Lumea satului 750x100

update 25 Nov 2020

Cum să îți protejezi stâna de prădători

În 2015 scriam pentru prima oară despre proiectul Wolflife derulat de Agenţia Pentru Protecţia Mediului Vrancea. A fost primul proiect de amploare dedicat lupilor din România. Pe lângă studiile și cercetările din teren care au avut ca scop evaluarea și monitorizarea haitelor de lupi, s-a început atunci și o campanie de promovare a acestui prădător prin excelență. Persuasiunea echipei Wolflife de a arăta lumii și un alt chip al lupului, unul mai puțin mitic, a scos la iveală un animal extraordinar prin prestanța și tabieturile sale. Prin intermediul proiectului Wolflife, oamenii au aflat că lupul este indispensabil pădurii. De aceea și eu am gravitat permanent în jurul acestui subiect. Nu am vrut ca lupul să fie uitat, sau ostracizat pentru conflictele inerente cu omul. Proiectul derulat de Agenția pentru Protecția Mediului Vrancea are mai multe componente. În afara campaniilor de conștientizare, s-au prezentat și variante concrete pe care ciobanii le pot aplica pentru a-și proteja stânele. Opțiuni care nu implică uciderea prădătorilor, ci care mizează pe o coexistență naturală și, firește, asumată de cei care trăiesc pe același teritoriu cu lupii și urșii. Articolul de față are ca sursă de inspirație Ghidul celor mai bune practici pentru reducerea pagubelor produse de lup în sectorul zootehnic elaborat de APM Vrancea.

În mintea lupului

Psihologia acestui prădător ne arată că, în pofida tuturor aparențelor, lupul nu preferă oile sau caprele în locul animalelor sălbatice. De fapt, spun experții, lupii atacă animalele domestice numai când le consideră o pradă mai uşoară faţă de cerb sau mistreţ. În ghidul APM, într-o scurtă descriere psihologică a acestui prădător, lupul este prezentat ca un animal foarte precaut, care se teme de orice obiect necunoscut care se mișcă sau care face zgomote neobişnuite. Mirosul de om îl sperie, de asemenea. Din aceste considerente, în opinia biologilor lupul nu este deloc periculos pentru oameni fiindcă nici măcar în cele mai grele perioade ale iernii, nu îi atacă pentru a-i mânca. Există o singură situație excepțională în care acest prădător devine periculos pentru om, și anume atunci când lupul suferă de turbare. Atunci acesta își pierde frica naturală faţă de om, însă atacurile făcute sub imperiul acestei boli sunt extrem de rare. Atunci când este constrâns de condițiile din habitatul său natural sau intuiește în șeptelurile de animale o șansă de a-și procura hrana mai ușor, lupul renunță la conduita sa de justițiar și se transformă într-un oportunist. Așa apar conflictele și așa s-a creat impresia că lupul este un prădător care trebuie ucis până la ultimul exemplar. Prin proiectul Wolflife, APM Vrancea și-a asumat misiunea de a arăta că nu este imposibilă conviețuirea între lupi și oameni și că, mai mult, omul își poate desfășura activitatea, fără să intervină în cursul firesc al naturii.

Montarea gardurilor electrice

Una dintre variantele propuse de APM Vrancea este împrejmuirea stânelor cu gard electric. Potrivit lui Silviu Chiriac, expert în carnivore mari și reprezentant al APM Vrancea, „putem folosi gardul electric practic oriunde, acesta putând fi alimentat de la acumulator sau panou solar, nefiind necesară reţeaua de curent electric. Gardul electric eficient este format din cel puţin 4 fire, plasate la o distanţă de maximum 30 cm între ele, şi are o înălţime de cel puţin 1,2 m. Curentul produs de generatorul de impuls trebuie să fie suficient de puternic (peste 4.500 V) pentru a preveni atacul lupului sau ursului. Trebuie să avem grijă ca firele să nu atingă nimic în afară de izolatorii de pe stâlpi și să tăiem crengile arborilor care sunt prea aproape de fire.“ Este recomandat ca generatorul care pune în funcțiune gardul electric să fie montat cât mai aproape de casa de stână, de preferat în interiorul zonei îngrădite la care animalele să nu ajungă, prevenind astfel deteriorarea acestuia.

În cazul în care la stână sunt crescute și alte specii de animale este important ca ţarcurile lor să fie, de asemenea, amplasate în interiorul incintei protejate de gard electric. Mentenanța și verificarea gardului electric se face periodic. Este important să verificăm permanent starea împământării, iar solul în jurul acestuia trebuie să fie umed în permanenţă.

  • Dacă un prădător a reuşit să ucidă un animal la stâna sau gospodăria noastră există o şansă mare ca el să se întoarcă în zilele următoare. Trebuie să ţinem cont de acest lucru şi să întărim măsurile de prevenire şi protecţie.
  • Raportat la pierderile economice cauzate de atacurile prădătorilor într-o stână, costurile realizate cu montarea unui gard electric sunt recuperate în două sau trei sezoane de păşunat.
  • Și atunci când animalele sunt scoase din incinta stânei la pășunat există măsuri de prevenție a atacurilor prădătorilor. Turma trebuie însoțită de câini de pază cu statură impozantă care să inhibe asaltul lupilor și urșilor. Aceștia au o aversiune înnăscută faţă de câine, astfel că de foarte multe ori este suficient ca aceștia să fie alături de turmă pentru ca prădătorii să renunțe la atac. Câinii buni rămân în jurul animalelor, în poziţii cu vizibilitate bună, pentru a putea interveni imediat în caz de nevoie. Este recomandat de asemenea ca alături de turmă să fie cel puțin un măgar pentru că acesta se dovedește extrem de vigilent în a detecta prezența prădătorilor. O regulă de aur este aceea ca animalele bolnave, șchioape sau cele care urmează să fete să fie lăsate la stână în locuri sigure pentru că prădătorii le vor considera ținte sigure.

Laura ZMARANDA

  • Publicat în Mediu

Parteneriat USAMV Cluj-Napoca și VFU Brno cu universități din Somaliland. Specialiștii vor activa și la un adăpost de feline sălbatice confiscate

USAMV Cluj-Napoca și VFU Brno (Cehia) au semnat acorduri de parteneriate cu două universități din Somaliland – Universitatea din Hargeisa și Universitatea din Burao -, evenimentul având loc în urma vizitei pe continentul african a prorectorului pentru Relații Internaționale, Prof. dr. Andrei Daniel Mihalca, în intervalul 15-23 septembrie 2018.

Colaborarea se va derula începând cu luna noiembrie prin vizita unor cercetători ai USAMV Cluj-Napoca, care vor efectua la cele două universități activități de predare cu studenții Facultăților de Medicină Veterinară și Medicină Umană, vor contribui la înființarea unor laboratoare de diagnostic parazitologic, vor efectua activități de pregătire a personalului didactic și de laborator și vor iniția o nouă disciplină de medicină veterinară a animalelor sălbatice și medicina conservării speciilor, cu scopul protejării mamiferelor periclitate.

Acest din urmă deziderat se va implementa în colaborare cu organizația non-guvernamentală Vétérinaires Sans Frontières Cehia, cu care USAMV Cluj-Napoca are o lungă istorie de colaborare.

Mai concret, pe durata vizitelor în Somaliland, cercetătorii USAMV Cluj-Napoca vor oferi și consultanță veterinară de specialitate unui adăpost de animale sălbatice confiscate, care deține în principal feline (gheparzi, caracali) și diverse specii de antilope și păsări răpitoare, victime ale traficului ilegal de animale exotice.

La ora actuală, Somaliland nu dispune de specialiști în medicina animalelor sălbatice și nici de personal pentru astfel de adăposturi, iar prezența veterinarilor români și cehi este esențială pentru supraviețuirea acestor animale. Prin VSF Cehia și prin specialiștii celor două universități europene implicate, se va realiza și instruirea de specialitate a unui veterinar local la un centru de reabilitare a carnivorelor sălbatice din Iordania.

Fiind vorba despre o țară cu posibilități financiare limitate, activitățile caritabile (donații de echipamente, consumabile medicale și de laborator, produse farmaceutice, kituri de diagnostic, cărți de specialitate) vor fi sprijinite de partenerii implicați prin atragerea de donații care sunt binevenite.

Repelsel ține dăunătorii și animalele sălbatice departe de proprietatea ta

Fie că ești un simplu gospodar, fie un fermier cu mii de hectare, cu siguranță ai avut cel puțin o dată daune provocate de dăunători și animalele sălbatice. Știm cu toții că cele mai frecvente pagube sunt provocate de șoareci și șobolani, care apar atât pe câmp, cât și în gospodării și spații de depozitare. Însă în ultima perioadă, pe lângă aceștia, proprietățile și culturile sunt tot mai des „vizitate“ de animale sălbatice, cum ar fi urșii și porcii mistreți, iar în acest caz pagubele devin cu mult mai însemnate. Și nu numai aceste animale creează probleme, ci și păsările, vulpile, reptilele, viespile sau gândacii.

Să cauți soluții pentru a ține astfel de dăunători la distanță de bunurile tale se poate dovedi o adevărată provocare, iar asta din mai multe cauze. În primul rând pentru că trebuie să alegi un produs care să fie prietenos cu mediul înconjurător și să nu îți afecteze de exemplu culturile sau producțiile depozitate în diverse spații, dar să fie și suficient de eficient astfel încât să nu mai facă posibilă apariția animalelor nedorite.

Ce îți propunem noi? Repelsel, un produs inovativ, natural și mai ales eficient. Sub forma unor granule colorate, Repelsel conține ingrediente speciale, al căror miros și gust deranjează animalele sălbatice și dăunătorii, rezultatul fiind îndepărtarea acestora dimprejurul suprafeței unde a fost aplicat. Pentru că nu conține produse chimice periculoase, produsul nu este dăunător pe oameni, animale de companie sau plante.

Ce îl diferențiază față de alte produse? În primul rând formula din care este compus produsul acționează și împotriva animalele mari, urși și mistreți, care au distrus în campaniile agricole trecute suprafețe întregi de culturi. În al doilea rând, datorită formei și compoziției sale, produsul este eficient chiar și în cazul în care plouă imediat după aplicare.

Cum se utilizează? Se aplică direct pe sol, pajiști sau gazon, la apariția dăunătorilor sau preventiv pe tot parcursul anului, în cantitate de 70-100 grame/metru, creând astfel bariere olfactive care vor împiedica accesul dăunătorilor. Dacă doriți să vă protejați culturile, tot ce trebuie să faceți este să aplicați produsul la distanță de plante pentru a nu intra în contact direct cu ele. Astfel, porcii mistreți nu vor mai distruge culturile de porumb, nici cerbii, vulpile ori rozătoarele și nici ciorile, graurii sau vrăbiile.

Repelsel este un produs nontoxic, a cărui eficiență se observă la câteva zile de la administrare, în funcție de infestare. Aplicarea se poate repeta la intervalul de 30 de zile.

Pentru informații și comenzi

Producător: Selenit – Str. Santaului nr. 15 C, Oradea, județul Bihor

Telefon – 0359.462.787;  0746.594.313

E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Angajații ROMSILVA hrănesc animalele sălbatice din fondurile cinegetice

Angajații Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva sunt implicați în perioada rece a anului în acțiunea de hrănire a animalelor sălbatice din fondurile cinegetice gestionate, suplimentând hrana naturală, puțină și sărăcăcioasă pe perioada iernii.

Romsilva gestionează la nivelul întregii țări 254 de fonduri cinegetice, în care animalele sălbatice sunt atent monitorizate de specialiști.

Pentru asigurarea necesarului de hrană, aceștia administrează în fiecare an cantități substanțiale de furaje, numai anul trecut fiind asigurate, de exemplu, 2.284 de tone de porumb, 1.430 de tone de fân, 230 de tone de cereale, 266 de tone de plante furajere, 197 de tone de rădăcinoase și suculente și 42,1 de tone de hrană granulată, în special pentru cervide și mistreți. De asemenea, au mai fost furnizate 234 de tone de frunzare, 202 de tone de fructe și semințe și 321 de tone de sare.

În 2016, pe fondurile cinegetice gestionate de Romsilva au fost construite 75 de observatoare noi, 230 de hrănitori pentru cervide, 60 de hrănitori pentru mistreți și 570 de sărării.

Anual, în medie, Romsilva cheltuie peste 1,93 de milioane de lei pentru asigurarea hranei suplimentară a animalelor sălbatice din fondurile cinegetice gestionate.

Îngerii păzitori ai animalelor sălbatice

Probabil că titlul vi se pare supradimensionat, dar dacă invocăm îngerii păzitori ai oamenilor, de ce să nu vorbim atunci și despre îngerii animalelor sălbatice? Vă îndoiți că există? Eu cred cu tărie în existența lor și am argumente pentru a-mi susține credința. Ce-i drept, aceştia nu au aripi diafane, nu devin invizibili și nu zboară. Au în schimb cursuri de medicină veterinară și o iubire incomensurabilă pentru natură și viețuitoarele ei. Sunt dispuși să renunțe la timpul lor liber pentru a se dedica vindecării și reabilitării animalelor sălbatice, iar atunci când le eliberează simt că au reîntregit paradisul destrămat al sălbăticiei. Este poate singurul moment în care omul gustă cu adevărat din libertate. O par­te din legiunea acestora este formată din cei 90 de medici veterinari care fac parte din Rețeaua na­țională pentru salvarea animalelor sălbatice rănite, o structură unică în țara noastră. Am aflat mai multe despre proiect de la Iulia Vizi, reprezentant Milvus Group.

Primul pas

România a pornit, prin înființarea acestei rețele, într-o călătorie inițiatică prin care poate descoperi cum să își protejeze biodiversitatea. O comoară care este vie, nu îngropată în legende sau născociri ale istoriei. O comoară întrupată în păsări ce poartă în penele lor parfumul migrațiilor, în animale ale căror ochi scânteiază a sălbăticie. Prin existența Rețelei naționale pentru salvarea animalelor sălbatice rănite, țara noastră a făcut un pas spre ceea ce poate fi numită normalitate într-o civilizație modernă care ar trebui să ştie cum să păstreze un echilibru între evoluție și conservare. Și chiar dacă primul pas a fost făcut, România mai are multe criterii de îndeplinit până să își împlinească misiunea. Potrivit dnei Vizi, „există mai multe inițiative din sfera civilă, dar nimic din partea statului român. Mai mult, Grupul Milvus a trimis o solicitare Ministerului Mediului prin care sublinia necesitatea unui cadru legislativ clar, simplificat și încurajator. Sperăm în tot ce e mai bine!“ Ideologia Milvus Group s-a concretizat în unificarea asociațiilor pro natură într-o singură rețea națională de prim-ajutor, salvare, reabilitare și eliberare a animalelor sălbatice în natură.

„Există câteva organizații nonguvernamentale care se ocupă cu salvarea animalelor sălbatice, dar acestea sunt zonale sau specializate pe anumite specii: berze, urși, drepnele etc. Rețeaua inițiată de noi este mult mai largă, acoperind toate județele. Evident aceste asociații fac acum parte din rețea și ne ajutăm reciproc. Practic, acum încercăm să funcționăm sub aceeași pălărie. Ne-am dorit să conectăm medici veterinari, organizații nonguvernamentale de profil, voluntari, grădini zoologice pentru a interveni rapid în orice situație semnalată de oameni. Mai mult, proiectul ne-a ajutat să dezvoltăm infrastructura deja existentă, să dezvoltăm Centrul de Reabilitare de la Sânsimion prin construcția de noi voliere, extinderea celor vechi, construcția de spații noi pentru țestoase etc. Astăzi rețeaua, aflată în extindere, funcționează cu sprijinul a 90 de medici veterinari.“

Un telefon la care se răspunde oricând

Proiectul „Înființarea unei rețele naționale pentru salvarea animalelor sălbatice rănite“, implementat în perioada martie 2015 – aprilie 2016 și finanțat cu 116.971,08 euro, a fost conceput pe baza experienței și colaborării între Grupul Milvus și Asociația „Vets4Wild“ din Târgu-Mureș.

Practic, prin acest proiect toți cei care vor găsi animale sălbatice rănite vor putea apela numărul de telefon 0722.533.862. Specialiștii care vor răspunde la telefon vor oferi sfaturi sau vor redirecționa apelul. În plus, există un site http://www.wildliferescue.ro unde voluntarii din rețea se pot contacta direct sau pot lua legătura cu cei mai apropiați medici veterinari. Cei care vor suna la acest număr vor trebui să ofere informații despre specia animalului, dacă au fost găsite urme în jurul lui, alte semne de accidentare etc. În funcție de locul unde se află animalul, sunt contactați medicii veterinari care sunt în zona de apel pentru a acorda primul ajutor. Dacă animalul are nevoie de recuperare înainte de a fi eliberat, acesta va fi transportat în județul Mureș la Sînsimion, un sat retras printre dealuri. Aici monitorizarea este continuă, iar animalele trăiesc în semisălbăticie pentru a trece peste stresul provocat de contactul uman. În funcție de evoluția lor, vor fi ulterior eliberate.

Vă îndoiți că există îngeri păzitori ai animalelor sălbatice?

Eu cred cu tărie în existența lor!

Deocamdată această activitate este susținută din fondurile Milvus Group, însă cei care vor să ajute la dezvoltarea acestei rețele pot redirecționa 2% din impozitul pe venit. „Vom încerca să strângem fonduri prin campanii, sperăm ca oame­nii să înțeleagă că biodiversitatea este o comoară ce are nevoie de conservare, de prețuire, de dragoste. Fără ea vom fi mult mai săraci!“

Cele mai comune situații pe care sunt nevoiți să le gestioneze medicii veterinari din rețea sunt păsările otrăvite, animalele accidentate sau electrocutate, țestoasele malnutrite și părăsite etc. Speciile cele mai vulnerabile sunt berzele, ciufii de pădure și cioara de semănătură. De la momentul validării telefonului, în ianuarie 2016, au fost preluate peste 150 de apeluri, în 60% din cazuri fiind implicate animale sălbatice.

Rețeaua națională pentru salvarea animalelor sălbatice rănite este în dezvoltare și este posibil ca în viitor, dacă legislația va permite, să existe mai multe centre autorizate care să poată prelua și gestiona apelurile.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr 11, 1-15 iunie 2016, paginile 44-45

  • Publicat în Mediu
Abonează-te la acest feed RSS