cemrom doloflor
update 21 Jun 2018

Proiecte de cercetare la Stațiunea Dancu

Revenim inevitabil la cercetare, pentru că în pofida restructurărilor repetate la care a fost supusă, rezistă. Și nu doar atât. Încă oferă rezultate care pot fi implementate în fermele românești. În articolul de față vorbim despre Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Dancu – Iaşi, despre structura ei și cele mai recente proiecte de cercetare.

– Dle director Șteofil Creangă, care este dimen­siunea fermei zootehnice pe care o deține stațiunea?

– Ferma zootehnică din cadrul stațiunii Dancu are un efectiv  total de 766  taurine, din care 634 taurine din rasa Bălţată cu Negru Românească, (378 efectiv matcă, 303 vaci şi 75 juninci), 86 taurine Fleckvieh Simmenthal (57 vaci şi 4 vaci), 46 taurine din rasa Sura de Stepă în conservare de fond genetic. În anul 2002, la SCDCB Dancu, Iaşi a fost adus de la SCDB Mărgineni – Neamţ un nucleu de 24 taurine din rasa Sura de stepă varietatea moldovenească, în scopul conservării de fond genetic valoros şi unic în ţară, aflat în situaţie critică de dispariţie la nivel naţional. SCDB Dancu îşi propune menţinerea şi creşterea efectivului de taurine Sură de Stepă la un minim de 50 de capete, pentru a limita creşterea consangvinităţii, a se evita driftul genetic şi care să asigure posibilitatea creării unei bănci de gene, folosind cele mai moderne biotehnologii de reproducţie: însămânţarea artificială, recoltarea de ovocite, fertilizarea in vitro, conservarea gameţilor şi transferul de embrioni. În prezent, Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Dancu Iaşi este proprietara Registrului genealogic naţional pentru rasa Sură de Stepă.

– Stațiunea dispune și de terenuri agricole care asigură baza furajeră a fermei zootehnice.

– Ferma vegetală are o suprafaţă de 47 ha păşuni și 49 ha fânețe, care asigură nutreţurile necesare furajării animalelor din fermă. Sistemul de întreţinere la vaci este de stabulaţie liber la grajd, cu 200 de locuri, pe întreaga perioadă a anului, cu alee centrală pentru furajare. Furajarea animalelor este diferenţiată, în funcţie de vârstă, starea fiziologică, sezon, nivele productive. Administrarea amestecului de nutreţuri are loc mecanic cu remorca tehnologică. Sistemul de exploatare cu circuit închis, precum şi respectarea tehnologiilor şi a normelor sanitar veterinare au contribuit la menţinerea stării de sănătate a întregului efectiv de taurine care este indemn de bolile infectocontagioase, TBC, LEB, IBR, BVD etc. Mulsul vacilor crescute la SCDCB. Dancu Iaşi se face mecanic, echipament Strangko – Danemarca, în sistem centralizat, tip brăduleţ cu 32 de locuri pe două rânduri.

– În cei 36 de ani de activitate de cercetare-dezvoltare în domeniul ameliorării taurinelor la SCDCB Dancu, Iaşi au fost create genotipuri superioare privind potenţialul de producție și cu însuşiri deosebite de rezistenţă şi adaptabilitate la factorii de mediu.

– Rezultatele cercetărilor ştiinţifice ale SCDCB Dancu Iaşi au contribuit substanţial atât la accelerarea progresului genetic al speciei în zona Moldovei şi nu numai, cât și la formarea de populaţii performante, cu înalt potenţial genetic în unitatea proprie şi la îmbunătăţirea genofondului structurii de rasă la nivel naţional prin livrările de taurine, femele şi masculi de prăsilă către diferiţi crescători de taurine. Totalizând numărul de capete de animale de prăsilă livrate în ţară de la înfiinţare şi până în 2007 au fost peste 4.500 de capete, din care în perioada 1990-2007 s-au livrat 969 de capete (117 masculi şi 852 de femele). În perioada 2011-2014, spre exemplu, în cadrul unui proiect de cercetare din Programul Sectorial ADER au fost obţinuţi  hibrizi de carne  prin încrucişarea vacilor de rasă Bălţată cu Negru Românească reformate productiv  cu tauri din rase de carne Aberdeen – Angus, Limousin, Charolaise, Blue Blanch Belgique. Rezultatele au indicat o bună dezvoltare a hibrizilor de carne corespun­zătoare categoriei de vârstă, cu unele variaţii în cadrul celor patru loturi experimentale. Rezultatele finale ale proiectului au evidenţiat faptul că utilizarea vacilor reformate pentru producţia de lapte din fermă prin realizarea unor hibrizi pentru producţia de carne prin hibridarea cu rase de carne este o soluţie foarte bună pentru creşterea veniturilor într-o fermă de taurine prin valorificarea superioară a resurselor genetice existente.

– Aveți însă și proiecte de cercetare mai recente.

– În prezent sunt în derulare trei proiecte de cercetare contractate cu MADR. Este vorba despre „Conservarea şi prezervarea taurinelor pe cale de dispariţie, respectiv rasa Sura de stepă în vederea asigurării biodiversităţii resurselor genetice a populaţiilor de animale“. Prin acest proiect ne-am propus să facem caracterizarea morfologică și genetică a rasei de taurine Sură de stepă și să conservăm nucleul de taurine din această rasă pe care îl avem în vederea asigurării diversităţii genetice a populaţiilor de animale în scop ştiinţific, economic, cultural şi turistic. Un alt proiect este intitulat „Cercetări privind intensivizarea procesului de reproducţie la taurine prin biotehnologii reproductive“. Acesta are ca scop îmbunătăţirea indicatorilor de reproducție la animalele de fermă prin utilizarea biotehnologiilor specifice, respectiv inducerea și sincronizarea estrului la vaci postpartum prin utilizarea diferitelor produse hormonale, singure (gestageni, prostaglandina F2α) sau în asociație (gonadoreline și prostaglandina F2α sau gonadoreline, gestageni și prostaglandină F2 α). Alte obiective ale proiectului sunt creşterea ratei de manifestare a estrului, a ratei de concepție, reducerea intervalului fătare-concepţie sub 100 zile și a intervalului între fătări cât mai aproape de 365 zile, interval considerat optim pentru o exploatare eficientă a vacilor. Cel de-al treilea proiect se referă la „Îmbunătățirea potențialului productiv în fermele de vaci pentru lapte din N-E României prin producerea de embrioni in vitro folosind donatoare de ovocite înalt productive și material seminal (sexat și nesexat) provenit de la tauri testate“ – creşterea numărului de ovocite recoltate prin metoda OPU. În cadrul acestui proiect vorbim practic despre creşterea numărului de embrioni obţinuţi prin fertilizare in vitro, creşterea ratei de concepţie a femelelor inovulate cu embrioni fertilizaţi in vitro și creşterea potenţialului productiv al femelelor, comparativ cu cel al donatoarelor de ovocite.

Laura ZMARANDA

130 de ani de cercetare ştiinţifică organizată în agricultura României

În rândul unor specialiști agronomi s-a acreditat ideea, în mod eronat, că cercetarea științifică organizată în agricultura din țara noastră a început odată cu înființarea Institutului de Cercetări Agronomice din România (ICAR) în anii 1927-1928.

În mod voit sau fără o documentare temeinică s-au neglijat realizările obținute în cercetarea agricolă românească înainte de înființarea ICAR-ului.

Încercăm să aducem în atenție o parte din activitatea de cercetare științifică modernă din agricultura României care a început odată cu înființarea Stațiunii Agronomice București în anul 1886, adică acum 130 de ani.

Stațiunea Agronomică era afiliată Școlii Centrale de Agricultură Herăstrău și avea aceeași conducere, pe marele agronom Vlad Cârnu-Munteanu. După decesul acestuia, conducerea Stațiunii a revenit agronomului chimist Corneliu Roman. La început stațiunea a funcționat în diferite sedii, pe lângă școală și numai în anul 1905 s-a mutat în sediul propriu.

Construcția sediului Stațiunii Agronomice București s-a realizat la Șoseaua Kiseleff, pe actualul teritoriu al Muzeului Satului. Ea era amplasată pe locul unde se află în prezent construcția în care a funcționat, un timp, Ministerul Culturii.

În anii ’50, când eram student la Agronomie, în acest sediu încă funcționau câteva laboratoare ale Institutului Agronomic. Ce păcat că nu a fost lăsată și această clădire în curtea Muzeului Satului, fiind prima construcție din țară destinată cercetării științifice din agricultură! Primele rezultate ale Stațiunii au fost publicate în anii 1891-1901 și se referă la: Les céréales roumaines, Le sol arable de la Roumanie și Vinurile României.

În acord cu Ministerul Agriculturii, Stațiunea efectua analiza calității producției de cereale, analize privind fertilitatea solului, analiza calității strugurilor ș.a.

Totodată, în stațiune se executau experiențe cu îngrășăminte, experiențe fitotehnice etc. Stațiunea a publicat studii asupra maturității rapiței, experiențe culturale cu sfecla-de-zahăr, cu varietăți de cartof, cu porumbul timpuriu. Toate acestea au fost realizate de Corneliu Roman, alături de care au activat Ion Enescu, I. Păsăreanu și D. Căruntu și care din 1904 au editat Analele Stațiunii Agronomice.

O preocupare importantă a Stațiunii a fost studiul calității grâului pe județe la care se urmăreau indicii: masa hectolitrică (MH), masa a 1.000 boabe (MMB), facultatea germinativă, sticlozitatea bobului, conținutul în proteină, umiditatea, indici care erau foarte importanți la exportul grâului.

Au fost realizate studii importante asupra culturii și industrializării sfeclei-de-zahăr deoarece multe voci din exterior afirmau că în România nu sunt condiții favorabile pentru cultura acestei plante, informații care au fost total infirmate de rezultatele stațiunii.

De asemenea, s-au făcut cercetări asupra culturii și compoziției florii-soarelui care au scos în evidență condițiile prielnice din țara noastră pentru extinderea acestei culturi. Prin urmare, Stațiunea Agronomică București a fost precursorul cercetării științifice în agricultura româ­nească, fiind dezvoltată ulterior, pe o treaptă superioară, de ICAR și în continuare de ASAS.

Considerăm că este necesar să așezăm eveni­mentele în cronologia lor firească privind cercetarea agricolă în România.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Petre Daea vrea să șteargă datoriile stațiunilor de cercetare prin hotărâri de Guvern

Datoriile stațiunilor de cercetare ar putea fi șterse până la finele anului, prin hotărâri de Guvern, astfel încât activitatea de cercetare din sectorul agricol să se poate dezvolta, a declarat, luni, ministrul de resort, Petre Daea, prezent la un eveniment pe tema problemelor în horticultură.

El a fost întrebat de jurnaliști care sunt planurile ministerului privind ștergerea datoriilor institutelor de cercetare din acest sector.

"În acest an ne-am propus să rezolvăm toate problemele pe care le avem la stațiunile de cercetare, în așa fel încât, prin hotărâre de Guvern, să le curățim (de datorii — n.r.) și să le dăm o șansă meritată și obligatorie, astfel încât activitatea de cercetare în România să se îmbunătățească. Din fericire, am reușit să dăm drumul la 17 hotărâri de Guvern care au văzut lumina tiparului la Monitorul Oficial. Sunt în lucru, în avizare, 13 și alte 19 care au avut mici observații și sperăm ca, până la sfârșitul anului — eu îmi propusesem până la 1 noiembrie să fac acest lucru, din nefericire nu am reușit — dar până la sfârșitul anului să scoatem toate hotărârile de Guvern, astfel încât să dăm un cadru juridic clar, limpede, pentru stațiuni, pentru a intra în direcție dreaptă pe culoarul acesta al cercetării", a afirmat ministrul.

Daea a susținut că dezvoltarea sectorului de cercetare este esențială, în contextul schimbărilor climatice.

El a adăugat că, anul viitor, programul de irigații va fi obiectivul principal de investiții al Ministerului Agriculturii.

"Anul viitor vom continua proiectele pe care le-am început. Avem un program de guvernare bine stabilit, cu obiective foarte clare, cu termene, cu responsabilități, cu sume pe care le-am prins în schița de buget pentru 2018. Vom continua cu programul de irigații, care este primul obiectiv de investiții al țării în atenția noastră, cu combaterea grindinei, cu programul de tomate, cu programul la suine, cu programul în avicultură, cu programul lânii, că tot este de actualitate și mereu mă cronometrați pe culoarul ăsta, parcă n-ar mai fi și alte culoare pe care să alergăm împreună", a spus Daea.

Ministrul a mai anunțat că urmărește acordarea de sume importante pentru zona montană, în așa fel încât să fie valorificate resursele de la munte.

În luna mai, Șerban Valeca, ministrul Cercetării și Inovării, declara că toate structurile de cercetare agricolă au datorii foarte mari și numărul cercetătorilor s-a diminuat foarte mult, revitalizarea acestui domeniu fiind o prioritate pentru actuale guvernare.

"Problema de fond este că tot domeniul cercetării a fost în mare suferință, dar un domeniu este în cea mai mare suferință, și anume cercetarea agricolă. Practic, toate institutele și (...) stațiunile de cercetare (...) le-am găsit cu datorii foarte mari la bugetul de stat și la terți. Totodată, un raport al Curții de Conturi, pe care l-am primit în urmă cu două săptămâni, conține și analiza personalului din cercetarea agricolă. Din nefericire, au rămas, nu ca angajați, ci ca cercetători, cei care pot derula programe, sub 600 în toată România, situația este groaznică", a declarat Valeca.

Ministrul a adăugat că, potrivit unor estimări, la nivel național mai sunt în total aproximativ 9.000 de cercetători în toate domeniile, fiind avute în vedere măsuri pentru încurajarea atragerii de personal către cercetare.

"Prin politicile pe care le vom dezvolta, un vector important va fi un sistem de bonificații pentru cei care execută programe și angajează personal în cercetare. Vor primi la competițiile de programe puncte suplimentare cei care vor angaja cercetători pe o perioadă de minimum cinci ani, astfel încât, dacă doi sau trei ani durează programul finanțat de minister, cel care rămâne în domeniu să mai stea cel puțin doi ani în plus", a precizat Șerban Valeca.

El a susținut că cercetarea agricolă va beneficia de cea mai importantă susținere financiară, alături de marile proiecte internaționale în care este implicată România.

"Am obținut de la bugetul de stat o suplimentare cu aproape 30% a bugetului, deci o finanțare suplimentară, iar eforturile se vor distribui cu preponderență către (...) cercetarea agricolă și pe cei trei mari piloni (...), adică laserul de la Măgurele, Danubius-RI, un proiect pe care îl gestionează România și sunt alte cinci țări implicate, și proiectul Alfred de la Mioveni (...). Deci, vor fi trei piloni aflați în diverse stadii, în jurul cărora se vor dezvolta clustere, adică parcuri științifice și tehnologice", a mai spus ministrul Cercetării și Inovării.

Sursa: AGERPRES

Cercetarea, o investiție profitabilă pe termen lung

Agricultura, linia de start pentru producerea alimentelor pe care le consumăm, nu se mai face ca acum 100 de ani, iar la baza întregii dezvoltări este cercetarea. De fapt, piramida care s-a clădit în toți acești ani de evoluție se sprijină pe cercetare. S-au demontat tot felul de mituri cu privire la cum se face corect agricultură și cum se îngrijește pământul, s-au adus argumente științifice și asta a asigurat progresul. Totuși, provocarea continuă pentru că tindem acum spre o altă extremă. Aproape că nu mai există siguranța că ceea ce consumăm este sănătos. Profitul a fost pus mai presus de sănătatea consumatorului. Și iată că revenim la cercetare. Vrem să avem certitudinea că ceea ce mâncăm nu ne omoară? Atunci să investim mai mult în cercetare, pentru că de aici vin informațiile.

Paradoxul celor două grădini

cercetare c

– Dna director, se alocă puțini bani cercetării, iar acest lucru conduce și la o vizibilitate scăzută a acestui domeniu extrem de important. Sunt informații pe care cercetarea le poate oferi, dar care nu ajung la oameni.

– Așa este. Dacă cercetarea și-ar găsi locul și ar fi finanțată corespunzător, atunci și toți cei implicați în lanțul alimentar – producători, procesatori, consumatori – ar fi mai informați. Vă dau un exemplu. Metalele grele sau alți contaminanți pot să blocheze unele procese metabolice din organism și să ne îmbolnăvească. Sunt ca niște otrăvuri. Poate cu mai multă educație și informare în sensul acesta nu am mai auzi că există agricultori care cultivă o grădină pentru ei și o alta pentru piață. Firește, aceasta din urmă este tratată cu tot felul de substanțe chimice pentru a obține cât mai multă producție, fără însă ca agricultorul să se fi consultat în prealabil cu un inginer agronom, așa că dozele aplicate sunt stabilite după ureche. La final se obțin producții bune, ademenitoare ca aspect, dar problema este că nu știm cantitatea de substanțe agrochimice care se află în aceste produse. Un lucru la care puțini agricultori se gândesc este faptul că, deși pentru ei cultivă separat o grădină în care nu folosesc substanțe chimice sau cel puțin nu la fel de multe, apa freatică este aceeași și până la urmă este contaminat și solul grădinii personale, ca să spun așa. Și atunci se consumă resurse, dar nu obținem produse de calitate care pot fi consumate în siguranță. Este păcat, pentru că pământul nostru este roditor. La fel este și în industria alimentară. Se folosește carne de bună calitate, dar după aceea se pun mulți aditivi, se mai și afumă peste măsură și se obține un produs care ne poate îmbolnăvi.

Informarea este cheia

– Este îngrijorător, mai ales că măsurile de control al acestui fenomen sunt limitate.

– Oricâte instituții și laboratoare de control ar fi, nu pot să verifice sute și sute de mii de produse. Toate con­troalele se fac prin sondaj. Ai găsit un produs nociv și l-ai scos. Informarea este cheia. Oamenii trebuie să fie educați din școli, prin proiecte, seminarii. Și vă spun, cercetarea își are rolul ei în dezvoltarea societății. Nu este vorba doar despre a scoate un produs mai bun pe piață, pentru că e posibil ca între alte sute de produse acesta să nu se vadă, dar este vorba despre informațiile noi pe care cercetarea le poate oferi. Ar trebui în acest sens să existe niște programe cu asociațiile de producători. Prin intermediul lor se pot disemina foarte multe informații. Oamenii ar trebui să știe, spre exemplu, că cenușa frunzelor arse toamna în grădini și curți conține dioxină, o substanță toxică, și de aceea nu este recomandat să fie împrăștiată. Aceasta trebuie strânsă și pusă într-o groapă. Sunt multe lucruri care pot fi spuse, însă doar prin proiecte se poate face o diseminare pe scară largă. În momentul de față Institutul de Bioresurse Alimentare București are în derulare un proiect privind transferul de tehnologie și de cunoștințe către întreprinderi. Astfel se va mări aria de cunoaștere a nevoilor industriei din România și vor putea fi realizate proiecte mai mici în colaborare cu parteneri din acest sector. Acest proiect are o valoare de aproape 3 milioane de euro, iar acum s-a ajuns la stadiul de încheiere a contractelor subsidiare cu diferite companii care au solicitat ajutorul IBA București pentru găsirea unor soluții.

cercetare a

Lipsesc verigi importante din lanțurile alimentare

– Să vorbim despre producătorul român care, deși are resurse financiare limitate, realizează totuși un produs sănătos și de bună calitate. Problemele lui încep când ajunge pe piață și trebuie să concureze, spre exemplu, cu produsele de import care nu sunt de calitate, dar sunt ieftine și, implicit, preferate de consumatori.

– Vă dau un exemplu. Înainte se cultivau roșii, dar exista și industria procesatoare. Roșiile românești sunt gustoase, dar sunt mai puțin rezistente și faptul că puteau fi procesate imediat era un avantaj. Nu exista riscul pierderilor. Faptul că s-au distrus lanțurile alimentare este o problemă. Dacă avem industrie procesatoare putem produce oricât, pentru că există această plasă de siguranță. Nu s-a vândut produsul direct în piață, atunci poate fi transformat și vândut sub altă formă. Înainte existau niște lanțuri bine stabilite, dar s-au distrus după Revoluție. Nu putem interzice importurile, dar putem dezvolta niște proiecte naționale prin care să stimulăm producătorii și procesatorii mici.

„Din nimic nu iese cercetare, dar se știe că un leu investit în acest sector înseamnă zece în economie. Se invocă de multe ori faptul că se dau bani la cercetare, dar nu se alocă pentru investiții. Dar haideți să privim cercetarea ca o investiție. Vă spun, a fost o perioadă scurtă, prin 2007-2008, când au fost mai mulți bani pentru cercetare și s-a văzut acest lucru. Chiar și managerii întreprinderilor spuneau că au exportat mai mult, că au avut cunoștințe mai multe datorită colaborării cu noi și că au intrat și pe alte nișe de producție. Investiția în cercetare se vede într-un an sau doi la nivelul societății.“

Laura ZMARANDA

„Mai mulți bani pentru cercetare și o monitorizare eficientă a cheltuirii lor“

Avem potențial și oameni care fac cercetare de excelență. Ne lipsește ceva? Da. Ne lipsesc banii care să tureze motoarele acestui sector. Pentru că nu se investește suficient în cercetarea din România, nici rezultate care să se materializeze în economie nu sunt. Și uite așa se naște un cerc vicios din care scapă cine poate. Pradoxal, Institutul de Bioresurse Alimentare București a reușit să devină un pol la nivel de cercetare europeană, însă a avut șansa de a avea la conducerea sa o doamnă care a înțeles ce strategie trebuie aplicată pentru a supraviețui și chiar mai mult. În rândurile următoare vă redăm o parte din discuția purtată cu dna Nastasia Belc, directorul IBA București.

Dotarea tehnologică ne asigură un loc în topul european

— Dna director, să începem cu istoricul acestei instituții și cu perspectivele de viitor.

— Provenim din fostul Institut de Chimie Alimentară și suntem în această formă de organizare de aproape 17 ani. În prezent avem nouă laboratoare foarte bine dotate, trei stații-pilot și departamente importante la nivel internațional. Este vorba despre Serviciul Național pentru Plante Aromatice și Medicinale și Produsele Stupului prin care notificăm suplimentele alimentare. Alte două departamente sunt cel de Dezvoltare a resurselor umane în cadrul căruia se fac pregătiri profesionale pentru cei din industria alimentară și nu numai și cel de Cercetări Interdisciplinare prin care dezvoltăm rețele de networking cu parteneri din străinătate. Laboratoarele de cercetare sunt foarte bine dotate. Suntem în top la nivel european și asta datorită unui proiect pe care l-am avut pe fonduri structurale în valoare de 10 milioane de euro. Cu banii obținuți am refăcut această clădire și am dotat laboratoarele cu echipamente de la rezonanță magnetică nucleară, cromatografe până la  echipamente de uz zilnic, folosite în controlul calității produselor agroalimentare. Avem ca parteneri companii private, ONG-uri și instituții de stat precum ANSVSA sau MADR care solicită acces la infrastructura noastră, analize de laborator sau expertize în domeniul agroalimentar, consultanță sau asistență tehnică. Însă 80% din activitatea de bază o reprezintă cercetarea în domeniul alimentar. În general, cam tot ce facem în cercetarea din domeniul agroalimentar se întoarce în societate.

Un principiu care ne trage în jos

— Ce probleme sesizați dvs. din postura de director al Institutului de Bioresurse Alimentare București?

— Întotdeauna am zis că avem un potențial agroalimentar extraordinar și că trebuie să fim cât mai mult prezenți pe piața europeană a produselor alimentare, dar și pe piața europeană a cercetării în domeniu. Avem aproape tot ce ne trebuie pentru a face cercetare de calitate în domeniul alimentar. Singurul lucru care lipsește este o finanțare mai bună a unor proiecte prioritizate înainte. Trebuie să descoperim în ce suntem noi buni și să marjăm pe lucrul acela astfel încât să devenim un pol reprezentativ la nivel european sau măcar în zona de sud-est în acest domeniu. Suntem buni în agricultură? Să facem atunci mai mult pentru acest sector. Într-adevăr, în afară de Ministerul Cercetării, Ministerul Agriculturii a oferit ceva bani pentru cercetare prin programul sectorial. Dar, prin comparație cu potențialul nostru, este insuficient. În domeniul agroalimentar institutele sunt subfinanțate și trăiesc aproape exclusiv din realizările lor. De aceea, acolo unde avem potențial am putea construi niște poli regionali care să ne reprezinte oricând în Europa și să avem astfel un cuvânt de spus atunci când se creionează o strategie la nivel european. Putem să facem asta, dar nu fără o finanțare corespunzătoare. Vă dau exemplu Olandei, care nu este o țară foarte mare, dar care este al doilea exportator din Europa. Însă institutele lor din domeniul agroalimentar au fost finanțate foarte bine, iar banii oferiți au fost eficient monitorizați. Nu s-a mers pe principiul „îți dau puțini bani și nu mai știu ce faci cu ei“. Ci dimpotrivă „te plătesc foarte bine, dar vreau să văd dacă într-adevăr obții ce ți-ai propus.“ Această abordare face ca institutele să fie atente cum cheltuiesc banii și ce rezultate obțin. Apoi, după ce instituția a fost stabilizată pe piața agroalimentară și a cercetării se poate continua susținerea însă nu cu nivel de finanțare 100%, ci de 50-30%. Asta este ideea. Întâi dai banii, monitorizezi modul în care sunt folosiți, iar pe urmă rezultatele se materializează foarte bine în economie.

Aproape nimic gratuit de la stat

— Ați menționat importanța prezenței României în domeniul cercetării europene. În ce măsură ne poate reprezenta institutul pe care îl conduceți în Europa?

— Vă pot da un exemplu. Suntem incluși în cadrul unei rețele europene de cercetare numită Metrofood. Din 35 de parteneri câți sunt în această rețea, 17 construiesc efectiv această infrastructură paneuropeană de cercetare. Noi suntem lideri de pachet de lucru la cele șase existente în această organizare și facem planificarea strategică pe următorii 20 de ani ai acestei infrastructurii. Faptul că ni s-a încredințat noua această responsabilitatea nu poate însemna decât că suntem foarte apreciați. Suntem parteneri de bază în acest proiect și ori de câte ori am fost într-un consorțiu internațional ne-am făcut foarte bine treaba. Dar depinde foarte mult și de cum și câți bani alocă țara pentru cercetare în general. Mai suntem priviți și din acest punct de vedere. Cineva care nu te cunoaște, dar știe că România alocă foarte puțin cercetării, ne poate refuza ca parteneri pentru că se gândește că nu suntem de elită.

— Cât de acerbă este competiția pentru câștigarea proiectelor de cercetare?

— Șansa de reușită într-o astfel de competiție este de 5% sau chiar mai puțin. Trebuie să depunem foarte multe proiecte ca să putem câștiga măcar unul. În momentul de față de la stat mai primim niște subvenții. Cifra noastră de afaceri este de vreo 20 milioane de lei, iar anul trecut am primit subvenții în valoare de 900.000 de lei. Anul ăsta nu știu dacă vom primi 100.000 de lei. Și ăștia sunt bani pentru niște reparații minore și pentru a înlocui ceva aparatură. În rest, totul primim prin competiție. Direct bani de la stat nu primim.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2017 – pag. 40

Din 26 de stațiuni pomicole, mai avem 9... aflate la limita supraviețuirii

În 1989 România avea 26 de stațiuni de cercetare pomicolă cu tot atâtea pepiniere și mii de hectare pe care se înmulțeau pomii altoiți și se făcea producție. Din păcate, locul acestor stațiuni a fost luat de platforme comerciale și cartiere rezidențiale. 17 stațiuni s-au închis, iar România a pierdut colecții întregi de soiuri și genotipuri și câmpurile de hibrizi care reprezentau munca de zeci de ani a cercetătorilor români. Este o pierdere care, din păcate, nu se poate recupera. Un hibrid pierdut este pierdut pentru totdeauna.

În România cercetarea și ameliorarea piersicului au început cu peste 100 de ani în urmă și în decursul anilor s-au făcut pași mici, dar siguri. Au apărut o serie de soiuri create în principalele centre, unde clima și solul au permis o evoluție favorabilă a solului, respectiv în stațiunile de la Băneasa, Constanța și Oradea. S-au dezvoltat laboratoarele de ameliorare genetică și au fost realizate sute de combinații hibride între cei mai buni genitori. Au fost omologate aproximativ 100 de soiuri, iar 60-65 dintre ele încă se regăsesc în plantațiile comerciale. Din nefericire, după 1989 majoritatea plantațiilor existente (mii de hectare de piersic) erau îmbătrânite și o lungă perioadă de timp au fost lăsate în paragină, terenurile s-au redistribuit și abia în ultimii ani a început revigorarea piersicului prin posibilitatea accesării fondurilor europene. Ultimele creații încep acum să își găsească locul în plantațiile prezentului și ale viitorului.

Un „tezaur“ genetic distrus

În România nu a existat un sprijin pentru cercetarea piersicului, spune Melania Dumitru, dar în peri­oada 1970-1980 s-au înființat colecțiile naționale de piersic și cais de la Constanța, Băneasa și apoi Oradea. „Înființarea lor a fost un lucru extraordinar pentru că s-a acumulat în centrele respective o cantitate extraordinar de mare de soiuri create pe toată planeta. Numai colecția de la Constanța avea în anul 2000 aproximativ 853 de soiuri. Colecțiile au fost reîntinerite, dar, ca urmare a dezmembrării terenurilor, s-a pierdut material enorm, iar un soi pierdut dintr-o colecție nu mai poate fi recuperat. Apoi existau câmpurile de hibrizi cu peste 2.500 de exemplare numai din soiurile dwarf și semidwarf. Existau peste 6.000 de hibrizi clasici de piersici pavi și nectarine. Acum mai există o singură colecție de piersic, cais și migdal, la Constanța, în care sunt păstrate cca 560 de soiuri. Este totuși o biodiversitate din care poți obține rezultate. România a beneficiat de aceste colecții extraordinare, care erau un «tezaur» genetic național. Ar fi trebuit să existe mai multă grijă și cercetarea piersicului să fi fost sprijinită. Până acum nu a existat acest sprijin. Sper că poate ce a mai rămas va fi prezervat și conservat corespunzător. Am avut dintotdeauna soiuri locale cu rezistență la principalele boli și dăunători, la temperaturile și tipurile de sol de aici. De aceea cultura piersicului ar trebui reconsiderată.“ Speranța revigorării culturii de piersic în România stă în programele noi pentru dezvoltarea pomicolă și în înțelegerea faptului că soiurile românești sunt foarte valoroase și că merită să le înmulțim. Și, după cum spunea Florin Stănică, prorectorul USAMV București, „poate ar trebui să ne gândim și noi, ca și alte țări, să facem programe private de ameliorare. La ora aceasta 90% din lume este controlată de pepiniere sau firme private. Soluții trebuie găsite pentru că avem încă un patrimoniu interesant pe care trebuie să îl dezvoltăm. Numărul pepinierelor care produc acum pomi certificați este foarte mic, iar în România avem vreo 100 de pepiniere, multe fiind mici, private, şi nu produc material săditor certificat. Dezastrul agriculturii din prima parte a anilor 1990 se resimte în continuare.“

Creațiile anului 2012

Dintre soiurile clasice obținute la București-Băneasa, pe lângă cele vechi – Congres, Triumf, Victoria – sunt și unele noi – Amalia, Alexia sau Antonia. La Constanța au fost obținute soiuri de piersici și nectarine apreciate acum în întreaga Europă și în China, patria de origine a piersicului. Este vorba despre gama soiurilor de piersic plate – Florin, fruct cu pulpă galben-portocalie, Filip și Monica, fructe cu pulpă albă. Ambele soiuri au aromă, parfum și sunt delicioase. Alte soiuri valoroase obținute la stațiunea din Constanța sunt soiul clasic de piersic Raluca și cel de nectarin clasic, Costin. Poate că sunt soiuri mai puțin cunoscute în țară decât în străinătate, dar acestea sunt condițiile de la noi. Ultimele trei soiuri noi au fost obținute în 2012 și au fost brevetate în 2014. Minodora și Mimi sunt soiuri care oferă piersici mari, sferocoidale, cu pulpă portocalie, iar Iustin este un soi ale cărui fructe au formă plată, iar pulpa este albă. Este vorba despre soiuri denumite pavi, care includ piersici speciale pentru industrializare – feliuțele de pulpă nu se dezintegrează la fierbere, rămân intacte, au un conținut foarte ridicat în zahăr și substanțe pectice, iar prin procesare aroma lor se intensifică. Astfel se obțin dulceață și compot de calitate superioară, care „bat“ chiar compotul de ananas. Dna Melania spune că amelioratorii s-au străduit în decursul zecilor de ani să obțină soiuri extratimpurii, timpurii, de mijloc, târzii și foarte tardive astfel încât să poată fi asigurat un consum permanent de fructe proaspete. Un alt obiectiv este crearea unor soiuri care să răspundă tuturor gusturilor. Tendința modernă este aceea de revenire la soiurile ancestrale, care aveau pulpă roșie, sanguină.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2017 – pag. 18-19

IBNA Balotești, un vârf al cercetării românești

Recent, Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare în Biologie și Nutriție Animală de la Balotești, mai cunoscut sub acronimul IBNA, a împlinit 46 de activitate. Evenimentul a fost marcat, așa cum se cade la un institut de cercetare, printr-un simpozion. Cu această ocazie au fost prezentate cele mai recente rezultate ale activității cercetătorilor din acest prestigios colectiv.

Un loc atractiv pentru tinerii cercetători

IBNA a fost înființat în anul 1970, ca institut de cercetare pentru nutriția animalelor. Treptat, pe lângă activitatea inițială, au început să apară și lucrări de cercetare legate de fiziologia animală, astfel încât și denumirea a fost schimbată în acest sens. În anii ‘90, când cercetarea românească a intrat în derivă, IBNA a reușit să supraviețuiască. În ultimii ani, a reușit chiar să se dezvolte, astfel încât la ora actuală se ridică la nivelul instituțiilor similare din UE, spune dl prof. dr. Horia Grosu, directorul general al Institutului. Finanțarea activității se face cu mijloace proprii. Conform afirmațiilor conducătorului instituției, veniturile obținute în 2016 sunt duble față de cele din 2005. Cercetătorii sunt implicați atât în proiecte naționale, cât și în activități desfășurate în colaborare cu oameni de știință din alte țări. IBNA a fost dotat cu aparatură modernă, la cele mai înalte standarde.

Pe lângă laboratoare, au mai fost dezvoltate și o stație pilot de testare și pro­ducere a nutrețurilor, o biobază experimentală și un laborator de asigurare a calității. Dar, ceea ce este mai important în opinia dlui Horia Grosu, este că Institutul este atractiv pentru tinerii cercetători români, care pot să dezvolte o carieră în țară. Că așa este. Acest fapt este demonstrat de media de vârstă a colectivului de cercetători.

Principalul obiectiv al cercetătorilor de la IBNA este elaborarea unor strategii alternative de obținere a nutrețurilor pentru animale care să minimizeze impactul asupra mediului și să nu intre în competiție cu hrana omului.

Hrană mai bună, pentru rezultate mai bune

Așa cum spuneam, în cadrul simpozionului dedicat marcării a 46 de ani de activitate, au fost prezentate unele dintre cele mai noi cercetări ale specialiștilor IBNA. Ca un cadru general pentru acestea a fost proiectul intitulat „Live Nutrition“, coordonat de către dl dr. Cătălin Dragomir, directorul științific al Institutului. Premisa de la care a pornit acest proiect a fost aceea că o nutriție corectă a animalelor din fermă este un factor de creștere a profitabilității. De aici și necesitatea diseminării către fermieri și producătorii de furaje a bunelor practici și a celor mai noi rezultate ale cercetării științifice. În acest scop a fost redactat un manual, în română și în engleză, cuprinzând aceste bune practici. De asemenea, a fost elaborată și o platformă electronică, e-learning, aflată la dispoziția celor interesați.

Doamna Mihaela Hăbeanu a prezentat rezultatele studiilor asupra utilizării plantelor ameliorate în hrana animalelor de fermă. În cadrul acestui proiect s-a studiat impactul inului, soiei, semințelor de floarea-soarelui, mazării, grâului, dar și al semințelor de cânepă în alimentația suinelor. Au fost elaborate rețete de hrănire a porcilor care să cuprindă și aceste produse.

Pe aceeași linie se înscrie și studiul prezentat de dna Smaranda Toma, referitor la efectele șroturilor alternative, din in și camelină, asupra metabolismului ruminal. Una dintre premisele studiului a fost cultivarea pe scară tot mai largă a camelinei (inului sălbatic). Această plantă necesită cantități mici de apă și fertilizare redusă. Producția obținută este de până la două tone/ha, iar cheltuielile de producție pentru un hectar nu depășesc 1.000 de lei. Uleiul obținut este utilizat, în ultima decadă, pentru obținerea de kerosen. Potențialul nutritiv al camelinei, ca și al inului, este unul de excepție: proteină între 35 și 40% și grăsimi între 29 și 41%. Dar, ceea ce este cu totul deosebit, este conținutul excepțional de ridicat de acid omega-3 α-linoleic și alți acizi grași polinesaturați. De asemenea, camelina este și o importantă sursă de aminoacizi esențiali, polifenoli și vitamină E. Prin urmare, șroturile de in și camelină pot fi o excelentă componentă în hrana animalelor. Așa cum a demonstrat studiul efectuat pe suine, includerea a 12% șroturi de camelină în hrana animalelor a condus la obținerea unei cărni cu un conținut ridicat de acizi omega-3. Astfel, carnea porcilor hrăniți astfel se poate încadra în categoria alimentelor funcționale, cu un rol activ în protecția sănătății consumatorilor. În plus, s-a constatat că această rețetă de hrană produce și o creștere a imunității porcilor.

Noi surse de furaje

contributia zootehniei IBNA Balotesti

În sfera preocupărilor pentru identificarea a noi surse de furaje pentru animale s-a înscris și rezultatul studiului prezentat de dna Mihaela Sărăcilă. Domnia sa a vorbit despre cercetările întreprinse pentru valorificarea unor subproduse industriale prin dezvoltarea unor strategii nutriționale inovative pentru animalele de fermă. În condițiile dezvoltării și diversificării produselor industriei alimentare, apar o serie de subproduse care sunt tratate, în general, ca deșeuri. Cercetătorii s-au întrebat în ce măsură acestea ar putea fi valorificate în hrana animalelor. În studiul despre care vorbim au analizat rezultatele folosirii șroturilor de rapiță, semințe de struguri, fructe de cătină, de dovleac și de in asupra găinilor de carne și de ouă. Rezultatele au întrecut așteptările. Concluzia este că, folosind adaosuri de hrană provenite din aceste produse, se îmbună­tățește atât calitatea cărnii, cât și cea a ouălelor. În plus, efi­ciența economică înregistrează o creștere ca urmare a scăderii prețului furajelor.

„Sunteți la un nivel foarte bun!“

Alte studii s-au axat asupra relației dintre calitatea nutrețurilor folosite și cea a cărnii obținute. Așa sunt, de exemplu, studiile prezentate de dna Carmen Giurescu, care a cercetat influența calității șroturilor asupra eficienței hrănirii și a siguranței lanțului alimentar, și cel prezentat de dna Gina Pistol, referitor la dezvoltarea unor strategii nutriționale în vederea îmbunătățirii imunității la porci.

De mult interes s-a bucurat și prezentarea dnei Cristina Lazăr, referitoare la o metodă de estimare a calității carcasei ovinelor și caprinelor vii, folosind ecografia.

Cele enumerate au constituit doar o parte dintre temele abordate. Ceea ce se cuvine însă a mai fi menționat este prezența și intervenția unor reprezentanți ai fermierilor în cadrul simpozionului. Dintre ei, îi menționăm pe dl dr. Nicolae Zeneci, președintele Asociației Generale a Crescătorilor de Taurine din România, și pe dl Cristian Lungu, președintele Asociației Distribuitorilor de Lapte prin Dozatoare. Cei doi au ridicat o serie de probleme de care fermierii se lovesc în activitatea curentă și pentru rezolvarea cărora și-ar dori ajutorul cercetătorilor.

În final, dna Paula Ursu, director al Departamentului „Cercetare“ din cadrul MADR, a dorit să arate prețuirea pe care o acordă rezultatelor IBNA. „Sunteți la un nivel foarte bun și mi-aș dori ca, pe viitor, să existe la Minister mai multe proiecte depuse de dumneavoastră, atât în calitate de coordonatori, cât și de cercetători“, a spus domnia sa.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 2, 16-31 ianuarie 2017 – pag. 34-35

Pentru BASF, viitorul este sub semnul cercetării și inovării

Reprezentanții BASF, marele producător al industriei chimice din Europa, spun că sunt mai pregătiți ca niciodată să înfrunte viitorul. Ingredientele-cheie ale strategiei lor de dezvoltare sunt: investiția permanentă în cercetare și inovare, flexibilitate în a găsi soluții personalizate în funcție de nevoile fermierilor, adaptabilitate în contextul schimbărilor climatice și de piață, dezvoltarea unor soluții cât mai prietenoase cu mediul. Iată opiniile președintelui diviziei pentru protecția plantelor a companiei BASF, Markus Heldt și ale vicepreședintelui Vincent Gros, acordate într-un interviu revistei Lumea Satului.

– Domnule Markus Heldt, atunci când vorbim despre agricultură, compania pe care o reprezentați poate fi catalogată drept gigantul care se luptă cu latura invazivă a naturii – bolile și dăunătorii plantelor de cultură. Cum se vede această luptă din perspectiva unui lider în domeniul chimic și al produselor pentru protecția plantelor, mai ales în contextul schimbărilor climatice?

– Vedem cum se schimbă nevoile pe Glob, iar răspunsul nostru este o investiție în dezvoltare, în cercetare și înțelegerea nevoilor fermierilor pentru a ne pregăti soluții care să fie relevante pentru nevoile lor. Nu este ușor, pentru că lucrăm sub cerul liber, suntem influențați de foarte mulți factori, care nu stau la îndemâna noastră, dar încercăm să fim aproape de clienți și credem că cercetarea este cel mai important lucru în acest context.

– Se pare că an de an provocările naturii sunt tot mai mari, la fel și așteptările fermierilor atunci când folosesc un produs de protecție a plantelor sau un regulator de creștere. Care este strategia companiei pentru a face față acestor cerințe?

– Sunt de 35 de ani în această industrie și întotdeauna au fost schimbări și provocări. Este foarte important să fii atent la aceste schimbări, să ai conexiunile necesare pentru a afla informații în timp real, pentru a afla informații de la fermieri și pentru a ne personaliza soluțiile. Suntem conștienți că fiecare soluție trebuie personalizată în funcție de țara în care se face agricultură.

BASF Crop Protection

– Domnule Vincent Gros, am vizitat Agricultural Center din Limburgerhof. Ce puteți spune fermierilor români despre acest centru? Ce se întâmplă mai exact aici și care sunt noutățile care vin de la acest centru?

– Sperăm că v-a făcut plăcere vizita la acest centru. Este cel mai mare centru de cercetare de acest gen de la BASF. Păstrăm o legătură strânsă cu toate celelalte centre agricole din Statele Unite sau Indonezia. Practic, aici inventăm noi produse, lucrăm în cercetare, inovare, pentru a dezvolta constant noi molecule pentru a produce noi soluţii de protecția plantelor. Majoritatea produselor BASF, inclusiv cele care ajung pe piața din România, sunt produse aici, la Limburgerhof. Legat de produsele care se vor lansa în România în următorii ani, în 2017, 2018, în funcție de evoluția legislativă ne dorim să venim pe piață cu o nouă substanță activă, dar și cu două noi fungicide. Pentru acestea lucrăm deja cu molecule care pot fi extrem de utile pentru diverse culturi și evident că inovăm constant în funcție de rezultatele pe care le obținem pe baza acestor molecule.

– Și acum o întrebare pentru ambii vorbitori, cum vedeți agricultura viitorului? Putem lăsa copiilor noștri moștenire un sol productiv, dar în același timp curat?

– Cred că agricultura are un viitor strălucit. Suntem conștienți de schimbările care vor apărea, însă pot spune cu siguranță că, având un nepot, mă văd foarte încrezător în viitorul pe care îl va avea pe această planetă. (Markus Heldt)

Așa cum știți, inovăm atât în privința produselor, cât și în ceea ce privește abordarea unei agriculturi sustenabile. Ceea ce primim este o provocare și trebuie să păstrăm un echilibru între productivitate pe de o parte și protecția mediului pe de alta. (Vincent Gros)

– Noile molecule pe care le veți folosi în noile generații de produse vor fi mai prietenoase cu mediul?

– Suntem foarte atenți, încă din primele faze de dezvoltare a produselor noastre, cu privire la profilul toxicologic, tocmai pentru a afla din fașă dacă există anumite lucruri pe care trebuie să le luăm în considerare. (Markus Heldt)

După cum știți, date fiind cerințele legislative care pleacă de la Uniunea Europeană şi care sunt din ce în ce mai stricte, suntem nevoiți ca în fiecare an să fim din ce în ce mai atenți la produsele noastre și să le facem să fie cât mai prietenoase cu mediul. (Vincent Gros)

– În acest context, care este opinia dumneavoastră față de noul model de afaceri care se va dezvolta în domeniul semințelor și al protecției plantelor?

– Succesul va depinde în primul rând de o analiză pe termen lung. Ne uităm și la competitorii noștri care au dezvoltat produse similare, dar care până în prezent nu pot spune că au rezultate spectaculoase, de aceea rezultatele trebuie analizate pe termen lung. (Markus Heldt)

Este important să creăm cerere pentru aceste produse pornind de la fermier și nu invers și de asemenea trebuie să lucrăm cu oameni educaţi pentru acest domeniu, care să asiste fermierul. (Vincent Gros)

– O ultimă întrebare pentru dl Markus Heldt. Aveți un mesaj pentru micii fermieri?

– Agricultura este o profesie veche, dar care se bazează în acest moment foarte mult pe cercetare și dezvoltare. De aceea trebuie să avem în vedere ca fiecare dintre ofertele noastre să se plieze pe nevoile agricultorilor, care sunt diferite în funcție de cât de mari sunt fermele pe care le dețin.

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 21, 1-15 noiembrie 2016 – pag. 18-19

România educată

„O naţiune care nu contează în lumea ştiinţei devine o naţiune dependentă intelectual şi cultural. Ştiinţa nu este un rezervor de cunoştinţe oarecare din care extragem când şi cât avem nevoie. A nu produce ştiinţă înseamnă să ne condamnăm la lipsa accesului direct la progres şi cunoştinţe, limitarea contribuţiei la patrimoniul ştiinţific“, spunea Bertrand Hevieu, președintele INRA din Franța în Aula ASAS.

Educația și cercetarea nu sunt un lux, ci o necesitate

Vom avea vreodată educație obligatorie de 12 ani? Cine, când, cum, cu ce efecte?

Dreptul la educația obligatorie este cea mai înaltă formă de îngrijire și de respect pe care statul o poate da cetățenilor săi, consacrat prin art. 32 din Constituție și Declarația Universală a Drepturilor Omului.

În România școala nu a fost și nu este, cu excepția unor mici oaze, o bucurie, ci o pedeapsă cu care ne amenințăm copiii, iar învățarea a devenit o corvoadă. Atitudinea societății românești față de școală este una rece, cu excepția perioadei de susținere a examenelor de evaluare și bacalaureat. Mulți compatrioți își petrec anii de școală obligatorie fie încercând să memoreze mecanic niște lecții predate de dascăli fără chemare, fie căutând scurtături, căi de a păcăli sistemul sau un prost de la care să copieze, cum remarca Florin Negruțiu în republica.ro

Suntem cei mai needucați europeni

Potrivit statisticilor europene, suntem cel mai slab educat popor din Uniunea Europeană, cu un procent de 15% (9,9% în 2007) al persoanelor – între 15 și 64 de ani – cu grad ridicat de educație față de media UE-28 de 26,7% și 30,4% în Franța. Nivelul mediu de educație (absolvenți de școli profesionale, licee și școli postliceale) este de 55,6%, față de 46,4% media UE și 43,6% în Franța, iar nivelul scăzut (absolvenți de școală primară, gimnazială sau niciuna) este de 29,4%, față de 26,9% media UE și 26% în Franța, cu o rată a analfabetismului funcțional de 42% și cu o rată a abandonului școlar ridicat, de peste 11%. Să fii analfabet funcțional înseamnă să cunoști semnele, să poți citi, dar să nu înțelegi ce citești, să nu fii în stare să faci conexiuni logice, să nu reușești să ajungi la miezul unei idei“, cum remarca acad. Solomon Marcus.

Discuția despre educație în România se termină brusc după încheierea evaluărilor naționale, după bac sau după terminarea facultății. Ruptura se produce în momentul absolvirii. Ideea urmăririi evoluției absolvenților după terminarea școlii nu există. Statul consideră că și-a făcut datoria și-și iese din rolul de educator imediat după ce a scăpat de încă o promoție: ce se întâmplă în următorii 50-60 de ani cu cetățenii lui nu-l mai interesează. Acest dezinteres reprezintă cauza principală a înapoierii, a mediocrității și a ratării societății românești în ansamblu. Conform analizei economice.ro, procentul persoanelor – între 15 și 64 de ani – cu grad ridicat de educație a fost de 15% (9,9% în 2007), față de media UE de 28-26,7% și 30,4% în Franța. Nivelul mediu de educație (absolvenți de școli profesionale, licee și școli postliceale) este de 55,6%, față de 46,4% media UE și 43,6% în Franța, iar nivelul scăzut (absolvenți de școală primară, gimnazială sau niciuna) este de 29,4%, față de 26,9% media UE și 26% în Franța. Rata șomajului în rândul tinerilor cu vârsta de 20-24 de ani a ajuns la 24,1%.

Motivul? Reformele bulversante

Reformele introduse de la începutul anilor ’90 au bulversat întregul învățământ românesc, ca acum să se facă eforturi pentru revenirea la structura dinainte de ’89: reconsiderarea rolului grădiniței și începerea educației de la 6 ani până la 14 ani, 8 clase și continuată cu școli profesionale și/sau liceul între 14 și 18/19 ani, clasele IX-XI/XII, după care urmează studiile superioare între 18-22 de ani și masterat 21-25 de ani, după caz.

Învățământul superior a fost organizat pe trei cicluri, respectiv studii universitare de licență, studii universitare de masterat și studii universitare de doctorat pe baza sistemului de la Bologna. Școala doctorală și-a pierdut din esență. Teza de doctorat, în loc să prezinte rezultatul unor cercetări științifice complexe, în urma cărora sunt elaborate idei și propuneri originale în domeniul științific, a devenit punctul final al studiilor universitare, fiind considerată o formă de perfecționare profesională. Atunci de unde idei și descoperiri noi, contribuții proprii la valorile universale dacă doctorantul nu are experiență practică? Atunci de ce ne mirăm că tezele sunt plagiate?

S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuinţat de comentatori pe la posturi de radio şi de televiziune, cărora li se adaugă politicieni inepţi, iar cuvintele româneşti sunt înlocuite de persoane care stau prost cu vocabularul şi cu gramatica limbii române. Nu ne mai concentrăm, pentru că ne focusăm. Nu mai aşteptăm un răspuns, ci un feedback. Nu mai consimţim, ci achiesăm. Nu mai luăm în considerare, fiindcă anvizajăm. Nu mai realizăm, ci implementăm, iar cazurile sunt speţe. Nu ne mai ducem într-un loc, ci într-o locaţie. Nu mai avem frizeri şi croitorese, avem hair-stilişti şi creatoare de fashion, iar cizmarii sunt designeri. Secretarele nu-şi mai spun decât manager assistant, iar serviciul de întreţinere a devenit mentenanţă.

Am avut așteptări și chiar am sugerat Guvernului Cioloș să aloce procentul de 6% pentru finanțarea învățământului și 1% cercetării din PIB, prin bugetul pe anul 2016 conform legii, în acord cu Strategia Europa Orizont 2020, pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, cu un program și buget de cercetare și inovare al UE pe perioada 2014 – 2020 de peste 70 mil. de euro și proiectul național al Președintelui României „România educată“ care reprezintă începutul reașezării societății pe valori, dezvoltarea unei culturi a succesului bazate pe performanță, muncă, talent, onestitate și integritate. La acest proces trebuie să contribuie toți cei interesaţi – elevii, studenţii, profesorii, părinţii, cercetătorii, dar și organizațiile reprezentative ale acestora, sindicatele, patronatele, asociaţiile profesionale, organizațiile neguvernamentale, reprezentanții mediului privat, instituțiile de educație sau de cercetare, instituţiile publice centrale şi judeţene cu atribuții în domeniu, dar și publicul larg.

Trebuie să devenim cetățeni educați care își înțeleg rolul în istorie, într-o societate globalizată.

Mircea M. TOMA

Revista Lumea Satului nr. 17, 1-15 septembrie 2016 – pag. 44-45

ICDVV Valea Călugărească are proiecte de aproape 2 milioane de lei

Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească derulează, în prezent, 10 proiecte: 6 în cadrul Planului sectorial MADR-ADER 2020, în două fiind conducător de proiect, iar în 4 partener; 3 în cadrul PNCDI 2-Program 4 Parteneriate, ca partener; unul – COST FA 1303 – ca partener. Despre cele două proiecte în care ICDVV este titular ne-au vorbit dr. biolog Elena Brîndușe - director științific și dr. ing. Marian Ion – directorul general al instituției.

Proiectul 3.2.5. – „Diversificarea sortimentului viticol pentru struguri de masa și vin“ are o valoare totală de 1,062 milioane de lei, bani asigurați de la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și o perioadă de implementare de patru ani (2015-2018). Acesta se desfășoară în parteneriat cu stațiunile de cercetare-dezvoltare pentru viticultură și vinificație de la Blaj (Alba), Bujoru (Galați), Iași, Miniș (Arad) și Odobești (Vrancea), filiala SCDVV Pietroasa (Buzău) a USAMV București și Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură (INCDBH) Ștefănești (Argeș). Detaliile au fost dezvoltate de directorul de proiect, dr. biolog Elena Brîndușe: „Proiectul se înscrie în preocupările actuale la nivel internațional privind evaluarea și valorificarea resurselor genetice. În România, utilizarea resurselor genetice în procesul de ameliorare a sortimentului a condus la obținerea unui material biologic diversificat, reprezentat prin soiuri și selecții clonale cu caracteristici superioare de productivitate și calitate, cu plasticitate ecologică ridicată, cu toleranță sporită la boli și dăunători, cu rezistență crescută la factorii de stress. În ultimii 10 ani, prin efectuarea hibridărilor în cadrul speciei Vitis, s-au obținut elite valoroase, care sunt plantate în câmpuri experimentale. Acestea se află pe rod în diferite stadii, în câmpuri comparative sau de încercare, fiind supuse selecției conservative. Elitele valoroase aflate în câmpurile de concurs vor fi omologate și brevetate ca soiuri.

Completarea fondului de germoplasmă viticolă deținut de partenerii proiectului cu soiuri și selecții clonale din soiurile românești autohtone, realizate în activitatea de ameliorare, diminuează riscul pierderii unor genotipuri din anumite motive (calamități naturale, retrocedări, reorganizarea unităților de cercetare etc.). Aceasta are efect pe termen mediu și lung, prin conservarea genelor de rezistența la factorii biotici și abiotici. Ca finalitate, printre altele, la ICDVV Valea Călugărească se va înființa un câmp demonstrativ cu cele mai valoroase genotipuri (creații) românești obținute în unitățile de cercetare viticolă“. Așadar, ca sinteză, după finalizarea proiectului, toate creațiile românești din ultimii ani se vor regăsi nu doar acolo unde au fost realizate, ci și în colecții de rezervă, pentru a avea siguranța păstrării lor timp îndelungat.

Proiectul 3.3.9. – „Menținerea materialului de înmulțire viticol – categoriile biologice material inițial de înmulțire, bază și certificate“ se înscrie în preocupările MADR privind necesitatea producerii materialului săditor viticol în vederea satisfacerii cerințelor Programului de reconversie în viticultură pentru perioada 2014-2018 și pentru înființarea plantațiilor viticole după această perioadă. Valoarea proiectului, finanțat de MADR, este de 962.850 lei, cu o perioadă de implementare de patru ani, până în 2018, având ca parteneri unitățile de cercetare de la Blaj, Iași, Minis, Murfatlar (Constanța), Odobești și INCDBH Ștefănești. Directorul de proiect este dr. ing. Marian Ion: „În ultimii 5 ani, în cadrul unităților de cercetare vitivinicole au fost omologate mai multe soiuri și clone. Ele vor fi testate virusologic, prin cele mai moderne metode, urmând să fie introduse în cadrul fondului național de germoplasmă viticolă. Pornind de la acest nucleu, prin parcurgerea tuturor etapelor specifice diferitelor categorii biologice de material de înmulțire, se evită dispariția naturală sau accidentală a soiurilor autohtone valoroase, se protejează și se promovează în producție noile creații și se pune la dispoziția marilor și micilor producători viticoli un material săditor sănătos, autentic și cu valoare biologică ridicată. Proiectul își propune ca unitățile de cercetare vitivinicolă să dispună de un stoc nucleu (G0) propriu, care să includă toate creațiile biologice valoroase realizate în cadrul unităților respective, pentru a menține valoarea biologică a acestora, prin conservarea lor în câmpuri de germoplasmă viticolă și pentru a putea răspunde prompt solicitărilor pepinieriștilor particulari care doresc să îți înființeze plantații mamă «certificat», cu soiurile și clonele create în cadrul stațiunilor. Din punct de vedere tehnic, proiectul urmărește realizarea bazei tehnice, respectiv a plantațiilor mamă «bază» și «certificat», care să stea la baza producerii materialului săditor viticol în România, în conformitate cu normele europene în domeniu. Înființarea plantațiilor mamă furnizoare de coarde altoi și butași portaltoi din categoriile «bază» și «certificat» va conduce la creșterea calității și siguranței fitosanitare a materialului de plantare, precum și la evitarea dispariției premature a plantațiilor viticole, ca urmare a infestării cu virusuri sau micoplasme (de exemplu, cancerul bacterian este cel mai dăunător). Pentru obținerea acestui material vor fi parcurse mai multe etape, fiecare cu caracteristicile tehnice și cerințele de calitate specifice, în concordanță cu Ordinul MADR nr. 1267 pe 2005. Obiectivele propuse se vor realiza prin cercetări cu caracter aplicativ care vor viza utilizarea celor mai adecvate soluții tehnologice de multiplicare rapidă a materialului biologic de înmulțire.“

Cunoscându-se faptul că, în prima etapă a reconversiei plantațiilor viticole, au fost multe discuții legate de incapacitatea României de a asigura material săditor, viticultorii aducând butași de oriunde altundeva din Europa, s-ar putea spune că, de aici înainte, stațiunile ori pepinieriștii vor putea asigura material autohton suficient. Iar răspunsul este favorabil, da, România ar putea asigura cantități suficiente, cu condiția ca viticultorul să facă o comandă certă cu un an înainte, fiindcă nimeni nu-și permite să lucreze pe stoc.

Maria BOGDAN

Abonează-te la acest feed RSS