Ursul brun este o specie protejată. Conform datelor Comisiei Europene, peste 35% din populația de urs brun se găsește în România. În condițiile în care de peste șase ani s-a interzis vânătoarea de urși, efectivele acestora au crescut exagerat de mult. În păduri rămân cei mai puternici, iar ceilalți coboară, până găsesc hrană, chiar și în zonele urbane. În județ sunt de trei ori mai mulți urși decât optimul stabilit de specialiști. Conform purtătorului de cuvânt al Direcției Silvice Suceava, George Celsie, înmulțirea urșilor a devenit deja o problemă pentru populație după ce, în ultima perioadă, sunt tot mai multe atacuri de urs în ocoale și în gospodăriile populației.

Un urs a făcut pagube la Pojorâta şi este „pieton“ pe drumul național care leagă Moldova de Ardeal

Un urs de aproximativ 400 kg a devenit o adevărată sperietoare pentru locuitorii comunei Pojorâta, dar și pentru cei care circulă pe Drumul National 17, care leagă Suceava de Ardeal, ursul traversând noaptea acest drum. Localnicii spun că nu este primul an când sălbăticiunea a coborât din pădure în sat pentru a căuta hrană și că s-au obișnuit cu atenționările prin serviciul Ro Alert cu privire la riscul de a se întâlni cu ursul pe ulițele satului.

Situația din comuna Pojorâta, unde un urs a făcut pagube însemnate în gospodăriile oamenilor, a ucis mai multe bovine, cinci viței care aparțineau unui crescător de animale din această localitate fiind uciși într-o singură noapte, a fost discutată de Comitetul Județean pentru Situații de Urgență. S-a hotărât realizarea demersului procedural pentru relocarea/recoltarea exemplarului care a provocat pagube şi care ar fi putut pune în pericol viața cetățenilor din zonă, precum și monitorizarea activă prin patrulare în zona de risc, cu efective formate din reprezentanți ai Jandarmeriei, Poliției și gestionarului fondului de vânătoare.

În același timp, o asociație de protecție a animalelor din Suceava, „Casa lui Patrocle“, a făcut apel la autorități să nu ucidă ursul care se plimbă nestingherit pe raza comunei Pojorâta, cerând relocarea animalului printr-o soluție propusă în acest sens.

„Am discutat acum cu reprezentanţii Sanctuarului de la Zărneşti, care şi-au oferit disponibilitatea să primească acest urs.  Facem un apel către toate autorităţile şi instituţiile publice din judeţul Suceava implicate în gestionarea acestui caz. Rugăm să se ia în considerare relocarea acestui urs, şi nu aplicarea măsurii extreme“, se arată în mesajul publicat pe pagina de Facebook a Asociaţiei „Casa lui Patrocle“.

Ursul, „turist“ în staţiunea Vatra Dornei

Primarul comunei Pojorâta, Ioan Bogdan Codreanu, a făcut apel la autorităţile judeţene şi centrale pentru a lua măsurile care se impun pentru ursul care face ravagii pe raza localităţii, mai ales că acesta este văzut tot mai des pe lângă casele oamenilor.

„Pericolul este foarte mare. Copiii aşteaptă autobuzul în staţie să meargă la şcoală, iar ursul umblă printre case. Zeci de bovine au fost fugărite de animalul sălbatic, fermierii sunt nemulţumiţi şi, pe bună dreptate, cer să se ia măsuri“, susţine primarul comunei Pojorâta.

La sfârşitul lunii mai, un urs a coborât noaptea din pădure și în stațiunea Vatra Dornei, unde a distrus mai multe garduri și a omorât un porc dintr-o gospodărie. După un apel la 112 au intervenit poliţiştii, jandarmii şi silvicultorii, Inspectoratul pentru Situații de Urgență Suceava transmițând mesaj RO-Alert pentru atenționarea populației din zona în care a fost semnalată prezența ursului. Jandarmii au rămas în zonă  pentru o perioadă mai lungă de timp pentru a se asigura că ursul nu se întoarce și că nimeni nu este în pericol. Ursul a revenit în Vatra Dornei după câteva zile, în locul unde lăsase leșul porcului de 150 kg, luat dintr-un adăpost închis pe care l-a distrus.

O ursoaică cu un pui a coborât şi la Dorna Arini, oamenii alertând autoritățile, iar jandarmii au procedat la îndepărtarea ursoaicei cu pui cu semnale acustice și luminoase.

Urşii tineri şi cei slabi sunt alungaţi de urşii bătrâni şi de cei puternici

Specialiştii au stabilit, cu ani în urmă, că în fiecare fond de vânătoare poate să vieţuiască un anumit număr de urşi, dar în momentul de faţă sunt mult mai multe ursoaice cu câte doi şi trei pui, față decât ar fi normal. Nu au cum să vieţuiască acolo. Urşii bătrâni şi puternici rămân în habitatul lor, îşi păstrează arealul, iar cei care sunt mai mici, mai slabi stau o perioadă, dar apoi merg să-şi caute de mâncare până ajung să iasă din fondul forestier, unde nu este un urs puternic şi devine el cel puternic. Cu ușurință ajung în sate unde găsesc ceva de mâncare.

„Direcţia Silvică Suceava se confruntă în momentul de faţă cu o serie de probleme legate de  efectivele foarte mari de carnivore.

Toate fondurile cinegetice din Suceava sunt suprapopulate, iar efectivele de urşi au început să creeze probleme în sate şi orașe. La Pojorâta avem un urs care a atacat trei gospodării și avem, în două săptămâni, opt bovine omorâte de acesta. Sunt făcute procese verbale de evaluare a pagubelor, este înaintată o adresă Ministerului Mediului, iar în momentul de faţă aşteptăm o decizie a ministerului.

Noi am propus recoltarea acestui urs, pentru că, din punctul nostru de vedere, un  asemenea exemplar, care în două săptămâni ucide opt bovine, nu mai este acel urs care ar trebui să fie. Orice ai face, relocat în altă parte, va face acelaşi lucru sau e posibil să ajungă într-o zonă unde nu sunt animale şi să atace omul. De aceea noi am propus recoltarea acestui urs, respectiv împuşcarea lui.

De ce se întâmplă aceste fenomene în zona noastră? Cauza este creşterea alarmantă a efectivelor de urs. Din cele peste 70 de fonduri de vânătoare din judeţ, Direcţia Silvică gestionează 24 de fonduri de vânătoare. Pe cele 24 de fonduri de vânătoare, faţă de un efectiv optim de 103 urşi, în momentul de faţă avem 300, deci de trei ori mai mult. Acest fapt duce la mai multe lucruri.

Primul şi cel mai important este că urşii mai tineri şi cei mai slabi sunt alungaţi de urşii bătrâni şi de cei puternici şi vor ajunge în aceste zone de la marginea pădurii, unde trebuie să se hrănească. Nefiind în mediul lor natural, unde sunt animale sălbatice, unde sunt fructe, ciuperci, atacă gospodăriile ţărăneşti, stânele. Urşii sunt un exemplu de animale care, din omnivore, deoarece mănâncă atât fructe de pădure cât şi carne, devin carnivore“, ne-a spus inginerul George Celsie, şeful Biroului Vânătoare din cadrul Direcţiei Silvice Suceava.

Pericol la întâlnirea între urs şi om

Pericolul vine din obişnuinţa urşilor de a căuta hrană la marginea localităţii sau la marginea pădurii, acolo unde sunt exploataţii agricole sau ferme de animale, stâni, locuinţe şi astfel riscul ca omul să se întâlnească faţă în faţă cu acest locatar al fondului forestier este mare. Silvicultorii spun că ursoaicele îşi învaţă puii să caute hrana prin ferme, prin curţile oamenilor, pentru că acolo au găsit şi ele de mâncare.

Mai există zone unde copacii au fost doborâți de vânt şi unde era ursărie, erau bârloguri ale urşilor. Aceștia au fost nevoiţi să se mute în pădurea rămasă în picioare şi unde nu au fost foarte bine primiţi.

Urşii revin după ce se reface vegetaţia forestieră şi zmeurişul este din belşug. Un exemplu în acest sens este comuna Broşteni, unde în 2016 a fost o suprafaţă de 700 de hectare afectate de vânt. Acolo a fost ursărie, iar în momentul când a avut loc furtuna toată populaţia de urşi s-a deplasat câţiva kilometri. Acum în zonă este zmeuriş şi în vara anului 2020 urşii au revenit în vechiul habitat, refăcându-şi din nou culcuşurile, bârloagele şi acolo vor sta.

Cel mai probabil în acest an va fi o producţie foarte mare de zmeură şi, păstrând tradiţia, în zona montană a judeţului vor veni culegătorii din Bistriţa şi Maramureş, astfel încât se anticipează probleme la întâlnirea dintre urşi şi om.

S-au înmulțit cazurile de pui de urs abandonaţi de mamă

Animalele nu îşi abandonează puii. Ba mai mult, îi apără de oricine încearcă să se apropie de ei. O ursoaică naște în mod obișnuit doi-trei pui, în lunile decembrie-ianuarie; de obicei sunt mămici dedicate, îşi îngrijesc singure ursuleţii, îi hrănesc şi îi învaţă toate tehnicile de supravieţuire până când sunt suficient de mari să se descurce singuri. De obicei, când o ursoaică îşi pierde un pui, revine de mai multe ori în zona în care a avut loc incidentul, căutându-şi puiul. Dacă este în apropiere de zone locuite, intră în gospodării, comportamentul ei fiind unul agresiv. Specialiştii spun că rareori ursoaica îşi abandonează puii, iar în ultimii ani aceste cazuri sunt tot mai dese.

Doar în ultima decadă a lunii mai trei pui de urşi abandonaţi de ursoaice au fost găsiţi în judeţul Suceava.

Un pui de urs de numai trei luni a fost abandonat de ursoaică şi a fost găsit în curtea unei pensiuni din Mălini. Proprietarii pensiunii au luat legătura cu angajaţii Ocolului Silvic Mălini cărora le-au predat puiul de urs. Silvicultorii din Mălini au cercetat zona în căutarea ursoaicei, dar cum nu existau semne că ar fi în zonă, au preluat puiul de urs şi l-au transportat la sediul ocolului. Au anunţat imediat specialiştii Gărzii Naţionale de Mediu şi ai Agenţiei pentru Protecţia Mediului, l-au hrănit şi au avut grijă de puiul de urs timp de două zile, până când a fost preluat de Centrul pentru Reabilitarea Urşilor Orfani din judeţul Harghita, singurul centru de acest fel din Europa, de unde va fi reintrodus în mediul său natural

Doi ursuleţi, sănătoşi şi jucăuşi, dar fără mamă, au fost găsiţi de un silvicultor pe raza Ocolului Silvic Crucea din judeţul Suceava, în zona unui drum forestier. Puii de urs au fost adăpostiţi în condiţii de siguranţă într-un ţarc împrejmuit, asigurat de angajaţii Direcţiei Silvice Suceava, până când au fost relocaţi, în condiţii de siguranţă, la Orfelinatul de urşi din Munţii Hăşmaş, judeţul Harghita.

Silviu Buculei

Bucovina sau Țara Fagilor, care se suprapune în mare parte județului Suceava și apoi trece granița înspre Cernăuți, este poate cea mai frumoasă și completă zonă din România din punct de vedere turistic, cu o bogăție extraordinară oferită de natură, meșteșuguri și tradiții, istorie și religie, agrement și sporturi de iarnă. Practic, Suceava este un județ care livrează o mulțime de frumuseți și unicități, este ca un muzeu în aer liber, putând asigura fără probleme o vacanță încărcată până la refuz de vizite și drumeții memorabile.

Cadrul natural este favorizat de prezența pe două treimi din suprafața județului a masivelor muntoase: Munții Bârgăului, parțial Munții Călimani, Obcinele Bucovinei (Mestecăniș, Feredău, Obcina Mare), Munții Bistriței (Rarău, Giumalău, Bârnaru, Budacu) și Munții Stânișoarei (Sutra). În interiorul zonei montane s-a dezvoltat, printre altele, Depresiunea Dornei, cu compartimentele sale Dorna și Neagra Șarului, în care există lunci, terase, dealuri piemontane și un peisaj unic. Fie și doar mergând cu mașina pe cele mai importante rute, pretutindeni în zona montană se desfășoară un spectacol al naturii extraordinar, completat de farmecul gospodăriilor și al satelor venite parcă din altă lume: Broșteni-Crucea-Dorna Arini-Vadra Dornei (dinspre Neamț); Vatra Dornei-Poiana Stampei-Piatra Fântânele (înspre Bistrița Năsăud, prin Pasul Tihuța); Câmpulung Moldovenesc-Pojorâta-Valea Putnei-Mestecăniș-Iacobeni-Vatra Dornei; Mestecăniș-Ciocănești-Cârlibaba, cu variantele Fluturica (înspre Bistrița, prin Pasul Rotunda) și Gura Lalei (înspre Maramureș, prin Pasul Prislop); Pojorâta-Vatra Moldoviței-Ciumârna-Sucevița-Marginea; Marginea-Vicovu de Sus; Vatra Moldoviței-Brodina; Pojorâta-Moldova Sulița-Izvoarele Moldovei; Păltinoasa-Solca-Marginea; Frasin–Stulpicani-Ostra; Pojorâta-Cojoci; Vicovu de Sus-Putna etc.

Meșteșuguri populare

Fondul etnografic și folcloric al Bucovinei este de asemenea încărcat și generos pentru vizitatori. Putem vorbi fie și numai despre Marginea – renumit centru de ceramică neagră, lustruită cu piatră, tehnică preluată de la geto-daci, Ciocănești – celebră prin covoarele care se fac aici, Cacica – un alt important centru ceramic, Vama – confecționarea pieptarelor, Fundu Moldovei – centru de realizare a instrumentelor populare și de prelucrare artistică a lemnului, Cârlibaba și Straja – port popular și țesături de interior, Arbore, Mănăstirea Humorului, Rădăuți – localități renumite pentru scoarțe și ștergare, Vatra Moldoviței, Ciocănești, Brodina, Poiana Stampei – faimoase pentru arta de încondeiat ouă. De altfel, în Suceava sunt organizate câteva manifestări care se bucură de un mare succes: Crăciun în Bucovina (Suceava); Paște în Bucovina – cu un Târg al Meșterilor Populari, Drumul Ouălor Încondeiate, Festivalul Național al Ouălor Încondeiate; Pelerin în Bucovina, organizat anual, la data de 15 august, la Cacica și Putna etc.

Turism religios și cultural

Suceava este, dacă vreți, perla ctitoriilor religioase din România, cu mănăstiri unice zidite de Ștefan cel Mare și de alți domni ai Moldovei comparabile cu creațiile renascentiste italiene sau din Europa Occidentală, toate adăugate, în 1993, în Lista cu Moșteniri Culturale Internaționale a UNESCO: Sucevița, Moldovița, Voroneț, Humor, Putna, Dragomirna, Probota, Arbore, Pătrăuți, Biserica „Sf. Gheorghe“ a Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou“ din Suceava. Numai drumețiile spre aceste destinații de excepțională valoare istorică și artistică ar lua câteva zile. Dacă mai adăugăm în program și obiectivele culturale, probabil că ar rezulta cel puțin o săptămână de vizite extrem de intense și interesante: Cetatea Șcheia, Cetatea de Scaun a Sucevei și Cetatea Zamca, Curtea și Hanul Domnesc din Suceava, Muzeul de Istorie din Suceava, cu „Sala tronului“, unicat în România, Muzeul Obiceiurilor Populare din Gura Humorului, Muzeul „Arta lemnului“ din Câmpulung Moldovenesc, Muzeul de Științe Naturale din Vatra Dornei, Muzeul „Tehnici populare bucovinene“ din Rădăuți, Muzeul de Artă „Ion Irimescu“, „Galeria Oamenilor de Seamă“, Muzeul Apelor și Pădurilor din Fălticeni, Casa-muzeu de la Solca etc.

Ofertă generoasă în drumeții

Numai în masivul Rarău-Giumalău există 24 de trasee turistice amenajate și omologate. Practicarea turismului montan este favorizată de potențialul oferit de relieful munților Călimani, cu complexul vulcanic aferent, stâncile „12 Apostoli“, relieful carstic și rezidual al masivului Rarău, pădurea seculară de la Giumalău, gruparea cea mai întinsă de munți cristalini – Munții Bistriței Aurii și Bistriței Mijlocii –, precum și de Masivul Suhard și Obcinele Bucovinei. În afară de călătoriile prin munți, în județ se pot practica turismul călare (Parcul Național Călimani), escalada (Călimani, Rarău–Giumalău, Suhard), schiul (Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Gura Hunorului, Sucevița, Mălini și Cârlibaba), zborul cu parapanta (Vârful Oușorul, Prisaca Dornei, Pojorâta, Udești, Părhăuți).

Vatra Dornei, stațiunea inclusă în circuitul balneoclimateric internațional

Cu ape minerale carbogazoase, hipotone, atermale, bicarbonatate sodice, calcice și feruginoase, indiscutabil zona cea mai cunoscută este stațiunea balneoclimaterică de interes național Vatra Dornei, inclusă în circuitul internațional și recomandată în tratamentul unor afecțiuni ale aparatului cardiovascular, respirator, locomotor, boli ginecologice ori ale sistemului nervos etc. Dar cunoscute sunt și nămolul de turbă din Tinovul Mare și Poiana Stampei, apele minerale sulfuroase din zona Iacobeni, apele sărate de la Cacica. De asemenea, importanță prezintă și Solca, o fostă stațiune balneoclimaterică ce beneficiază de un climat de adăpost, foarte potrivit pentru convalescenți și anemici, ca și pentru cei care suferă de bronșită și de catar pulmonar. Proprietățile terapeutice deosebite sunt determinate de densitatea mare a stratului de ozon atmosferic; sub acest aspect, Solca deține primul loc în România și poziția secundă în Europa.

Farmecul nesfârșit al satelor bucovinene 

Zonele rurale din Suceva dispun, pe lângă un cadru natural fabulos, și de un valoros potențial cultural și istoric. O serie de localități – Sucevița, Vama, Moldovița, Putna, Ciocănești, Mănăstirea Humorului, Sadova, Lucina, Cacica, Neagra Șarului, Poiana Șarului, Poiana Negri, Dorna Candreni, Cârlibaba, Poiana Stampei, Șaru Dornei, Dorna Arini, Brodina, Râșca, Marginea, Argel, sunt deja consacrate în rândul turiștilor, ele devenind destinații turistice în sine. Fiecare localitate este unică în felul ei: Ciocănești – considerat cel mai frumos sat din România, cu casele frumos decorate, la fel ca ouăle încondeiate, adevărate bijuterii de artă; Brodina – centru de încodeiat ouă și cu un muzeu particular al huțulilor, Marginea – cu însemnul specific al ceramicii negre și case ce păstrează o arhitectură cu o vechime de mai mult de 100 de ani; Cacica – renumită prin salina cu același nume; Cârlibaba – cea mai mare comună din județ, cu rezervația geologică „Piatra Țibăului“ și „Lala“, pârtie de schi și locul unde, iată, s-a născut Huțulca din Cârlibaba etc.

Maria BOGDAN

GALERIE FOTO

În perioada 25-27 Septembrie 2018, Agenția Zonei Montane împreună cu Asociaţia Europeană a Zonelor Montane - Euromontana, cu sprijinul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a organizat cea de de a XI-a Convenție europeană a munților, în contextul Anului Centenar 2018 și Anului European al Patrimoniului Cultural - eveniment ce s-a desfășurat la Casa de cultură „Platon Pardău” din Vatra Dornei.

Printre co-organizatorii evenimentului, s-au numărat: Consiliul Județean Suceava, Primăria Municipiului Vatra Dornei, Asociația Romontana, Forumul Montan din România, Federația Agricultorilor de Munte Dorna, Centrul de instruire în agricultură Agrom-Ro, Centrul de Economie Montană CE-MONT.

Tema Conferinței a fost: „Patrimoniul cultural, motor al creativității, inovării și dezvoltării socio-economice pentru viitorul zonelor montane”.

Conferința a avut drept scop prezentarea modului în care patrimoniul cultural poate fi utilizat în forme inovatoare şi moderne, ca resursă, dar şi pentru a promova creşterea atractivităţii zonelor montane, precum şi pentru a arăta modalitățile prin care noile instrumente şi practici pot să ajute în dezvoltarea unor noi modele de dezvoltare socio-economică sustenabilă.

La eveniment au participat peste 250 de persoane din 20 de ţări cu munţi din Europa: reprezentanți ai Asociaţiei Europene a Zonelor Montane - Euromontana, ai Convenției Carpatice, cercetători, iniţiatori de politici, reprezentanți ai agenţiilor de dezvoltare, fermieri, operatori de turism, precum şi practicieni. Au adresat cuvinte de bun venit  Claudiu Sorin Roșu Mareș – Secretar de Stat în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Gheorghe Flutur - Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Mirela-Elena Adomnicăi - Prefectul județului Suceava, Ilie Boncheş - Primarul municipiului Vatra Dornei. Lucrările Convenției au fost deschise și moderate de președintele Euromontana, Juan Andrès Gutierrez.

Pentru o mai bună înţelegere a ceea ce înseamnă patrimoniul cultural din regiune şi modul în care acesta este utilizat ca punct forte pentru dezvoltarea sustenabilă a acesteia, în prima zi a conferinței s-au organizat patru vizite de studiu la obiective culturale din județele Suceava, Bistrița–Năsăud, Maramureș și Neamț.

În cadrul lucrărilor în plen ale Conferinței din cea de-a doua zi, au avut loc prezentări tematice privind patrimoniul cultural și natural  din zonele montane din Europa și s-au organizat trei ateliere paralele privind schimbul de bune practici, sesiuni ce s-au desfășurat în sala Casei de cultură, în sala Muzeului de etnografie și în „Sala Oglinzilor” din incinta Primăriei Vatra Dornei.

În contextul evenimentului, la prânz, a avut loc "Parada costumelor populare". Peste  600 de membri ai unor ansambluri folclorice din mai multe regiuni montane ale României, au defilat pe artera principală a municipiului și au susținut scurte demonstrații.

În cea de-a treia zi, în paralel cu Conferința, la Centrul de Economie Montană s-a desfăşurat un grup de lucru pe protocolul privind agricultura durabilă şi dezvoltarea rurală din cadrul Convenţiei-cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor - Convenţia Carpatică.

Pe parcursul întregului eveniment, în foaierul Casei de Cultură “Platon Pardău” au fost organizate 12 standuri cu produse alimentare si meșteșugărești ale unor producători sau artizani din țările participante la Conferință, precum și puncte de informare/ prezentare de bune practici.

Convenția Europeană a Munților, s-a încheiat cu o Declarație finală. Parte din textul acestei Declarații, este redat mai jos:

„Pentru o mai bună conservare şi valorificare a patrimoniului cultural montan şi pentru a-l transforma într-un motor pentru o dezvoltare viitoare, facem apel la instituţiile europene, naţionale şi regionale să:

• Acorde o recunoaştere mai mare a contribuţiei zonelor montane, dar şi rurale, la Anul European al Patrimoniului Cultural, atât pentru valoarea lor intrinsecă, cât şi pentru contribuţia lor socio-economică la bunăstarea tuturor cetăţenilor.

• Acorde o recunoaştere mai mare legăturilor intrinsece între patrimoniul cultural şi cel natural în zona montană (spre exemplu printr-o recunoaştere cum este cea a etichetării de către UNESCO) precum şi a faptului că peisajele culturale europene au fost formate prin activitate umană. Întoarcerea la sălbăticie a unora dintre munţi ar duce la dispariţia acestui patrimoniu şi la schimbări semnificative ale peisajului.

• Menţină un nivel adecvat de finanţare pentru a ajuta conservarea şi o mai bună dezvoltare a acestei resurse ne-relocabilă şi astfel să creeze locuri de muncă, inclusiv în zonele montane izolate. În plus, pentru a putea fi utilizabile chiar şi de către structurile mici (municipalităţi, asociaţii etc.), accesul la aceste fonduri trebuie simplificat.

• Întărească legăturile dintre cercetare şi inovare şi actorii din teren, astfel încât noile inovaţii să poate fi implementate direct, pentru o mai bună conservare şi valorificare a patrimoniului.

• Transmită mai bine inovaţiile tehnologice, cum ar fi vizualizări şi redări în 3D, şi a le face mai accesibile, inclusiv pentru structurile antreprenoriale mici.

• Folosească patrimoniul cultural ca pe un factor de integrare si atractivitate şi să primească noi locuitori, în special în zonele montane depopulate.

• Aducă mai aproape oamenii ce trăiesc în zonele urbane de cei din zonele rurale prin o mai bună cunoaştere şi transmitere a patrimoniului cultural, astfel acordând o mai mare recunoaştere valorii patrimoniului cultural montan pentru societate, în întregul ei.

• Promoveze transmiterea patrimoniului cultural între generaţii prin programe de schimburi între tineri şi bătrâni, între locuitori ai zonelor urbane mari şi cei ai satelor mici.

În final, noi, Euromontana, ne angajăm să contribuim prin activităţile noastre la o mai bună conservare şi valorificare a patrimoniului cultural şi celui natural, pentru a le transforma într- forţă motoare pentru dezvoltarea viitoare a munţilor locuiţi din Europa prin:

• Schimburi de bune practici în managementul modern şi inovativ (inclusiv cu tehnologii noi) al patrimoniului cultural şi celui natural din munţi

• Încurajarea instituţiilor UE să ia în considerare o mai bună împărţire a finanţării culturale dedicate zonelor rurale şi montane

• Dezvoltarea de proiecte europene pe tema patrimoniului cultural şi/sau natural

• Transmiterea dragostei noastre pentru munţi la nivel european, naţional, regional şi local, prin promovarea specificităţii montane în faţă de alte teritorii.”

Cu fâneţe şi păşuni naturale întinse, Bazinul Dornelor reprezintă o zonă generoasă pentru creşterea animalelor, iar astăzi această îndeletnicire este valorificată şi din punct de vedere turistic. Stânele din zona staţiunii Vatra Dornei atrag turiştii români şi străini, asigură ecologizarea zonelor în care sunt amplasate şi sunt principala sursă de venit pentru fermieri.

Mihai Voloşeniuc este unul dintre fermierii din Vatra Dornei care îmbină zootehnia cu agroturismul. Deţine o fermă de bovine, cu un efectiv de 40 de capete de lactaţie în localitatea Poiana Stampei, şi o exploataţie de ovine în parteneriat cu Iliuţă Boncheş, cu 700 de capete, specializate pe producţie de lapte – carne. Ferma de vaci este populată cu animale din rasele Brună de Austria şi Bălţată Românească, cantitatea medie de lapte dată de o vacă într-un an fiind de aproximativ 6.000 de litri. Pe lângă vacile de lapte sunt şi câteva exemplare de rase de carne. Fermierul susţine că pentru vacile de carne nu avem piaţă de desfacere.

„Nu se caută această carne pe piaţa internă. Dacă vindem taurul de rasă de carne la acelaşi preţ cu rasa nespecializată nu este rentabil“, a precizat Voloşeniuc.

Zilnic sunt mulse peste 550 de oi, laptele obţinut fiind transformat în brânzeturi la stâna turistică din Vatra Dornei, care sunt vândute pe piaţa locală. Păşunatul este  făcut pe terenuri proprii, la care se adaugă 150 ha de păşune închiriată. Păşunile sunt fertilizate numai cu gunoi de grajd şi prin târlire, mutarea ocoalelor oilor dintr-un loc în altul fiind realizată săptămânal pentru a nu distruge covorul vegetal.

La stâna turistică se ajunge cu telescaunul

„Ideea de a investi în zootehnie a apărut în urmă 5 ani. Când am ajuns la capătul telescaunului şi am văzut că vegetaţia sălbăticise pe o păşune foarte întinsă, cu o compoziţiei floristică excepţională, un adevărat tezaur pentru această zonă şi foarte mulţi oameni urcă până acolo pentru a admira oraşul staţiune, mi-am propus să fac ceva. Întâi am început cu stâna, apoi am făcut un saivan astfel încât o parte din animale să le putem ţine acolo şi pe timp de iarnă. Avem toate rasele de oi, am achiziţionat şi 100 de capre rasa Saanen din Austria pentru a diversifica producţia de lapte proaspăt, mai ales că sunt cereri pe piaţă, produsele din lapte de capră fiind mai sănătoase şi dietetice. Avem şi 10 cai pentru muncă şi agrement, caii fiind un hobby al meu, vom achiziţiona şi câţiva ponei pentru copiii. Avem şi 10 cai pentru muncă şi agrement, caii fiind un hobby al meu, vom achiziţiona şi câţiva ponei pentru copiii. Dacă vine un turist îl servim cu caş, urdă, jintiţă, slănină şi cu un păhărel de palincă sau afinată.

La cerere, putem face pentru turişti balmoş, miel jintuit sau miel la proţap, dar este nevoie de o comandă prealabilă pentru a le putea pregăti. Vara, în sezon, sunt cereri destul de multe, am avut grupuri de polonezi, cehi, nemţi, americani, care s-au arătat încântaţi de tot ceea ce au văzut la stână şi de produsele pregătite.

Am avut printre oaspeţi şi un reporter de la New York Times, care ne-a rămas prieten şi cu care păstrăm legătura. Pe lângă priveliştea superbă şi panorama oraşului staţiune, turiştii pot să vadă cum baciul frământă caşul, ciobanii mulg oile şi multe alte îndeletniciri“, ne-a spus Mihai Voloşeniuc. La stâna turistică se poate ajunge cu telescaunul, fiind situată la aproximativ 300 de metri de capătul acestuia, accesul auto fiind realizat prin localitatea Şaru Dornei şi numai cu maşini 4X4.

Investiţie din fonduri proprii

Toată investiţia a fost făcută din fonduri proprii, în construcţii şi dotări fiind investiţi peste 100.000 de euro, la care se adaugă alţi bani pentru animale. Fiind o stână turistică, au fost angajaţi oameni specializaţi în creşterea animalelor dar şi în agroturism, care au făcut cursuri de formare profesională. Ei pot asigura un echilibru între turism, natură şi cultură, îi învaţă pe turişti ce se poate face la stână, povestesc cu aceştia, astfel încât cei care ajung pentru prima dată aici să revină cu plăcere de fiecare dată când trec prin Vatra Dornei.

Din banii adunaţi din valorificarea produselor, Mihai Voloşeniuc doreşte să facă o stână mai mare în care să poată amenajă un spaţiu mai generos pentru turişti. Spune că în fiecare an a crescut numărul de efective, iar acum a ajuns în faza în care face selecţie astfel încât în fermă să rămână numai ce este bun.

„Adunate, bune şi rele, greutăţi şi bucurii, nu este chiar rău. Fiind zonă de munte nu mai poţi face decât turism şi zootehnie. Adunate, preţul laptelui, subvenţia pe cap de vacă sau de oaie şi cea pentru zonă defavorizată, se acoperă cheltuielile şi ai un mic profit. La ora actuală, cine doreşte să fie fermier trebuie să ştie că nu ai duminică, nu ai sărbători şi depinzi de un factor important, cel uman. Găsim foarte greu oameni care să aibă grijă de animale, să stea pe munte. Avem un nucleu de 10 oameni care stau permanent pe munte, dar avem nevoie şi de oameni sezonieri, care sunt dificil de găsit“, ne-a spus Mihai Voloşeniuc.

„Nu există turism fără agricultură“

Fermierul dornean aşteptă cu interes noul PNDR pentru a şti cum poate obţine finanţarea pentru un proiect de procesare a cărnii. El a precizat că a vinde un animal fără valoare adăugată nu este rentabil. Şi o decizie a Ministerului Agriculturii pentru marcarea produselor fabricate în zona de munte folosind materii prime tot din această zonă ar fi benefică fermierilor montani.

„Noi ne asemănăm foarte mult cu Austria şi ar trebui să adoptăm modelul lor. Cei care produc ecologic, în munte, au alte facilităţi, inclusiv produsele au un sigiliu specific. Am un prieten fermier în Austria, tot ca noi la altitudine de 1.200 de metri, care într-un an de zile mai mult încasează din subvenţie şi ajutoare decât pe producţie. Dacă produci pe munte ai un ajutor mai mare prin subvenţie. Şi clopot dacă pui la animal, pe fiecare clopot ai 15 euro subvenţie. Nu există turism fără agricultură. Ca să fii turist trebuie să existe fermierii care să întreţină pajiştile şi păşunile. Un turist care vine pe munte doreşte să vadă şi animale pe păşune, să mănânce ce se produce pe munte. Acesta este şi motivul pentru care am făcut ferma sus pe munte, chiar dacă este destul de dificil. Avem probleme cu transportul furajelor, pe care nu le putem produce aici şi le cumpărăm. Trebuie să le transportăm vara, iar căile de acces nu sunt dintre cele mai bune pentru vehicule. Apoi este greu de ţinut animale pe munte. Dacă în alte zone oile stau o lună, două pe stabulaţie noi le ţinem cinci, până la şase luni pe stabulaţie, din octombrie, noiembrie până în mai“, ne-a spus Mihai Voloşeniuc. 

Silviu Buculei