Lumea satului 750x100

update 29 Oct 2020

După 4 ani în Spania doi tineri prind rădăcini la Clisura Dunării

Autorităţile se plâng că forţa de muncă pleacă spre alte meleaguri, dar nu fac nimic pentru a contracara această migraţie. Nici chiar atunci când tinerii români se întorc în ţară cu gândul de a porni o afacere. Chiar şi aşa, fără sprijin din partea statului, un român şi-a luat inima în dinţi şi a investit toată avuţia lui dobândită prin străini în creşterea animalelor. Cu un strop de curaj şi alături de familie s-a calificat ca „tânăr fermier“ pe Măsura 112, de unde a obţinut 24.000 de euro. Prea puţin pentru planul gândit de protagonistul articolului nostru, dar un start bun pentru a impulsiona afacerea.

Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n ţara mea

L-am cunoscut pe Adrian Dogaru prin intermediul Grupului de Acţiune Locală „Poarta Almăjului“ al cărui reprezentant ne-a dus chiar în zona Zascoc, la 3 km de comuna Berzeasca, judeţul Caraş-Severin, pe dealurile unde păşunau oile şi caprele tânărului fermier. Am lăsat în urmă asfaltul şi am pornit pieziş pe un drum de pământ săpat probabil în deal chiar de cel care se instalase la câţiva zeci de metri altitudine deasupra nivelului Dunării. Urcând, mă şi gândeam că doar priveliştea sublimă şi măreţia Dunării ce curge lin la poalele dealurilor compensează sărăcia zonei şi neajunsurile celor care trăiesc aici. Mi-am rotit privirea. Cât vezi cu ochii, dealuri pe alocuri abrupte, cu vegetaţie spontană şi, în rest, linişte. Nici măcar oile pe care aşteptam să le văd nu se arătau. Am aflat mai târziu că mişunau mai sus, păstorite de un cioban. Singurele construcţii care lăsau totuşi să se vadă prezenţa umană în zonă erau saivanul şi stiva de lemne aduse pentru ridicarea vreunei construcţii. Ne-am apropiat şi am aflat povestea lui Adrian, un tânăr din Buzău, plecat la 18 ani în Spania să crească animale. Asta făcea şi acasă, însă acolo munca era recompensată mai bine. „A fost bine, aveam un salariu mai mare şi am reuşit să strâng ceva bani. Am avut noroc de oameni cumsecade care m-au plătit şi cu 900-1.100 de euro pe lună. Dar era muncă, trebuia să te trezeşti la patru şi jumătate dimineaţa, iar seara stăteam până la miezul nopţii“, îşi aminteşte Adrian. Probabil că ar mai fi rămas în Spania, însă viaţa i-a scos în cale viitoarea soţie, Geoalina Târloşan, cea care avea să-i aducă pe lume primul copil. După patru ani de stat în Spania s-au gândit că împreună ar putea muta munţii din loc, cum se spune, aşa că entuziasmul i-a adus înapoi acasă. „Ştiţi cum este, fiecare ne dorim o familie, iar eu nu am vrut să o întemeiez în străinătate. Voi avea un copil şi vreau să lucrez în ţara noastră. În străinătate degeaba iei bani mulţi, că te simţi ca un sclav. Atâta vreme cât munceai la ei te tratau bine, după aceea dacă se întâmpla ceva, făcea un român ceva, fura de exemplu, băteau apropouri. Asta nu te face să te simţi bine“, explică tânărul. Aşa s-a convins că vorba veche „fie pâinea cât de rea, tot mai bună-n ţara mea“ este cât se poate de reală.

Instalarea tinerilor fermieri

În octombrie 2013 localitatea Berzeasca, unde se află casa părintească a Geoalinei, a devenit cămin adoptiv şi pentru Adrian. I-au aşteptat cu braţele deschise familiile, care le-au fost alături din primul moment. Mama fetei a demarat imediat procedura de întocmire a dosarului pentru accesarea Măsurii 112 – Instalarea tinerilor fermieri, tatăl băiatului a venit să dea o mână de ajutor la ridicarea saivanului, astfel încât tânăra familie să prindă rădăcini la malul Dunării.

La o lună de la aterizarea în România Adrian a cumpărat primele animale – 160 de oi şi 90 de capre. S-a înhămat la un efectiv mare din start, în care a investit aproape 80.000 de lei. Nu a fost uşor. Începuseră ploile, venise frigul. Timp de două săptămâni şi el şi soţia au dormit alături de animale sub cerul liber. Vremea, care ameninţa sănătatea animalelor, a im­pulsionat construirea saivanului. „Ne temeam pentru capre, care sunt mai sensibile, pentru că oile sunt rezistente la frig. Avem o rasă locală, un amestec de Ţurcană cu ceva sârbesc. Acum pot spune că este o rasă bună de lapte, cu producţii chiar şi de 800 ml la mulsoare“, afirmă Adrian.

Un atu important – tinereţea

Pe când era gata saivanul, tinerii au primit şi ei un adăpost. Chiar acolo lângă grajdul animalelor tatăl fetei a ridicat o „căbănuţă“, după cum spune Adrian. Eu i-aş spune totuşi nu mic adăpost cât o bucătărie de bloc, patru pereţi şi un acoperiş în care aveau un pat, o masă şi o sobă. Fără confort, dar aveau unde pune capul după o zi de muncă. Aşa au trăit mai mult de un an, chiar şi în situaţia când Geoalina era însărcinată. Optimismul, tenacitatea şi puterea de muncă m-au uimit la aceşti tineri.

Între timp efectivul de animale aproape că s-a dublat. „Astăzi avem 430 de oi şi capre, pentru că am mai cumpărat şi avem din efectivul nostru mieluţe şi ieduţe pentru a schimba animalele bătrâne“, explică Adrian.

Meseria de crescător de animale nu le era străină, aşa că nu le-a pus probleme nici în România, însă curiozitatea mea era legată de cum rezolvă valorificarea laptelui. Ei bine, au plecat totuşi cu ceva din Spania. „Ajutându-i pe spanioli să proceseze laptele, am învăţat multe. Ce-i drept, în alte condiţii. Ei erau mai bine dotaţi, aveau tanc de răcire, presă etc. Din păcate, noi nu avem încă aceste dotări, facem brânza ca în România, aşa cum o fac ciobanii dintotdeauna. Asta e, nu se pot face toate odată ca să ajungem la nivelul spaniolilor“, se destăinuie tânărul fermier.

Aşa este, au luat-o treptat şi au început cu Măsura 112 prin care au accesat 24.000 de euro cu care şi-au achiziţionat o motocositoare, însă ambiţia este aceea de a clădi un grajd după norme europene şi de a cumpăra utilaje performante care să le uşureze munca celor 86 de hectare concesionate de la primărie.

Cât am stat de vorbă cu Adrian, soţia şi-a făcut de treabă să aducă oile mai la vale, ca să se poată mândri cu avuţia lor. Deşi aflată în ultimele luni de sarcină, Geoalina nu găsea niciun motiv să se retragă în confortul oraşului, acolo unde au un apartament. Este tot timpul alături de soţul ei, iar el spune că „în munca asta trebuie să fii mereu lângă animale, mai ales că nu găsesc forţă de muncă. Sunt puţini cei care vor şi ştiu să muncească la stână. Trebuie să meargă cu oile, să nu le piardă şi să aibă grijă să nu se rănească“, spune Adrian. Temporar problema este rezolvată: de ajutor le este unchiul tânărului, un băiat venit tocmai de la Buzău şi un atu important – tinereţea. Cum se vor descurca de acum încolo, doar Dumnezeu ştie.

Patricia Alexandra POP

Creşte interesul pentru fermele de capre

„Creşterea caprelor tinde să devină o industrie grea a zootehniei româneşti.“

Aceasta a fost concluzia participanţilor la cea de-a treia ediţie a Expoziţiei-Târg de Caprine (cu vânzare prin licitaţie cu strigare), găzduită de aşezarea sibiană Târnava, comună situată în vecinătatea municipiului Mediaş şi a oraşului Copşa Mică.

Iată, succint, ce am auzit, ce am văzut, ce am fotografiat şi ce am înţeles de la o astfel de „Bursă a caprelor“:

Ä mai întâi de toate fac îmbucurătoarea constatare că acest animal a ajuns, în ultima vreme, să fie la mare căutare, dovadă că la această „bursă a caprelor“ au fost mai mulţi crescători care voiau să cumpere decât cei care aveau animale la vânzare. Până nu demult capra era considerată „vaca cu lapte a săracului“, numai că, între timp, ea s-a integrat în aşa-zisa „industrie grea a zootehniei întregii lumi moderne“, iar laptele de capră, ca şi derivatele lui, în „farmacia vie a omului sănătos sau bolnav“. Mai pe româneşte spus: a „omului care vrea să trăiască sănătos şi viguros până la adânci bătrâneţe“, după cum spunea celor prezenţi preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Capre „CAPRIMED“ Târnava, Gheorghe Streza;

Ä prima încrucişare reuşită dintr-o capră din rasa „Roşia de Târgovişte“ şi un ţap „Carpatin româneasc“ a fost realizată în anul 1992 de acelaşi fiu de ţăran-plugar Gheorghe Streza din Lunca Blajului, al cărui răposat tată a obţinut, în urmă cu o jumătate de secol, recordul naţional cu cel mai mare cartof recoltat de pe pământul său, cu greutatea de 4 kg şi 970 grame. Şi cum fiul s-a nimerit să calce pe urmele bătătorite de paşii vrednicului său tată, amintitul tehnician zootehnist mai ţine minte din copilărie că animalul lui preferat din bătătura casei era o capră care, zilnic, lăsa în şuştarul de muls până la 4 litri de lapte de un alb imaculat, dulce şi înspumat, purtând savoarea unui întreg buchet din florile de câmp ale verilor şi toamnelor;

Ä tot acelaşi Gheorghe Streza este autorul primului studiu ştiinţific şi practic referitor la dezlegarea tainelor creşterii caprelor, a ameliorării raselor şi a preparării şi valorificării pe piaţă a brânzeturilor din laptele lor, precum şi cărnii şi produselor din carne de capră;

Ä singurul animal care are calitatea pronunţată de a face diferenţierea între cele patru gusturi – dulce, amar, sărat şi acru – este capra;

Ä alegând, cu predilecţie, din ierburile câmpurilor plantele medicinale ale florei spontane, iar din arbuştii sălbatici frunzele şi mugurii tineri, fructele coapte, dulci şi aromate, precum şi seva spinilor de trandafiri şi de porumbele, laptele de capră este cel considerat a fi supermedicamentul natural pentru om, încă din frageda sa copilărie. Ca atare, este denumit când „Sângele alb al omului“, când „Elixirul vieţii“. Nu întâmplător este laptele preferat de majoritatea po­pulaţiei ţărilor dezvoltate ale lumii. Doar laptele matern se apropie de calităţile lui tămăduitoare;

Ä de la acest animal prietenos omul poate valorifica, eficient, nu numai laptele, ci şi părul pentru a fi transformat în firele unor ţesături fine, ca şi în pensule pentru vopselele pictorilor de biserici. Iar în sculpturi artistice sunt folosite coarnele şi copitele. De asemenea, gunoiul din stânele caprelor este pentru agricultură, în general, şi pentru viticultură şi pomicultură, în special, un excelent îngrăşământ natural şi ecologic, înlocuind cu succes atât îngrăşămintele chimice, cât şi erbicidele poluante;

Ä la Târgul-licitaţie cu strigare şi-au expus exemplarele de elită atât „căprarii-veterani“, cât şi mai tinerii lor colegi patroni a 20 de ferme de caprine, doi dintre cei mai viguroşi berbeci de reproducţie fiind vânduţi cu 1.800 şi respectiv 1.500 de lei;

Ä tânărul crescător Victor Giurgiuveanu, din satul Târnăvioara, judeţul Sibiu, a adus în expoziţie „capra minune“, care are ugerul nu cu două, ci cu patru ţâţe;

Ä dacă în urmă cu trei ani ciobanii sibieni aveau doar 7.000 de capre, în prezent se află în plină lactaţie peste 20.000, reprezentate de cele mai valoroase şi productive zece rase existente în Europa, dar ameliorate de specialiştii români;

Ä în pieţele şi târgurile din oraşele învecinate stânelor se vând peste 30 de diferite tipuri de produse obţinute de la capre: numeroase sortimente de brânzeturi, unt, lapte proaspăt, iaurturi, carne proaspătă, pastramă afumată, cârnaţi, salamuri, crenvurşti şi virşli din carne de ied;

În concluzie, presupunând că o familie obişnuită de ţărani deţine un efectiv de 200 de capre aflate în lactaţie, acea familie ar putea obţine, lunar, un venit de 16.000 de lei doar prin valorificarea proprie a produselor de la capre. Creşterea lor este rentabilă şi ar putea fi un îndemn ca tinerii de la sate să devină crescători de capre în loc să-şi părăsească satul şi ţara natală pentru a culege fructele, legumele şi florile fermierilor spanioli, italieni, germani, francezi sau olandezi! La „Bursa Caprelor“ din aşezarea sibiană Târnava o femelă aflată în pragul primei gestaţii s-a vândut cu doar 200 de lei.

Notă: De veţi dori să obţineţi alte informaţii utile despre creşterea caprelor, domnul Gheorghe Streza oferă oricui consultaţii gratuite la telefoanele: 0369.425.837; 0740.066.789 sau e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Ioan VULCAN

APIA eliberează adeverinţe pentru cei care intenţionează sa acceseze credite, beneficiari CNDP, la speciile ovine şi caprine

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează beneficiarii plăţilor naţionale directe complementare (PNDC) în sectorul zootehnic, la speciile ovine/caprine, că eliberează adeverinţe pentru cei care intenţionează sa acceseze credite pentru finanţarea activităţilor curente, de la băncile care au încheiat convenţii cu Agenţia. Creditele oferă producătorilor agricoli posibilitatea utilizării de resurse financiare, necesare activităţilor curente, pâna la efectuarea, de către APIA, a plăţii primelor pe exploataţie şi pe cap de animal la care sunt îndreptăţiţi potrivit prevederilor legale.

Fondul de Garantare a Creditului Rural IFN – SA şi Fondul Naţional de Garantare a Creditului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii garantează creditele acordate de bănci fermierilor.

Toate conventiile încheiate între Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură – Banca şi Fondul de Garantare sunt postate pe site-ul APIA la adresa www.apia.org.ro.

Potrivit convenţiilor, la solicitarea scrisă a fermierului, APIA va elibera o Adeverinţă de înregistrare a fermierului prin care confirmă ca Beneficiarul a depus cererea de plată pentru PNDC sectorul zootehnic la speciile ovine/caprine, pentru anul 2013, că s-au efectuat controalele şi verificările administrative asupra Cererii de solicitare a plăţii naţionale complementare sector zootehnic, până la data emiterii Adeverinţei, conform reglementarilor în vigoare, precum şi numărul de animale eligibile pentru prima pe cap de animal. De asemenea, în adeverinţă se precizează că Beneficiarul nu face obiectul excluderilor de la plată la data emiterii Adeverinţei şi că Beneficiarul îndeplineşte condiţiile generale pentru acordarea sumelor cuvenite în cadrul PNDC sectorul zootehnic la speciile ovine/caprine, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Conform Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 732/31.07.2013, cuantumului de plată înscris în adeverinţă este de 30 de lei pe cap de animal.

În conformitate cu prevederile Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 703/ 23.07.2013 privind aprobarea condițiilor în care se vor încheia Convențiile dintre instituțiile financiare bancare și nebancare și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în vederea finanțării de către acestea a activităților curente ale beneficiarilor plăților derulate prin APIA, Banca trebuie să respecte nivelurile costurilor aferente acordării creditelor pentru beneficiarii plăților directe, astfel încât dobânda finală aplicată beneficiarului nu poate depăși ROBOR 6M + 4%, iar comisioanele aferente creditului să fie în limita de 1%.

Totodată, potrivit aceluiaşi act normativ, Banca trebuie să facă dovada ca în perioada 2008-2012 a acordat credite beneficiarilor axei I - Creșterea competitivității sectoarelor agricol și forestier, axei III - Calitatea vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale și axei IV Leader din Programul Naşional de Dezvolare Rurală 2007-2013.

Ferma de capre, o afacere dezvoltată pe principiul paşilor mărunţi

Doi tineri, soţ şi soţie, din judeţul Cluj au decis să investească în zootehnie. Au hotărât ca afacerea lor să aibă la bază o fermă de capre şi au pornit la drum cu două exemplare dintr-o rasă austriacă, cu care speră să obţină nu doar profit, ci şi un alt stil de viaţă.

Rasa Saanen asigură productivitatea şi dezvoltarea fermei

Pe Ramona şi Răzvan Titieni i-am cunoscut la Cluj, la o expoziţie unde reprezentau rasa Saanen ca membri ai unei Asociaţii de crescători de capre din Austria. Faptul pare cel puţin ciudat, însă totul are o explicaţie.

În urmă cu doi ani, tinerii, hotărâţi să-şi pună pe picioare o fermă de capre, au început să se informeze pentru a afla ce rasă s-ar ridica la nivelul lor de aşteptare, o rasă uşor de crescut, cu productivitate mare, cu o calitate bună a laptelui, de la care să poată valorifica totul. Sarcina de a găsi şi alege animalele i-a revenit lui Răzvan, capul familiei, absolvent de Biotehnologii la Facultatea de Medicină Veterinară. După lungi căutări pe Internet a aflat de un fermier care avea rasa Saanen şi de la el a cumpărat primele două capre. Nu a fost uşor. Pe vremea aceea Răzvan era angajat şi a trebuit să apeleze la un credit pentru a plăti vânzătorului 800 euro, cât valorau cele două exemplare. În primii doi ani ai afacerii şi-a menţinut job-ul, însă apoi şi-a dat seama că, „dacă nu te ocupi de afacere, nu se ocupă nimeni de ea“, după cum spune Răzvan Titieni. Tot anul trecut au început să mărească efectivul şi au mai adus în fermă 12 capre, din aceeaşi rasă, cumpărate de data aceasta direct din Austria. Acolo proaspătul fermier s-a înscris într-o Asociaţie a crescătorilor de Capre şi a achiziţionat animalele cu 380 euro bucata. Nici de această dată nu i-a fost uşor să investească. „A fost nevoie de un sacrificiu. Am plecat din ţară pentru 5 luni, unde am câştigat nişte bani pe care i-am investit în ferma de capre, pentru că am hotărât că asta este ceea ce vrem noi să facem de acum înainte“, îşi aminteşte Ramona Titieni.

De când face parte din Asociaţia Crescătorilor de Capre din Austria, Răzvan reprezintă rasa Saanen la toate expoziţiile cu animale din România, nu cu scopul de a vinde exemplarele expuse, ci pentru a face cunoscută rasa şi altor români. Iar performanţele ei chiar sunt de apreciat. Fiind o rasă de lapte, caprele Saanen dau un lapte de o calitate net superioară faţă de rasa comună din România. Pe lângă faptul că are colesterol 0, iar 96% din compoziţie este similară celui matern, acesta aduce beneficii nutritive extraordinare şi nu are acel gust specific de capră. „De regulă, o capră fată câte 2-3 iezi, doar la prima fătare are doar unul. Există totuşi şi excepţii, pentru că noi am avut o capră care a avut 3 ieduţi. Producţia medie de lapte este de 4-5 litri pe zi, dar şi preţul unui animal este destul de mare faţă de rasa autohtonă“, a declarat Ramona Titieni.

Abonamentele clienţilor le asigură desfacerea

Cele 12 capre aduse din Austria anul trecut au fost înmulţite, iar astăzi ferma numără 27 de exemplare. Pe principiul acesta familia Titieni speră să dubleze numărul animalelor an de an. Valorificarea nu îi sperie, au deja piaţă de desfacere în localităţile învecinate, unde distribuie clienţilor interesaţi atât lapte cât şi brânză de capră, pe bază de abonament. „Cererea este mare, anul trecut nu am reuşit să facem faţă, pentru că mămicile au început să-şi crească copiii cât mai natural. De fapt, se ştie din bătrâni că laptele de capră este benefic pentru astm, pentru întărirea imunităţii. În plus, părinţii mă cunosc, ştiu de unde provine laptele, au fost în vizită la ferma noastră, au văzut condiţiile în care le creştem. Preferă ca, în loc să dea 5 lei pe un lapte de vacă din comerţ, din care se scoate totul până ajunge la vânzare, să cumpere la acelaşi preţ lapte de capră, direct din fermă sau adus de mine acasă“, spune Ramona Titieni.

Cu asigurarea furajelor ar fi un pic mai greu, dar cei doi tineri s-au orientat pe plan local, astfel încât să asigure animalelor necesarul de hrană. „Avem 30 ha de păşune arendate, mai mergem în grădini la oameni, mai avem şi noi terenuri cu fâneaţă, am închiriat un teren pe care am pus lucernă, ne-am dotat şi cu un tractoraş cu cositoare, pentru că fără utilaje cam greu te descurci“, afirmă Răzvan Titieni.

Cu toate grijile şi provocările noului domeniu în care s-au implicat, tinerii merg înainte. Pe lângă îngrijirea caprelor şi distribuţia produselor la clienţi, Ramona, care a terminat kinetoterapie, continuă să facă terapie la domiciliul clienţilor. Practicarea profesiei necesită timp, însă îi aduce şi beneficii, pentru că o ajută în găsirea de noi clienţi pentru produsele lactate. Soţul a renunţat din acest an la locul de muncă, gândind că „dacă nu rişti, riscul e mai mare“, după cum spune chiar el, iar acum se ocupă doar de afacerea cu capre.

Fondurile europene, o responsabilitate care îi sperie

Au plecat la drum puţin naivi, dar cu încrederea că le vor face pe toate din mers.

„La început ne gândeam că o să dureze doi ani investiţiile şi apoi gata. Ei bine, am înţeles că acestea nu se termină niciodată, mai ales dacă vrei să faci o treabă aşa cum trebuie făcută, adică să faci toate analizele, toate deparazitările la timp, să ai furaj de calitate, să le dai concentrate pe perioada lactaţiei şi iarna, ca să suplimentezi puţin producţia de lapte. Investiţia este continuă, dar şi satisfacţia este mare atunci când le vezi fericite“, ne-a mărturisit Ramona.

Privindu-i pe cei doi, mi-am dat seama că ar fi tinerii potriviţi pentru Măsura europeană 112 şi evident că nu m-am putut abţine să nu-i întreb dacă au făcut vreun demers în accesarea de fonduri europene. Răspunsul a fost scurt şi destul de radical.

„Nu. Pentru că noi am pornit pe cont propriu, cu paşi mărunţi. Vrem să vedem cum merge piaţa, cum ne descurcăm şi cât putem duce. Niciodată nu spunem niciodată, dar pentru moment nu“, a fost reacţia Ramonei. Am continuat discuţia încercând să aflu ce îi sperie cel mai tare, iar Răzvan Titieni nu a ezitat să răspundă: „Mă sperie responsabilitatea. Depindem de mulţi factori, lucrăm cu animale, anul acesta am avut pierderi mari, pentru că natura îşi ia tributul, dar mergem mai departe. Primăvara este cel mai greu, când încep fătările şi trebuie să facem faţă pierderilor. Am avut capre care din 3 ieduţi au rămas cu unul, pentru că restul nu au supravieţuit. Am făcut autopsii, ca să determinăm cauzele şi să evităm în viitor acest fenomen. Suntem conştienţi că în orice există pierderi, iar biologia nu este matematică.“

Chiar şi în aceste condiţii familia pe care am cunoscut-o la Cluj nu regretă momentul deciziei de a investi în ferma de capre, ba mai mult, îi sfătuieşte şi pe alţii să facă la fel. Dar, cu o condiţie: „Să aibă pasiune pentru ceea ce fac. Dacă nu o fac din plăcere şi o fac pentru bani nu ştiu dacă o să le iasă. Eu spun că, dacă faci ceea ce îţi place, indiferent de domeniu, vei reuşi. Sunt acum fermieri care au mii de capre şi au pornit de la una, iar ca să ajungi să numeri până la 1.000 tot cu 1 trebuie să începi. Şi mai e ceva, ajungi să fii propriul tău stăpân, nu mai eşti un roboţel într-o societate rapidă şi agresivă, în care trebuie mereu să vii, să pleci. Pentru mine este o plăcere să stau în aer liber, să le privesc, să le îngrijesc, acestea au fost şi argumentele care ne-au determinat să pornim la drum cu ferma de capre“, consideră Ramona. Dar, nu uitaţi, spune Răzvan Titieni „nu mai ai sărbători, duminică, vacanţe, ci un program fix şi aproape la fel în fiecare zi, pentru că ele trebuie hrănite dimineaţa, trebuie făcut curat şi ele nu ştiu că este sărbătoare.“

Patricia Alexandra POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.13, 1-15 IULIE 2013

Crescătorii de ovine şi caprine pot depune, începând de vineri, cererea pentru plata subvenţiilor pe cap de animal

Crescătorii de ovine şi caprine pot depune, începând de vineri, cererea pentru plata subvenţiilor pe cap de animal aferente anului 2013, a anunţat joi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA).

"APIA informează potenţialii beneficiari că în perioada 5 - 30 aprilie 2013 pot depune cererea de plată aferentă anului 2013, în cadrul 'Plăţilor naţionale directe complementare pentru sectorul zootehnic, speciile ovine şi caprine'. De această primă pe cap de animal pot beneficia producătorii agricoli crescători de ovine, persoane fizice, persoane juridice şi/sau persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale sau familiale", se arată într-un comunicat al APIA, remis AGERPRES.
Solicitanţii trebuie să depună cererea aferentă fiecărei exploataţii cu cod ANSVSA la centrul APIA judeţean/local pe a cărui rază teritorială se află înregistrată exploataţia de ovine şi/sau caprine. 

Potrivit APIA, prima pe cap de animal se acordă o singură dată pe an producătorilor agricoli, înscrişi în evidenţa agenţiei cu cod unic de identificare, pentru femele ovine şi/sau femele caprine identificate conform legislaţiei în domeniu. Pentru a primi plata pe cap de animal, beneficiarii trebuie să deţină un efectiv în exploataţie de minimum 50 de capete femele de ovine/25 de capete femele de caprine, care au împlinit vârsta de minimum un an până la 31 martie a anului în care se face solicitarea primei, iar efectivul pentru care se solicită prima trebui să fie înscris în Registrul Naţional al Exploataţiilor la data solicitării primei.

De asemenea, numărul de animale trebuie menţinut în exploataţie la adresa menţionată în cerere pe perioada de retenţie până la data de 3 august 2013, iar cererea urmează să fie vizată de asociaţiile crescătorilor de ovine/caprine legal constituite.

Asociaţiile crescătorilor de ovine/caprine legal constituite, care vizează cererile solicitanţilor primei pe cap de animal, trebuie să fie afiliate la o federaţie a crescătorilor de ovine/caprine organizată la nivel naţional şi pot depune toate documente necesare la centrul judeţean al APIA sau al municipiului Bucureşti, în perioada 2 - 4 aprilie 2013. Depunerea cererilor se poate face individual sau prin reprezentant legal ori prin intermediul reprezentantului asociaţiilor crescătorilor de ovine/caprine legal constituite. 

Controlul la faţa locului se desfăşoară în perioada 3 mai - 3 august 2013 pentru speciile ovine şi caprine, la adresa menţionată în cerere, timp în care solicitanţii primelor au obligaţia de a menţine în exploataţie efectivul de animale pentru care au solicitat primă.

Sursa: AGERPRES

Râia la ovine, caprine şi bovine - o boală păguboasă!

Râia sau scabia este o boală parazitară a pielii care apare mai ales în anotimpurile reci şi umede, în condiţii de igienă şi alimentaţie necorespunzătoare. Agenţii etiologici ai bolii sunt mai multe specii de paraziţi din familia Sarcoptidae, care se localizează în diferite regiuni ale corpului, producând leziuni specifice. Boala produce pierderi economice însemnate, constând în scăderea producţiilor de lapte, carne şi lână. La ovine şi caprine se întâlnesc următoarele tipuri de râie: sarcoptică, psoroptică, corioptică, uneori asociate între ele.

Râia sarcoptică sau râia capului se caracterizează prin apariţia unor cruste foarte groase, de culoare alb-cenuşie, cu aspect văros, în regiunea capului, în jurul buzelor şi ochilor. Această formă de râie este rară la oaie, în schimb la capră este mai des întâlnită, fiind generalizată la cap, torace, abdomen, mamele şi membre.

Râia psoroptică sau râia corpului este cea mai frecventă şi severă scabie întâlnită la oaie, deoarece apare pe regiunea superioară a spetei, pe regiunea dorsală, gât, părţile laterale ale toracelui, generalizându-se cu repeziciune pe întreg corpul. Boala apare mai ales în anotimpurile reci şi umede, în condiţiile unei igiene necorespunzătoare, fiind influenţată de o alimentaţie carenţată sau de prezenţa altor boli.

Contaminarea se face fie prin contactul direct al animalelor sănătoase cu cele bolnave, fie indirect cu diferite obiecte parazitate (ustensile din grajd, aşternut etc.).

Din punct de vedere clinic, această râie provoacă prurit (mâncărimi), căderea lânii în smocuri mai întâi pe anumite zone ale corpului, apoi se întinde pe toată suprafaţa lui. Pe piele se observă mici noduli, vezicule şi cruste, iar în râia generalizată animalele pot prezenta şi unele complicaţii (pulmonare, carenţiale etc.).

La capre, râia psoroptică se localizează la ureche, determinând cruste abundente, de culoare brună, urât mirositoare, prurit, otite etc.

Râia corioptică sau râia picioarelor are o frecvenţă mai redusă şi se localizează mai mult pe părţile inferioare ale membrelor posterioare, sub forma unor papule (mici noduli) pruriginoase.

La bovine evoluează aceleaşi tipuri de râie ca şi la ovine şi caprine, râia corioptică fiind însă forma cea mai gravă. Paraziţii se localizează la baza cozii, în fosa anală, pe crupă, pe întreg trenul posterior. Aceasta se caracterizează prin prurit intens, depilaţii şi cruste groase. Pielea animalului se îngroaşă şi formează falduri, pe care apar crăpături sângerânde, care se pot infecta.

Diagnosticul prezumptiv al acestor parazitoze se pune pe baza semnelor clinice şi este confirmat prin examene de laborator.

Profilaxie şi tratament

Pe lângă măsurile de igienă privind adăpostirea corespunzătoare a animalelor şi o alimentaţie echilibrată, se instituie un tratament al întregului efectiv de animale cu ROMIVERMECTIN 1% şi ROMAVERMECTIN B1 1% PLUS şi soluţii de uz extern ca ROMPARASECT 5%. Pentru întărirea rezistenţei organismului este foarte importantă vitaminoterapia cu MULTIVITAROM, VITAMINA AD3E, VITAMINA B1-B6, COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL, precum și administrarea blocurilor pentru lins.

Pentru a feri animalele de noi recontaminări, concomitent cu deparazitarea animalelor, este obligatoriu să se facă igienizarea adăposturilor şi a ustensilelor din fermă, prin dezinfecţia cu DECONTAMINOL sau DEZINFECTANT CATIONIC, precum şi prin deparazitarea acestora cu ROMPARASECT 5%.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
SC Romvac Company SA
LUMEA SATULUI, NR.4, 16-28 FEBRUARIE 2013

 

Răsfugul alb şi răsfugul negru, două boli infectocontagioase grave ale oilor şi caprelor

Cele două boli prezente pe tot globul, inclusiv în ţara noastră, provoacă pagube economice însemnate la oi şi capre, atât prin mortalitate, cât şi prin afectarea producţiei de lapte.

AGALAXIA CONTAGIOASĂ A OILOR ȘI CAPRELOR, numită popular „răsfugul alb“, este o boală infectocontagioasă la care sunt sensibile, de obicei, femelele în lactație, dar se pot îmbolnăvi și femelele sterpe, masculii, precum și tineretul. Agentul etiologic al bolii este Mycoplasma agalactiae, cu rezistență redusă în mediul exterior, dar care poate să rămână în stare latentă în glanda mamară un timp îndelungat.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Dr. Viorica CHIURCIU - Medic veterinar,
Doctor în ştiinţe medicale
SC ROMVAC COMPANY SA
LUMEA SATULUI, NR.24, 16-31 DECEMBRIE 2012

Abonează-te la acest feed RSS