Începând cu anii 1990, Europa a implementat o politică de sprijinire a agriculturii ecologice. Solicitant pentru producători, acest mod de producție joacă „un dublu rol societal: pe de o parte, furnizează o piață specifică care satisface cererea consumatorilor de produse ecologice și, pe de altă parte, oferă bunuri publice care contribuie la protecția mediului și bunăstarea animalelor precum și la dezvoltarea rurală“. Politica de sprijin pentru agricultura ecologică în Europa este la înălțimea ambițiilor declarate? Este acest sector capabil să contribuie la autonomia agricolă și alimentară a Europei?

Potrivit raportului Curții de Conturi „Sprijin pentru agricultura ecologică“, agricultura ecologică va ocupa în Franța 10,3% din suprafața agricolă utilă (SAU). Aceasta reprezintă 2,78 milioane de hectare (primul loc în Europa), având 58.413 ferme organice (13,41% din ferme). O fermă ecologică angajează cu 30% mai multă forță de muncă decât o fermă convențională.

Franța este cel mai mare producător mondial de viță-de-vie ecologică în suprafață (20% din totalul podgoriilor în 2021) și pe primul loc în Europa, înaintea Spaniei, în ceea ce privește producția ecologică. Ca valoare, piața bio franceză este, cu o cifră de afaceri de 11,93 miliarde de euro în 2019, a doua după Germania.

Securitatea alimentară reprezintă o provocare sporită într-un context de tensiuni internaționale.

Există unele efecte perverse ale agriculturii ecologice, și anume:

• utilizarea unor produse alternative naturale controversate, cum este cuprul;
• prețuri nesustenabile (de exemplu, creșteri ale prețului cu 273% la ceapă).

Curtea de Conturi constată „linii de eroare“ în urma creșterii vânzărilor de produse ecologice în timpul epidemiei de Covid 19, din 2020:

– reducerea decalajului de preț în favoarea bio datorită dezvoltării vânzărilor în distribuția de masă, în detrimentul producătorilor;

– lipsa de comunicare privind agricultura ecologică în fața concurenței din partea etichetelor „verzi“ mai puțin pretențioase;

– structurarea insuficientă a sectoarelor ecologice (lipsa spațiilor de depozitare și industriile de prelucrare slabe).

Sectorul organic nu este în măsură să răspundă cererii naționale în creștere exponențială pentru produse ecologice, aproape 33% din produsele ecologice fiind importate în 2019 în Europa. Unele sectoare sunt autosuficiente (producția de lapte, vin sau carne), în timp ce altele (fructe și legume, fructe de mare etc.) întâmpină aceleași dificultăți ca și în agricultura convențională.

Raportul Curții de Conturi subliniază, totuși, că agricultura ecologică urmărește complementaritatea între producția vegetală și cea animală la nivelul fermei (utilizarea resurselor prezente la fața locului ca îngrășământ natural sau hrană pentru animale). Este astfel mai puțin dependentă de inputurile importate decât agricultura convențională și face posibilă reducerea deficitului comercial în îngrășăminte.

Recoltele în agricultură ecologică sunt mult mai mici decât cele din zonele în producție convențională: o scădere a randamentului de 20 până la 25% în cazul producției vegetale, chiar de 50 până la 60% în cazul grâului. Acest deficit este și mai mare în țări care au o agricultură convențională foarte productivă.

Aceste producții mai scăzute pot fi explicate prin rotațiile mai lungi de culturi în agricultura ecologică, care acordă un loc important leguminoaselor furajere. Producția de leguminoase nu este, în general, luată în considerare în studii. Includerea lor în aceste studii ar reduce acest deficit de randament la aproape 8%.

Dacă trecerea la bio poate părea neatractivă pentru fermele convenționale, veniturile fermierilor din cele două sectoare sunt foarte comparabile.

Multe studii arată că „profitabilitatea operațiunilor de agricultură ecologică este mai mare decât cea a omologilor lor din agricultura convențională“, din mai multe motive:

• consumul lor de inputuri este redus;
• disponibilitate mai mare a consumatorilor de a plăti mai mult;
• Politica Agricolă Comună (PAC) distribuie numeroase ajutoare fermelor care dezvoltă practici care respectă mediul.

Prin urmare, fermele ecologice nu suferă din cauza randamentelor mai scăzute.

Deși costisitoare din punctul de vedere al investițiilor, trecerea de la fermele convenționale la cele ecologice și menținerea acestora în sector are avantaje de mediu, sănătate și economice. Cu toate acestea, sectorul ecologic se confruntă cu multe dificultăți, inclusiv costul suplimentar și cererea în creștere pe care se străduiește să o satisfacă.

Răspunsurile la aceste provocări, oricât de incerte ar fi, sunt o necesitate pentru viitor.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

În condițiile cerințelor Comisiei Europene pentru o agricultură tot mai „verde“, în România este aprobat și publicat primul standard românesc pentru agricultură ecologică. Este vorba de SR-13595 – Agricultură ecologică, un standard care cuprinde cerințe și recomandări pentru produse ecologice sustenabile.

Obiectivul agriculturii ecologice este de a produce hrană mai curată, de a pune pe piață produse agroalimentare proaspete şi autentice, care să respecte factorii naturali şi de mediu, în deplină corelare cu respectarea, conservarea şi dezvoltarea mediului înconjurător. În acest context a apărut și necesitatea de a avea un standard românesc original care să specifice cerințe și recomandări pentru produse ecologice sustenabile, inclusiv documentarea și implementarea de bune practici, transparență și trasabilitate. Potrivit ASRO, organismul național de standardizare, „agricultură ecolo-

gică“ este un termen protejat, atribuit de Uniunea Europeană României pentru definirea acestui sistem de agricultură și este similar cu termenii „agricultură organică“ sau „agricultură biologică“ utilizaţi în alte state membre.

A fost elaborat în doi ani

„Proiectul inițiat de Inter Bio, prin intermediul Universității Spiru Haret, a fost elaborat timp de doi ani în cadrul comitetului tehnic național ASRO/CT 95 – Produse agroalimentare şi horticole şi metode de analiză și a fost publicat de ASRO la finalul lunii ianuarie. Vreau să le mulțumesc pentru munca depusă la elaborarea acestui standard experților din cadrul ASRO/CT 95 și doamnei Nastasia Belc, președintele acestui comitet. Publicarea SR 13595 este o reușită și face parte din eforturile standardizării naționale de a sprijini Uniunea Europeană la realizarea obiectivelor cuprinse în Pactul Ecologic European  (European Green Deal). De asemenea, este în concordanță cu Declarația de la Londra pe care comunitatea europeană de standardizare și-a asumat-o și care are drept scop elaborarea de standarde care să sprijine lupta împotriva schimbărilor climatice“, a declarat directorul general al ASRO, Iuliana Chilea.

Va duce la reduceri de costuri

Potrivit oficialului ASRO, „pe termen mediu și lung aplicarea reglementărilor și respectarea standardelor de calitate în agricultura ecologică vor avea ca efect reducerea costurilor, creșterea beneficiilor operatorilor din sistem, îmbunătățirea sănătății umane prin creșterea consumului de produse alimentare sănătoase, îmbunătățirea calității mediului, climei, biodiversității, a bunăstării animalelor și a conservării resurselor naturale“.

Trebuie menționat că standardul SR 13595 – Agricultură ecologică. Cerințe și recomandări pentru produse ecologice sustenabile poate fi utilizat ca referențial pentru certificare și este aplicabil organizațiilor certificate ecologic care vor să aplice principiile agroecologiei. Standardul poate fi aplicat și de organizațiile în curs de certificare ecologică care vor să aplice principiile agroecologiei. Certificarea conform acestui standard se poate face doar după obținerea certificării ecologice. Standardul include o anexă normativă cu formulare și indicatori pentru înregistrarea dovezilor de îndeplinire a cerințelor, simplificând astfel activitatea de implementare și stabilind un nivel nimim de dovezi necesare îndeplinirii cerințelor. La elaborarea acestui standard român original au participat reprezentanți ai: Inter-Bio, Comisiei Naționale de Gradare a Semințelor de Consum (CNGSC), Universitatății Politehnica din Bucureşti – Facultatea de Chimie Aplicată şi Știința Materialelor, Asociației Sănătate cu Casa BIO, Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Științe Biologice (INCDSB), Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare – IBA București, Ecocert România.

Schimbările climatice și degradarea mediului sunt o amenințare existențială pentru Europa și pentru întreaga lume. Pentru a o contracara, Pactul verde european va transforma UE într-o economie modernă, competitivă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, în care:

• să ajungem, până în 2050, la zero emisii nete de gaze cu efect de seră.
• creșterea economică să fie disociată de utilizarea resurselor.
• nicio persoană și niciun loc să nu fie lăsat în urmă.

Pactul verde european este în același timp un colac de salvare pentru ieșirea din pandemia de COVID-19. De aceea, el va fi finanțat cu o treime din investițiile în valoare de 1.800 de miliarde de euro provenind din Planul de redresare NextGenerationEU, precum și cu fonduri din bugetul pe șapte ani al UE.

Simona-Nicole DAVID

O bine-cunoscută zicală spune că perseverența este cheia succesului. Dar, de multe ori realitatea o contrazice… După mulți ani de migăloasă muncă de cercetare, doi cercetători mureșeni, Marton și Joszef Dan, cu sprijinul specialiștilor de la Fundulea, au reușit să pună la punct o tehnologie ieftină şi ecologică de sporire cu peste 30 la sută a producției agricole la culturile leguminoase.

Marton Dan ne povestește că acești inoculanți bio fac parte din viața acestor plante și reprezintă o simbioză naturală, formată în timpul evoluției plantelor, fie că vorbim de fasole, mazăre, soia sau alte plante leguminoase. Practic, bacteriile leagă de plantă azotul din aer, un azot ușor asimilabil, este cel mai ieftin azot posibil. Soluția noastră este cu atât mai actuală cu cât procentul de îngrășăminte chimice în culturile agricole a fost limitat și va fi din ce în ce mai greu de aplicat fertilizați chimici în următorii ani.

Bacteriile pe care le-am studiat noi aduc mult azot în sol, peste necesarul plantei și poate fi folosit pentru cultura următoare.

Două principii ghidează acțiunea Comisiei Europene în domeniul alimentar. Încearcă să răspundă în primul rând principiului durabilității, prin dezvoltarea agriculturii ecologice, lupta împotriva risipei și bunăstarea animalelor. De asemenea, respectă o cerință de siguranță alimentară, prin reducerea utilizării pesticidelor și a ambalajelor, accesibilitatea produselor și informații mai bune pentru consumatori.

Primul obiectiv al Comisiei este de a încuraja dezvoltarea agriculturii ecologice pentru a realiza „un mediu alimentar sănătos și durabil“ în toate statele membre. Întrucât se depun eforturi diferite pentru a realiza acest lucru, Comisia planifică accesul la fondurile de coeziune și, în special, la Fondul european de dezvoltare regională agricolă (FEADR), pentru a sprijini țările care necesită asistență tehnică. Comisia consideră că trecerea la agricultura ecologică trebuie să aibă loc în cadrul unei noi politici agricole comune (PAC).

Propunerea pentru această nouă PAC trebuie să permită fermierilor să își îmbunătățească performanțele de mediu și climatice, în special datorită „îmbunătățirii standardelor de mediu obligatorii“, „noilor măsuri voluntare“ sau investiții în favoarea „tehnologiilor și practicilor ecologice și digitale“. În cele din urmă, Comisia își propune să dezvolte agricultura ecologică astfel încât să reprezinte 25% din terenurile agricole cultivate până în 2030, comparativ cu 7,5% în prezent.

Cealaltă modalitate prin care Comisia asigură o agricultură durabilă este îmbunătățirea bunăstării animalelor, pe care o consideră „un răspuns evident la dorințele cetățenilor“. Prin urmare, pentru a asigura o mai bună conformitate cu aceasta, Comisia are în vedere introducerea etichetării produselor referitoare la bunăstarea animalelor, în scopul sensibilizării,  Comisia justifică faptul că o îmbunătățire a bunăstării animalelor nu numai că face posibilă „reducerea necesității de medicamente“, ci și creșterea „calității produselor alimentare“, ducând în cele din urmă la „conservarea biodiversității“.

În cele din urmă, Comisia și-a stabilit obiectivul de reducere a risipei alimentare pe cap de locuitor până la jumătate, până în 2030, și va propune obiective „obligatorii din punct de vedere juridic“ pentru aceasta până în 2023. Aceste obiective care vor fi atinse vor lăsa totuși statele membre libere să stabilească mijloacele care urmează să fie puse în aplicare și să le respecte în teritoriile lor.

Al doilea obiectiv care reiese din programul Comisiei este protejarea sănătății consumatorilor în ceea ce privește alimentele. Aceasta înseamnă reducerea utilizării substanțelor chimice și a pesticidelor. Prin urmare, Comisia intenționează să reducă utilizarea pesticidelor periculoase cu „50% până în 2030“ pentru a le înlocui cu alternative organice. Recunoaște, de fapt, „că agricultura europeană fără pesticide nu este un obiectiv realist, inclusiv în agricultura ecologică”.

Acestea din urmă sunt chiar instrumente „esențiale“ pentru atingerea obiectivelor europene „în ceea ce privește siguranța alimentară și cea a alimentelor“. Mai degrabă, abordarea executivului UE ar fi reducerea la minimum a impactului acestora asupra sănătății umane prin reducerea dependenței de pesticidele în favoarea unor alternative precum „utilizarea crescută a pesticidelor cu risc scăzut, non-chimice“.

Comisia intenționează să își revizuiască textele legislative pentru a se asigura că materialele utilizate în ambalarea alimentelor nu conțin substanțe chimice periculoase. Acest lucru ar „îmbunătăți siguranța alimentară și sănătatea publică“. În cazul pericolului dovedit, Comisia propune înlocuirea acestui ambalaj cu alternative „inovatoare și durabile“, cu materiale „reutilizabile și reciclabile“.

În același timp, propune mai multe măsuri pentru a face produsele din agricultura ecologică mai accesibile pentru cetățeni. Mai multe stimulente fiscale ar trebui, potrivit Comisiei, „să încurajeze consumatorii să opteze pentru diete durabile și sănătoase“. Aceste măsuri includ o propunere de aplicare a unor cote de TVA specifice pentru anumite produse, cum ar fi fructele și legumele ecologice. Propunerea este în curs de negociere în cadrul Consiliului UE, dar dacă este adoptată, aceasta ar trebui să ofere mai multă flexibilitate statelor în stabilirea cotelor de TVA, ceea ce le-ar permite în special să aplice „cote zero“ pentru produse precum fructele și legumele.

O astfel de măsură ar avea ca rezultat o reducere a prețului plătit de consumator. Companiile vor trebui să urmeze un cod de conduită privind practicile pe care să le adopte pentru a face produsele lor organice mai accesibile. Cu toate acestea, Comisia nu uită producătorii. Acesta consideră că scăderea prețurilor ar fi benefică pentru ei deoarece ar duce apoi la o creștere a cererii de produse din agricultura ecologică, o creștere care ar avea apoi repercusiuni asupra producției și care ar reduce costurile. Această reducere a costurilor ar face astfel posibilă compensarea celor generate de schimbarea practicii agricole.

În cele din urmă, pentru a informa consumatorii și a sensibiliza consumatorii cu privire la dietele sănătoase, Comisia subliniază necesitatea de a le oferi informații cât mai clare și complete cu privire la ceea ce consumă. Prin urmare, planifică să creeze „etichetare nutrițională armonizată obligatorie pe partea din față a ambalajului“, insistând asupra indicării originii alimentelor atunci când este posibil.

Comisia consideră că obiceiurile alimentare actuale nu sunt sănătoase și nu sunt suficient de echilibrate. Pentru a inversa tendința de creștere a ratelor de supraponderalitate și obezitate din UE până în 2030 și pentru a reduce numărul de decese cauzate de dietele nesănătoase, Comisia consideră într-adevăr că transmiterea „informațiilor clare care facilitează alegerea în favoarea dietelor sănătoase și durabile“ pot avea un impact benefic asupra „sănătății și calității vieții consumatorilor“, determinând consumatorii să facă „alegeri alimentare informate“.

Ultimul element al propunerii Comisiei: stabilirea unui program de cercetare menit să îmbunătățească cooperarea dintre oamenii de știință și politicieni, pentru a lucra la politici publice mai ecologice. Comisia Europeană intenționează să aloce 10 milioane de euro acestui proiect ca parte a programului Orizont Europa, programul său de sprijin pentru cercetare pentru perioada 2021-2027, care urmează Orizont 2020.

„De la fermă la furculiță“: obiective ambițioase.

Prin această strategie, Comisia Europeană își propune să „facă din sistemul alimentar al UE un motor de durabilitate“. Acestea sunt cuvintele comisarului pentru sănătate și siguranță alimentară Stella Kyriakides. Comisia își propune să disemineze modelul, deja adoptat de unii fermieri, al agriculturii organice și durabile, nu numai în Europa, ci și la nivel global. Pentru aceasta obiectivul este „reducerea amprentei ecologice și climatice a sistemului său alimentar“, garantând în același timp securitatea alimentară a cetățenilor săi.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Cuprinzând majoritatea sectoarelor de activitate, Acordul pentru Tranziție Ecologică, cunoscut drept Green Deal, va avea un impact deosebit în următoarele domenii: energie, producție industrială și agricultură. Comisia Europeană se angajează să îndeplinească niște obiective ambițioase: reducerea aproape totală a emisiilor de carbon și a poluării, dezvoltarea unei economii circulare bazate pe reciclare și sustenabilitate și reducerea cu până la jumătate a substanțelor fitosanitare din agricultură. Însă, această tranziție vine cu niște costuri care nu sunt deloc neglijabile.

Cine va suporta aceste costuri? Cum vor fi afectați fermierii și ce scheme de suport vor exista? De ce resurse au nevoie agricultorii pentru a reuși în acest proces de ecologizare?

Pentru a înțelege mai bine toate aceste aspecte, Asociația Presei Agricole din România (APAR) a organizat, la jumătatea lunii mai, conferința internațională „GREEN DEAL – PACT şi IMPACT“.

Redăm în cele ce urmează perspectivele a doi decidenți și a doi reprezentanți ai fermierilor cu privire la acest subiect important.

„Europa şi-a propus un obiectiv foarte ambiţios:  lidersheap-ul în această iniţiativă globală de a deveni primul continent neutru din punctul de vedere al emisiilor de carbon până în 2050. Agricultura şi silvicultura au o particularitate foarte importantă în acest proces, şi anume că sunt singurele sectoare care pot capta şi înmagazina dioxidul de carbon în sol, în biomasă. Vorbim în prezent în Uniunea Europeană de un potenţial net de stocare a carbonului de circa 300 de milioane de tone de dioxid de carbon anual. Uniunea Europeană, când a aprobat cadrul financiar multianual pentru perioada 2021-2027, s-a angajat ca 30% din bugetul european să fie dedicat cheltuielilor pentru combaterea schimbărilor climatice şi protecţia mediului; iar cel puţin 40% din fondurile PAC vor fi alocate pentru cheltuieli verzi. Noutatea absolută a Politicii Agricole Comune pentru următoarea perioadă, eco-schemele, reprezintă o compensare peste plăţile directe a acelor fermieri care adoptă practici agricole ce contribuie la protecţia mediului şi la combaterea schimbărilor climatice. Procentul nu este încă agreat; Consiliul European a propus 20%, iar Parlamentul 30% şi nu s-a ajuns încă la un numitor comun. Bugetul alocat României pentru perioada 2021-2027 este de 21,7 miliarde de euro, din care 13,6 miliarde euro se duc către Agricultură, iar 6,9 miliarde către dezvoltarea rurală.“ – Mihail Dumitru, director general adjunct, direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a Comisiei Europene (DG-AGRI).

„Mă tem că relocarea celor 30% din fondurile PAC, în conformitate cu principiile Green Deal, se va face în cadrul PAC. Deci, nu sunt bani suplimentari, sunt bani care vor fi luaţi de la alţi fermieri care nu se vor putea angrena în cadrul eco-schemelor. Altfel spus, în plan real vom avea un buget redus al sectorului agricol din UE, chiar dacă punem la socoteală şi cele 7,5 miliarde de euro cuprinse în instrumentul Next Generation. Cu acest buget redus ar trebui să rămânem competitivi pe piață și să luptăm cu importurile extra-europene. Acest lucru nu mi se pare realist.

„Mă tem că relocarea celor 30% din fondurile PAC, în conformitate cu principiile Green Deal, se va face în cadrul PAC. Deci, nu sunt bani suplimentari, sunt bani care vor fi luaţi de la alţi fermieri care nu se vor putea angrena în cadrul eco-schemelor. Altfel spus, în plan real vom avea un buget redus al sectorului agricol din UE, chiar dacă punem la socoteală şi cele 7,5 miliarde de euro cuprinse în instrumentul Next Generation. Cu acest buget redus ar trebui să rămânem competitivi pe piață și să luptăm cu importurile extra-europene. Acest lucru nu mi se pare realist.

Prin urmare, am solicitat Comisiei Europene să vină cu evaluarea impactului, cum ar afecta aceste decizii securitatea noastră alimentară, competitivitatea şi veniturile din agricultură.

Suntem destul de îngrijoraţi că nu avem alternative. De exemplu, în ceea ce priveşte produsele de protecţia plantelor, pur şi simplu nu vedem iniţiative la nivelul UE de a înlocui aceste produse, care probabil nu vor fi reautorizate. Acest lucru este de neacceptat pentru că fermierii au nevoie de soluţii.

Nu ne împotrivim sustenabilității, dar nici nu ne putem aștepta să eliminăm toate soluțiile și fermierii să facă în mod magic ceva ce nu au reușit să facă până acum.“ – Pekka Pesonen, secretar general COPA-COGECA (cea mai mare organizație a fermierilor și cooperativelor agricole din UE.

„Acest Plan Național Strategic trebuie să se plieze pe Pactul Ecologic European, care are obiective ambițioase și vine ca o necesitate la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Ca medic veterinar și profesor de toxicologie înțeleg foarte clar care sunt consecințele unei agriculturi mai puțin responsabile, care utilizează foarte multe îngrășăminte, pesticide, medicamente în creșterea animalelor, dar trebuie să cântărim și care vor fi consecințele asupra fermierilor pe termen lung. Aici trebuie ca alături de decidenții europeni să găsim o soluție.

În această perioadă suntem obligați să gândim, împreună cu fermierii, cum vor arăta acele eco-scheme care vor fi obligatorii pentru Statele Membre, dar vor fi opționale pentru fermier. Dacă fermierii nu le accesează, atunci riscul de a pierde sume mari de bani este foarte mare. Așteptăm decizia privind cuantumul acestor eco-scheme. Noi, la nivel de miniștrilor, am decis 20%, din Parlament a venit propunerea de 30%; probabil se va ajunge la 25% prin trialog; însă ceea ce conteză este ca ele să fie acceptate de fermieri.

Eu, în această perioadă, am o preocupare deosebită față de Planul Național de Redresare și Reziliență și nu înțeleg împotrivirea Comisiei Europene legată de programul nostru privind reabilitarea infrastructurii de gestionare a apei. România este într-o zonă a Europei care este predispusă deșertificării și trebuie să facem ceva. Credem că soluția este această strategie pe care noi ne-am asumat-o, prin care vrem să utilizăm apa cât mai responsabil, să utilizăm apă cât mai puțină și energie din surse regenerabile.“ – Adrian Oros, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România.

„Avem o agricultură polarizată în jurul a două modele: unul de subzistență și altul performant și mai avem o mare problemă legată de fragmentarea terenurilor între foarte mulți fermieri trecuți de 60 de ani. Suntem sub media europeană privind tinerii fermieri și ne aflăm într-o zonă de procent infim în ceea ce privește managerii de fermă tineri. Toate acestea remodelează agricultura europeană și cea românească, iar Green Deal are un impact extraordinar asupra acestui proces de remodelare. Un lucru important este că această tranziție nu se poate face fără integrarea tehnologiilor 4.0 pentru a avea o agricultură mai prietenoasă cu mediu, dar care să mențină și performanța.

Prin urmare avem nevoie de investiții, de acces la tehnologii inovative care să le înlocuiască pe cele folosite până în prezent și avem nevoie de formare de capital uman capabil să facă față provocărilor și să asigure succesiunea.

De aceea am dezvoltat două programe: unul intră deja în al treilea an – Tineri Lideri pentru Agricultură, care are ca țintă 1.000 de tineri, copii de fermieri, care să fie pregătiți prin acest proiect și care să reprezinte masa critică a schimbării din agricultura românească.

Al doilea se numește „Program de pregătire a operatorilor din agricultură 4.0“, un program de pregătire a managerilor de fermă privind noul PAC; avem în lucru ghiduri focusate pe FEADR și pe fondul pentru tranziție justă, dar mai ales pe  eco-scheme care reprezintă ceea va face diferența pe piață.“ – Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români (CFRo)

Daniel Plăiașu

Agricultura ecologică (în unele țări cunoscută ca agricultură organică sau biologică) devine din ce în ce mai mult o alternativă viabilă pentru cei mai curajoși și întreprinzători fermieri care aplică metodele specifice acestui tip de agricultură pe suprafețe mari, unii dintre ei chiar în toată ferma, deși încă există problema volumului mai mare de muncă și a prețurilor care să compenseze producția mai redusă. Totuși, se poate observa și în rândul consumatorilor, deși destul de timid, o tendință crescândă spre produse ecologice, mai sănătoase, fără pesticide reziduale și obținute cu grijă față de mediu. Cererea românilor  pentru produsele ecologice este în creștere, aceștia fiind tot mai interesați de un stil de viață sănătos și există o piață de desfacere din ce în ce mai mare pentru aceste alimente, care aduc producătorilor venituri pe măsura eforturilor lor și a importanței acestor produse pentru omenire.

Agricultura ecologică are un potențial fantastic, deși în România terenurile agricole cultivate în acest sistem reprezintă doar 2% din suprafața arabilă, față de o medie europeană de cca 8% sau de peste 23% în Austria și are o ascensiune rapidă: numărul de operatori certificați în agricultura ecologică s-a triplat în ultimul deceniu, în timp ce suprafața din agricultura ecologică aproape că s-a dublat. Organismele de inspecție și certificare (OIC) sunt aprobate de Ministerul Agriculturii și acreditate de RENAR. Acestea urmăresc aplicarea tehnologiilor ecologice și certifică produsele ecologice, care pot fi ușor identificate după sigla UE sau după sigla națională.

Trecerea de la agricultura convențională la cea ecologică implică o serie de provocări, uneori greu de surmontat. Stabilirea celor mai potrivite tehnologii de cultură, alegerea mașinilor pentru pregătirea solului și întreținerea culturilor, adaptarea rotației culturilor și analiza oportunităților pieței sunt doar unele dintre ele. Cu siguranță, o cercetare de specialitate ar putea fi un ajutor real pentru cei interesați să facă această schimbare.

Ferma trebuie să fie viabilă, să aibă capital de lucru și o sursă sigură și durabilă de îngrășăminte organice sau un număr de animale corelat cu suprafața cultivată în sistem eco care să asigure îngrășămintele organice în cantitățile și la standardele necesare. Gunoiul trebuie lăsat la fermentat pentru ca cea mai mare parte a semințelor de buruieni să piardă capacitatea de a germina odată împrăștiat pe sol.

Rotația culturilor trebuie să includă culturi diverse și în special leguminoase, culturi fixatoare de azot, iar solul să conțină nutrienții necesari și să nu ne confruntăm cu buruieni problemă.

Pregătirea

Înainte de a trece la agricultura ecologică trebuie făcute anumite pregătiri. Se recomandă să se facă o lucrare de afânare adâncă a solului și distrugerea hardpanului cu un subsolier, lucrare fără răsturnarea brazdei, care favorizează conservarea apei în sol și păstrarea unei stări cvasi-naturale a solului fără a deranja viețuitoarele din sol și fără a aduce la suprafață semințe de buruieni încorporate cu ocazia arăturii. Această operațiune trebuie repetată ori de câte ori este nevoie, mai des dacă solul este argilos și reține apa la suprafață (băltire).

Apoi trebuie distruse buruienile perene, chiar prin măsuri luate cu mai mult timp înainte. În această fază, fiind înainte de trecerea la agricultura ecologică, se poate face și o distrugere chimică cu erbicide totale, sistemice sau, de preferat, prin lucrări mecanice succesive, prin mai multe lucrări superficiale care să favorizeze răsărirea și apoi distrugerea buruienilor, când acestea sunt într-o fază incipientă de vegetație.

Se poate folosi succesiv un combinator de dezmiriștit, la 3-5 cm, sau alternativ cu o tocătoare rotativă pentru resturi vegetale (tamburi cu cuțite).

Dacă se preconizează să se înființeze o cultură de primăvară, se recomandă o cultură de protecție a solului peste iarnă, de regulă una care îngheață, care se distruge foarte ușor în primăvară. Aceasta asigură un îngrășământ natural și un strat de mulci care se păstrează la suprafața solului și îl protejează împotriva eroziunii eoliene și hidrice, ajută la stabilizarea pe sol a zăpezii în timpul iernii, evitând spulberarea sau troienirea, crește portanța solului, permițând intrarea pe sol primăvara cu câteva zile mai devreme și previne scurgerea apei pe terenurile în pantă și evaporarea apei din sol.

Tranziția

Tranziția la agricultura organică durează câțiva ani, ea începând cu ferma de animale, care trebuie să lucreze deja în sistem bio (conform prevederilor Regulamentelor UE nr. 834/2007 și 889/2008).

Procedura implică semnarea unui contract cu un organism de certificare care să monitorizeze situația din ferma și înregistrarea anuală la Ministerul Agriculturii, la Direcția pentru agricultura ecologică.

Recoltele obținute în primele 12 luni sunt considerate produse convenționale, iar cele obținute în următoarele 12 luni, produse de tranziție. Culturile care se seamănă după mai mult de 24 de luni pot fi considerate produse ecologice, ca și produsele animaliere din sistemul bio, dacă corespund standardelor agriculturii ecologice.

Solul

În agricultura organică, fertilitatea solului este un factor central pentru succes.

Menținerea și creșterea fertilității solului trebuie să fie preocuparea prioritară a fermierului. În agricultura convențională nutrienții de care au nevoie culturile sunt administrați prin îngrășăminte, pe când în agricultura ecologică trebuie schimbate practicile agricole pentru a crește fertilitatea solului prin metode bio. Iată câteva soluții pentru creșterea fertilității solului:

• Încorporarea unor cantități mari de masă vegetală sau de reziduuri de la recoltat;
• Îngrășăminte verzi, în special culturi cu aport de azot (lucernă, mazăre, soia etc.);
• Fertilizare crescută cu gunoi de grajd și compost;
• „Furajarea“ multianuală a terenului cu un amestec de leguminoase și ierburi;
• Culturi intercalate;
• Acoperirea permanentă a terenului cu culturi de protecție;
• Cultivarea superficială a solului și reducerea intensității de lucrare a solului.

Acestea au un rol foarte important, redând solului vitalitatea și asigurând reluarea întregii activități biologice naturale, prin acțiunea vietăților din sol (râme, insecte etc.) și prin stoparea aducerii la suprafața solului a semințelor de buruieni din sol care au fost încorporate cu ocazia arăturii. Populația de râme și alte viețuitoare reprezintă un bun indicator a ceea ce se întâmplă în sol. Efectul râmelor asupra solului este foarte vizibil cu ochiul liber, găurile și excrementele râmelor arătând vitalitatea solului;

• Folosirea de utilaje ușoare pentru recoltat și transport și reducerea tasării solului printr-un control eficient al trecerilor pe sol și prin utilizarea mașinilor cu roți late și cu presiune redusă în pneuri, cu roți duble sau cu șenile. Foarte eficientă este folosirea unor remorci de transfer cu roți late de la combină la utilajul de transport de la capătul tarlalei.
• Evitarea intrării pe sol când acesta este umed;
• Adăugarea de materiale alcaline (amendamente, calciu) o dată la 3-4 ani, pentru a stabiliza valorile pH-ului.

Rotația culturilor

Este important să se înțeleagă corelarea rotației culturilor. Aceasta trebuie concepută astfel încât azotul disponibil să fie utilizat de cultura respectivă. O ușoară supraproducție de azot este importantă pentru creșterea conținutului de humus din sol (pentru creșterea conținutului de humus cu 1% sunt necesare 1.200 kg de azot/ha).

Principiile unei bune rotații a culturilor

• Procentajul de leguminoase trebuie să fie între 20-25%
• Procentajul de păioase trebuie să fie de maximum 50-60%
• Procentajul unor culturi rădăcinoase, maximum 5-25%

Alternare între:

a) Plante cu rădăcini adânci și rădăcini superficiale

b) Plante colectoare de azot cu plante consumatoare de azot

c) Culturi de toamnă și culturi de primăvară

d) Rădăcinoase și cereale

e) Culturi de protecție cu culturi intercalate

Scopurile unei bune rotații a culturilor:

• Păstrarea fertilității solului
• Maximizarea colectării de azot
• Controlul buruienilor (de exemplu, trifoiul controlează ciulinii)
• Prevenirea bolilor și dăunătorilor
• Mobilizarea nutrienților
• Plante care acoperă solul toată perioada anului (culturi de protecție).

Buruienile

Cea mai mare provocare sunt buruienile, care trebuie distruse prin mai multe lucrări mecanice și prin evitarea lucrărilor de pregătire a terenului cu întoarcerea brazdei, care aduc în stratul de sol de la suprafață o mare cantitate de semințe de buruieni. Acestea trebuie distruse într-o fază incipientă de vegetație, când au două-trei frunze și rădăcinile nu sunt adânci și fixate bine în sol.

Lucrări de întreținere

Înainte de însămânțare trebuie făcută o trecere cu un combinator pentru distrugerea buruienilor răsărite, iar imediat după răsărirea culturii de bază se urmărește momentul optim pentru a intra cu utilaje care să distrugă buruienile. Se poate folosi o mașină cu degete elastice (pieptene sau rotative), cultivatoare de prășit sau sape rotative, în funcție de cultura și de epoca în care se face intervenția. Pentru prășitul de precizie se poate folosi un cultivator cu sistem cu laser pentru ghidare după rândul de plante, iar în cazul în care cultura de bază are o răsărire mai târzie se poate folosi între rândurile de plante o cultură intermediară cu germinație mai rapidă, cu scopul de a ghida cultivatorul pe rând. Un astfel de cultivator cu sistem propriu de ghidare este Chop Star cu Row Guard de la Einboeck, care poate face întreținerea culturilor cu distanța între rânduri de la 20 la 150 cm.

Grapa cu degete elastice din figura de mai sus reprezintă o alternativă la controlul chimic al buruienilor, cu 6 rânduri de degete elastice de 6-8 mm, pentru prelucrare la 2-5 cm, realizând aerarea solului, spargerea crustei, reducerea evaporării apei și restabilirea echilibrului hidric, distrugerea buruienilor în primele faze de vegetație (abia răsărite, cu rădăcini la mică adâncime). Sunt dotate cu roți de sprijin și reglare a adâncimii de lucru, au reglare centralizată mecanică sau hidraulică a înclinării degetelor elastice, iar distanța între linii este de 2,5 cm. Mașinile de la 1,5 la 15 m sunt purtate, iar cele de 18-24 m sunt tractate. Toate corespund legislației europene privind transportul pe drumurile publice, încadrându-se într-o lățime de maximum 3 m.

O altă mașină interesantă este Einboeck Aerostar Rotation, similară cu o sapa rotativă, dar cu rotoare cu degete din arc. Aceasta combină avantajele grapei cu degete elastice (pieptene) cu cele ale unei prășitoare cu discuri, realizând o bună combatere a buruienilor, piesele rotitoare smulg buruienile din rădăcină, ajută înfrățirea și sfărâmă crustele tari de la suprafața solului.

Reglarea hidraulică a presiunii permite realizarea unei presiuni de la zero, foarte utilă în cazul culturilor sensibile, până la o presiune suficientă pentru smulgerea buruienilor sau spargerea crustei superficiale după o ploaie puternică. Poate funcționa și în cazul unor cantități mari de reziduuri sau pe sol dificil și asigură un tratament total pe întreaga lățime de lucru datorită organelor de lucru montate înclinat. Se poate folosi cu rezultate bune atât la cereale păioase cât și la plante prășitoare.

Protecție de încredere pentru culturile în rânduri (Prășitoarea Einboeck Chop Star cu sistem Row Guard cu cameră cu laser).

Cultivatorul de prășit cu ghidare automată poate prelucra spațiul dintre rânduri, preluând o abatere de cca. 50 cm. În funcție de distanța între rândurile de plante, secțiile de prășit pot avea unul sau mai multe organe de lucru.

Sistemul de ghidare cu camera Row Guard poziționează cultivatorul cu exactitate între rândurile de plante, ușurând munca operatorului și reducând erorile umane care se pot datora oboselii sau neatenției operatorului. Acesta trebuie doar să se concentreze la urmărirea corectă a rândurilor de plante, iar ghidarea este asigurată de sistemul row guard de ghidare de precizie. Toate reglajele sunt realizate prin intermediul unui terminal montat în cabina tractorului. Camera urmărește rândurile culturii (sau o cultură specială de ghidare, în cazul celor care răsar mai greu), imaginile sunt interpretate de calculatorul din cabină, iar cultivatorul este centrat pe rând cu ajutorul unui cadru hidraulic cu deplasare laterală.

Lucrările după recoltat

Lucrările efectuate după recoltat afectează următoarea recoltă. Dezmiriștirea este crucială pentru:

• Prevenirea evaporarii apei din sol
• Combaterea îmburuienării
• Descompunerea resturilor vegetale
• Favorizarea răsăririi samulastrei și a buruienilor

Prima trecere

Imediat după recoltat este importantă o trecere cu un cultivator pentru dezmiriștit, care trebuie să fie reglat la o adâncime de 4-5 cm pentru a sparge crusta și a reduce evaporarea apei și pentru a favoriza germinarea semințelor de buruieni sau din pierderile de la cultura precedentă. De asemenea, cu organele de lucru tip daltă cu aripioare se face prelucrarea superficială a solului pe toată suprafața și tăierea rădăcinilor, combătând eficient creșterea buruienilor.

Evitarea compactării solului este de asemenea foarte importantă pentru reducerea rezervei de buruieni și pentru conservarea apei în sol.

A doua trecere

La cea de a doua trecere cu un utilaj de dezmiriștit adâncimea de lucru trebuie mărită la 10 cm. Se poate folosi tot combinatorul de la prima trecere sau o grapă cu discuri scurtă. Această trecere este crucială pentru crearea condițiilor în vederea descompunerii resturilor vegetale și a distrugerii semințelor germinate și a plantelor abia răsărite. Este important să fie prelucrat doar orizontul de sol uscat deoarece solul umed acoperă porii din sol care ajută la circulația apei. Pentru a îmbunătăți structura solului este important să se semene o cultură de protecție în această trecere. Aceasta va asigura o pătură protectoare la suprafața solului și o bancă de nutrienți pe care cultura de bază de anul viitor îi poate folosi.

Aceste soluții tehnologice pentru agricultura ecologică sunt testate în mai multe ferme din Europa și chiar din România și reprezintă variante de urmat, orice îmbunătățire fiind bine-venită.

Dr. ing. FLORIAN NEACȘU

La sfârșitul lunii martie s-a desfăşurat seminarul web cu tema „Viitorul agriculturii ecologice; Planul de acţiune pentru dezvoltarea producţiei ecologice până în 2030“, organizat de Ag-Press.eu, la care au participat mai mulţi jurnalişti europeni înscrişi în reţea, ca urmare a prezentării de către Comisia Europeană a Planului de acţiune pentru dezvoltarea producţiei ecologice.

Planul de acțiune reprezintă o inițiativă anunțată în strategiile Comisiei Europene; De la fermă la consumator și Strategia privind biodiversitatea, prezentate în contextul Pactului verde european, pentru a permite tranziția către sisteme alimentare sustenabile și pentru a aborda cauzele principale ale declinului biodiversității.

Scopul Planului este de a stimula producția și consumul de produse ecologice, urmând ca până în 2030 să se atingă un procent de 25% din terenurile agricole utilizate pentru agricultura ecologică, precum și de a dezvolta în mod semnificativ acvacultura ecologică.

În deschiderea seminarului web Janusz Wojciechowski, comisarul european pentru agricultură, a afirmat că: „Sectorul agriculturii ecologice este recunoscut pentru utilizarea sustenabilă a resurselor, ceea ce îi conferă un rol central în realizarea obiectivelor Pactului Verde European. Dezvoltarea va fi sprijinită de politica agricolă comună și de activitățile comune de cercetare și de inovare, precum și de cooperarea strânsă cu actorii esențiali de la nivelul UE și de la nivel național și local.“

În acest context experți din cadrul Direcției Generale pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală au susţinut prezentări și au răspuns întrebărilor participanților. Elena Panichi a avut ca temă „Produsele ecologice: O nouă perspectivă asupra sustenabilităţii în UE“, iar Henri Delanghe „Produsele ecologice: perspectivele până în 2030“.

Din prezentări a reieșit faptul că Planul de acțiune este conceput pentru a oferi sectorului agriculturii ecologice instrumente adecvate pentru a se ajunge, la nivel european, ca 25% din totalul terenurilor agricole să fie destinate acestui tip de agricultură, față de 8,5%, cât era la sfârșitul anului 2019. Astfel, planul cuprinde 23 de măsuri structurate în jurul a 3 axe: stimularea consumului, sporirea producției și îmbunătățirea sustenabilității sectorului agriculturii ecologice.

În prezent, între statele membre există diferențe semnificative în ceea ce privește ponderea terenurilor agricole utilizate pentru agricultura ecologică, care variază de la 0,5% la peste 25%. Potrivit datelor Eurostat în România, agricultura ecologică reprezintă doar 2,9% din suprafaţa agricolă, a patra cea mai mică din UE-27, după Malta (0,5%), Irlanda (1,6%) și Bulgaria (2,3%). Astfel, CE încurajează statele membre să elaboreze planuri naționale de acțiune privind agricultura ecologică, pentru a spori ponderea acesteia la nivel naţional.

Planul de acţiune european propune mai multe măsuri menite să stimuleze cererea de produse ecologice, cum ar fi: informarea şi comunicarea cu privire la producţia ecologică, promovarea consumului, stimularea utilizării produselor ecologice în cantinele publice, precum și de distribuire a lor în cadrul programelor UE pentru şcoli sau recompensarea angajaţilor din sectorul privat cu „bonuri bio“ care să fie utilizate pentru a achiziţiona alimente ecologice.

Alte măsuri vor viza prevenirea fraudelor, sporirea încrederii consumatorilor şi îmbunătăţirea trasabilităţii produselor ecologice.

Actuala și viitoarea Politică Agricolă Comună (PAC) vor continua să sprijine dezvoltarea agriculturii ecologice în UE prin stimularea conversiei și consolidarea întregului lanț valoric. De exemplu, măsurile din cadrul programelor de dezvoltare rurală oferă și vor oferi sprijin fermierilor care doresc să se convertească la agricultura ecologică și să mențină acest tip de agricultură. Viitoarea PAC va include programe ecologice care vor fi susţinute de un buget de 38-58 de miliarde euro, pentru perioada 2023-2027.

Pentru a sensibiliza publicul cu privire la producţia ecologică, Comisia va organiza anual o Zi a produselor ecologice la nivelul UE și va acorda premii în cadrul lanțului alimentar ecologic care să recunoască excelența în toate etapele de la fermă la consumator.

În ceea ce privește sustenabilitatea agriculturii ecologice, măsurile se vor axa pe îmbunătățirea bunăstării animalelor, pe asigurarea disponibilității semințelor ecologice, pe reducerea amprentei de carbon a sectorului și pe reducerea la minimum a utilizării materialelor plastice, a apei și a energiei.

De asemenea, Comisia va încuraja dezvoltarea rețelelor de turism ecologic prin intermediul „biodistrictelor“ care sunt zone în care fermierii, cetățenii, operatorii turistici, asociațiile și autoritățile publice colaborează în vederea gestionării sustenabile a resurselor locale, pe baza principiilor și practicilor ecologice.

Totodată, se intenționează creșterea ponderii activităților de cercetare și inovare astfel încât să se dedice cel puțin 30% din bugetul aferent, domeniului agriculturii, silviculturii și zonelor rurale pentru teme specifice sectorului agriculturii ecologice sau relevante pentru aceasta.

Comisia Europeană va monitoriza îndeaproape progresele înregistrate printr-o monitorizare anuală împreună cu reprezentanți ai Parlamentului European, ai statelor membre și ai părților interesate, prin rapoarte bianuale privind progresele înregistrate și printr-o evaluare la jumătatea perioadei.

E-platform Ag-Press.eu este un instrument destinat jurnaliștilor europeni interesați de găsirea celor mai recente și actualizate informații din partea instituțiilor UE referitoare la agricultură și dezvoltare rurală. Aceasta este gestionată de echipa Press & Media din cadrul DG AGRI.

A consemnat Teofilia Banu

Cercetarea, inovarea și digitalizarea pot fi mai bine direcționate spre domeniul produselor ecologice. Acest lucru a fost scos în evidență recent, când Asociația și Consorțiul de clustere INTER-BIO împreună cu USH Pro Business au organizat, la Brașov, seminarul „Provocările din agricultura ecologică“, o nouă întâlnire dedicată operatorilor din sector. Evenimentul a fost găzduit de Cooperativa agricolă Bio Carpathia din Braşov și s-a desfășurat în format hibrid.

Dezbaterea a punctat subiecte legate de importanța standardizării în agricultura ecologică, necesitatea colaborării între operatori, importanța cercetării, a transferului de cunoștințe și de tehnologii, precum și aplicarea de soluții de digitalizare, conectare a proceselor, dar și algoritmi de AI pentru predicția evenimentelor specifice domeniului. Potrivit reprezentanților USH Pro Business, concluziile dezbaterii au evidențiat provocările imediate din domeniul agriculturii ecologice, accelerate și de criza epidemiologică. Presiunea cade deopotrivă pe fermieri, procesatori, comercianți în efortul fiecăruia sau conjugat de a oferi produse de calitate, la standarde naționale sau internaționale solicitate. Presante sunt acum obiectivele operatorilor legate de digitalizarea proceselor. Acestea implică pregătirea personalului calificat pentru tehnologii avansate, în vederea implementării noilor soluții la nivel de fermă. Lista nevoilor imediate, identificate, este lungă și cuprinde: identificarea și implementarea de soluții inteligente pentru reducerea consumului de energie în ferme și unități de procesare, reducerea amprentei de carbon/produs alimentar, găsirea unor soluţii inovative pentru prelungirea termenului de valabilitate a produselor bio, monitorizarea inteligentă a culturilor și a efectivelor de animale în sistem ecologic și, nu în ultimul rând, transferul tehnologic în domeniul producţiei şi procesării bio a alimentelor.

Standardizarea, importantă

Totodată, un reper important în alinierea la cerințele pieței este standardizarea. Este necesară celor care lucrează în domeniu, pentru că aduce informația corectă la nivelul părților interesate. Reprezentantul ASRO a expus rolul referențial al standardelor naționale și internaționale pentru operatorii bio, de ghidare a operatorilor, autorităților, consumatorilor în identificarea acelor produse agroalimentare ecologice de calitate. Mai mult, a insistat pe implicarea standardizării în cercetare, în elaborarea ghidurilor, a liniilor directoare și chiar a suporturilor tehnice ce stau la baza elaborării legislației specifice. „Avem în vedere susținerea tuturor celor implicați pe filierele de produse ecologice să investească în CDI și în digitalizare. Suntem parte din centrele regionale de digitalizare și inovare și suntem pregătiți să-i sprijinim. Și de această dată, start-up-urile și firmele partenere ale Universității Spiru Haret au prezentat soluții digitale care au fost apreciate“, a declarat Costin Lianu, director general USH Pro Business, președintele Asociației INTER-BIO.

„Ne bucurăm că am putut găzdui un astfel de eveniment împreună cu Universitatea Spiru Haret și Asociația Inter-Bio, unde aceasta este membru fondator. Avem multiple colaborări atât în domeniul CDI cât și în zona organizării și susținerii filierelor de produse. Asociația noastră este un promotor activ al produselor ecologice atât în regiune, cât și la nivel național“, a declarat Aurel Blaj, președintele Cooperativei agricole Bio Carpathia, cu sediul în Brașov.

Bogdan Panțuru

Să lucrezi în agricultura ecologică este o provocare, așa răspund majoritatea celor angrenați în sistem. Unul dintre ei este Lucian Dragomir, un țăran responsabil, după cum spune despre sine. Lucrează în agricultura ecologică și livrează legume cu gust în județul Brașov. Nu a făcut dintotdeauna acest lucru, ba chiar a lucrat și în multinaționale, însă atunci când a fost sfătuit să mănânce cât mai mult organic, a decis să-și producă singur mâncare. De aici și până la a avea o afacere în agricultura ecologică au mai fost doar câțiva pași.

Legumicultură din necesitate

„Am început să cultiv legume mai întâi în curtea casei din Sânpetru; am făcut niște solarii strâmbe, așa cum m-am priceput. Am văzut că legumele nu mai au gust și, nefiind din branșă, am început să citesc, să întreb și am ajuns să am legături și în alte țări cu alți pasionați de legumicultură. Așa că în 2013 am înființat firma, am început să lucrez și terenul din Vad, unde am avut un solar improvizat, care oricum s-a prăbușit în următorii 2 ani, și mai multe culturi în câmp“, a punctat Lucian.

În acest moment ferma este certificată ecologic de 2 ani, iar dezvoltarea ei a venit de la un an la altul. Treptat s-a dezvoltat și clientela, deci și firma. Agricultorul a apelat inclusiv la credite bancare, iar investiția se ridică în acest moment la peste 50.000 de euro. În spații protejate lucrează 800 m², diferența până la jumătate de hectar reprezentând culturi în câmp. A lucrat o suprafață mai mare, de cca 1 ha, dar a redus pentru că nu găsește forță de muncă. Mai în glumă, mai în serios, spune că lucrează doar cu stânga și cu dreapta. A dat anunțuri pe toate platformele cunoscute, chiar și în ziare și tot nu găsește oameni. La un moment dat a angajat o fată din sat, care însă a plecat după câteva luni în Germania, pentru a lucra tot în agricultură, însă pe un salariu mult mai mare, pe care el nu și-ar fi permis să-l ofere.

Varietate de tomate

Tomatele ocupă un loc important în cadrul fermei, motiv pentru care Lucian le acordă o atenție deosebită. De exemplu, în acest an a plantat printre tomate diverse alte plante aromatice, două soiuri asiatice, țelină și chiar praz. A făcut acest lucru pentru a potența gustul tomatelor, dar și pentru că au rol de paznic împotriva dăunătorilor. Alege an de an doar soiuri heirlomm, iar în acest an are 23 de soiuri cu diferite forme și culori.

„Încep însămânțarea în 3-5 ianuarie, în 60 de zile răsadul ajunge la maturitatea când poate fi plantat și atunci îl plantez după o metodă rusească. Ce presupune această metodă? Plantarea răsadului într-un unghi de 45 grade și astfel se mărește suprafața radiculară a tomatei cu peste 60%, iar la o singură plantă pot să am între 3 și 6 coloane de rod. Eu zic că este metoda ideală de a mări cantitatea de tomate recoltate pe un singur fir. Acest sistem permite și un ciclu mai lung de culegere; eu încep pe 15 iunie și uneori ajung până spre 1 decembrie. În faza de răsad stropesc de 3 ori cu decoct de coada calului, la plantare din nou, apoi aplic un tratament foliar cu Zeolit, singurul input pe care îl cumpăr, și săptămânal fac o hrănire cu un compost de gunoi de grajd de la păsări și urzici. Execut defolieri o dată la 2 săptămâni și irigatul are loc prin picurare. Prefer acest sistem în primul rând pentru că se realizează o economie de apă, apoi pentru că permite o fertilizare de înaltă precizie, și nu în ultimul rând, pentru că prezintă riscul de ardere a plantei dacă irig în miezul zilei; se știe că apa căzută pe plante poate provoca arsuri grave“ a menționat Lucian.

Anul trecut a avut o producție de 7 tone de tomate pe 600 mp. Nu a avut boli în solarii pentru că în agricultura ecologică cel mai bine este să previi, după cum ne spune. Își produce singur răsadurile, doar cu sămânță ecologică, iar la tomate, pe perioada de rod, alege cele mai sănătoase tomate, extrage semințele, le usucă și apoi le dezinfectează într-o soluție de cenușă și usturoi.

„La început aveam probleme pentru că oamenii voiau roșiile livrate pe categorii, dar s-au obișnuit cu mixurile și eu zic că este minunat să ai într-o salată 12 culori de tomate cu texturi și gusturi diferite. Toate lucrările de înființare și întreținere le execut manual, am externalizat doar lucrările de pregătire a terenului“, a specificat acesta.

Soiuri de salate plantate la cerințele șefilor bucătari

Lucian are și un loc de joacă în fermă, unde face diferite experimente. De exemplu, în acest an a încercat o cultură conglomerată a mai multor categorii de legume – un rând de usturoi, menit murăturilor pe care le va pune în toamnă, apoi morcovi mov, ardei iute, ceapă de apă, din nou morcov mov și usturoi, ceapă de apă, intercalată cu țelină de tijă și trei sortimente de varză kale. „Spun că este un experiment pentru că o bună parte din plante nu se pretează a fi puse una lângă cealaltă, cum ar fi ceapa cu usturoiul, ceapa cu varză iar nu merge, dar intercalând ardei iuți și morcov se anihilează toate deranjurile care s-ar putea produce“, menționează fermierul.

În cadrul fermei găsim și ceapă, usturoi, varză, dovlecei, castraveți, măcriș și diverse soiuri de salată. La salată alege în primă fază soiuri rezistente la ger, iar pentru salata de vară alege alte soiuri. Întrebat care sunt costurile semințelor ecologice, fermierul a specificat faptul că uneori prețul poate fi și de 10 ori mai mare față de cel plătit pentru semințele convenționale, iar aceste costuri nu reies din prețul de vânzare a produselor.

„La salată plantez soiuri rezistente la temperaturi scăzute. De exemplu, în acest an cultura a fost însămânțată în 26 februarie, iar între timp a mai avut parte de cel puțin 20 de nopți cu temperaturi negative, dar plantele s-au comportat foarte bine. Am diverse soiuri, unele plantate la cerințele bucătarilor cu care lucrez. Salata o comercializez în mixuri, la gramaj, nu per bucată“, a spus Lucian.

Livrări la domiciliu

Produsele obținute în fermă sunt livrate către persoane fizice din Brașov pe baza unui abonament, ce reprezintă o sumă pe care o stabilește fiecare beneficiar. Astfel că există familii cu abonament de 500 lei, iar altele și de 4.000 lei. Abonamentele se plătesc în avans pentru anul următor și beneficiarii primesc apoi produse în funcție de sezon pe baza unui contract fiscalizat, totul fiind bine pus la punct. De asemenea, legume ajung și în sistemul Horeca, 10-12 restaurante din Brașov având în meniu preparate care au la bază produse din ferma lui Lucian. Livrează o dată pe săptămână pe timpul primăverii, iar vara și toamna de două ori pe săptămână. Legumele ajung doar în județul Brașov, pentru că: „Eu nu depășesc limitele județului; ce culeg seara, livrez a doua zi. Sunt 55 km până în Brașov și vreau ca marfa să ajungă cât mai proaspătă la beneficiari. În această perioadă de pandemie vânzările au scăzut cu 15%, doar 4 restaurante au avut sistem de livrări și doar acolo am putut distribui legume. Însă eu voi rămâne alături de ei, așa cum au fost și ei alături de mine“, a mai spus el.

Ce înseamnă un an bun în agricultura ecologică? Un an în care ieși pe profit, chiar și cu un leu, spune legumicultorul, care a mai precizat faptul că nu stabilește prețul legumelor în funcție de cum merge piața, ci aplică un calcul ca la o fabrică de cuie – cât îl costă să scoată produsul, plus o marjă de 30% care să-i sigure continuitatea firmei.

Provocările din domeniu

Chiar dacă nu este agricultor de meserie, Lucian este mai bine ancorat în realitățile din teren decât mulți alți producători. A conștientizat faptul că este nevoie de asociere pentru a fi o voce în sector. Așa că alături de alți producători a înființat o cooperativă pentru a putea livra o gamă mai mare și mai variată de produse.

„În România, agricultura ecologică nu este la un nivel ridicat, deși avem cel mai mare potențial din Europa. Poate și pentru că nu avem un sprijin special pentru acest sector, nu avem un cadru legislativ bine definit. Microferma ar trebui definită în România. Produsul valoros, curat nu se poate face decât într-o fermă de dimensiuni reduse, chiar și Comisia Europeană recunoaște acest lucru, deci ar trebui să fie și la noi microferma prioritatea 0. Și noi, agricultorii, trebuie să facem mai multe. De exemplu, nevoia de asociere a venit în urma nevoii de a aduce în piață produse procesate, manufacturate, așa cum se întâmplă de exemplu în Franța. Astfel de produse ar aduce plus valoare nu doar fermierului ci și zonei, turismului și tuturor factorilor implicați“, a punctat agricultorul.

Pentru a nu risipi legumele și fructele care nu pot fi comercializate, acesta le pune „La borcan“, după cum se numește și firma. Bulion, suc de roșii, trei feluri de zacuscă, murături, dulceață, toate sunt livrate în același sistem. Numărul și felul borcanelor variază de la an la an, în funcție de producții, iar în această primăvară stocurile s-au epuizat mult mai repede ca urmare a pandemiei, atunci când toată lumea era preocupată să facă provizii.

Nici planurile de viitor pe care le are țăranul responsabil nu sunt de ici de colo. Plănuiește să publice o carte despre agricultura ecologică care va cuprinde tehnologii pentru gama de legume pe care o cultivă, dar și un calcul economic în care vrea să demonstreze cum să ai rulaj de 20.000 euro într-o microfermă de 2.000 mp, precum și alte recomandări pentru microferme. A accesat programul de credit IMM Invest, a trecut de primele faze și așteaptă răspunsuri pentru că își dorește să ridice un solar de 500 mp, cu titlu experimental, bazat pe energie verde, care să includă și un sistem live streaming, care să permită clienților să vadă ce se întâmplă în solar zi de zi, de la înființarea culturii și până la desființare.

Determinat să facă lucrurile bine, Lucian spune că 12 ore de muncă pe zi sunt prea puține pentru că își dorește să obțină produse de calitate și nu vizează neapărat cantitatea.

Larissa SOFRON

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

„La Borcan“ sunt produsele crescute cu grijă în grădina lui Lucian Dragomir, un braşovean de 45 de ani. Din 2018 Lucian are și certificat de confirmare a conversiei spre agricultura ecologică, așa că folosește doar semințe certificate ecologic, pe o suprafaţă de cca 8.900 mp, în satul Vad, comuna Șercaia, județul Brașov.

Din necesitatea de a trăi sănătos

În anul 2013 Lucian a desţelenit toată grădina de acasă; ulterior a făcut un contract de comodat cu familia soţiei pentru o proprietate bătrânească din satul Vad, comuna Şercaia, o suprafaţă de 2.000 mp cultivaţi, din care 150 mp în solar. Toate acestea doar pentru a produce şi mânca legume sănătoase, ne spune acesta. „În urmă cu zece ani am fost diagnosticat cu un sindrom rar, care printre multe alte cauze îşi datorează apariţia în sistemul meu prin alimentaţie cu produse procesate şi excesiv chimizate. Aşa că am început să-mi produc propria mâncare şi am început cu legumele. Am pornit afacerea fără niciun leu, dar am fost ajutat de o mai veche cunoștință care a și fost asociat preț de şapte luni, când în urma unei analize riguroase i-am prezentat situația care cerea o investiție medie și rapidă, moment în care acesta a cerut să se retragă, întrebându-mă: „Tu cât ai de gând să stai cu negru sub unghii?“. Această întrebare m-a ambiționat să vreau să reușesc în acest domeniu! Ulterior, mi-am desţelenit o parte din gazonul grădinii şi în anii următori mi-am încropit câteva solarii. Uşor, uşor am început să mă specializez în procesarea legumelor și fructelor, în preparate tradiționale specifice zonei, la borcan“, adaugă braşoveanul.

Doar seminţe Heirloom

Toate seminţele sunt Heirloom, adică nu sunt hibrizi modificaţi genetic în laborator. Seminţele sunt dezinfectate înainte de plantare în zeamă de cenuşă şi usturoi la temperatura de 70°C, iar pământul folosit la răsaduri conţine pământ de ţelină, biohumus producţie proprie, îngrăşământ din găinaţ de pasăre, turbă, nisip şi perlit, mai adaugă întreprinzătorul. „Răsadurile sunt udate cu atomizorul, iar la interval de două săptămâni aplicăm îngrăşământ foliar în macerat de urzică, alternativ cu macerat de alge marine. Contra insectelor dăunătoare răsadurilor realizăm infuzii de ardei iute şi usturoi. Contra bolilor specifice acţionăm cu diluţii de zer şi săpun de casă. Astfel, îngrăşămintele din întreprinderea noastră sunt 100% organice, iar în marea lor majoritate sunt de natură vegetală, realizate din compost obţinut din resturile vegetale ce se adună de-a lungul ciclurilor de producţie precedente“, specifică cultivatorul.

Coşul bisăptămânal de legume

Pe lângă culturile de tomate, ardeioase, ceapă, salate, fasole, rădăcinoase, dovlecei și castraveți, începând cu anul 2014 Lucian a diversificat producţia adăugând busuioc, ţelină tijă, coriandru, salată verde şi astfel a prins primii clienţi persoane juridice, diferite lanţuri de restaurante. Astfel că un an mai târziu a dublat suprafaţa de cultură în spaţii protejate cu multe noutăţi în cultură: dovlecei chinezeşti, pepeni, fasole verde şi boabe, plante aromatice. De asemenea, a experimentat cu mare succes coşul bisăptămânal de legume proaspete. Astfel, a ajuns să dubleze numărul de clienţi, atât persoane fizice cât şi juridice, iar anul 2016 a venit cu 1 hectar ca suprafaţă de cultură. Întreaga investiţie ajunge la circa 50.000 de euro, investiţie care nu era posibilă fără accesarea unor credite, mai adaugă braşoveanul.

Beatrice Alexandra MODIGA

Pentru Melania Cozea, din satul Cătunu, comuna Corneşti, judeţul Dâmboviţa, cultivarea plantelor de aronia pe o suprafaţă de 3 ha, este o afacere rentabilă, în care a investit timp, bani și multă pasiune. În prezent, întreaga producţie este destinată procesării de diverse sucuri concentrate, răcoritoare şi siropuri. Aceasta nu se rezumă la atât, de aceea pe viitor vrea să facă o mică fabrică de gem, fructe uscate şi vin.

De la plantaţie de soc şi lavandă la cea de aronia

Melania a început să cultive plante medicinale şi arbuşti fructiferi în anul 2014, pe un teren luat în arendă. Iniţial a înfiinţat o cultură de lavandă şi soc. Apoi, continuând studiul despre fructe cu conţinut puternic de antioxidanţi (cum este şi socul), a aflat despre aronia, ne spune aceasta. „În anul 2015 am înfiinţat cultura de aronia pe o suprafaţă de 3 ha. Ulterior, fiind deja convinşi că pasul nostru în domeniul agriculturii nu este o greşeală, am achiziţionat şi terenurile. Dintre avantajele culturii de aronia pe care le-am identificat la acel moment erau: aronia este o cultură nouă în România, fructele au un conţinut puternic de antioxidanţi, fiind şi o cultură uşor de întreţinut. La acea vreme fiind „nespecialişti“, era important pentru noi să putem întreţine o astfel de cultură, cu atât mai mult cu cât decizia ca plantaţia să fie ecologică o luasem deja.“

În ceea ce priveşte accesarea fondurilor europene, familia Cozea a avut două proiecte depuse dar, din păcate, nu a primit finanţare, mai adaugă tânăra. „Primul a fost respins, iar al doilea a fost reuşit, dar s-au terminat sumele alocate. Ca urmare, toată investiţia a fost efectuată din fonduri proprii şi împrumuturi bancare prin leasing.“

...lupta cu buruienile este continuă

Pentru simplul fapt că aronia nu este o plantă care necesită un teren special, alegerea acestuia au făcut-o mai mult în funcţie de disponibilitate, specifică Melania. „Important este să nu stagneze apa, pe sol o perioadă mare de timp. Avem chiar un teren dificil, destul de argilos. Cu toate acestea, plantaţia de aronia s-a dezvoltat frumos. Mai dificil este faptul că, fiind o cultură ecologică, lupta cu buruienile este continuă, începând cu luna aprilie şi până la sfârşit de septembrie. De altfel, curăţarea plantaţiei de buruieni este cea mai mare consumătoare de timp, urmată apoi de partea de recoltare“, a ţinut să specifice Melania Cozea.

Soiul Nero, certificat ecologic

Plantaţia de aronia a familiei Cozea se întinde pe o suprafaţă de 3 ha, iar soiul pe care l-au ales a fost Nero. Plantele au fost aduse din Polonia, fiind certificate ecologic. „Deoarece terenul era înscris deja în agricultura ecologică, am optat pentru achiziţia soiului Nero direct din Polonia deoarece la noi în ţară nu am găsit material săditor certificat ecologic. Producţia anuală în această perioadă de început de dezvoltare este între 6-12 tone. Ne aşteptăm ca în câţiva ani, pe măsură ce plantele se dezvoltă, să avem cca 6-8 tone pe hectar. De altfel, ca tratamente fitosanitare folosim numai pe cele permise în agricultura ecologică. Dintre cele utilizate până acum menţionez: zeolit, dolomită, humus de râmă, paie, purin de urzică, ceai de frunze de soc şi ceai de vetrice. Cele mai mari probleme la cultura de aronia sunt determinate de faptul că, la menţinerea plantaţiei nu folosim erbicide şi insecticide. Fiind o cultură ecologică, în lupta împotriva buruienilor singurele „arme“ pe care le avem sunt mâinile. Între rândurile de aronia folosim freza sau cositoarea, dar între plante pe rând putem curăţa numai manual. De asemenea, în anii dificili din punct de vedere meteorologic apar invazii de omizi sau alte insecte. Pentru acestea încercăm tot felul de preparate tradiţionale, cum ar fi purinul de urzică, maceratul de frunză de soc şi de vetrice“, a menţionat antreprenoarea.

În viitor o mică fabrică de gem, fructe uscate şi vin

Vânzarea fructelor proaspete este mai puţin uzuală deoarece aronia este un fruct care se pretează mai mult la procesare, de acea identificarea din timp a unor posibili parteneri pentru comercializare este mai mult decât necesară, mai spune dâmboviţeanca. „Se utilizează la fabricarea sucurilor, a gemurilor şi siropurilor. Noi facem atât sucuri concentrate, cât şi sucuri răcoritoare şi siropuri. Toate din aronia. De aceea, în viitor am vrea să facem o mică fabrică de gem şi de fructe uscate şi chiar de vin. Ne pregătim pentru amenajarea spaţiilor, apoi urmează pregătirea avizelor şi a autorizaţiilor. Sperăm că în vara anului 2020 să avem o gamă extinsă de produse pe bază de aronia. Recomandarea pentru viitorii producători ar fi să identifice încă de la început un eventual partener pentru comercializare sau, să se alăture unei asociaţii existente. De exemplu, noi suntem în Asociaţia Proecologic Sistem. În cadrul asociaţiei se pot identifica mai uşor eventualii procesatori care ar fi interesaţi de achiziţia de fructe. În plus, prin asociaţie comercializăm produsele în supermarketul Carrefour şi, în plus, participăm şi la diverse târguri şi expoziţii de profil“, a încheiat Melania Cozea.

Beatrice Alexandra MODIGA

Familia Simion din comuna Ardeoani, județul Bacău, a avut curaj să producă produse naturale, fără chimicale, gustoase și sănătoase. Cu toate că nu beneficiază de fonduri europene, se descurcă fără niciun ajutor exterior. Grădina roditoare cu de toate a acestora se află la 50 km de orașul Bacău și în fiecare an pune pe mesele băcăuanilor zacuscă de vinete cu legume, zacuscă de ciuperci cu legume, pastă de ardei, bulion din roșii, dar și diferite dulcețuri și siropuri.

Agricultura ecologică, biodinamică și permacultura – într-o singură grădină!

Ferma s-a născut în anul 2012 din dorința de a produce hrană ecologică pentru sănătatea familiei și, totodată, de a evita îmbolnăvirea acesteia și a mediului înconjurător. De la bun început, ferma și-a constituit o importantă rezervă de semințe din soiuri vechi și tradiționale cu ajutorul Băncii de Gene de la Suceava. Începând cu anul 2016, Paula Dragomir, inginer consultant în agricultura ecologică și agroecologie în Franța și Olanda, s-a alăturat echipei: „Deocamdată nu suntem certificați ecologic, dar toate tehnicile noastre de cultură sunt inspirate din agricultura alternativă: agricultura ecologică, agricultura biodinamică și permacultura. Astfel, pe o suprafață cultivată de trei hectare producem aproximativ tot ce este nevoie pentru familia noastră: de la cereale (porumb, grâu, orz, ovăz, floarea-soarelui), pomi fructiferi (meri, peri, gutui, cireși, vișini, piersici, caiși, pruni, kiwi, goji, dar și aronia, coacăze, afine, căpșuni, mure, zmeură) până la legume (roșii din mai multe soiuri, ardei kapia, ardei gras, gogoșari, vinete, salată, varză, morcovi, țelină, ridichi roșii și negre, cartofi, castraveți, ceapă, usturoi, pătrunjel etc.). Prin urmare, activitatea noastră constă atât în producția de legume-fructe, cât și de conserve produse cu legumele și fructele noastre.“

Până la roadele bogate din grădină, aceștia au întâmpinat și probleme, dar cu toate acestea gândul lor este să producă în continuare acea hrană atât de sănătoasă: „Au fost probleme cu vânzarea până am început să ne facem cunoscuți. În cele din urmă am găsit diverse modalități de vânzare, mai ales prin intermediul grupurilor de socializare. Pe de altă parte, am căutat ajutoare... și de aceea am încercat să lucrăm și cu alți oameni, dar am remarcat că aceștia nu prea vor să muncească și nici nu se pricep prea bine, așa că mai bine încercăm să ne descurcăm singuri. În principiu ne dorim să continuăm să producem hrană sănătoasă pentru familia noastră, să fim cât mai independenți și să vindem surplusul clienților care înțeleg ce înseamnă legumele și fructele netratate... și bune pentru sănătatea lor.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Vineri, 30 martie, la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“, Iași a avut loc seminarul „Tehnologiile bio- un nou viitor pentru toți în agricultura bio și convențională“, cu scopul de a aduce în discuție un proiect inovator de integrare și colaborare în cercetarea agricolă românească,  prin intermediul a două companii private, Sirio Organic și Ms Biotech.

Companiile private și instituțiile universitare... un pas înainte spre inovație

Companiile private pot fi astăzi o mare sursă de inspirație pentru cercetători, fiind ferestrele deschise către lumea reală și problemele care trebuie abordate, în domeniul inovațiilor, în agricultură: „Astăzi, mai mult decât oricând, lumea agriculturii are nevoie tot mai mult de inovații, de idei noi pentru a atinge obiectivele fundamentale ale acesteia: creșterea producției agricole și protejarea în același timp a solului - cea mai importantă rezervă și resursă vitală la nivel planetar. Integrarea corectă a acestui aspect între diverse instituții universitare și companii private este, în opinia mea un punct crucial. Aici la Iași, datorită colaborării fructuoase cu conf. univ. dr. Vasile Stoleru, de la catedra de legumicultură, planificăm de ani de zile un sistem de facilitare a acestui tip de colaborare și astfel am creat împreună o rețea internațională densă, de companii care activează în domeniul inovațiilor în agricultură și institute naționale și internaționale de cercetare și dezvoltare, cu scopul de a forma o rețea închegată și vastă, capabilă să transfere informații și cunoștințe din mediul universitar în realitatea aplicată a lucrărilor agricole. Adevărul este că, astăzi mai mult ca niciodată, lumea cercetării este izolată în sistemul ei de operare și este din ce în ce mai departe de nevoile reale ale fermierilor. În acest sens, Iașul este primul nod al acestei mari rețele, unde am creat un laborator de predare, în care studenții pe tot parcursul anului vor avea ocazia să se întâlnească și să asculte experți, atât din lumea muncii, cât și a cercetării. Eu… vin din lumea cercetării! Am lucrat la laboratoarele Universității din Cordoba - Spania, în Statele Unite la Universitatea Purdue și la Universitatea din Molise – Italia, iar din experiența acumulată am înțeles că, dacă vrem să creăm o formă reală de colaborare între mediul universitar și lumea privată, trebuie să existe mai întâi inspirație și idei, în caz contrar nu poate exista o colaborare profitabilă. Partea financiară vine mai târziu…mai întâi ideile…

Utilizarea microorganismelor în agricultură

„În timpul seminarului am discutat despre utilizarea microorganismelor în agricultură. O temă deosebit de inovatoare în contextul agriculturii moderne. Probabil vorbim despre cea mai mare revoluție din domeniul științei agricole, după revoluția în mecanizarea agriculturii. Practic, în acest moment este posibil să se utilizeze biopreparate bazate pe spori vii de microorganisme, care să fie aplicate direct culturilor, pentru a reduce utilizarea pesticidelor și a îngrășămintelor. De fapt, una dintre cele mai importante probleme la nivel mondial a fost utilizarea nediscriminatorie și criminală în același timp a inputurilor în agricultură. Acest lucru a redus drastic biodiversitatea, distrugând viața în sol și determinând ceea ce este astăzi una dintre cele mai importante tematici în ceea ce privește curățarea solului. Tot la acest seminar am prezentat o noua definiție a solului - privit ca și organism viu, o definiție care înțelege și menționează capacitatea intrinsecă și completă pe care solul o are, respectiv de a se transforma în hrană pentru plante. Definirea unui sol viu înseamnă perceperea vieții în cadrul acestuia și potențialul său imens de a se transforma în hrana ideală pentru planta pe care o găzduiește. Numai dacă înțelegem solul ca organism viu, la fel ca și planta, ne putem gândi la tehnologii capabile să îl protejeze și să îl păstreze. Astăzi, suntem la fito biom sau înțelegem solul ca un organism vital și comunicant, în care microorganismele creează rețele reale capabile să promoveze dezvoltarea plantei. Luați în considerare întregul habitat, pornind de la studiul schimbului de elemente vii, atât în interiorul plantei, dar înainte de toate în sol. Aceasta, zic eu că va fi abordarea, care va caracteriza agricultura viitorului. În laboratoarele noastre din Italia, în MsBiotech S.p.A. situat în Larino, Italia, selectăm și înmulțim microorganismele utile, atât pentru combaterea multor boli ale plantelor, cât și pentru a controla multe insecte nocive și pentru a îmbunătăți totodată starea de sănătate a plantelor. Avem posibilitatea de a produce spori de Micorrizza, Trichoderma, Pochonia Clamiodispora, Bacillus Subtilis, Bauveria Baussiana... și multe altele. De la microorganism la produs, de la cercetare la aplicarea pe sol, aceasta este caracteristica companiei noastre.

Am speranța că mentalitatea agricultorilor se va schimba în timp, că vor începe să respecte în mod concret solul, și acest lucru se poate face începând cu aplicarea acestei tehnologii. Utilizarea microorganismelor benefice reduce utilizarea pesticidelor și îmbunătățește sănătatea solului. Sunt sigur că această inițiativă cu USAMV Iași, în a crea un laborator didactic ne va permite, începând cu tinerii agronomi, să aducem această nouă mentalitate la diferitele fermele agricole din România. „Teaching lab“, care reprezintă astăzi embrionul unui proiect mai mare, respectiv realizarea unui „Centru de Cercetare pentru Agricultura Sustenabilă“  reprezintă o rețea mondială de laboratoare de învățământ, care împreună creează un spațiu virtual, în care contribuția cercetării devine esențială: găsirea de soluții care vizează cercetarea tehnologică și etică, merg mână în mână spre același scop, pentru a produce inovații“, a precizat Vincenzo Michele Sellitto, Ph.D., Marketing Manager, MsBiotech S.p.A. Roma (Italia).

Aplicații practice ale produselor pe bază de microorganisme

Ovidiu Secu, de la Sirio Organic este cel care definește și promovează soluțiile practice pentru încurajarea și dezvoltarea agriculturii ecologice în România: „Astăzi am vorbit de tehnologiile bio în viitor. Din ce cauză? Pentru că tehnologiile bio răspund la probleme pe care agricultura convențională nu le mai poate rezolva, respectiv tratamentele chimice nu mai fac față. De altfel, acestea sunt mult mai eficiente și sunt non-toxice. Produsele noastre sunt începând de la hrănire, protecție și biostimulare, acestea fiind mult mai eficiente, decât orice produs chimic la ora actuală.“

Beatrice Alexandra MODIGA

La doar 26 km de București, în comuna Joița, județul Giurgiu, Marin Dumbravă cultivă de peste 7 ani legume bio certificate. Aflați ce înseamnă menținerea unui astfel de business pe piață, care sunt provocările, dar mai ales care este filozofia pe care musai a trebuit să o accepte și să o respecte.

– Domnule Dumbravă, de 7 ani lucrați într-un segment extrem de restrictiv al agriculturii. Nu cumva v-ați înhămat la o povară greu de dus, pentru că în agricultura bio pierderile sunt destul de mari, tratamentele sunt scumpe, iar valorificarea se face pe o nișă îngustă? Cum vă descurcați?

– Sincer, dacă știam ce mă așteaptă mă gândeam de 10 ori și nu știu dacă aș mai fi luat această decizie.

– Ce este cel mai greu în activitatea dumneavoastră?

– Totul este complicat. De la obținerea unor semințe certificate, până la valorificare. În plus, într-o cultură ecologică toți sunt cu ochii pe producător, pentru că nu trebuie să se abată de la anumite reguli. Pentru a respecta aceste reguli este o muncă de Sisif, aproape de sclav.

– Pe dumneavoastră cine v-a certificat?

– Austria Bio Garanții, un organism destul de restrictiv.

– Și vin? Vă controlează?

– Sigur, categoric. Verifică orice intră pe poarta fermei, de la sămânță până la distribuția finală. Dacă există suspiciuni fac și analize, dar nu a fost cazul nostru. După cum se vede însă, stăm printre plante și buruieni, deși aici pământul a fost afânat, mărunțit cu motosapa și s-a dat cu sapa de 3 ori. Dar asta este dovada că nu s-a folosit ierbicid. În ferma noastră este un zumzet permanent pentru că aici trăiesc enorm de multe vietăți, iar asta înseamnă că există un mediu curat și o polenizare naturală.

– Aveți doar 1 ha la dispoziție, însă știu că aveți de completat hârtii pentru multe plante pe care le aveți în cultură; ce puteți oferi mai exact clienților pe care îi aveți?

– Întotdeauna le spun clienților că de la noi pot achiziționa doar legume de sezon. Într-o cultură ecologică dezvoltarea este mai greoaie, ciclul este lung. Neintervenind cu îngrășăminte sau alte substanțe care să le stimuleze, plantele se dezvoltă, dar depind de capriciile vremii. Însă o legumă crescută în aer liber, în soare este foarte sănătoasă, pentru că fotosinteza se desfășoară încet, iar în final mâncăm o legumă care chiar ne hrănește. Dar, revenind la întrebare, avem legume cu frunze: Kale, mangold, rucola, măcriș, salată, spanac, redmuștar, mithuna, plante aromatice (pătrunjel, mărar, cimbru, busuioc, leuștean, salvie), apoi sfeclă roșie, brocoli, gulii, ceapă, usturoi, praz, cicoare, andive, roșii, castraveți, vinete, ardei, dar în funcție de sezon. Dacă am omis ceva, orice client poate găsi lista completă pe site-ul nostru și poate comanda.

– Totuși, prețul acestor produse este mai mare față de al altor produse de pe piață. Oamenii compară și uneori strâmbă din nas. Cum îi faceți să-și schimbe opțiunile de cumpărare?

– Evident că prețul este mai mare, pentru că și cheltuielile sunt mai mari, atacul bolilor și al dăunătorilor este mult mai agresiv, dar asta este și filozofia într-o cultură ecologică: 20-30% din producție o dai naturii, toată lumea trebuie să trăiască, atât plante, cât și dăunători. Un alt element defavorizant este faptul că noi suntem defazați cu o lună, o lună și jumătate față de ceilalți producători. Când ei au ieșit cu roșii pe piață, noi mai avem de așteptat. În schimb, ceea ce primesc de la noi este hrană vie, legume proaspete, care nu zac prin magazine și care au un conținut mare de elemente nutritive.

– Cât din suprafața totală este protejată?

– Avem aproape 2.000 mp unde ținem culturile mai sensibile la factorii atmosferici, cum sunt roșiile, castraveții.

– Ați menționat niște legume cu care nu am fost obișnuiți și pe care nu le găsim prin piețele tradiționale sau supermarketuri, vorbesc de Kale, mandold, măcriș. Ce ne puteți spune despre aceste plante?

– Este adevărat că multe dintre aceste plante eu le-am introdus pentru prima dată într-o cultură bio. Sunt folosite de mii de ani, nu inventăm noi roata. Mangoldul, spre exemplu, a fost preluat de romani de acum 3.000 de ani și a fost cea mai folosită legumă a Imperiului Roman. Este legumă tradițională în Italia și foarte folosită în Occident. Ea poate fi folosită aproape la orice, pentru că are calități apropiate de ale spanacului. Este ideal să se prepare în stare proaspătă, la 1-2 ore de la recoltare, pentru a beneficia de toți nutrienții. De aceea este indicat să achiziționezi legume de la un producător din apropiere, pentru că altfel aruncăm banii pe altceva. Mangoldul este recomandat femeilor însărcinate, pentru că stimulează lactația și conține acid folic, dar și celor care au diabet.

– Spuneți-ne ceva și despre Kale!

– Este o legumă fantastică și sunt promotorul acestei plante pentru că are un mare conținut de antioxidanți, minerale, luteină și sulforafan care împiedică divizarea celulelor canceroase. Am observat că este apreciată mult de vegani. Deci este o legumă foarte complexă, pe care aș situa-o după ardeiul roșu cea mai bună legumă. Ea poate fi consumată în salate, sucuri, smothee-uri, în mâncare, deși își pierde din calități.

– Care este leguma care vă aduce cea mai mare satisfacție?

– Aș fi nedrept să amintesc o singură legumă pentru că eu nu cultiv nimic întâmplător, mai ales pentru că le cunosc proprietățile. De aceea la mine este o mare diversitate, 50-60 tipuri de produse. Asta pentru că organismul uman își ia necesarul de nutrienți, de vitamine din fiecare legumă care are un anumit specific. Spre exemplu, noi călcăm pe iarba grasă, o plantă considerată buruiană, dar care pe timpul Imperiului Roman era recomandată de botaniști ca amuletă datorită calităților fantastice. Este singura plantă care, alături de spanacul sălbatic, conține Omega 3, un antioxidant puternic pe care noi îl luăm din pastile, când ar putea fi asimilat mai bine dintr-o plantă. Dar ca să vă răspund la între­bare, aș pune pe primul loc Kalele, apoi mangoldul și ar putea urma măcrișul, salata romană, andivele, brocolli, cicoarea.

– Cu cât se vând aceste frunze?

– Fiind legume tip frunză, vorbim de legătură. În cazul frunzelor de mangold, kale legătura este 5 lei, însă ea diferă ca dimensiune. Vara, când am producție mare și legătura este generoasă, poate ajunge la 500-600 g. Eu am aplicat legea compensației cu clienții mei. Când am producție mare, când timpul mă ajută, produsele vin în cantități mai mari.

– Întotdeauna aveți un sfat bun pentru clienții dumneavoastră și nu numai, ce ați spune oamenilor în final?

– Aș încheia cu ceea ce spunea Hipocrat: să le fie hrana medicament și medicamentul hrană! Sau să nu uităm, așa cum spune un proverb chinezesc: primele medicamente au fost legumele.

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 18, 16-30 septembrie 2016 – pag. 20-22

Despre anul 2015 nu mai este nevoie să amintim cum a fost din punct de vedere climatic. Sigur este că agricultura a fost pusă la încercare, peste dificultăți reușind să treacă doar fermierii care au investit în irigații și tehnologie de vârf. Să vedem însă cum a arătat 2015 cu totul, incluzând aici și deciziile cu impact major pentru agricultură.

Reducerea TVA la alimente la 9%

O măsură guvernamentală din 2015, venită în completarea ori prelungirea uneia intrate în vigoare în 2014, vizează în mod direct agricultura: reducerea TVA la 9% pentru tot ceea ce înseamnă produs alimentar și micșorarea taxei pe valoare adăugată de la 24% la 20% (din 2017, la 19%) pentru restul mărfurilor și serviciilor din România. Nu există încă o analiză a impactului direct asupra economiei, în general, și agriculturii, în special, a scăderii TVA, sub aspectul reducerii evaziunii fiscale și a presiunii fiscale asupra segmentului antreprenorial, dar în plan social consumatorul final a simțit sensibil beneficiile acestei măsuri. Ideea ar fi ca avantajele să fie păstrate pe termen lung și să nu se piardă prin alte dezechilibre survenite în piață (prețuri speculative, reducerea veniturilor în sectorul privat, creșterea tarifului la combustibil, gaz și energie, iar în agricultură, a celorlaltor inputuri etc.).

Structuri noi la MADR

După ce, în 2014, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP) s-a reorganizat în Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), cu o suplimentare de 347 de angajați, în 2015 MADR a operat următoarele modificări: Agenția Națională pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie „Prof. Dr. G.K. Constantinescu“ s-a transformat în Agenția Națională pentru Zootehnie; activitatea fitosanitară s-a rupt de direcțiile agricole județene (DAJ) și a trecut în subordinea Agenției Fitosanitare; inspecțiile din cadrul DAJ-urilor se subordonează direct MADR. Ca instituții noi a reapărut Agenția Zonelor Montane și, în cadrul MADR, s-a înființat  Direcția de Industrie Alimentară.

Procentul de absorbție a fondurilor europene

Sfârșitul anului 2015 înseamnă și încheierea exercițiului european bugetar 2007-2013 în România. S-ar părea că agricultura înregistrează cel mai bun procent de absorbție a fondurilor europene, cel puțin așa ne spun oficialii de la MADR: peste 90%, respectiv 7,31 de miliarde de euro, derulate prin AFIR; 98%, adică 7,6 miliarde de euro, prin APIA; 58% (150 milioane de euro) prin Programul Operațional de Pescuit (POP).

Un procent mult prea mic din sumele derulate prin AFIR a mers într-unul dintre cele mai sensibile segmente din agricultură, irigațiile, proiectele aprobate și finanțate însemnând doar 128 de milioane de euro, sumă insignifiantă în comparație cu nevoile reale din agricultură. În schimb, reconversia și restructurarea plantațiilor de viță-de-vie sunt programele care au cheltuit 100% fondurile alocate.

Noul exercițiu bugetar cu întârziere

Din motive care ne scapă, România a ratat un start corect pentru bugetul european 2014-2020. Practic, se pot socoti pierduți doi ani, de vreme ce abia în 2015 s-au deschis sesiunile de depuneri de proiecte, iar ele se aplică efectiv, inclusiv cu finanțare asigurată, de la anul. Potrivit datelor furnizate de MADR, în cadrul noului PNDR, aprobat de Comisia Europeană abia în luna mai 2015, au fost organizare 13 sesiuni și depuse 6.425 de proiecte, cu o valoare totală de 924,70 milioane de euro. Până acum au fost selectate 559 de dosare.

Producție de cereale, mai scăzută cu 5,7 milioane de tone

Despre recolta de cereale a României se vorbește încă estimativ la nivel național și european. Cifre sigure vom avea la anul, probabil în martie, după ce datele preluate de la fermieri vor fi prelucrate de Institutul Național de Statistică. Experții de la Bruxelles vorbeau, la finalul lunii octombrie, de o prăbușire a producției de cereale în România cu 25,8%, scădere survenită la culturile de porumb și floarea-soarelui din cauza secetei severe de peste vară și a lipsei sistemului de irigații care să suplinească deficitul de precipitații.

Comisia Europeană a prognozat că recolta de porumb va fi de 7,5 milioane de tone, în scădere cu 4 milioane de tone față de 2014. La nivel european se pare că avem cea mai mare diminuare de producție la prășitoare, după Ungaria (16%), Polonia (12%) și Italia (11,3%). În schimb, producția de grâu a fost salvată. Fostul ministru al Agriculturii, Daniel Constantin, aprecia, la sfârșitul campaniei de recoltare, că România poate conta pe 7,5 milioane de tone de grâu, recoltă chiar mai bună decât în anul 2014, considerat unul dintre cei mai buni din ultimul deceniu, când s-au dus în hambare 7,4 milioane de tone de grâu. CE estimase un total de 7 milioane de tone pentru 2015. Nici la orz nu au fost dificultăți: media la hectar a fost de 4,03 tone, spre comparație cu 3,8 tone în 2014, producția totală situându-se spre 1,051 milioane de tone. Rapița a avut mult de suferit, media fiind de 2,36 tone/ha, față de 3,87 tone/ha în 2014. În total, prognozele europene avansează o producție de cereale în România de 16,6 milioane de tone, în comparație cu 22,3 milioane de tone în 2014.

Legume și fructe mai puține

Legumele au ocupat, în 2015, în jur de 240.000 hectare, suprafață mai mare decât cea de pomi fructiferi (145.000 ha). Nivelul producției a fost afectat de secetă, unele asociații vorbind despre o diminuare de 20%, altele – de până la 30%. S-ar putea conta totuși pe 3-3,2 milioane tone de legume și pe 1 milion de tone de fructe, în condițiile unui an care a creat probleme sâmburoaselor (cireș și prun, în special).

Reconversie cu piedici în viticultură

Ovidiu Gheorghe, directorul general al Patronatului Național al Viei și Vinului (PNVV), apreciază anul ca unul normal pentru viticultură: „Nu avem încă toate datele, dar pot să vă spun că, în ansamblu, a fost un an normal, nu excepțional, pentru viticultori. În particular, sunt județe ori podgorii unde recolta a fost cu probleme din cauza anului climatic atipic și aș aminti aici Vrancea, ceva din plantațiile din Vaslui și Iași. Rău este că programul de reconversie și restructurare a plantațiilor nu a decurs spectaculos, pe de o parte, fiindcă a început destul de târziu, iar pe de altă parte, pentru că au fost introduse niște prevederi noi, respectiv garanția de bună execuție de 500 de euro/ha, al cărei rost noi nu l-am văzut, dar MADR a insistat să mențină condiționalitatea, asumân­du-și pesemne și ritmul mai slab de absorbție a fondurilor europene. Cred că oficialii au încercat în acest fel să stopeze avalanșa de proiecte într-un segment care decurgea de altfel perfect, iar acum au căzut în cealaltă extremă, când numărul de cereri a scăzut semnificativ și probabil nu se vor absorbi banii angajați anual în program, fiindcă micii producători e limpede că nu vor putea să indisponibilizeze o astfel de sumă. Sper ca MADR să aibă capacitatea de a înțelege că trebuie să renunțe la aceste încorsetări. În schimb, Programul Suport Vie-Vin, de 47,7 milioane de euro/an, a început să prindă foarte bine. Măsura se referă la achiziția de bariculi, fiindcă noi am zis că avem via, avem crama, dar trebuie să rotunjim vinurile și am creat acest nou program care se bucură de succes, de cumpărare a bariculilor (butoaie), care altminteri costă mult (cel puțin 400 de euro/buc) și au o durată de folosință limitată, de 3-4 ani. Succes are și linia de finanțare pentru investițiile în modernizarea magazinelor de prezentare din interiorul cramelor și a sălilor de degustare; singurul lucru pe care dorim să-l facem este să rupem acest program de PNDR din cauza condițiilor care fac imposibilă acumularea punctajului pentru eligibilitatea proiectelor și să-l trecem în Programul Național Suport Vie-Vin.“

Maria Bogdan

Petrişor Petrescu (50 de ani) a făcut pasul în agricultură în urmă cu 12 ani, atunci când a cumpărat o combină pentru a presta servicii altor fermieri, dar presat de ratele pe care trebuia să le plătească băncii, a arendat primele suprafeţe de teren arabil în judeţul Tulcea. Acum, el a ajuns să fie cel mai mare jucător din agricultura bio din România, potrivit datelor asociaţiei Bio România, o organizaţie a industriei de profil.

Petrescu a reuşit anul trecut pe o piaţă de nisă, care acoperă numai câteva procente din agricultura locală, să ruleze aproximativ 9 milioane de euro.

'Am început uşor-uşor să fac agricultură. Am luat terenuri în arendă, în concesiune, ce-am găsit", îşi începe povestea Petrişor Petrescu.

El spune că a făcut agricultură tradiţională timp de cinci ani pentru ca apoi să facă primul pas către agricultura bio, un segment foarte puţin dezvoltat la acel moment în România.

'Făceam agricultură, dar lucram şi cu Institutul de Cercetare de la Fundulea pentru seminţe şi un cercetător de acolo ne-a îndemnat pe mine şi pe un prieten să facem agricultură bio pentru că terenurile din Deltă se pretează pentru aşa ceva. Aici terenurile sunt mai bogate în azot şi nu necesită îngrăşăminte faţă de alte locuri din ţară."

Încurajat, fermierul a decis alături de un partener să îşi pună la comun terenurile pentru a face pasul către agricultura bio. Astfel, antreprenorul, care ajunsese deja să exploateze 500 de hectare de teren arabil, a însămânţat primele suprafeţe cu grâu sau porumb bio. La fel a făcut şi partenerul său de afaceri cu o fermă de dimensiuni similare.

'Cam după doi ani am prins mai mult curaj şi am început să le vorbim şi altora despre agricultura bio, am zis să vedem mai întâi pe pielea noastră cum e, dar am evoluat foarte rapid. Nici nu ne aşteptam."  

A strâns 30 de fermieri în jurul exploatatei sale

Mirajul afacerilor bio l-a îndemnat pe Petrişor Petrescu să strângă în jurul său şi pe alţi fermieri interesaţi de acest segment pentru a polariza mai multe suprafeţe şi a avea o poziţie mai puternică la negocieri. Astfel, antreprenorul a transformat businessul său Agro Exim Grup într-un adevărat integrator de producţie pentru mai mulţi fermieri bio din judeţul Tulcea.

'La început eram doar doi, apoi au mai venit doi, iar în ultimii ani au venit foarte mulţi şi am ajuns să fim peste 30 de producători în acest grup." Interesul în creştere pentru agricultura bio este evident. Dacă în urmă cu şase ani suprafeţele 'bio" erau de numai 130.000 de hectare, anul trecut piaţa a ajuns să fie de 3,5 ori mai mare. În ciuda acestei evoluţii, segmentul suprafeţelor certificate bio reprezintă doar 5,4% din totalul suprafeţelor arabile disponibile în România.

Cu toate acestea, rolul agriculturii bio este unul de nişă, în condiţiile în care produsele finale ce ajung pe rafturile magazinelor sunt în general mai scumpe decât cele produse tradiţional şi se adresează unui segment limitat de piaţă. Unul dintre motivele pentru care fermierii s-au înghesuit să îşi certifice exploataţiile pentru agricultura bio este acela că subvenţiile pentru acest sector sunt aproape duble faţă de cele pe care le primesc în mod normal fermierii pentru fiecare hectar de teren lucrat.

'De unul singur nu ai cum să te descurci. Altfel lucrezi în grup. Toţi producătorii din grupul nostru îşi vând producţia prin intermediul meu."

Afaceri de 9 mil. euro anul trecut

Cele 12.000 de hectare exploatate de cei aproximativ 30 de fermieri din grupul Agro Exim au generat anul trecut afaceri de aproximativ nouă milioane de euro, în creştere cu 20% faţă de anul 2011.
'Am plecat de la afaceri de 200.000 de euro pe an atunci când am început cu agricultura bio." Pentru că segmentul de piaţă pentru produsele bio în România este foarte mic, Petrişor Petrescu spune că întreaga producţie a grupului de producători din Tulcea pleacă la export.

'Avem parteneri tradiţionali pe care i-am găsit la târguri şi expoziţii din străinătate. Avem parteneri în Elveţia, Franţa sau Germania."

La început, antreprenorul de la Agro Exim spune că a lucrat cu intermediari, însă pe măsură ce a început să cunoască mai bine piaţa, au început să se sudeze relaţiile şi cu procesatorii din străinătate.

'Acum livrăm direct procesatorilor. Trimitem în străinătate grâu, porumb, dar şi produse de nişă, precum seminţele de in care sunt folosite în industria farmaceutică, năut sau alte plante medicinale." Miza livrărilor de materii prime agricole bio la export este evidentă, având în vedere că Petrişor Petrescu estimează că o tonă de grâu bio se vinde pentru un preţ de aproximativ 1.400 lei/tonă.

Spre comparaţie, cotaţia aceleiaşi cantităţi de grâu produs în sistem convenţional este de 1.000 lei/tonă.

Anul trecut agricultura a fost la nivel de economie un business de 15 miliarde de euro, în scădere cu 16% de la vârful înregistrat în 2011, an considerat ca fiind un record istoric pentru producţia agricolă locală.

Sursa: Ziarul Financiar