheșe și Breze, vaci, porci, păsări de curte, măgari. Mieii i-am dat în ultimii ani la export. Și produsele lactate ajung în piața agroalimentară din Orăștie (telemea, caș, urdă din lapte de vacă și de oaie). Cu furajarea ne descurcăm destul de bine. Cu tractorul pe care îl avem facem nutrețul (cosit, greblat, balotat). Celor care vor să înceapă o astfel de afacere le spun să nu pună pe primul loc interesul financiar deoarece câștigul este în raport cu cheltuiala. Sperăm un viitor mai bun, să putem înmulți animalele și, cu ajutorul lui Dumnezeu, să ne ușurăm munca. Să ne creăm condiții mai bune și să ne dezvoltăm cât de mult putem. Deocamdată suntem mici producători“, adaugă hunedoreanca.

Mihai Hapiuc, din Slobozia Sucevei, județul Suceava, are o fermă de familie moștenită de la tată și spune că ar renunța cu greu la Țurcanele sale. „Ne ocupăm cu creșterea oilor din anul 1997, când aveam 20 de exemplare. Treptat am ajuns la 500 de oi Țurcane, o rasă care s-a adaptat bine climei din zona Moldovei. Furajarea constă în fân și cereale. Cred că o investiție pentru un efectiv de 100 de capete ar costa în jur 40.000 de lei. Produsele le vindem în piețele din județ, iar lâna o folosim ca izolator la saivane. Îi sfătuiesc pe toți cei care vor să se apuce de creștere oilor să o facă încrezători deoarece acest domeniu îți aduce numai beneficii. Pe viitor, cu ajutorul lui Dumnezeu, vrem să ajungem la 1.000 capete“, mărturisește suceveanul.


Gospodăria țărănească trebuie înregistrată în Sistemul național de identificare și înregistrare a animalelor – SNIA ca fiind deținută de persoane fizice, neînregistrate la oficiul registrului comerțului. Aceasta îndeplinește condiții minime de biosecuritate, nu se înregistrează sanitar-veterinar și comercializează pe piața națională animale vii și produsele de origine animală de la acestea prin intermediul cooperativei agricole din care face parte.


Gospodăria țărănească se autorizează și funcționează ca membru într-o cooperativă agricolă, în conformitate cu prevederile prezentei legi. Animalele vii și produsele de origine animală de la acestea se comercializează numai către centrele de sacrificare, prelucrare, procesare, conservare, sortare, marcare și ambalare ale cooperativei agricole, în baza carnetului de comercializare. Cooperativa agricolă emite atestatul de gospodărie țărănească și carnetul de comercializare.


Beatrice Alexandra MODIGA

Sunt sute de povești despre ciobănie în folclorul românesc, dar cine mai sunt ciobanii de astăzi? Meseria nu mai este cum era odată, atunci când ciobanul era respectat și avea un cuvânt greu de spus în comunitate. Și totuși, un tânăr din județul Gorj, Mădălin Puiu, crede cu putere că ciobănia trebuie să existe în continuare și nu doar ca o afacere, ci și ca o pasiune născută din dragostea pentru animale.

Țurcana de munte, o rasă care se adaptează oriunde

„Avem o turmă de oi cu care în fiecare toamnă plecăm să facem transhumanță. Mai exact din Gorj, undeva mai aproape de Târgu-Jiu, până în județul Caraș-Severin unde și iernează. Primăvara ne întoarcem spre casă pentru a ieși la munte. Eu și fratele meu suntem ciobani precum erau părinții noștri în urmă cu 15-20 de ani. Noi doi ne ocupăm împreună de toată afacerea și avem oi de când ne știm. Cât au fost părinții în putere am avut până într-o 1.000 de capete, apoi nu au mai vrut să le țină. Ne-a dat la fiecare câte 100 de oi și restul le-au vândut. În urmă cu câțiva ani au fost vremurile acelea grele, când nu mai mergea absolut nimic în acest sector, eram luați în bătaie de joc, dar am ținut animalele cum am putut. În anul 2018 am avut doar eu grijă de ele pentru că fratele meu a luat drumul străinătății, crezând că o să fie mai ușor. S-a întors și în 2019 l-am lăsat eu pe el la oi și am plecat în străinătate. La fel ca și în cazul lui, nu a mers prea bine și m-am întors la oi. În iarna anului 2020 aveam un efectiv de 300 de oi, iar în prezent avem undeva peste 700“, adaugă Mădălin Puiu.

Tânărul crescător gorjean ne spune că una dintre cele mai bune rasa specifice zonei acesteia este Țurcana de munte. „Este foarte rezistentă și se adaptează foarte ușor în orice zonă, fie de munte, fie de câmpie. Oile noastre se furajează singure deoarece facem transhumanță. În fiecare zi mergem cu ele, chiar dacă e zăpadă. Doar 2-3 zile când fată le dăm puțin fân și porumb, până se întărește mielul și poate merge. În rest, nu le prea dăm nimic. Doar pe pășune, vara și iarna.“

„Nici nu ajungi prea sus, nici nu mori de foame“

Acesta ne mărturisește că e ușor să-ți cumperi o turmă de oi, dar e foarte greu să o întreții. „Din păcate, din lipsa forței de muncă nu facem niciun produs. De când mă știu eu, lâna nu a valorificat-o nimeni cum trebuie și niciodată nu am obținut măcar jumătate din banii pe care i-am dat la tunsul oilor. Nici acum nu o mai caută nimeni și nu știm ce să facem cu ea. Din creșterea oilor nu prea poți face o afacere, trebuie să îți placă, altfel ești tentat să renunți. În activitatea asta nici nu ajungi prea sus, nici nu mori de foame. O poți numi afacere doar când pe lângă oi ai și câteva hectare de teren în arendă și beneficiezi de subvenție de la APIA. Așa, doar de pe urma oilor, nu prea e cine știe ce profit. Avem noroc că au mai crescut prețurile la miei, că altfel mulți fermieri ar fi renunțat la oi. Oameni buni și de încredere nu mai găsești și cei cu care lucrezi te pot lăsa oricând, așa că sfatul meu pentru oricine ar vrea să se apuce de o astfel de afacere este că, dacă nu e pregătit să îngrijească oile la orice oră din zi și din noapte, să nu se apuce de oierit. În plus, dacă nu ai teren în arendă sau în proprietate, nu poți să supraviețuiești. Nu prea putem face planuri de viitor pentru că nu știm ce vremuri mai vin, dar am vrea să mărim efectivul până la cca. 1.000 de capete“, încheie Mădălin Puiu, crescător de oi din județul Gorj.

Beatrice Alexandra MODIGA

Ilie Iulian Ștefan, un tânăr de 18 ani din Miercurea Sibiului, județul Sibiu, spune că din pasiune pentru animale a construit împreună cu familia sa o fermă cu un efectiv de aproape 500 de oi din rasa Țurcană Brează, o rasă veche din Valea Jiului.

„Am multe animale la fermă, dar în special oi pentru că sunt animalele care îmi plac cel mai mult. Eu și tata ne ocupăm de îngrijirea fermei. Mai am un frate mai mare, dar este plecat în Germania, iar mama este casnică. Am început să creștem oi pentru că ne-a plăcut, dar și pentru că am vrut să avem afacerea noastră. Am început în 2008 cu 10 capete, dar am continuat să cumpărăm berbeci brezi, printre cei mai buni din țară, și, într-un final, am ajuns la un efectiv de aproximativ 480 de oi. Această rasă, Țurcană Brează, crescută în special pe Valea Jiului, este bună pentru producția de lapte și este prolifică. Dezavantajul este că sunt oi mai gingașe care nu rezistă în turmă mare. Încă din copilărie am lucrat cu animalele, iar acum majoritatea timpului îl petrec având grijă de turmă. În afară de oi, mai creștem vaci, porci și păsări. Ferma este încă în dezvoltare pentru că în fiecare an facem schimbări; spre exemplu, cumpărăm animale și terenuri care să ne ajute în dezvoltarea ei. Părerea mea este că, dacă vrei să evoluezi ca fermier, trebuie să investești în fermă, în producția de cereale și în efectivul de animale. În plus, când faci un lucru cu drag ai și rezultate bune“, ne spune tânărul crescător.

Anul 2021 a fost unul foarte bun pentru familia Ștefan pentru că, spune fermierul, au avut o recoltă bogată de cereale și au reușit să investească în efectivul de oi. „Am cumpărat oi cu genetică bună care să ne ajute în dezvoltarea fermei. În ceea ce privește sistemul de furajare, vara oile merg la pășunat, iar pe perioada de iarnă le dăm de mâncare baloți și porumb. Despre distribuția produselor vă pot spune că vindem lapte și miei, nu facem brânză pentru că nu avem unde să o vindem. În ceea ce privește lâna, o vindem aproape pe nimic, 40-50 de bani/kg. Ar fi bine dacă s-ar putea construi niște fabrici de prelucrare a lânii sau să se găsească alte soluții ca prețul ei să fie măcar onorabil. Chiar și așa, noi încercăm să dezvoltăm ferma de la an la an“, încheie tânărul crescător.


„Sfatul meu pentru tinerii care doresc să se îndrepte spre acest domeniu este să se bucure de ceea ce au și să investească nu doar bani, ci și suflet. În domeniul acesta sunt suișuri și coborâșuri, ca în oricare alt domeniu al vieții. Dar ce contează cel mai mult este să meargă înainte, să facă ceea ce le place și să o facă cu drag. În 5 sau 10 ani vreau să am printre cele mai bune oi din țară, să achiziționez un tractor nou, dar și alte utilaje bune.“


Beatrice Alexandra MODIGA

Chiar şi în zonele tradiţionale de creştere a oilor tot mai rar tinerii vor să devină oieri sau ciobani, iar generaţia de păstori adulţi se răreşte de la an la an. Plus că puțini sunt cei care au prins dragostea de animale de la părinți și își doresc să ducă mai departe oieritul. Un exemplu de astfel de tânăr este crescătorul Alex Cătălin Farcaș din Aluniș, județul Cluj.

Un tânăr care aduce speranța! Alex are doar 16 ani, o vârstă fragedă la care alți adolescenți sunt preocupați tot mai mult de haine și gadgeturi și de alegerea unei cariere la birou. În schimb, acesta a ales să calce pe urmele tatălui, ciobănitul.

„Momentan am un efectiv redus de oi, dar cu ajutorul lui Dumnezeu și cu speranța că pe viitor cei care dețin animale vor fi sprijiniți mai mult aș dori să ajung undeva la un efectiv de 400-500 de oi. Tata de mic copil deținea oi, iar eu la rândul meu de mic copil am prins drag de ele. Mereu tata avea în jur de 100-150 de oi, dar cu timpul am tot mărit efectivul și în prezent avem în jur la 300 de exemplare din rasa Țurcană brează. Vara le ținem sus la stână, iar iarna acasă le hrănim cu lucernă, porumb, mai exact cu fânuri. În ziua de azi este foarte greu să deții animale deoarece nu mai găsești oameni la muncă și pentru că nu ai nicio zi liberă. A devenit o raritate să mai angajezi ciobani profesionişti, pasionaţi şi pricepuţi, mai ales mulgători, dispuşi să muncească şi să supravegheze 24 de ore/zi ovinele date în grijă“, ne mărturisește tânărul.

cioban

Trebuie să fii mereu trup și suflet acolo lângă ele, mai spune tânărul baci. „Dar, dacă vrei să faci ceva cu adevărat, faci oricât de multe obstacole ar fi! Vara, după ce vindem mieii, le mulgem și realizăm diferite produse, cum ar fi: caș, jintuială și telemea pe care le ducem pe piața locală. Este foarte greu cu animalele în zilele noastre, depui multă trudă și nici nu produci exact cât ți-ai dori. Spre exemplu, de câțiva ani, după ce sunt tunse oile dăm foc lânii pentru că nu o caută nimeni, nu mai are valoare. Le dau un sfat celor care ar vrea să dețină animale: trebuie să se gândească de două ori înainte de a investi într-o astfel de afacere, iar dacă au început, să meargă înainte, până la capăt, oricât de multă trudă ar fi. În viitor mi-aș dori să-mi fac propriul meu export de miei, mai exact să vând mieii din propria mea fermă, să nu îi mai dau celor care oferă doar jumătate din prețul lor corect.“

Beatrice Alexandra MODIGA

La doar 23 de ani, tânărul Iacob Topîrcean din Gura Rîului, județul Sibiu, se ocupă împreună cu familia sa de creșterea oilor, undeva la 300 de capete. Este haină grea ciobănia, dar dragi îi mai sunt Țurcanele, după cum ne spune tânărul, motiv pentru care vrea în viitorul apropiat să își mărească efectivul și să mai perfecționeze rasa.

„La noi creșterea oilor se transmite din generație în generație și pot spune că am aceste animale de când m-am născut. Chiar de la vârsta de 9 luni am fost dus la stână pentru prima dată. Bunica mea a vrut ca tatăl meu să se facă ospătar, după ce termină școala, dar el a iubit oile foarte mult și la vârsta de 16 ani, după ce a terminat clasa a X-a, a dat foc foilor de angajare și a fugit în Munții Cindrel, la oi. Cu banii strânși și-a cumpărat toamna 10 noateni și de acolo a început de unul singur.“

Prețul brânzei apreciat greșit pe piață

Tot timpul au crescut oi Țurcane, cu toate că întreținerea lor costă destul de mult, adaugă tânărul crescător sibian. „La început tatăl meu avea oacheșe și bale, dar în momentul de față ne-am orientat spre bucălaie. Pe timp de vară mănâncă iarbă de pe pășune, iarna le dăm porumb și fân/otavă. Iarna trecută le-am dat undeva la 1-1,5 kg de porumb pe zi, pe cap de animal. Încercăm de la an la an să le dăm hrană tot mai bună, dar e foarte greu să le ții doar cu banii pe care îi scoți de pe urma lor. Pe lângă ele mai trebuie să trăim și noi. Întreținerea lor te costă destul de mult, câteodată te lași pe tine pentru ele. Cu mieii avem cel mai mare noroc pentru că sunt mai căutați și mai bine plătiți, că în rest vai și amar de noi, abia vinzi câte un kilogram cu prețul corect. Cei care au magazine de brânzeturi vor să facă avere pe spatele tău și îți cumpără brânza cu 10 lei/kg, iar ei o vând cu mult peste 30 lei/kg. De lână nici nu cred că mai are rost să vorbim, că am umplut vreo trei grajduri până acum cu lână, doar să nu o arunc să poluez mediul. Când te sună câte unul și îți face o ofertă de 30 de bani kilogramul/lână îți vine să îi zici câteva. Le tundem doar ca să nu le mai fie cald, la bani nici nu ne mai gândim.“


„La capitolul sfaturi nu cred că sunt în măsură să le dau, dar dacă nu îți este dragă oaia, să nu te apuci pentru că nu o să faci vechime. Ciobănia este o haină grea pentru că după ce mergi toată ziua după oi prin vânt, ploaie, zăpezi, noaptea când să te odihnești, trebuie să fugi după urși. Și dacă există totuși persoane care își doresc să se apuce de creșterea oilor, le spun că nu trebuie să le fie frică de muncă și așa o să reușească. Unul dintre planurile mele de viitor ar fi să mai lucrez la rasă și să ajung la un efectiv de 500 de bucălăi pe galben pentru că vreau să-mi creez o varietate proprie de oi bucălăi. În următorii 5-10 ani îmi doresc să progresăm cât mai mult și să fim tot așa sănătoși!“


Beatrice Alexandra MODIGA

Oieritul reprezintă pentru mulţi crescători o moştenire de familie, transmisă din generaţie în generaţie. Pe lângă o serie de investiţii şi efort, fără dragoste de animale nu poţi reuşi în acest domeniu, o spune unul dintre crescătorii cu o veche tradiţie în oierit din comuna Todireşti, satul Plopoasa, județul Vaslui.

Cea mai populară rasă din satele româneşti este Ţurcana, supranumită și „Regina Munților“. Aceasta este o rasă stabilă, rezistentă, deloc pretențioasă, ce oferă producții mixte de lapte, carne și lână, motiv pentru care și crescătorul vasluian a rămas la această rasă de oi.

Mic copil cu trei cârlani

Unul dintre crescătorii cu o veche tradiţie în oierit din județul Vaslui este Ioan Manolache, în vârstă de 66 de ani din comuna Todireşti, satul Plopoasa. Stâna sa a prins viaţă în anul 1975, cu câteva oi de Karakul, dar în timp turma a ajuns să aibă un efectiv de 700 de capete. La un moment dat ferma nu mai mergea pe un făgaş normal şi în cele din urmă a renunţat la această rasă, orientându-se spre Ţurcană. „Este o moștenire de sânge, dar în momentul de față nu aș îndruma pe nimeni spre oierit. De când mă știu m-am ocupat cu oieritul, așa s-au ocupat și părinții noștri, și din șapte frați care am fost, numai doi am moștenit ciobănia. Primele oi le-am avut prin anii ‘70, eram copil atunci, am început cu trei cârlani, apoi în toamna acelui an am mai cumpărat 20 de oi Karakul. Prin anul 1975 aveam 150 de oi și mi-am dat seama că nu mai mergea Karakulul, erau niște oi cam gingașe, și astfel ne-am orientat spre Țurcană în anul 2003, când am luat 200 de capete de la Oradea și apoi le-am înmulțit. Aici noi suntem în familie, cu băiatul și fratele Costică“, ne povestește crescătorul vasluian.

Mieii de la Plopoasa ajung la export în țările arabe

Anul acesta prețul pentru un kilogram de carne de miel de Paște a fost 15 lei, în viu, în zona Vasluiului, dar majoritatea mieilor ajung la export, către țările arabe, ne mărturisește acesta. „Anul acesta avem în jur de 800 de miei, iar prețul mielului față de anul trecut pare mai bunișor. Dar știi sigur când ai încărcat mielul la mașină, iar aici ca să tai mielul să-l vinzi la piață nu ai cui. În anii din urmă, înaintea Paștelui, veneau câte 200 de comenzi, acum vin unul sau doi oameni, nu-ți convine să tai 15-20 de miei. Mieii o să-i dăm la export, la arabi, că altcineva nu cumpără. La ora actuală costă 15 lei/kg în viu, dar nu se știe mai târziu, ținem să îi facem peste 30 de kilograme. Fătările au început pe 10 februarie și s-au terminat la sfârșitul lunii aprilie. 2020 a fost un an rău, nu a fost mâncare pentru animale, au intrat oile slabe pe iarnă, iar la montă au fost cam slăbuțe. Noi facem telemea și brânză frământată și apoi le vindem toamna deoarece atunci au un alt preț față de lunile mai și iunie. Acum, dacă nu prea mai lucrează nimeni, cui să-i vând brânza la Negrești la piață?“

„După noi... dispare ciobănia!“

„La momentul de faţă nu aş sfătui pe nimeni să investească în oierit, mai spune Ioan Manolache. Piaţa de desfacere nu o facem noi, fac bişniţarii, noi muncim şi alţii câştigă. Înainte, pe timpul lui Ceaușescu, cheltuiam câte 200-300 lei/oaie, cum erau banii atunci și câștigam până în 5.000 de lei. Acum, când faci socoteală la sfârșit de an, cheltuielile depășesc veniturile, dar ne-am obișnuit, ciobănia este în sânge. Nu știu cum m-aș vedea fără oi, mi-ar fi foarte greu pentru că îmi sunt dragi. Astăzi nu vezi niciun tânăr să aibă oi, numai noi, bătrânii rămași... După noi dispare ciobănia...“

Baciul Ioan ne spune că teren arabil nu are, dar acest lucru nu este o problemă pentru el. „Avem ceva pășune, iar în mare parte cereale și nutreț cumpărăm. La noi în zonă este concesiune, iar restul pajiștilor aparține unei asociații care le administrează, le dă cu îngrășăminte, le curăță și au făcut garduri electrice. Ne-a mai ajutat un pic subvenția, 80 lei/oaie, dar nu se știe de anul acesta ce se va întâmpla“, încheie Ioan Manolache, crescător de ovine din județul Vaslui.

Beatrice Alexandra MODIGA

Pentru tânărul Marius Traian Mindirigiu din satul Hoisești, comuna Dumeşti, judeţul Iaşi, un crescător de ovine cu un efectiv de 500 de capete din rasa Țurcană, varietatea Oacheşă, campania de fătări ajunsese undeva la 70%, la mijlocul lunii martie, când i-am făcut și noi o vizită. Anul acesta, mieii din ferma sa vor pleca la export către țările arabe, pentru că așa este mai rentabil, ne mărturisește acesta.

15 kg, greutatea ideală a unui miel în perioada Paștelui

„Fătările au început undeva pe data de 12 februarie; am băgat berbecii în staul pe 14 septembrie, ținând cont că ele încep să fete cu o zi, două, trei mai înainte, în funcție de oaie; cu fătările am ajuns la stadiul de 70%, am undeva la peste 200 de miei“, ne specifică crescătorul ieșean.

Cu toate că prețul furajelor a crescut, existând majorări importante în ceea ce privește cerealele și nutrețul, prețul cărnii de miel va fi exact ca anul trecut, ne asigură Marius Mindirigiu. „Anul acesta a fost o situație foarte dificilă din cauza secetei din 2020 când cerealele au avut un preț de 1 leu/kg; acum prețul este mult mai mare, am auzit că se vând cu 1,20 lei/kg și chiar cu 1,40 lei/kg. Noi nu am avut de unde strânge strânsură, ne-am reorientat pe unde am putut, eu personal am vorbit cu o cunoștință și am balotat o miriște de porumb, greu tare am procurat cereale. Au fost foarte scumpe, plus că nu am avut de unde cumpăra, mai ales lucerna și fânul. Ținând cont că am fost în perioada de pandemie și mulți sunt cei care au rămas fără locuri de muncă, noi o să încercăm să menținem prețul, cel puțin la fel cum a fost anul trecut, undeva la 23-25 lei/kg mielul în caracasă, și sperăm să obținem 15 lei/kg în viu. Greutatea mieilor la mine în fermă variază; între 25-30 kg, cei care sunt fătați mai devreme, iar cei care vor fi fătați mai târziu, undeva la 15 kg, numai buni de tăiat pentru Paște, pentru o mare parte din clienții noștri.“

S-a deschis lista pentru rezervări...

Anul acesta mieii de la ferma tânărului din Dumești ajung în țările arabe, plus că ieșeanul renunță să mai vândă mielul în carcasă. „În acest moment am foarte multe cerințe cu privire la vânzarea mieilor, dar eu personal nu cred că voi tăia așa de mulți miei în perioada Paștelui, cum am făcut anul trecut, din cauză că atunci este perioada când se fac bani, dar se câștigă puțin în comparație cu efectivul pe care o să-l am de dat. Să sacrific câțiva miei dintr-un efectiv atât de mare nu înseamnă foarte mult pentru mine. Nu mai fac ca anii trecuți. Încarc în camion cât o să fie în viu, și asta este; fac banii grămadă, apoi pot să mă apuc de mulsul oilor, să vând brânza și să merg mai departe; dar o să îmi mai opresc pentru reproducție în jur de 60 de mieluțe, plus berbecuți. Am o cunoștință la Sibiu care are o îngrășătorie de miei, el îi ia de la mine, îi finisează, după care merg la export către țările arabe. În prezent am o mare cerere atât pentru mieii de reproducție și berbecuți, cât și pentru Paște; chiar dacă este prea devreme“, mulți își fac rezervări, încheie Marius Traian Mindirigiu.

Beatrice Alexandra MODIGA

Pagina 1 din 2
Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti