Cine sunt cei care ne hrănesc? La zi, în agricultură, de data aceasta cu tânărul inginer agronom Florin Humă care, împreună cu familia, administrează

1.400 hectare în comuna Ștefan cel Mare, județul Vaslui. Acesta a absolvit în urmă cu 9 ani cursurile Facultății de Agricultură din Iași, ulterior a revenit în satul natal cu scopul precis de a moderniza activitatea agricolă din ferma tatălui său şi de a o extinde atât ca dimensiune a suprafeței exploatate, cât şi ca tipuri de activități desfășurate, orientându-se inclusiv spre valorificarea superioară a producției agricole. Unul dintre cei mai importanți pași a fost cel legat de realizarea investițiilor în noile tehnologii de producție şi în depozitarea recoltelor, urmat de investițiile într-o unitate de producere a nutrețurilor combinate.

Drone şi agricultură de precizie

Florin activează în sectorul vegetal, fiind responsabil cu adaptarea tehnicii şi a tehnologiei la tot ceea ce este mai nou. El a introdus în ferma vegetală dronele şi agricultura de precizie – de la semănat şi până la controlul culturilor şi la aplicarea produselor de protecție a plantelor.

„Lucrez în jur de 300 de ha pe societatea mea. Cultivăm în special cereale de toamnă, grâu, rapiță, porumb și floarea-soarelui, dar mai avem și lucernă. În spatele meu sunt trei celule de depozitare a câte 1.000 de tone fiecare, 3.000 tone de stocare cereale. Am urmat cursurile acestei facultăți pentru că mi-am dorit să lucrăm cât mai profesionist. Acum, în ferma noastră se practică agricultura de precizie. Am achiziționat împreună cu tatăl meu diverse utilaje performante, care ne ajută foarte mult munca în câmp. Păcat că nu se încurajează mai mult acest segment. Tot ceea ce am reușit a fost pe bani proprii, fără ajutorul oferit de stat. Am riscat, s-a văzut un progres, dar ritmul ar fi fost mai accelerat dacă exista un ajutor real în acest sens“, ne transmite inginerul agronom Florin Humă.

După investiţiile majore direcţionate până acum către tehnica de lucru, spaţii de depozitare (capacitate 3 mii tone) şi micro FNC (capacitate 1 tonă/oră), pentru acest an este vizată, inclusiv prin contractarea de noi credite, continuarea finanţării achiziţiei de tractoare şi combine performante.

Beatrice Alexandra MODIGA

„Agricultura salvează țara“ era una dintre cele mai folosite fraze în trecut. Poate și acum. Însă viitorul sunt tinerii fermieri de azi care, ieșiți de pe băncile facultăților cu specific agricol, sunt puși față în față cu realitatea.

Iar realitatea este că, în contextul în care zonele rurale din România sunt depopulate puternic de tineri, aceștia alegând mai degrabă să muncească în orașe sau chiar peste hotare, totuși mai întâlnim agricultori aflați la început de drum, care au ales să dezvolte o mică afacere agricolă în satele natale. Vă prezentăm în cadrul acestui articol un tânăr care ne face să credem că agricultura românească are viitor.

Fondurile europene din domeniul agricol sunt tot mai atractive pentru tineri, chiar de pe băncile Facultății! Astfel, în 2018, George Stroi, un absolvent al Facultății de Agricultură din Iași, a înființat de la zero o fermă vegetală cu o suprafață de doar 80 ha, în comuna Ivești, județul Vaslui.

Cât de grea este viața de tânăr fermier?

„Inițial am avut ca scop înființarea unui proiect european prin intermediul submăsurii 6.1- Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri, pe care nu am reușit să-l accesez, dar în 2020 am achiziționat primul tractor prin leasing, apoi ușor am început să creștem suprafața agricolă, ajungând în prezent la 80 ha și, odată cu creșterea suprafeței, am crescut și parcul de utilaje. Toate aceste investiții au fost făcute din fonduri proprii. Pe viitor sper să măresc suprafața cultivată, să îmi tehnologizez ferma și să fac o agricultură eficientă economic, care să-mi asigure continuu dezvoltarea“, ne spune tânărul vasluian.

Tânărul fermier vasluian adaugă că 2022 a fost un an foarte dificil, cel mai slab an de la înfiinţare, cu cele mai mici producţii agricole din cauza secetei, care la nivel naţional a afectat 1,2 milioane de hectare. 2022, cel puţin în zona Moldovei, a fost un an diametral opus faţă de 2021, cel mai bun an agricol, care a adus cel mai mare profit pentru fermieri.

„La cultura de porumb, una dintre cele mai afectate culturi de seceta pedologică de anul trecut, am avut o cantitate recoltată de 6.500 kg de boabe la hectar, dar apogeul l-am atins într-o solă unde am scos puțin peste 10 t la hectar într-un an foarte dificil. Aceste rezultate sunt datorate interesului acordat acestui domeniu, dar și colectivului pe care l-am format cu diferiți agenți de vânzări, de la diferite companii, cu care am o strânsă colaborare și un mare succes“, specifică George Stroi.

Anul 2023 a început cu optimism

Agricultura este un domeniu care îţi oferă o speranţă continuă, astfel că, după 2022, un an dificil, tânărul este optimist în ceea ce priveşte producţiile din anul agricol 2023, căci culturile de toamnă au debutat bine şi nivelul precipitaţiilor se apropie de valorile optime.

„Sunt optimist pentru 2023. Pentru noi, culturile de toamnă au debutat bine şi astfel avem premise bune pentru anul viitor. Nivelul precipitaţiilor în toată ţara se apropie de valorile optime şi sunt încrezător. Pe viitor sper să măresc suprafața cultivată, să îmi tehnologizez ferma și să fac o agricultură eficientă economic care să-mi asigure continua dezvoltare“, a spus George Stroi, care cultivă 80 de hectare cu cereale în comuna Ivești, județul Vaslui.

Beatrice Alexandra MODIGA

Că e iarnă sau vară, nu există zi sau moment în care florile să nu aducă bucurie. Pe zâmbetele indispensabile au pariat mai mulţi mici antreprenori, care şi-au creat afacerile în jurul acestor elemente declanşatoare de bună dispoziţie. Mai jos regăsiţi, pe scurt, povestea serei de flori a familiei Brîncă din Negrești, județul Vaslui.

Se spune, pe bună dreptate, că florile îi transformă pe oameni în cea mai bună versiune a lor, prin gingășia și miresmele lor. Pentru Denis-Mihăiță Brîncă, un tânăr de 20 de ani, florile aduc și bunăstare.

Mai mult de un deceniu de existență

De aproape un deceniu, în propria gospodărie din Negrești, tânărul vasluian împreună cu familia a dezvoltat o mică afacere cu flori, prin care au reușit să îi impresioneze pe beneficiari și prin care și-au asigurat resursele financiare necesare atât pentru un trai decent, cât și pentru inițierea de noi investiții.

„Această afacere pe care o desfășurăm este una locală și de familie și a început în anul 2008, deci avem cam 15 ani experiență în domeniu. Este o afacere începută de părinții mei și care va continua prin mine. Totul a început dintr-o pură pasiune a mamei mele, căreia îi plac enorm de mult florile și îndeosebi să le îngrijească. Eu, împreună cu părinții și cu sora mea, mă ocup cu mare drag de cultivarea florilor. În serele noastre se cultivă plante pe tot parcursul anului, începând de la florile pregătite pentru sezonul 1-8 martie până la sezonul de Crăciun; serele beneficiază de pauze foarte scurte între perioade“, ne transmite Denis-Mihăiță Brîncă.

Toate serele sunt construite din fonduri proprii. Investițiile au variat în funcție de dimensiunea serei, acestea fiind de dimensiuni care pleacă de la 100 mp și până la 1.000 mp și de dotările aferente pe care cineva dorește să le atribuie serei, cum ar fi: încălzirea, instalații de udare, aerisiri automate ale serei, mese portabile și multe altele.

„Acestea sunt de mai multe tipuri, construite în regie proprie cele mai multe, pentru a face față intemperiilor ce se abat asupra zonei. Sunt construite solid, baza fiind din fier, iar structura din lemn, acoperirea fiind făcută cu policarbonat, dar și cu folie“, mai spune vasluianul.

Zeci de sortimente de flori

Procesul de distribuție are loc în general direct de acasă. Oamenii din zonă revin an de an la locația familiei Brâncă, fiind primiți cu voie bună, dar și cu flori foarte frumoase, de care sunt mulțumiți an de an.

„Afacerea noastră a crescut puțin câte puțin, de la an la an. Nu pot spune că am avut un salt extraordinar de la un an la altul, am ridicat-o în paralel cu cererea venită din partea clienților. Prin urmare, peste 5 ani afacerea nu va fi foarte departe de situația actuală, fiind și o afacere de familie, după cum v-am spus, forța de muncă este limitată. În principal ne axăm pe sezonul 1-8 martie, care conține, în esență, primule, zambile, lalele, cyclamen, garofițe, ranunculus, calceolaria, crini. După care sezonul de primăvară, din lunile aprilie-mai, cu petunii, mușcate, calibrachoa, verbena, crăițe, begonii, salvie și toate celelalte. După care urmează sezonul de toamnă, cu bine cunoscutele crizanteme, în mai multe culori, sfârșind anul de producție cu sezonul de crăciunițe sau poinsettia, care se vor vinde până de Crăciun. În acest moment în sere avem plantele pentru 1-8 martie și deja începem să le pregătim pe cele pentru următorul sezon.

Plante la ghiveci sau la fir? Care este trendul?

Cei care doresc să își deschidă un asemenea business trebuie să studieze piața de valorificare, este de părere tânărul vasluian.

„Să fie atenți dacă își doresc clienții plante la ghiveci sau sunt mai mulți doritori de plante la fir, numărul doritorilor de plante tăiate fiind din ce în ce mai mare. Apoi ar trebui să țină cont de metoda de încălzire a serei pe timpul iernii, pentru că este un factor esențial. Cele mai multe tipuri de plante se cultivă iarna, iar fără o sursă de încălzire adecvată randamentul va fi extrem de scăzut.“

Cea mai mare provocare în acest business este să reușești să scoți o anumită serie de plante la o anumită dată, pentru a o putea valorifica, știind că imediat urmează să plantezi o nouă serie de plante în acel loc, adaugă antreprenorul.

„Culturile sunt programate; acestea trebuie să fie frumoase și sănătoase, pentru a putea fi valorificate în timp util și să nu afecteze timpul de creștere al următoarelor plante. Cei care doresc să înceapă acest business, la fel ca și mine, au nevoie de răbdare, perseverență, multă dedicare și rezistență la stres. Dar, nu în ultimul rând, trebuie să iubești această meserie pentru a o putea practica cu succes și pentru a reuși, altfel totul ar fi foarte greu“, încheie Denis-Mihăiță Brîncă, cultivator de flori din Negrești, județul Vaslui.

Beatrice Alexandra MODIGA

Apicultura... Sau despre o pasiune devenită afacere profitabilă pentru un tânăr apicultor vasluian. Suntem bucuroși să putem oferi exemple de bune practici, de tineri care reușesc să depășească obstacolele, să aibă o viziune și să-și dezvolte afaceri de succes. Sorin Băbîi este un tânăr apicultor din satul Cepești, comuna Bogdănița, județul Vaslui, care a moștenit această pasiune de la tatăl lui.

A început cu 5 stupi în urmă cu 14 ani și an de an s-a ridicat prin investițiile proprii, ajungând în 2022 la 220 stupi. Cum a fost începutul, ce probleme întâmpină, aflăm în materialul realizat la stupina tânărului. „Am început acest business în urmă cu 14 ani, cu un număr de 5 familii primite de la tatăl meu și, ușor-ușor, an de an, am crescut efectivul, ajungând astăzi la un număr de 220 familii de albine. Tot profitul scos l-am reinvestit în stupină, în modernizarea ei și ușurarea muncii mele. Este o afacere de familie, lucrez împreună cu soția, iar venitul nostru e din această afacere, facem totul cu iubire față de albine. Chiar să nu mai pot obține venit, tot nu m-aș putea desprinde de ele“, specifică apicultorul vasluian.

2022 a fost un an prost din punctul de vedere al comercializării

Sorin a rămas cu 3 tone de miere de salcâm pe stoc deoarece nu a avut unde să o vândă.

„2022 este un an greu și pentru apicultură. Avem mierea pe stoc, nu am reușit să o vindem din cauza prețului mic și a lipsei de cerere. Prețul mierii de albine a scăzut cu 10 lei pe kilogram angro. La momentul actual, familiile de albine sunt bine datorită și vremii de afară“, adaugă vasluianul.

„Urmează să hrănim familiile luna aceasta cu turte din miere naturală din stupină. Pot spune că nu este o muncă ușoară lucrul cu albinele, dar în același timp este frumos atât timp cât faci totul din pasiune și cu drag. Așteptările sunt minime, nu cred să se mai reglementeze piața mierii la noi în țară, totuși speranța moare ultima, sperăm să ne fie și nouă apreciate munca și calitatea produselor. Așteptăm un an mai bun, din toate punctele de vedere. Recomand acest domeniu, dar în același timp cred că tot ce contează este să iubești ceea ce faci și să îți placă lucrul în stupină, altfel nu cred că poți reuși“, încheie Sorin Băbîi, apicultor din satul Cepești, comuna Bogdănița, județul Vaslui.

Războiul din Ucraina a afectat și producția de miere

2022 a fost un an nu tocmai bun pentru producătorii autohtoni. S-a înregistrat o producție cu minimum 40% mai mică decât în anul precedent. Unii apicultori susțin că producția a fost chiar și cu 60% mai mică. Trei au fost motivele care pot explică recolta slabă: războiul din Ucraina, criza economică și seceta. Urmarea: producția limitată a dus la prețuri mai mari.

Prețul mierii de albine este influențat de conflictul din Ucraina, principalul producător din Europa. Apicultorii români spun că producția din țară vecină a scăzut semnificativ de la declanșarea războiului.

Beatrice Alexandra MODIGA

În țara noastră au apărut în ultimii ani mai multe inițiative de succes, menite să încurajeze antreprenorii locali. Astăzi, vă povestim despre apicultorii Mieva, dar și despre cooperativa Mieva – miere naturală din Vaslui, o adevărată poveste „dulce“ de succes.

Miere naturală din Vaslui – calitate românească, de la oameni pentru oameni

Grupul de apicultori din județul Vaslui, o zonă meliferă cu o istorie bogată, produce miere naturală și alte produse apicole de o calitate superioară. Mieva a apărut în anul 2021. Unul dintre fondatori, mai exact, Rusu Gelu Andrei, din comuna Costești, și-a dorit să facă o asociație ca să sprijine apicultorii din zonă. A accesat fonduri europene și așa a apărut asociația, plus magazinul online Mieva.ro. Aici, apicultorii care produc miere naturală în Vaslui vând direct către consumatori. „Suntem toți din județul Vaslui și ne-am dorit să vindem mierea la un preț corect, mai bun față de ce se vindea pe piață din cauza intermediarilor din comerț. Asociația este încă în plină dezvoltare. Obiectivul principal al muncii noastre rămâne să vindem miere publicului din România, oamenilor care apreciază mierea naturală de calitate produsă local. Pentru viitor, ne gândim și la export. Mierea noastră este naturală pentru că albinele aduc nectarul din natură, apoi noi extragem mierea, o filtrăm și o ambalăm. O familie de albine poate produce undeva la 40 kg de miere pe tot sezonul apicol“, specifică apicultorul vasluian.

Prin intermediul cooperativei se vând chiar și 5 tone de miere la două luni

Andrei s-a apucat de apicultură în urmă cu 11 ani, iar de atunci a devenit mai mult decât o meserie, ne povestește tânărul în vârstă de 35 de ani. „Pornind în anul 2011 cu un efectiv de 80 de familii de albine, după 11 ani de apicultură stupina mea este împărțită în două, astfel, de la 80 de familii de albine, am ajuns la un efectiv de 140 de familii de albine. Am făcut apicultură de tip pastoral timp de 6 ani de zile, dar am renunțat în favoarea celui staționar. Producem miere de albine, polen și lăptișor de matcă. Avem în derulare o cooperativă pentru ca apicultorii să vândă produsele prin intermediul acesteia și să nu mai existe diferența aceea dintre apicultorul care vinde și cei care colectează miere și o cumpără la un preț foarte mic, iar prețul pe raft este destul de mare, plus că, având cooperativa, putem vinde cantități mult mai mari; un singur apicultor nu poate produce cantitățile necesare pentru un supermarket, iar aceste cantități ar fi undeva la 2 tone, chiar

5 tone pe lună sau la două luni, depinde de consumul care este în zona respectivă. Deși ne-am lansat de puțin timp, experiența noastră vastă, precum și pasiunea pentru această meserie ne-au ajutat să ajungem rapid la clienții care își doresc produse apicole de calitate și o miere naturală delicioasă“, specifică Rusu Gelu Andrei din comuna Costești.

Un efort comun...

Fiecare membru Mieva a înțeles că natura are regulile ei, dar este și sensibilă. Mediul înconjurător are un echilibru și un flux bine stabilit, fiind nevoie de disciplină și respect din partea apicultorilor atât pentru albine, cât și pentru natură. „Ne-am unit forțele și cunoștințele în domeniu, depunând un efort comun pentru a produce o serie de alimente sănătoase de origine apicolă. Mai mult decât atât, ne-am dorit și să educăm publicul din România, care se ferește uneori să cumpere miere din cauza intermediarilor care cer prețuri exagerate sau care chiar intervin chimic asupra mierii. Pentru a evita aceste probleme, cea mai simplă soluție a fost să creăm o punte de legătură directă între producătorii locali și clienți. Fiecare membru al cooperativei «Mieva, miere naturală din Vaslui» produce mierea în stupina proprie, respectând procedurile tradiționale și ecologice de producere a mierii naturale. Asociindu-ne, am reușit să scurtăm drumul până la consumator, realizând astfel valorificarea mai eficientă a producției apicole. Prin crearea magazinului online s-a ușurat procesul de comercializare“, conchide Rusu Gelu Andrei.

Beatrice Alexandra MODIGA

Tânărul crescător de bovine vasluian Dimitrie Andrei Druțu, de doar 20 ani, este sufletul unei ferme de bovine Red Angus din comuna Șuletea, județul Vaslui. Tânăr şi energic – aşa poate fi caracterizat, pe scurt – Andrei Druțu este mic fermier într-o zonă în care nu rezistă decât oamenii puternici şi chibzuiţi. Viaţa este grea, iar micii fermieri nu îndrăznesc să se gândească la afaceri de mare anvergură, preferând politica paşilor mărunţi. După cum vom vedea, o investiţie se limitează la câteva vaci, o suprafață de teren arabil, eventual câteva utilaje mici.

Investiție amortizată în trei ani

Andrei împreună cu familia administrează o suprafață de 200 ha teren agricol și 35 ha pășune. Începând cu anul 2018 familia Druțu a achiziționat un lot de 20 de vițele rasa Red Angus din Germania, iar pentru o mai bună performanță vițelele au fost însămânțate artificial cu material genetic de calitate, obținând astfel exemplare deosebite în decursul acestor ani. În prezent, efectivul are 60 de capete. Investiția în lotul de animale, în anul 2018, a fost de 30.000 euro. Masculii au fost vânduți pentru reproducție la diferite ferme mari de Red Angus din țară, precum și vițelele, prețurile variind între 2.000 și 2.500 euro masculul și 1.600 euro vacile. Investiția a fost amortizată după vânzarea primului lot de tineret bovin, într-un interval de 3 ani.

Pasiunea se moștenește

„Din copilărie cred că am devenit «mic fermier», am moștenit pasiunea pentru agricultură de la tatăl meu, care a înființat ferma în anul 2011. La început a fost arendată o suprafață de 60 hectare de teren arabil, 30 hectare pășune. Ulterior a fost cumpărată o parte din fosta fermă zootehnică din comună. În perioada 2011-2018, domeniul de activitate al fermei a fost achiziția de tineret bovin, cu greutate între 200-250 kg, îngrășarea acestora și exportul la fermele din țările arabe. În tot acest timp ferma s-a dezvoltat, am investit în achiziționarea de utilaje agricole performante și construirea de noi adăposturi pentru animale, dar am fost preocupați și de mărirea suprafeței de teren. În prezent avem o suprafață de 200 hectare teren agricol și 35 hectare pășune“, specifică crescătorul vasluian.

Se vrea o fermă bio...

Pornid de la premisa că ,,niciun lucru important nu poate fi realizat fără pasiune și dăruire“, tânărul crescător vasluian le recomandă celor care doresc să investească în această rasă de bovine să o facă cu încredere. „Costurile cu furajarea și forța de muncă sunt minime, iar investiția poate fi recuperată într-un interval relativ scurt de timp. În viitor ne dorim extinderea fermei atât din punctul de vedere al creșterii suprafeței de teren, cât și al numărului de bovine. Pentru mine, ca tânăr fermier, acest domeniu reprezintă o provocare continuă, plină de acțiune, care aduce satisfacție personală, fapt ce mă face să-mi doresc să continui și să perseverez zilnic. Am ales această cale din pasiunea pentru natură și a tot ce ne înconjoară, datorită prestigiului meseriei ce datează încă de la începuturi și, nu în ultimul rând, pentru că doresc să comercializez animale ce provin din rase pure, crescute bio.“

Aberdeen Angus este o rasă de taurine crescută pentru producția de carne, care în prezent are o mare răspândire în întreaga lume, fiind apreciată pentru carnea deosebit de gustoasă. Este de culoare roșie sau neagră, fără coarne, cu greutate corporală a vacilor de 500-550 kg și randament la tăiere pentru animalele îngrășate de 65-70%. În timpul anotimpului călduros animalele se țin la pășunat cu gard electric, iar pe timpul iernii nu necesită adăposturi performante, putând fi ținute și în aer liber. Furajarea constă în amestecuri de lucernă și fân, suplimentate dacă este cazul cu porții de cereale (tain).

Beatrice Alexandra MODIGA

Mulți tineri încep afaceri de la zero fără niciun fel de experiență anterioară în agricultură, în timp ce alții vin din familii de agricultori și se înscriu la facultăți de profil care îi ajută să dezvolte o afacere în domeniu. Ambele cazuri se aplică „mănușă“ tânărului inginer agronom Alexandru Stamatin, care administrează o fermă vegetală, cu o suprafață nu foarte mare, de doar 240 ha, în localitatea Târzii, comuna Oltenești, județul Vaslui. Totul a pornit începând cu anul 2019, când era student la Facultatea de Agricultură din Iași, pe-atunci motivat să ducă mai departe visul părinților săi, ne spune tânărul vasluian.

Proaspăt inginer cu inițiativă, ferma familiei e pe mâini bune

„Am început să administrez această fermă din toamna anului 2019, când eram la începutul anului doi de facultate, în momentul în care părinții mei au luat decizia de a nu se mai ocupa de fermă, respectiv de o suprafață de 62 ha, cu utilaje vechi și neperformante. Pentru că am știut și am văzut cât de greu le-a fost părinților mei să țină toți copiii în școli și facultăți, dar și să strângă bani pentru a investi în teren, nu am putut să las să se aleagă praful de afacerea începută de ei și atunci am simțit că e momentul să intervin. Astfel am luat decizia de a mă ocupa și administra singur ferma. Așa că, în luna octombrie 2019, am reușit să accesez un leasing pentru un tractor nou de 150 CP, să îl pot folosi pentru lucrările grele ale solului (arat, scarificat, pregătit), astfel încât să pot lucra o suprafață de teren mai mare într-un timp mai scurt față de cât reușeam cu vechiul tractor și neperformant pe care îl aveam în fermă, la momentul respectiv. Tot în toamna acelui an am reușit să măresc suprafața la 82 ha de teren. Lucrurile au fost mai grele la început pentru că nu știam ce presupune această meserie, dar am avut și un mare sprijin de la fratele meu, care a terminat și el Facultatea de Agricultură, în anul 2014. În prezent, la nici 3 ani de când am început să administrez ferma de unul singur, am ajuns să lucrez o suprafață de cca. 240 ha, să achiziționez două tractoare noi și o combină (prin leasing-uri și credite), dar să și cumpăr utilaje noi și performante, cu care reușesc să fac lucrări de calitate. Momentan nu am accesat fonduri europene, însă urmează. Am așteptat să termin Facultatea de Agricultură din Iași pentru a obține titlul de inginer și pentru a avea mai mult timp să mă ocup doar de fermă. Sper ca pe viitor, în următorii 5-10 ani, să ajung printre fermierii de top din acest județ sau chiar din această regiune a României“, adaugă proaspătul inginer agronom vasluian.

Planuri de viitor: construirea unei hale de dimensiuni mari pentru stocarea cerealelor

Familia Stamatin a început să se ocupe de cultura mare încă de la începutul anilor 2000, dar pe o suprafață foarte mică de teren, adaugă tânărul vasluian. „Majoritatea culturilor erau destinate nutriției animalelor deoarece pe atunci creșterea animalelor era mai profitabilă decât o fermă vegetală, plus că ambii părinți sunt de profesie tehnicieni veterinari. În prezent, pe suprafața totală de teren cultivăm rapiță, grâu, orz, porumb, floarea-soarelui, mazăre și sfeclă pentru zahăr.

Tânărul fermier a început, ușor-ușor, să achiziționeze utilaje cât mai noi și mai performante pentru o agricultură de precizie, începând de la prelucrarea terenului până la întreținerea culturilor și respectiv recoltarea acestora. „În fiecare sezon cumpărăm câte 1-2 utilaje, fie prin plata cash, fie prin leasing. La momentul actual dispun de toată gama de utilaje de care am nevoie pentru a efectua toate lucrările la momentul cât mai optim și cu o calitate a lucrărilor cât mai ridicată. Distribuția materiei prime se face cu vânzare directă din câmp la traderii de cereale din zonă, fiind în plan construirea unei hale de dimensiuni mari pentru stocarea unei părți din recoltă“, mai specifică acesta.

Culturi compromise aproape în totalitate, salvarea poate veni de la cultura de sfeclă pentru zahăr

Legat de situația dramatică din câmp, respectiv seceta cruntă care bate la poarta fiecărei ferme în parte din județ, culturile de toamnă, rapiță, grâu și orz din ferma de la Târzii s-au menținut destul de bine până la începutul lunii iunie. „Păreau destul de promițătoare, dar lipsa precipitațiilor în momentul înfloririi și a umplerii boabelor și-a spus cuvântul. Pentru anul acesta producțiile nu sunt mulțumitoare față de anul agricol 2021, dar putem să spunem că sunt cât de cât decente. Cultura de floarea-soarelui are nevoie de foarte multă apă în această perioadă și de la momentul înfloritului până la umplerea boabelor, a fost o perioadă critică din cauza lipsei apei. Putem spune că dacă nu va ploua în perioada următoare în cazul florii-soarelui eventuala producție nu va reuși să achite nici măcar cheltuielile de înființare a culturii. În schimb, la porumb, lucrurile sunt și mai rele. Până în momentul de față cultura de porumb este compromisă în procent de circa 70%. În mare parte, în această zonă a județului, dar și a acestei regiuni, porumbul s-a uscat sau este în proces de uscare fără a-și mai forma inflorescențele, existând riscul să nu recoltăm niciun bob de pe majoritatea parcelelor sau doar izolat și acolo producția de boabe va fi foarte slabă din punct de vedere cantitativ. Putem spune că ne confruntăm cu un an foarte asemănător celui din 2020, când producțiile la cereale păioase și floarea-soarelui nu au trecut de 1.000-1.200 kg/ha, iar la porumb producțiile au lipsit pe întreaga suprafață cultivată la vremea respectivă. La cultura de sfeclă pentru zahăr avem însă ceva speranțe, încă se prezintă destul de bine față de florea-soarelui și porumb. Fiind primul an în care cultivăm sfeclă, așteptările nu sunt foarte mari. Până la venirea temperaturilor foarte ridicate din luna iunie și începutul lunii iulie se prezenta foarte bine, însă seceta își spune cuvântul încă. Sperăm ca măcar la această cultură să ne putem scoate investiția în acest an pentru că la celelalte culturi de primăvară nu am reușit“, încheie Alexandru Stamatin din Târzii, comuna Oltenești, județul Vaslui.

Beatrice Alexandra MODIGA

Ciobanii din regiunea Moldovei renunţă la alte rase de oi în favoarea Karakului. Despre această rasă de oi știm că este crescută, în special, pentru lână, dar și pentru lapte. Oile Karakul se pretează doar pentru creșterea în stepa moldovenească, fiind răspândite în judeţele Botoşani, Iaşi şi Vaslui.

Caracteristici

Istoria rasei spune că a fost creată în perioada 1948-1988 la stațiunea de cercetare de la Popăuți din județul Botoşani, prin încrucișarea dintre Ţurcana neagră și brumărie (rasă autohtonă cu lână grosieră, bine adaptată la condiţiile specifice din nord-estul Moldovei, dar slab performantă sub aspect calitativ) cu berbeci de Karakul negru și brumăriu, proveniţi din bazinul Buhara – Turkmenistan, Kazahstan, Germania, Austria, Basarabia. Rasa de ovine Karakul de Botoşani, varietățile neagră şi brumărie, a fost omologată în anul 1987. Oile Karakul sunt apreciate, în special, de crescători din zona de nord-est a Moldovei. Producţia de lapte este crescută, se obțin cca 80 și 90 de litri de lapte pe cap de oaie. La mare căutare sunt şi pielicelele de Karakul din care se fac căciuli, mănuși și haine pentru doamne. Înainte de începerea războiului dintre Rusia și Ucraina, cea mai mare parte din producție pleca spre Ucraina.

„Este un animal care solicită foarte multă muncă“

Datorită frumuseții rasei și a pielicelelor a ales Petrică Velentin Chelariu, din comuna Santa Mare, județul Botoșani, să crească oi Karakul. „Mă ocup cu creșterea oilor de când eram copil, de la vârsta de 4 ani. În prezent, am un efectiv de circa 300 de capete, rasa Karakul de Botoșani. Am ales această rasă pentru pielicele, dar mai ales pentru frumusețea ei. Este un animal care solicită, într-adevăr, foarte multă muncă. Noi facem montă dirijată, fătările au început pe data de 12 februarie și s-au finalizat la sfârșitul lui aprilie. Până în prezent, anul acesta pare a fi promițător. Nu e greu să lucrezi în zootehnie dacă iubești animalele și dacă le îngrijești. Din păcate, tinerii noștri cam fug de creșterea oilor“, susține crescătorul botoșănean.

„Suntem partenerii stațiunii de la Popăuţi“

Tot din comuna Santa Mare, județul Botoșani, este și Viorel Chelariu, un alt crescător care a optat fără să stea pe gânduri pentru această rasă. „Suntem partenerii stațiunii de la Popăuţi și avem un efectiv de 300 capete de oi, rasa Karakul. Mi-a fost dragă această rasă. De mic copil am crescut printre oi, nu am învățat carte din cauza oilor pentru că am vrut mai degrabă să îmi petrec timpul printre ele. Perioada fătărilor a început pe 27 februarie, iar la începutul lunii mai le-am finalizat. Anul acesta carcasa de miel am vândut-o pe piața locală și a fost 35 lei/kg“, susține crescătorul.

„Toți mieii din ferma noastră au ajuns pe piața locală“

Se pare că pentru această rasă optează și generația tânără. Giani Mugurel Iordăchescu, din satul Dacia, comuna Nicșeni, județul Botoșani, este un tânăr în vârstă de 21 de ani care a ales să se ocupe de creșterea rasei Karakul fără să stea pe gânduri. „Am un efectiv de 500 de capete și am ales această rasă pentru că este una dintre cele mai productive. În plus, este frumoasă și oferă pielicele de calitate. Dragostea pentru oi s-a trasmis de la părinții mei care se ocupă și ei cu această activitate. Este practic o moștenire de familie. Anul acesta, prețul mielului în viu a fost 20 lei/kg și al carcasei, 40 lei/kg. Toți mieii din ferma noastră au ajuns pe piața locală. Din propria experiență, pot să spun celor cărora le este drag de animale să nu renunțe la zootehnie deoarece astfel de meserii sunt pe cale de dispariție. Pe viitor îmi doresc să păstrez această rasă pentru că îmi este dragă.“

Beatrice Alexandra MODIGA

GALERIE FOTO

Fermierii avangardişti au găsit o cale ca producţiile lor să nu mai depindă de capriciile naturii. Ei nu mai au nevoie de pământ pentru a cultiva pentru că au început să investească în sere hidroponice. Aceste tehnologii le oferă ocazia să îşi dezvolte plantanţia în bazine cu apă care permit plantelor să se dezvolte mai repede, mai bine şi în orice perioadă a anului. Producţia este deci mult mai mare, dar treaba nu este neapărat mai uşoară şi nici ieftină, ne spune Fănică Abageru din Bârlad, județul Vaslui. Acesta s-a întors din Spania după 15 ani și vrea să investească în comunitatea locală, iar în acest moment în sera sa cultivă trei tipuri de salată și alte verdețuri.

Totul a pornit de la cereale hidroponice cultivate în balcon

„Am vrut să fac ceva care nu prea se întâlnește în România, și anume să produci 30-40.000 de plante/an într-un solar de 200 mp. Momentan, tot ce am realizat este din fonduri proprii, bani munciți cu sudoarea frunții în Spania. Suprafața solarului este de 22,5 m lungime x 8 m lățime, undeva la 180 mp, nu este mare. În acest moment, pe 90% din suprafața cultivabilă am trei tipuri de salată, și anume iceberg, romană și o salată italiană. Dacă ne uităm în Occident, 20% din producția de acolo este obținută prin hidroponie, dar românii sunt reticenți, cu toate că majoritatea supermarketurilor vând legume și fructe cultivate în acest sistem. Această poveste a început în urmă cu 5 ani. Inițial am început cu un experiment în balcon, cu grâu și porumb, dar mi-a fost greu pentru că în Spania nu găsești așa ceva. Când a venit pandemia am început din nou să cultiv aceste cereale hidroponice și ajunsesem într-un stadiu chiar neașteptat de bun. Disperat deoarece firma la care lucram, la fel ca și în România, era la pământ, am decis în luna iulie să vin în țară să fac ceva. După 15 ani eram conștient că va trebui să o luăm de la zero. Inițial am făcut o semihidroponie supraetajată, dar nu am fost mulțumit pentru că nu știam foarte multe lucruri, toată viața am avut altă activitate“, specifică bârlădeanul.

Agricultura hidroponică pare o noutate pentru România, cu toate că multe dintre produsele din supermarket sunt obținute în acest sistem. În Statele Unite ale Americii, Japonia, Olanda, Franţa, Marea Britanie sau Israel acest tip de agricultură este aplicat pe scară largă deja, fiind noul val în industrie. În întreaga lume există deja milioane de hectare de culturi hidroponice.

Culturile hidroponice folosesc doar 10% din cantitatea de apă necesară culturilor tradiţionale

Culturile hidroponice presupun creşterea plantelor în soluţii nutritive, nu pe sol, cu ajutorul unei aparaturi complexe care distribuie automat nutrienţi lichizi, cu o concentraţie predeterminată în funcţie de specificul fiecărei culturi. Astfel se pot cultiva fructe și legume, ne spune vasluianul. „Munca pământului este foarte grea, mi-am demonstrat-o mie însumi. Într-adevăr, m-a costat mult să fac acele mese imense pe care să le umplu cu apă, dar în ceea ce privește munca fizică e incomparabil de ușor. Practic, atunci când ai terminat ciclul de producție dai drumul la robinet și s-a golit masa. Într-un sfert de oră ai golit apa, speli masa, o sterilizezi, o dezinfectezi și apoi pui altă apă. În 12 ore poți să faci treaba aceasta fără multă muncă, ai deschis robinetul și după aceea apeși pe un buton și s-a umplut masa cu apă.“ Unul dintre marile avantaje ale agriculturii hidroponice este faptul că se fac economii uriaşe la consumul apei prin faptul că se utilizează cu 90% mai puţin decât la culturile tradiţionale. Pe lângă acest avantaj, fermierul bârlădean mai specifică și alte aspecte foarte importante ale acestei tehnologii.

„Am fost uimit de calitatea plantelor. În primul rând este o cultură 99% bio, sănătoasă, iar cu cât plantele sunt mai mici cu atât sunt mai sănătoase. De aceea nici nu pot să concurez cu piața Bârladului, pentru că, deși cultura de pământ are un alt aspect, este mai verde, mai mare, nu are același gust. Cu cât o lași mai mult în pământ, cu atât este mai amară.“

Se pot produce între 8 și 12 culturi pe an

Altă diferență este că ciclurile sunt foarte scurte, sistemul este făcut în așa fel încât fermierul să poată produce între 8 și 12 culturi pe an, într-un spațiu de aproape 200 mp. O cantitate imensă de plante.

„Dacă vorbim de salată, pot să produc cca 600 de salate/săptămână. Este o afacere foarte profitabilă, dar este încă o necunoscută pentru România pentru că nu ne-am dezvoltat din punctul acesta de vedere. Am vândut câteva salate, și acelea printre cunoscuți, am reușit să îi conving că sunt sănătoase, nu au chimicale; la ora actuală eu am stropit preventiv cu lapte, apă oxigenată, care în lume este considerată un produs bio. 90% dintre mese sunt cultivate cu salată. Ca să pot cultiva în fiecare săptămână, eu am însămânțat 700 de salate. Am cinci mese, și fiecare masă este în diferite stadii de creștere, pot să aduc salata în 10 săptămâni la maturitate, iar în maximum 6 săptămâni ar trebui să ajungă salata la greutatea de 250 grame, toate având aceeași mărime. Pe lângă aceste trei tipuri de salată am avut busuioc alb, busuioc roșu, toate au fost de probă, dar și ridiche, arpagic; aș vrea să pun și spanac. Aproape toate plantele se pot crește hidroponic, inclusiv roșiile, castraveții, ardeii, căpșunele, dar sunt diferite stadii de dezvoltare.

Sămânța o achiziționez, ca toată lumea, de la magazinele de specialitate. Toți însămânțează în alveole cu pământ, în alveole cu turbă, dar eu însămânțez pe burete“, mai adaugă Fănică Abageru.

Cei mai importanți parametric în sistemul hidroponic sunt pH-ul și EC-ul

În cultura hidroponică diluțiile se realizează cu foarte mare precizie. Dacă apar greșeli la realizarea diluției, se poate compromite întreaga cultură. Cei mai importanți parametri care ne arată că soluția este utilizabilă sunt pH-ul și EC-ul. După cum multă lume știe, pH-ul ne indică cât de acidă sau alcalină este soluția folosită în cultura hidroponică. EC-ul reprezintă electroconductivitatea și se referă la capacitatea soluției de a conduce curentul electric.

Cu cât soluția este mai concentrată în nutrienți, cu atât EC-ul este mai mare. În concluzie, un EC prea ridicat ne poate afecta cultura, prin inversarea gradientului osmotic de la nivelul rădăcinilor. „Pe fiecare masă, de 25 mp, îmi intră calculat undeva 1.700 litri de apă, folosind apă de robinet. Timp de 48 de ore trebuie să scot clorul din apă, apoi lucrez cu niște acizi deoarece apa din rețea are un pH de 8. Astfel  îl cobor undeva la 6,5-6,3, de aceea trebuie să fac o dezinfecție a apei. După ce am ajuns în acest stadiu trebuie să intervin cu vitaminele și nutrienții în apă. Aacest proces este lung deoarece trebuie să se omogenizeze. După se trece la procesul de însămânțare, pe acel polistiren de 1 m x 50 cm“. Majoritatea plantelor au mari dificultăţi cu lipsa oxigenului de la nivelul rădăcinilor. Dacă oxigenul lipseşte la acest nivel, planta se asfixiază, chiar dacă este udată corespunzător. Aşadar, plantele pot creşte în apă, dar nu în orice condiţii. Apa trebuie să fie „vie“. Această funcţie este realizată de hidroponie – o metodă de cultivare care stimulează creşterea plantei prin controlul cantităţii de apă, săruri minerale şi – cel mai important – al cantităţii de oxigen dizolvat în apă, specifică bârlădeanul. „Pompele de apă funcționează pentru că ai nevoie de o reciclare a apei, este nevoie să fie oxigenată în permanență. Este același principiu ca la un acvariu. Am un bazin în josul mesei și aceeași apă este barbotată în permanență, fiecare masă cu pompa ei. Am terminat ciclul de producție, am golit masa, am spălat polistirenul, l-am dezinfectat cu hipoclorit.“

Terre Mauve – Parfum de Rai este o afacere mică, de familie, cu produse făcute manual și de serie. Povestea Dianei Markovic, din comuna Pogonești, județul Vaslui, a început în anul 2015, când, la dorința tatălui, a plantat 1 ha de lavandă.

20.000 de butași din soiul Sevtopolis

„El de mult visa la o plantație de lavandă, dar niciodată nu găsea timp să o înființeze. Astfel că, după ce s-a pensionat, a început să-și dezvolte visul. Am căutat o pepinieră de lavandă, de unde am cumpărat 20.000 de butași (soiul Sevtopolis/ numit și Sevastopolis). Toate fondurile le-am investit în achiziționarea de butași, așa că nu am mai putut investi în utilaje agricole. Plantarea și recoltarea le facem manual. Lavanda a crescut atât de mult încât, dacă am băga utilaje pentru recoltare, am distruge o bună parte din ea. Printre secretele cultivării lavandei aș specifica multă perseverență și dragoste. În primul an de la plantare am pierdut aproape jumătate din recoltă (ori eroare umană la plantat, ori natura nu a fost de partea noastră), dar asta nu ne-a împiedicat să mergem mai departe. Am plantat și restul de butași ca să umplem golurile… și de acolo am pornit la drum cu adevărat. La început a fost foarte greu pentru că nu știam de unde să începem, dar prin multă muncă și mult citit am ajuns unde suntem acum“, specifică cultivatoarea vasluiancă.

Produse unicate de lavandă, făcute manual

O plantație de 1 ha se ridică la 15.000 de lei doar plantele, la care se adaugă transportul și mâna de lucru, iar ulterior recoltatul și distilatul, mai spune Diana. „Dacă ar fi să estimăm, cred că am ajunge undeva la 35-40.000 de lei. Distribuția o facem personal. Avem următoarele produse: ulei esențial pur de lavandă, odorizante de mașină cu ulei de lavandă și miere de lavandă, apă de lavandă, săpun hidratant cu apă și ulei de lavandă, lumânări din ceară vegetală cu ulei de lavandă (pentru Aromaterapie), săculeți cu flori de lavandă, buchete ornamentale de lavandă (proaspete și uscate), butași și plante adulte de lavandă pentru grădină și ghiveci. De cele mai multe ori comercializăm în diferite orașe la evenimente (festivaluri, sărbători, expoziții) organizate de primării și de alți organizatori. Momentan avem produsele plasate și într-un Plafar din Vaslui.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Povestea culturii de lavandă în sistem ecologic a lui Radu Bîlbîe din comuna Epureni, județul Vaslui, care se întinde în acest moment pe suprafață de 10 ha, a început în anul 2014. Încă de la bun început a optat pentru producerea prețiosului ulei esențial de lavandă. Ca noutate, începând de anul trecut tehnologia de extragere pe care o folosește familia Bîlbîe este cu totul diferită față de alte tehnologii clasice deoarece uleiul de lavandă se obține prin presiune de aburi.

Soiul este unul bulgăresc, Sevtopolis

„Pe acest teren ar fi trebuit să fie înființată o cultură de nuci, dar din cauza pH-ului solului am renunțat și m-am reorientat către o plantă care nu mai era la acea vreme în județul Vaslui, respectiv lavanda. În prezent, suprafața cultivată este de 10 hectare, dar nu a fost înființată toată odată din cauze obiective, în special din lipsa terenului și a banilor. Soiul este unul bulgăresc, se cheamă Sevtopolis și s-a aclimatizat extraordinar de bine la noi în țară, fiind comercializat de mai multe firme în România. Noi nu am optat de la început pentru o cultură ecologică pentru că nici nu știam că este posibil, ca să fiu foarte cinstit. Combaterea buruienilor am văzut că nu se poate face decât în două moduri: mecanizat, lucru pe care nu mi-l permiteam la acel moment când am înființat cultura, și cu sapa, efectiv. După doi ani ne-am dat seama că este mai bine să cultivăm ecologic, cu toate că este greu din cauza costurilor care sunt extrem de mari: se face cu forță manuală, iar muncitorii sunt greu de găsit în ziua de astăzi“, ne spune cultivatorul vasluian.

Distilerie după o tehnologie italiană, prin presiune cu aburi

Producătorul vasluian a optat de la început pentru producerea prețiosului ulei esențial de lavandă care este pe locul doi, după uleiul de trandafiri în ceea ce privește producția mondială, adaugă Radu Bîlbîe. „Acesta este scump pentru că se produce puțin, cu atât mai mult cel bio. Procesul tehnologic este unul complicat, practic din momentul recoltării până când plantele trebuie puse în distilator trebuie să treacă cât mai puțin timp pentru a nu se evapora uleiul esențial. Povestea distileriei noastre are un specific aparte; am luat legătura pe Internet cu un producător italian, am mers în Italia, am bătut palma, am făcut un contract. Tehnologia pe care o folosim noi este cu totul diferită față de alte tehnologii clasice, uleiul de lavandă fiind obținut prin presiune cu aburi. Se diferențiază de metodele clasice prin faptul că această tehnologie a distileriei noastre nu folosește presiune, ci un abur ușor, practic este ca un capac pe o oală la fiert în care se folosește tehnologia de 6 bari la abur. Am negociat cu producătorul italian, am luat două distilerii și am obținut un preț de 23.000 euro/ bucată, fiind de dimensiune medie, 1.500 litri/ cazan.“

Piața de desfacere este o junglă

În ultimii doi ani, uleiul de lavandă, din păcate, a avut un preț descendent, precizează producătorul. „În anul 2018 a avut un preț mulțumitor, a pornit de la 80 euro/kg și s-a ajuns și la 110 euro/kg. În comparație cu anul 2018, când prețul a fost de 85 euro/kg, anul trecut a fost 25-30 euro/kg. 2020 a fost un an groaznic din punctul de vedere al pandemiei, a fost și secetă, producția de ulei a fost mai mică, nu ne-am plâns pentru că este pasiune și nu am să renunț la această cultură, chiar am de gând să ne mărim suprafețele. În legătură cu piața de desfacere, aici este destul de complicat deoarece realmente este o junglă, fiecare își comercializează producția, produsul final, cum poate și unde poate, nu există o asociație, chiar dacă au fost încercări timide de a ne cunoaște între noi. În realitate este foarte greu să îi aduni pe toți la masă, să faci o asociație așa cum este în celelalte țări, să punem toți produsele, să le vindem cu același brand, este aproape imposibil. Cine spune că se poate îmbogăți din această cultură să ne dea și nouă formula. Pot spune că, în cazul meu, nu neapărat a fost o ambiție personală, dar am fost fascinat când plecam în concedii de câmpurile de zeci de hectare din Bulgaria și m-am întrebat de ce noi nu putem face la fel. Răspunsul este... pentru că nu avem o tradiție în cultivarea acestei plante și din cauza costurilor; este foarte important să ne calculăm foarte bine pașii.“

În primii 5 ani nu există venituri

Pentru că tot mai mulți tineri se îndreaptă spre „aurul mov“; cum mai este cunoscută lavanda, cultivatorul vasluian ne-a făcut și un calcul al costurilor legate de tehnologia pe care acesta o folosește. „De exemplu, noi folosim o tehnologie de 1,40 m între rânduri și 25-30 cm între plante/rând, la plantare mă refer. Asta înseamnă că pe o suprafață de 1 ha avem aproximativ 20.000 de plante. Rata de prindere în sezonul de toamnă este undeva la 90-95%. Am avut și eșecuri, greșeli pe care le-am învățat din mers; de exemplu, am plantat primăvara, dar a fost o primăvară secetoasă și am avut pierderi de aproximativ 90%. Dar să presupunem că avem terenul nostru că altfel nu putem să ne apucăm de acest business deoarece este o plantă care poate fi cultivată pentru 13-15 ani, ea trebuie reînnoită după un timp.

Materialul săditor certificat pe care îl folosim noi îl aducem din Bulgaria, de la un producător cu care colaborăm de 7 ani și care ni-l vinde cu 0,15-0,18 eurocenți/bucată. Așadar ca să aflăm cât ne costă doar materialul săditor certificat, spre exemplu 20.000 de plante/ha, trebuie să facem acest calcul: 0,15-0,18 x 20.000 plante. Celor care cred că fac ușor bani cu această cultură le spun doar atât: timp de 5 ani să își ia gândul de la partea de venituri pentru că este destul de complicat. Trebuie pasiune, timp, răbdare și suport financiar“, a încheiat Radu Bîlbîe.

Beatrice Alexandra MODIGA

O afacere făcută cu pasiune, care promovează și alimentația sănătoasă, începe să dea roade. Valentina Velicu (21 de ani) este printre primii tineri ambițioși care au primit sprijin pentru deschiderea unei afaceri în cadrul proiectului NEETs în antreprenoriat, în anul 2020, respectiv înființarea unei plantații de căpșuni în satul Brădești, comuna Vinderei, județul Vaslui, pe o suprafață de 15 ari, cu o producție de 3 tone.

6.500 euro – fonduri nerambursabile, prin programul Junior Achievement

„Povestea a început în anul 2019. Eram plecată în Anglia la muncă, nu mă puteam adapta acolo oricât de mulți bani obțineam, dorul de casă și de locul natal mă chema tot mai mult. Așa că împreună cu prietenul meu am decis să investim în ceva banii pe care i-am strâns și ne-am gândit la cultura de căpșuni! De ce? Pentru că sunt fructe căutate de multă lume, pe care oricine își permite să le cumpere. Am început cu 3.000 de plante pe care le-am achiziționat din bani proprii, până în anul 2020, când am optat pentru fonduri nerambursabile, prin programul Junior Achievement. Am obținut astfel 6.500 euro pentru a ne extinde și pentru a achiziționa o serie de echipamente. Așa am ajuns în momentul de față să avem 9.000 de plante. Și cu siguranță nu ne vom opri aici, avem un orizont destul de larg și ne dorim să fim cât mai cunoscuți“, povestește cultivatoarea Valentina.

Soiuri certificate de la pepiniere din țară

Pentru alegerea terenului tânăra ne mărturisește că a avut nevoie de o analiză a solului, după care a putut pregăti biloanele pentru plantare, dar și de mai multe soiuri pentru o producție scontată. „În momentul de faţă, noi nu avem o mașinărie specială de realizat biloane, dar folosim motocultorul achiziționat prin intermediul proiectului și, bineînțeles, apelăm la zilieri. Biloanele, ca să fie mai pe înțelesul tuturor, ajută la înrădăcinarea plantei, ferește fructul de pete, ține umiditate în sol, plus multe alte beneficii. Avem biloane atât în aer liber, cât și în sere. Noi avem cultivate patru soiuri diferite: Honeoye, Elsanta, Amandine și Albion. Am ales aceste soiuri deoarece sunt aromate, productive, sunt soiuri timpurii și cu condiții pedoclimatice foarte bune. Sunt achiziționate de la cele mai mari pepiniere din România care oferă certificat în baza căruia știm că planta nu are nicio boală sau bacterie. Noi deținem în momentul de față o suprafață de 15 ari și producem undeva la 3 tone de căpșuni. Pentru a feri plantele de anumiți dăunători și pentru a nu se usca folosim Nutricomplex, după care soarele și apa ne sunt prieteni. Cea mai mare problemă pe care o evităm pe cât posibil apare în timpul verii, când planta are mari șanse să intre în colaps din cauza temperaturilor ridicate. De aceea, anul acesta vom face un sistem de umbrire pentru a evita aceste neplăceri“, mărturisește vasluianca.

Distribuție „door-to-door“ în Vaslui și Iași

Distribuția căpșunilor pentru Valentina are un rol foarte important, adaugă aceasta. „Fructele sunt culese și livrate în aceeași zi, sunt puse în caserole din plastic, transparente, care dispun de orificii pentru aerisire la bază și pe capac; oferă posibilitatea fructelor să respire. Capacitatea caserolei este de 500 g, iar prețul diferă, nu este unul fix. Se începe de la 30 de lei/kg și descrește până la terminarea sezonului. Distribuția se face „door-to-door“, din ușă-n ușă, datorită faptului că ne gândim și la mămici cu prichindei care nu pot pleca oricând de acasă sau la bătrânii care nu se pot deplasa etc. Pe timpul pandemiei am fost uimiți să vedem că avem atâtea solicitări; pentru cei care au lucrat de acasă era un moment destul de bun pentru a savura căpșuni proaspete și răcoritoare. Livrăm atât în zona Vasluiului, cât și în Iași. Ne dorim să ne extindem, să avem șansa de a intra pe un lanț de supermarket-uri, de a oferi locuri de muncă, să putem sprijini în continuare produsele bio, să înființăm și alte afaceri legate de produsele bio. Nu ne mai dorim să plecăm din țară deoarece putem face multe lucruri aici, în România noastră frumoasă, doar că avem nevoie de mult mai mult sprijin“, încheie Valentina Velicu.

Caracteristicile soiurilor

• Albionul este un soi care formează tufe de o vigoare medie și cu o productivitate ridicată. Este răspândit și extrem de apreciat în SUA, fiind cultivat prima dată la University of California. Căpșunele din acest soi sunt de dimensiuni mari, aromatice și cu o productivitate pe tot parcursul anului.
• Honeoye este un soi timpuriu cu o productivitate remarcabilă, răspândit și recunoscut pe plan mondial datorită calităților sale deosebite. Fructul este de dimensiuni medii-mari (25-30 g), de formă conică, iar culoarea este de roșu închis. Este apreciat de consumatori datorită gustului deosebit.
• Elsanta este un soi de căpșun olandez foarte cultivat în Europa datorită productivității ridicate și rezistenței la boli. Calitatea fructelor: mari (20-25 g), uniforme, conic rotunjite, culoare roșu strălucitor.
• Amandine este un soi cu o creștere erectă cu un foliaj nu foarte bogat, fructul este frumos în formă de inimă și lucios, pulpa este roșie, gustoasă și fermă, de mărime medie spre mare, se păstrează foarte bine și nu își pierde calitățile nici în perioadele calde.

Beatrice Alexandra MODIGA

Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști (SCDP) Vaslui a organizat online cea de-a doua ediție a Zilei Porților Deschise, la finele lunii mai. În cadrul evenimentului, specialiști din toată țara au răspuns invitației pentru un dialog cu privire la importanța pajiștilor permanente, care sunt direct legate de viața socio-economică și conservarea mediului în care trăim.

Pajiştile – o resursă naturală colosală

În cadrul evenimentului Valeriu Tabără, fost ministru al Agriculturii și actualul președinte al Academiei de Științe Agricole și Silvice (ASAS) „Gheorghe Ionescu-Șișești“ București, a apreciat eforturile specialiștilor de la SCDP Vaslui. „Soluțiile de salvare a pajiștilor nu vin din politică sau alte decizii administrative. Ele trebuie să fie susținute de decizii verificate în sistemele de cercetare. Nu putem avea performanță și eficiență în agricultura României cu produse de import de cercetare“, a specificat Valeriu Tabără.

Zona de silvostepă a Moldovei este una aparte, cu un climat special, arid, în care verile sunt foarte călduroase, precipitațiile sunt foarte puține și foarte prost distribuite, a menționat Costel Samuil, secretar științific al SCDP Vaslui. „Ca atare, găsirea unor soluții concrete, obținerea unor soiuri de la specii adaptate acestei zone nu erau doar importante, ci obligatorii. Iar acest lucru se face de către SCDP Vaslui de la bun început, încă de la crearea ei. Are în portofoliu crearea a trei specii importante, poate cele mai bune specii care sunt acum adaptabile acestei zone, care reușesc să rezolve o parte din problema acestor pajiști“, a adăugat Costel Samuil.

Soiuri noi brevetate

SCDP Vaslui se mândrește cu o serie soiuri de graminee și leguminoase perene dezvoltate aici, fiind create și omologate 8 noi soiuri de plante destinate refacerii pajiștilor, 5 dintre ele deja brevetate. Pentru ultimul dintre acestea, sparceta Sersil, Doina Silistru (ing. cercetător principal gradul I) a primit brevetul de invenție. „Am pus suflet pentru a păstra această stațiune, din cele patru câte existau la nivel național. Stațiunea de la Vaslui este singura care a mai rămas în activitate (…). Trebuie să evidențiem rolul important al pajiștilor, mai ales socio-economic și din punct de vedere protector. Atât timp cât am fost om politic am militat pentru susținerea cercetării științifice în general, dar mai ales din agricultură. Cei care fac politicile agricole și cei care lucrează pământul trebuie să-și dea mâna pentru binele tuturor. Practic, pajiștea reprezintă viața“, a adăugat Doina Silistru.

SCDP Vaslui are nevoie în continuare de susținere financiară

Simona Dumitriu, directorul SCDP Vaslui, a precizat: „Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Vaslui are nevoie în continuare de susținerea financiară de la bugetul de stat, de achiziția de noi utilaje moderne, care să asigure transferul rezultatelor cercetării științifice în practică.“

Simona Dumitriu a mai evidențiat și munca cercetătorilor de la stațiune în această perioadă și eforturile pe care le fac pentru a oferi fermierilor, crescătorilor de animale din această zonă un material genetic de calitate, punctând deschiderea pe care o are SCDP Vaslui în implementarea unor parteneriate cu alte institute și cu Universitatea de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași.

Scurt istoric

Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști (SCDP) Vaslui este singura unitate din ţară care studiază şi creează soiuri noi la speciile Bromus inermis (obsigă nearistată), Agropyron pectiniforme (pir crestat), Onobrychis viciifolia (sparcetă), specii adaptate condiţiilor de stepă şi silvostepă. Staţiunea elaborează tehnologii de multiplicare a seminţelor de obsigă nearistată şi de sparcetă din categorii biologice superioare, precum şi tehnologii moderne de cultură a pajiştilor. Elaborează tehnologii de îmbunătăţire a pajiştilor permanente, a celor afectate de eroziune şi de alunecări de suprafaţă. Cum din cele aproximativ cinci milioane de hectare de pajişti, 67,5% sunt situate pe versanţi, iar pe 63% din suprafaţa acestora se manifestă fenomenul de eroziune, se impun continuarea şi intensificarea activităţii de creare de noi soiuri la speciile de graminee şi de leguminoase perene de pajişti, care rezistă pe aceste terenuri. Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajişti Vaslui a fost înfiinţată în 1981, având atunci 1.030 hectare. Începând cu 1990, SCDP Vaslui şi-a diminuat suprafeţele ca urmare a ocupării abuzive şi a retrocedării terenurilor, ajungând în prezent la 253,54 ha.

Beatrice Alexandra MODIGA

Oieritul reprezintă pentru mulţi crescători o moştenire de familie, transmisă din generaţie în generaţie. Pe lângă o serie de investiţii şi efort, fără dragoste de animale nu poţi reuşi în acest domeniu, o spune unul dintre crescătorii cu o veche tradiţie în oierit din comuna Todireşti, satul Plopoasa, județul Vaslui.

Cea mai populară rasă din satele româneşti este Ţurcana, supranumită și „Regina Munților“. Aceasta este o rasă stabilă, rezistentă, deloc pretențioasă, ce oferă producții mixte de lapte, carne și lână, motiv pentru care și crescătorul vasluian a rămas la această rasă de oi.

Mic copil cu trei cârlani

Unul dintre crescătorii cu o veche tradiţie în oierit din județul Vaslui este Ioan Manolache, în vârstă de 66 de ani din comuna Todireşti, satul Plopoasa. Stâna sa a prins viaţă în anul 1975, cu câteva oi de Karakul, dar în timp turma a ajuns să aibă un efectiv de 700 de capete. La un moment dat ferma nu mai mergea pe un făgaş normal şi în cele din urmă a renunţat la această rasă, orientându-se spre Ţurcană. „Este o moștenire de sânge, dar în momentul de față nu aș îndruma pe nimeni spre oierit. De când mă știu m-am ocupat cu oieritul, așa s-au ocupat și părinții noștri, și din șapte frați care am fost, numai doi am moștenit ciobănia. Primele oi le-am avut prin anii ‘70, eram copil atunci, am început cu trei cârlani, apoi în toamna acelui an am mai cumpărat 20 de oi Karakul. Prin anul 1975 aveam 150 de oi și mi-am dat seama că nu mai mergea Karakulul, erau niște oi cam gingașe, și astfel ne-am orientat spre Țurcană în anul 2003, când am luat 200 de capete de la Oradea și apoi le-am înmulțit. Aici noi suntem în familie, cu băiatul și fratele Costică“, ne povestește crescătorul vasluian.

Mieii de la Plopoasa ajung la export în țările arabe

Anul acesta prețul pentru un kilogram de carne de miel de Paște a fost 15 lei, în viu, în zona Vasluiului, dar majoritatea mieilor ajung la export, către țările arabe, ne mărturisește acesta. „Anul acesta avem în jur de 800 de miei, iar prețul mielului față de anul trecut pare mai bunișor. Dar știi sigur când ai încărcat mielul la mașină, iar aici ca să tai mielul să-l vinzi la piață nu ai cui. În anii din urmă, înaintea Paștelui, veneau câte 200 de comenzi, acum vin unul sau doi oameni, nu-ți convine să tai 15-20 de miei. Mieii o să-i dăm la export, la arabi, că altcineva nu cumpără. La ora actuală costă 15 lei/kg în viu, dar nu se știe mai târziu, ținem să îi facem peste 30 de kilograme. Fătările au început pe 10 februarie și s-au terminat la sfârșitul lunii aprilie. 2020 a fost un an rău, nu a fost mâncare pentru animale, au intrat oile slabe pe iarnă, iar la montă au fost cam slăbuțe. Noi facem telemea și brânză frământată și apoi le vindem toamna deoarece atunci au un alt preț față de lunile mai și iunie. Acum, dacă nu prea mai lucrează nimeni, cui să-i vând brânza la Negrești la piață?“

„După noi... dispare ciobănia!“

„La momentul de faţă nu aş sfătui pe nimeni să investească în oierit, mai spune Ioan Manolache. Piaţa de desfacere nu o facem noi, fac bişniţarii, noi muncim şi alţii câştigă. Înainte, pe timpul lui Ceaușescu, cheltuiam câte 200-300 lei/oaie, cum erau banii atunci și câștigam până în 5.000 de lei. Acum, când faci socoteală la sfârșit de an, cheltuielile depășesc veniturile, dar ne-am obișnuit, ciobănia este în sânge. Nu știu cum m-aș vedea fără oi, mi-ar fi foarte greu pentru că îmi sunt dragi. Astăzi nu vezi niciun tânăr să aibă oi, numai noi, bătrânii rămași... După noi dispare ciobănia...“

Baciul Ioan ne spune că teren arabil nu are, dar acest lucru nu este o problemă pentru el. „Avem ceva pășune, iar în mare parte cereale și nutreț cumpărăm. La noi în zonă este concesiune, iar restul pajiștilor aparține unei asociații care le administrează, le dă cu îngrășăminte, le curăță și au făcut garduri electrice. Ne-a mai ajutat un pic subvenția, 80 lei/oaie, dar nu se știe de anul acesta ce se va întâmpla“, încheie Ioan Manolache, crescător de ovine din județul Vaslui.

Beatrice Alexandra MODIGA

Cam nimic nu se leagă în județul Vaslui. În Strategia de dezvoltare integrată 2021-2027 autoritățile vorbesc despre un „cerc vicios“, punând slaba dezvoltare pe seama resurselor naturale modeste, dar și a altor factori precum alți poli de creștere din regiune care iau spuma investițiilor și migrația, generată și ea de economia slabă. Dar nici nu sunt idei pentru crearea infrastructurii care să atragă facilități economice etc. Pe de altă parte, discutând despre proiecte, marea majoritate se bazează pe programele guvernamentale și mai puțin pe fondurile europene, deci avem un soi de comoditate administrativă. Vasluiul are cel mai mic PIB/cap de locuitor din România, este pe primul loc în țară la gospodării neconectate la energia electrică, deține recordul la abandonul școlar etc. Municipiul Bârlad joacă rol de motor economic, și nu capitala județului, Vaslui. Una peste alta, se creează senzația unei fundături. Dar lucrurile nu sunt tocmai fataliste, iar acest lucru îl demonstrează comuna Pădureni, așezare care a devenit etalon rural regional. Doar că primăria a accesat 8 milioane euro fonduri europene, fix ceea ce nu prea fac alții...

Documentele strategice ale județului încep cu o constatare: „Punctul vamal Albița-Leușeni reprezintă cea mai importantă cale de acces rutier de pe frontiera estică între Uniunea Europeană/România cu Republica Moldova și fostul spațiu sovietic, cu o tranzitare anuală de peste 3 milioane de cetățeni și circa 900.000 vehicule. Impactul economic al poziției transfrontaliere rămâne limitat, schimburile comerciale între UE și  Moldova limitându-se la exporturi de 1,7 md. dolari și importuri de 2,6 md. dolari în primele 11 luni din 2019 (sursă: Biroul de Statistică R. Moldova).“ Cum ar veni, autoritățile județene s-ar fi așteptat ca simpla prezență a rutei internaționale pe teritoriul său să aducă de la sine dezvoltarea. Dar... ghinion! Ne lămuresc tot administratorii județului: „Vaslui se află la intersecția ariei de polarizare a unor orașe de talie mai mare, precum Iași, Galați și Bacău, cu care se află într-o competiție inegală (din perspectiva oportunităților de ocupare, studii, consum cultural, servicii medicale etc.) pentru atragerea și menținerea forței de muncă (...) Județul este situat la periferia de est a Uniunii Europene, așadar la distanță mare față de nucleul economic al spațiului comunitar (Germania, Austria, Belgia, Olanda, Franța etc.), stârnind mai puțin interes al investitorilor străini în comparație cu județele de la granița de vest a României (de exemplu Timiș, Cluj, Arad, Bihor etc.).“ Cu alte cuvinte, din start județul are un diagnostic oarecum agonizant, este bătut de soartă, cum ar veni.

„Cercul vicios“ al subdezvoltării

Principala resursă naturală a județului Vaslui este reprezentată de cele aproximativ 400.000 ha de teren agricol, care-l plasează pe locul 1 la nivelul regiunii Nord-Est. Dintre acestea, aproximativ 292.000 ha sunt teren arabil (locul 2 în regiune, după Botoșani), iar cultura viței-de-vie în centrele Huși, Averești, Vutcani, Murgeni, Bohotin, Vaslui și Bozieni poziționează județul pe locul secund regional, după Iași. Pe urmă, zona dispune de pășuni (90.000 ha – locul II la nivel regional, după Suceava), ceea ce ar ajuta în zootehnie, de 100 de lacuri, majoritatea iazuri piscicole, și de 80.000 ha de păduri (de peste 5 ori mai puțin ca în Suceava și de 3 ori mai puțin decât în Bacău și Neamț). În afară de nisip și argile, solul nu dispune de alte resurse, iar despre turism nici nu poate fi vorba. Deci zona este chiar văduvită sub acest aspect. Autoritățile fac următoarea remarcă:

• economia județului depinde foarte puternic de sectorul public (administrație publică, educație, sănătate, asistență socială), care generează un sfert din valoarea adăugată brută, cu 5 puncte procentuale mai mult decât media regională și cu 10 peste cea națională;
• deși este perceput ca un județ agricol, agricultura generează doar puțin peste 10% din valoarea adăugată, mai puțin decât tranzacțiile imobiliare (vânzări terenuri, case), comerțul, serviciile de cazare, alimentație publică și industria prelucrătoare;
• activitățile economice sunt strâns legate de puterea de cumpărare a locuitorilor;
• sectoarele economice care se bazează pe forță de muncă înalt calificată, precum serviciile IT&C sau industriile creative, au o pondere extrem de redusă în economie, pe fondul migrației talentelor către centrele universitare și către alte țări, ceea ce antrenează, cităm din strategie, „un cerc vicios al subdezvoltării“.

Cel mai mic PIB/cap de locuitor din țară

În anul 2019, PIB-ul general al județului a fost de 9,796 miliarde de lei, cel mai mic din regiune, și pe poziția a 36-a, la nivel național, iar PIB/cap locuitor s-a situat la 5.554 euro, cel mai mic din regiune și cel mai mic din țară (sursă: Comisia Națională de Strategie și Prognoză). Conform INS, la 31 decembrie 2018, în județ existau 5.722 de firme active ( 8,9% din totalul regional, locul 5 din 6 județe, și sub 1% din totalul național, locul 33 din 41 de județe + Capitala). Densitatea întreprinderilor active la 1.000 de locuitori rezidenți era de 15, în comparație cu media regională, de 20, și cea națională, de 30. Cu alte cuvinte, spiritul antreprenorial este destul de slab dezvoltat. La acest capitol se dă vina pe gradul mare de ruralizare și migrația forței de muncă. Cei mai puternici agenți economici s-au concentrat în Bârlad și mai puțin în Vaslui și doar câțiva au ajuns în mediul rural. Cele mai multe întreprinderi activau în domeniul comerțului (39% din total), urmate de industria prelucrătoare (10%), construcții (9%), transporturi (9%) și activități tehnico-profesionale (7%).

Utilități publice și infrastructură rutieră sub media națională

Pe acest fond al numărului mic ce sectoare generatoare de bani, evident că bugetul din 2019 (primării și Consiliul Județean) a fost unul dintre cele mai scăzute din țară, de 1,327 miliarde lei (sursă: MLPDA). Câteva caracteristici: orașul Bârlad are venituri mai mari decât Vaslui; 19 comune au avut un buget total mai mare de 10 milioane de lei; la venituri proprii, cele care vorbesc real despre puterea economică a unei zone, 12 comune au avut bugete ce depășesc 2 mil. lei: Zorleni (4,3 mil. lei), Fălciu (3,87), Banca (3,02), Dragomirești (3,67), Muntenii de Jos (2,98), Drânceni (2,56), Tutova (2,43), Pădureni (2,42), Brezeni (2,20), Văleni (2,11), Hoceni (2,15), Găgești (2,05). De nivelul veniturilor realizate sau atrase depinde și gradul de dezvoltare.

Transport: din 2.199 km de drumuri, 1.197 km sunt modernizate (54,43%), 248 km aveau îmbrăcăminți ușoare rutiere (11,28%), 535 km înseamnă drumuri pietruite (24,33 %) și 219 km de căi rutiere sunt din pământ (9,96%). Cele mai multe drumuri pietruite și din pământ se regăsesc în comune, dar și pe căile gestionate de Consiliul Județean Vaslui. Aici ar fi de făcut o remarcă pentru spațiul rural: în ultimii ani, 6 comune au accesat fonduri europene pentru drumuri (PNDR), iar 69 au derulat proiecte finanțate din fonduri naționale (PNDL). Cunoscătorii știu de ce am venit cu aceste precizări. Dar nici la nivel de orașe lucrurile nu stau mai bine. Procentul de modernizare a arterelor de circulație variază între 41,66% (Murgeni) și 69,37% (Vaslui).

Sistem de alimentare cu apă: 5 orașe din 5 au apă și 63 de comune dispun de rețea, din 81 total (77,77%), cifre care plasează județul pe locul II la nivel regional, după Bacău, poziție care reprezintă, cel puțin statistic, o performanță. Numai că populația deservită de rețea (urban + rural) este de 148.829 de persoane, adică 40% din totalul populației rezidente (372.040 de locuitori), cu mult sub media națională, de 71,02%. Asta înseamnă fie că rețeaua nu a fost extinsă în toate satele componente, fie gospodăriile nu sunt branșate la sistem nici măcar în toate orașele.

Rețea de canalizare: 5 orașe din 5 (100%) și 22 de comune, din 81 total (27,16%), dispun de canalizare, județul ocupând locul 5 din 6 județe la nivel regional. Populația cu acces la canalizare este de 122.847 de locuitori, însemnând 33,01%, față de o medie națională de 54,40%.

Alimentare cu gaz metan: 4 orașe din 5 au rețea, însemnând un procent de 80%, față de media națională de 77,18% și 9 comune din 81 au gaz, ceea ce reprezintă 11,11%, față de media națională de 24,74%.

Energie electrică: la recensământul din 2011 județul Vaslui ocupa locul 1 la nivel național în ceea ce privește ponderea locuințelor neconectate la rețeaua de distribuție a energiei electrice (6,3% din total), cauza principală fiind atât lipsa infrastructurii, cât problemele materiale ale locuitorilor.

Date statistice

• Suprafață: 5.318 kmp (14,4% din suprafața regiunii – locul 5 din 6 județe și 2,2% din suprafața României – locul 27 din 41 de județe;
• Populația rezidentă: 372.040 de locuitori (minim istoric al ultimilor peste 50 de ani);
• Populația după domiciliu: 505.993 de locuitori (cifra este explicată prin migrație și prin fenomenul de stabilire a domiciliului în județ a unor persoane din Republica Moldova, care au obținut și cetățenia română, dar care nu locuiesc efectiv în județ;
• Organizare administrativ-teritorială: 3 municipii – Vaslui, Bârlad, Huși, inclusiv 5 localități componente ale municipiului Vaslui; 2 orașe – Negrești și Murgeni, inclusiv 6 sate aparținătoare orașului Murgeni și 6 localități componente ale orașului Negrești; 81 de comune, cu 443 de sate;
• Media de locuitori pe comună/sat: 2.994 de locuitori, respectiv 547 (sub media națională de 3.449 de locuitori/comună și 697 de locuitori/sat);
• Grad de urbanizare: 40%, față de o medie națională de 55%.

Rată uriașă de abandon școlar

Județul dispune de o infrastructură școlară alcătuită din 651 de unități de învățământ, dintre care 141 cu personalitate juridică și 510 arondate acestora. Nu este clar câte din școli mai au toaleta în exteriorul clădirilor. În 2019 se vorbea despre 266 de clădiri fără această minimă facilitate (locul I la nivel național), dar între timp s-au făcut investiții din fonduri guvernamentale la 137 de unități. Asta înseamnă că problema nu a fost rezolvată în totalitate. De asemenea, doar școlile din 10 comune au săli de sport, iar în 70 de localități educația fizică se face în diverse alte spații. De reținut că și aici autoritățile nu s-au zbătut să acceseze bani europeni: 176 de școli au primit fonduri guvernamentale (PNDL) și doar 19 grădinițe sunt sau vor fi reabilitate cu fonduri BEI și Guvernul României, deci nu prin efortul autorităților locale, ci grație unui program național. Dar, dincolo de infrastructura educațională, o altă statistică (sursă: Strategie de dezvoltare 2021-2027) ar cam explica în totalitate situația din Vaslui: „Numărul elevilor expuși riscului de abandon școlar este estimat la 32,2% de către Inspectoratul Școlar Județean, iar motivele țin de: 11,5% dintre elevi au înregistrat eșec școlar (note mici, corigențe, repetenție), 12,4% au rate ridicate ale absenteismului, 50,2% provin din familii cu situație economică precară, 25,5% provin din familii aflate în dificultate (dezorganizate, monoparentale, în grija altor persoane, cu cazuri de neglijență, abuz etc.), 0,3% sunt minore devenite mame. În 2019, la examenul de Evaluare Națională, 7% din numărul elevilor înscriși nu s-au prezentat, iar dintre cei prezenți, doar 65,2% au obținut note peste 5, sub media națională, de 73,2%.“

Maria Bogdan

Anca și Silviu, doi absolvenți ai Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Iași, au pus în anul 2018 bazele fermei mult dorite. Așa a luat naștere Ferma Ursu din satul Bogdănița, județul Vaslui. Silviu se ocupă de partea tehnologică, de producție, de curățarea pomilor, iar Anca se ocupă de colecționarea semințelor tradiționale și exotice. Iar pentru că luna martie este dedicată campaniei de semănat, pe cei doi tineri i-am găsit în solar cu treabă, unde ne-au și împărtășit din experiența proprie.

Grădina Copiilor din solar

„Răsadurile le producem singuri pentru că avem soiuri ce nu se găsesc pe piață. La cererea clienților, din 2019 producem și pentru vânzare. Anul acesta producem pe comandă peste 30.000 de fire de răsaduri diverse. În prima decadă a lunii am terminat de semănat tot ce era pentru solarii și după data de 10 martie ne concentram pe semănatul soiurilor specifice culturilor de câmp. În paralel semănăm aromaticele și plantele medicinale pe care le vom pune în ghivece. În fiecare weekend organizăm diferite ateliere în solar cu cei doritori, în special activități unde implicăm copiii din comunitate pentru a pune bazele Grădinii Copiilor“, ne mărturisește tânăra legumicultoare.

Hibrizi în testare

Începând cu luna decembrie, familia Ursu a centralizat stocul de semințe, urmărind diverse emisiuni, grupuri, dar și discutând cu diverși producători care vor să împărtășească din experiența lor. „După ce am strâns o listă cu ce ne dorim, căutăm și achiziționăm ce găsim. Pentru răsaduri folosim semințe achiziționate de la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău, de la Fitofarmacia Mon Ami Bârlad și de la diverși producători din țară. Avem Grădina cu Povești, unde păstrăm soiurile primite. Tot aici punem ce primim de la EcoRuralis și Banca de Resurse Vegetale «Mihai Cristea» Suceava. Folosim și hibrizi profesionali pentru a-i testa și a-i diferenția du soiurile pe care le avem. Pentru a putea face comparații trebuie să cercetăm și mai avem mulți ani de teste, de aceea cultivăm o gamă diversă de răsaduri, chiar dacă cheltuim mai mult. În acest an am cheltuit peste 3.200 lei pe semințe și 1.500 de lei pe tratamente ecologice de la Norofert, Klastrof și BioHumusol“, mai adaugă Anca.

Luna ianuarie a fost destinată pentru a realiza un anumit plan a culturilor, dar și pentru pregătirea etichetelor, iar începând cu luna februarie s-au ocupat de pregătirea răsadniței. „Anul acesta am pus folie de dublură și godinele pentru că am ales să facem încălzirea folosind sobele cu rumeguș. Campania de semănat am început-o pe 15 februarie cu tomatele de solar (Gravitet, Pekonet, Malduo, Marifet), am continuat cu ardeii Kapia (Napocca F1, Kaptur F1 și Kaprima F1, Max, Ureche elefant, Alexandru), gogoșar (Traian F1, Bihar F1, Cornel, Splendid), vinete negre (Minerva F1. Alexandra), vinete albe (Romanița, alt soi dela Vali Cucu), ardei iuți (Royal, Vladimir, Jovial, Dracula, Pintea, de Cayenne), am continuat cu tomate cherry (negre, galbene Barry’s Crazy, Galbene de Bogdănița, roșii prunișoara Caitlin, lunguiețe Flaviola și rotunde de la domnul Vali Cucu)“, menționează tânăra vasluiancă.

La obținerea răsadurilor trebuie să ținem cont de temperatură și lumină

Colecția de tomate a tinerilor din Bogdănița cuprinde peste 200 de soiuri, de la cele rotunde roșii, până în 300 grame, la colorate, lunguiețe, mari peste 500 g, tip inimă de bou și tigrate, așa că s-au înarmat cu multă răbdare pentru a pregăti răsadurile. „Despre substratul folosit pot să vă spun că am amestecat pământ de la mușuroaiele de cârtiță cu turbă și Perlit sau nisip. La alveolele de 200 am pus turbă Kekkila amestecată cu vermicompost de la Norofert. La apariția a două frunze adevărate, în caz că suferă de la frig sau din cauza altui factor de stres, aplicăm tratament cu aminoacizi. Noi folosim Trainer de la Klastrof. Supraveghem să nu fie fum, iar dacă totuși mai scapă udăm răsadul și a doua zi facem un tratament cu BioHumusol. La obținerea răsadurilor trebuie să ținem cont de temperatură și lumină. Avem o masă cu rezistențe electrice pentru a ridica temperatura la ardei până la 25 grade Celsius și la tomate menținem o temperatură de 20-22 grade Celsius. După ce răsar le mutăm pe altă masă, unde avem seara 15-17 grade. După repicare le lăsăm la 10-12 grade pentru a dezvolta rădăcina și să nu se alungească. Repicăm când au 4 frunze adevărate. Am repicat și la două, la cele cu rădăcina bine dezvoltată ce ieșeau bine din alveole. La 7 zile de la repicat aplicăm Aminofert, un biostimulator organic, iar la 14 zile folosim pachetul de la BioHumusol, după ce am mutat răsadul în camera de aclimatizare. Cu o săptămână înainte de plantat lăsăm răsadul să se călească“, declară vasluianca.

Primele răsaduri, plantate în luna aprilie

În solarul familiei Ursu, în funcție de data de semănare se calculează și perioada estimată pentru plantare. „De exemplu, tomatele, vinetele, ardeiul gras au nevoie de 55-60 de zile în condiții optime pentru a avea un răsad bun de plantat, în timp ce ardeii Kapia, gogoșari – 65 zile și până în 60 zile ardeii iuți. Noi urmărim să vedem buchetul floral, dar să nu fie deschis și răsadul să fie de 10-15 cm. Nu avem încălzire în solar, prin urmare primele rânduri de tomate le vom planta după 20 aprilie, continuând până pe 15 mai.

În câmp vom planta când în sol avem o temperatură constantă de 12 grade. Anul trecut am semănat după 20 mai până în iunie. Nu ne-am grăbit. Am plantat eșalonat, să avem producție până toamna târziu. Pământul trebuie să fie curățat de resturi vegetale, permeabil, afânat și dezinfectat. Nu suntem certificați pe bio, dar căutăm să folosim produse prietenoase cu natura. De exemplu, pentru dezinfectarea solului folosim pachetul de la Norofert ce conține Terra Clean insecte-fungicid, N-Bacter biostimulator cu conținut de bacterii fixatoare de azot, Country 600 Biostimulator ecologic pe bază de microorganisme. Am făcut cartarea solului și, având un sol alcalin, am mai pus găinaț de pasăre strâns din vară. În rest, mai punem zaț de cafea pe care îl obținem de la o cafenea din Bârlad. Fertilizarea de bază o facem cu italpolina și Orgevit, granule de îngrășământ organic. Semințele netratate înainte de semănat le ținem 2-3 ore în Cropmax, un îngrășămint natural, pentru a pleca mai rapid în germinație cu elementele nutritive necesare“, ne dă câteva indicații Anca cu privire la pregătirea răsadurilor din ferma sa.

Dacă în solar se face cultură de primăvară, Anca recomandă folia transparentă pentru a ține solul cald și vara folia neagră pentru a nu crește buruienile, pentru menținerea umidității optime și pentru a ține solul mai rece. „În solar, pe laterale și uși punem o pânză antiinsecte de la Marcoser. Un mic sfat primit de la bunicul: după ce terminăm cu ultima recoltă tăiem tulpinile cât să mai lăsăm 20 de cm. După câteva zile venim cu arzătorul pe ele. Curățăm terenul, apoi îl udăm și punem o folie pentru solarizare. De când cultivă nu a avut probleme cu dăunătorii. Dacă prevenim apariția lor vom avea și producție. În câmp, de exemplu, după ploi e bine să udăm toată plantă, apoi să aplicăm un tratament pe bază de cupru. Eu recomand Scudo. Dacă cumva perioada estimată de plantare întârzie din cauza vremii, nu este problemă. Le putem planta pe orizontală, lăsând două frunze și vârful. Pe tulpină se vor forma rădăcini adventive mult mai viguroase și, având spațiul de hrănire mai mare, va fi și producție. Pentru acest tip de plantare se recomandă mulcirea. Pentru cei cu solar recomandăm să dați cu un băț pe sârmă, noi numim polenizarea prin vibrație. Mai recomandăm udarea radiculară seara cu apă călduță pentru spațiile bine aerisite. În câmp apa nu trebuie să băltească, se face o udare radiculară. Udarea foliară se realizează când temperaturile depășesc mai multe zile la rând 30 de grade Celsius. Lipsa apei duce la avortarea florilor și prin urmare la scăderea producției. Sfaturi pot fi multe de la caz la caz, de aceea noi vă invităm la fermă să discutăm. Împărtășim cu drag din experiențele noastre“, încheia Anca Ursu.

Beatrice Alexandra MODIGA

Agenția Regională de Dezvoltare Nord-Est, care cuprinde județele Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava și Vaslui, a elaborat prima versiune a Programului Operațional Regional 2021-2027, document pe care l-a trimis spre consultare partenerilor europeni. E important să reamintim că toate structurile ARD din țară vor îndeplini, potrivit OUG 122/29 iulie 2020, funcția de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Regional. Noul statut aduce obligații suplimentare, dar și decizia mai aproape de partenerii locali (firme, ONG-uri, grupuri de acțiune locală, primării, consilii județene, instituții de cultură, universități etc.)

Regiunea Nord-Est este, cu o populație de 3.210. 481 de locuitori și o suprafață de 36.850 kmp, cea mai mare din țară, dar ca performanțe economice se clasează pe ultima poziție în România și pe ultimele 10 locuri în întreaga Uniune Europeană. În primul draft pentru următoarea perioadă de programare se arată că „populația rezidentă este într-o continuă descreștere – cu 770.000 de locuitori mai puțin în ultimii cinci ani“, iar motivele țin de „sporul natural negativ și migrația economică înspre alte state membre sau alte regiuni ori zone metropolitane din țară“.

Starea la zi a regiunii: modestă spre rea

Potrivit Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză (CNSP), în 2019 regiunea Nord-Est înregistra cel mai mic PIB/cap de locuitor din România, respectiv, 7.081 euro/locuitor. Între județele din regiune sunt disparități din acest punct de vedere, Iași și Bacău înregistrând un PIB/loc. de 8.691 euro, respectiv, 7.501 euro, în timp ce în Vaslui și Botoșani sunt cele mai mici valori, 5.554 euro/loc, respectiv, 5.688 euro/loc. Populația ocupată din regiune este, după raportul CNSP, de 1.105 mii persoane, cu o pondere ridicată (aproximativ 40%) în agricultură. Numărul de salariați era, în 2019, de 581,1 mii persoane, iar numărul de șomeri – de 57,3 mii persoane. De altfel, starea la zi a regiunii este sintetizată în schița POR 2021-2027: „Regiunea are vulnerabilități atât pe componenta de bază la capitolele educație și infrastructură, cât și pe componenta de inovare, educație superioară și formare continuă (...) Deși față de 2007 valoarea totală a investițiilor străine s-a triplat, fluxurile financiare din ultimii ani sunt în continuă descreștere, reprezentând doar o foarte mică parte din valoarea totală a investițiilor realizate în România (3%).“ Regiunea prezintă, potrivit specialiștilor de la ADR Nord-Est, „performanță scăzută pentru înzestrarea locuințelor cu toalete, gradul de colectare a deșeurilor, rata de cuprindere în învățământul secundar, rata de părăsire timpurie a școlii, gradul de interacțiune online cu autoritățile publice, pondere scăzută a absolvenților din învățământul superior.“ În ceea ce privește mediul rural, analiza este una destul de dură, ca realitate: „Zonele rurale, în special cele din jumătatea estică a regiunii, sunt caracterizate de un nivel redus de dezvoltare a infrastructurii de bază și tehnico-edilitare. Gradul modest de modernizare a drumurilor care asigură conectivitatea cu spațiul urban se constituie într-un obstacol, determinând o accesibilitate modestă a populației la serviciile publice de educație și sănătate, la oportunitățile de muncă din mediul urban. Riscul de sărăcie sau excluziune socială a crescut în ultima perioadă, nivelul prezent, de 41% , fiind unul foarte ridicat, superior celui național și comunitar. Nivelul de marginalizare în mediul rural este dublu față de zona urbană, cele mai afectate teritorii fiind în județele Vaslui, Iași, Botoșani și Bacău.“

Ce ar fi, totuși, de făcut?

ADR Sud-Est nu deține soluția în totalitate, fiind doar un pion în angrenajul de factori care realizează politicile de dezvoltare a zonei. Și acoperă, de asemenea, doar o parte din necesar, în limita unei surse financiare disponibile prin POR. Știm că, la ora aceasta, primăriile au depus proiecte în valoare de 2,54 miliarde de euro, universitățile – de 297 milioane euro, iar alți actori regionali – de 31,37 mil. euro. Prin POR 2021-2027, suma orientativă pusă la dispoziție este de 1,56 miliarde euro! Alocarea pe cele 7 priorități este oarecum previzibilă, cu cea mai mare sumă rezervată mediului:

• O regiune mai mai competitivă, mai inovativă, alocare de 353,088 milioane euro: dezvoltarea capacităților de cercetare și inovare și adoptarea tehnologiilor avansate (regiunea numără 424 de întreprinderi inovatoare, 11 claustere, 5 entități de inovare și transfer tehnologic, 2.874 de cercetători și 35 școli doctorale), impulsionarea creșterii și competitivității IMM-urilor (62.160 unități locale active);
• O regiune mai digitalizată, 176,544 mil. euro: 122 de instituții au depus proiecte în acest sens;
• O regiune durabilă, mai prietenoasă cu mediul, 670,868 mil. euro: promovarea eficienței energetice și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (regiunea dispune de 1.461.968 de locuințe, din care 325.908 au beneficiat de lucrări de reabilitare termică), îmbunătățirea protecției naturii și a biodiversității, a infrastructurii verzi și reducerea poluării (3.253 hectare de spații verzi amenajate în urban – 18 mp/loc., iar ținta este de a 4.683 hectare – 26 mp/loc.); promovarea mobilității urbane multimodale sustenabile (transport public în 13 localități urbane, din totalul de 46);
• O regiune mai accesibilă, 183,606 mil euro: dezvoltarea unei mobilități naționale, regionale și locale durabile, reziliente în fața schimbărilor climatice, inteligente și intermodale, inclusiv îmbunătățirea accesului la TEN-T și a mobilității transfrontaliere (5.388 km de drumuri județene, din care 41% reprezintă drumuri modernizate);
• O regiune educată, 183,606 mil euro: îmbunătățirea accesului la servicii de calitate și favorabile incluziunii în educație, formare și învățarea pe tot parcursul vieții (potrivit draftului POR, în județul Vaslui 70% din unitățile școlare de învățământ primar și secundar nu beneficiază de toaletă în interior, în Botoșani – 60%, în Iași, Bacău și Suceava câte 40%, iar în Neamt 28%) – 200 de proiecte pentru construire de creșe, grădinițe, modernizare, reabilitare dotare școli generale, gimnaziale, licee tehnologice etc.;
• O regiune mai atractivă, 121,887 mil euro: dezvoltarea patrimoniului cultural și turistic (1,26 mil. turiști, predominant in județele Suceava – 34%, Iași – 26% și Neamț – 20%).

Maria BOGDAN

Pentru a oferi fermierilor acces la informații profesionale în această perioadă, Corteva Agriscience a organizat o serie de platforme online, în diferite părti ale țării: Furculești- județul Teleorman, Semlac- Județul Arad, Turda- județul Cluj, Zănești- Județul Neamț. Campania evenimentelor online a continuat și în județul Vaslui, acolo unde a fost înființată o platformă de 8 hectare pe care au fost semănați mai mulți hibrizi de porumb și floarea-soarelui Pioneer®.

Gazdele evenimentului au fost de această dată ing. Marin Mustață, reprezentantul Agroind Berezeni, precum și reprezentanții Corteva Agriscience Cosmin Ciobotaru - National Sales Manager CP & Seeds, Valentin Mihai - Category Marketing Manager porumb și soia, Andrei Ciocoiu – Category Marketing Manager Culturi Oleaginoase și Grațian Buțincu - director vânzări zona Vrancea, Vaslui și Bacău.

Agroind Berezeni este una dintre cele mai mari societăți din județul Vaslui, iar platfroma a cuprins două culturi de primăvară: porumb, cultură la care se pot observa în câmp 17 hibrizi, precum și toți hibrizii de floarea-soarelui din portofoliul companiei.

Ing. Marin Mustață:  “În cadrul societății se lucrează 3.500 ha, dintre care 1.700 ha în zona irigabilă de pe valea Prutului. Structura de culturi din acest an a fost formată din grâu 1.200 ha, floarea-soarelui  570 ha, rapiță 380 ha și porumb 570 ha.

Lucrarea de bază în această platformă s-a realizat cu Tigerul, în luna august, la care s-au adăugat două lucrări cu terradiscul, una în noiembrie și una în februarie. Fertilizarea de bază s-a realizat în luna noiembrie, înainte de lucrarea cu discul, atunci a fost aplicat îngrășământ 15.15.15 -  300 kg. În primăvară, înainte de semănat, s-a mai aplicat o cantitate de 150 kg de uree, s-a erbicidat preemergent și apoi s-a semănat. La stadiul de 6-7 frunze ale porumbului am tratat cu Inazuma®, împotriva Ostriniei și la floarea-soarelui s-a efectuat un tratament cu Tanos® 50 WG. Culturile s-au comportat chiar surprinzător de bine, pentru că a fost un an foarte dificil, atât în iarnă, cât și în primăvară, am avut o secetă cruntă, prima ploaie pe care am primit-o în zonă a fost pe 1 mai, în jur de 15 litri/hectar și se vede cât de bine arată culturile. Eu sper ca la floare să facem cel puțin 4 tone/ha, iar la porumb peste 10 tone/ha”.

Nu mai puțin de 17 hibrizi de porumb au fost semănați în această platformă, iar stadiul de dezvoltare din momentul filmării era promițător pentru o recoltă bogată într-un an dificil pentru toți fermierii.

Valentin Mihai a prezentat fermierilor care au urmărit și care vor urmări materialul video realizat la Vaslui, 3 hibrizi din portofoliul companiei adaptați acestei zone, precum și avantajele produselor din brandul LumiGen™.

Valentin Mihai: “Sunt 3 hibrizi specifici pentru această zonă, unde principalul factor limitativ din acest an a fost seceta. P9610 – este un hibrid timpuriu, 330 FAO, el vine să îl înlocuiască pe celebrul P9241. Are o productivitate net superioară și caracteristici agronomice egale cu predecesorul lui. Apoi, P9415, un hibrid 340 FAO, foarte productiv, care excelează atunci când condițiile sunt medii și bune, iar atunci când apar și precipitații peste nivelul mediu producțiile sunt extraordinare. Recomandăm cultivarea lui la densități mai ridicate, cu 5.000 de plante la semănat față de cum era obișnuit fermierul. P9889, un hibrid de 350 FAO, care cu siguranță va fi liderul brandul Pioneer® în următorii ani pe această grupă de maturitate. Va înlocui hibridul P9903, care este cel mai cultivat hibrid din România. Prezintă o stabilitate remarcabilă și o toleranță deosebită la secetă și arșiță. Productivitatea acestuia va excela în orice fel de condiții.

Este important să aducem aminte de  produsele  LumiGEN™, soluția Corteva pentru tot ceea ce înseamnă tratament sămânță. În cazul porumbului facem acest lucru pentru că avem nevoie ca sămânța să fie protejată în stadiile mici de dezvoltare pentru eventualitatea în care apare orice fel de stres sau de risc, care sunt cele mai sensibile pentru dezvoltarea porumbului. Alături de cele mai performante soluții fungice, avem și biostimulatorul  LumiBio Kelta care ajută planta să treacă peste perioadele de stres din fenofazele inițiale de dezvoltare și creștere”.

Pentru a obține producții satisfăcătoare la porumb, fermierii trebuie să mențină în permanență cultura curată, astfel că în platforma din județul Vaslui a fost aplicat produsul Principal® Plus.

Cosmin Ciobotaru: “Despre Principal Plus putem spune că este produsul fanion pentru combaterea în post emergență a tuturor buruienilor și oferă un maxim de eficiență. Conține trei substanțe active nicosulfuron, dicamba și rimsulfuron, iar doza de aplicare este de 440 grame/ha și poate fi administrat până la maxim 6 frunze”.

În cadrul societății de la Berezeni și floarea-soarelui ocupă un loc important, motiv pentru care în acest an au fost semănați toți hibrizii companiei pentru a le observa productivitatea. Andrei Ciocoiu a prezentat fermierilor doi hibrizi din portofoliul companiei, precum și avantajele tehnologiei Express®.

Andrei Ciocoiu:  “In portofoliul de floarea soarelui sunt doi hibrizi noi, P64LE136 și P64LE137, hibrizi ce fac parte din tehnologia Express®, cea care ne-a consacrat și care aduce multiple beneficii în ani precum acesta, cu precipitații reduse în prima faza de vegetație. După cum se vede și aici, cultura arată foarte bine, chiar dacă nu a primit în prima fază nici un litru de apă. P64LE136 este un hibrid cu un potențial foarte bun de producție, care a venit în sprijinul lui P64LE99, creat special pentru zonele cu productivitate înaltă la floarea-soarelui. Este un hibrid intensiv, care vrea tehnologie și care va răsplăti pe deplin investiția în cultură. Recomandăm semănarea acestui hibrid acelor fermieri care au terenuri bune, cu fertilitate bună. Îl recomandăm în special fermierilor din estul, vestul și sudul României, nu-l recomandăm în sud-est. În schimb P64LE137, care a venit în portofoliul companiei pentru a-l înlocui pe celebrul P64LE25, se adaptează foarte bine pe terenuri slabe, în zonele cu secetă și arșiță mai severă și valorifică la maxim toate condițiile oferite, chiar și cele mai puțin favorabile pentru această cultură. Are o îmbunătățire a toleranței la secetă și arșiță, are o poziție modificată a calatidiului, total pendulă pentru a proteja producția de semințe și se va observa o îmbunătățire a masei hectolitrice a viitoarei recolte. Este recomandarea noastră principală pentru fermierii care fac agricultură în zone de infestare cu Orobanche.

Tehnologia Express® câștigă din ce în ce mai mult teren în România, pentru că are flexibilitate în aplicare, nu trebuie să numărăm frunze, trebuie să urmărim buruienile și să aplicăm erbicidul Express®, singurul erbicid omologat pentru această tehnologie, în doza de 30 grame/ha împreună cu surfactantul Trend. Acesta vine să lupte și cu buruieni problemă precum cornuții și  pălămida, buruieni mai greu de controlat la floarea-soarelui, dar și cu alte buruieni greu de controlat în cealaltă tehnologie, cum ar fi loboda. Practic, ține cultura curată de buruieni și ne oferă o flexibilitate mult peste ce era obișnuit fermierul, pentru că nu stresează suplimentar plantele”.

Și întreținerea culturii de floarea-soarelui a fost realizată cu produse din portofoliul companiei Corteva și de departe cel mai important produs pentru această cultură este fungicidul Tanos® 50 WG.

Cosmin Ciobotaru: “Lanul de floarea-soarelui arată foarte bine în condițiile anului extrem de capricios pe care l-am parcurs până în prezent. Aici a fost aplicat produsul Tanos® 50 WG, un produs care se aplică an de an pe aproximativ 125.000 hectare în România. Cei mai mari cultivatori de floarea-soarelui din România nu concep să nu aplice măcar un tratament cu Tanos, a cărui doza de aplicare de este 400 grame/ha, atunci când plantele au 4-6 frunze. Este un produs cu efect preventiv, curativ și de cele mai multe ori și eradicant asupra unor boli problemă din această cultură. Îndemn fermierii care nu au aplicat acest produs să-l încerce, deoarece raportul calitate-preț este imbatabil, iar rezultatele pe care le vor obține vor fi cele mai bune”.

Pentru a vedea cum arată culturile, dar și pentru a afla toate recomandările specialiștilor Corteva Agriscience puteți accesa link-ul:

https://www.youtube.com/watch?v=ki7-1psznRY

Specialiștii Direcției pentru Agricultură Județene Vaslui atrag atenția asupra caracteristicilor specifice pe care trebuie să le aibă vinurile de calitate, astfel de vinuri fiind identificate pentru consumatori prin denumiri de origine controlată (DOC) și indicații geografice (IG) protejate. Acestea reprezintă un produs de calitate superioară, deosebit, cu origine ușor de identificat, care este controlat de o autoritate competentă, respectiv Oficiul Național al Viei și Produselor Vitivinicole, pe toată filiera de producere şi comercializare. Strugurii din care este produs vinul cu DOC provin exclusiv din arealul viticol delimitat pentru denumirea de origine respectivă, iar în cazul vinului cu IG, 15% din cantitatea de struguri poate proveni din afara arealului geografic delimitat pentru IG respectiv.

„Denumirea de origine/indicația geografică reprezintă modalități prin care se garantează consumatorului un grad de control al produsului care i se prezintă, care are caracteristici aparte, este autentic și poate fi identificat în piață din multitudinea de produse prin originea sa exactă”, a precizat ing. Gigel Crudu, directorul executiv al Direcției pentru Agricultură Județene Vaslui.

În județul Vaslui, suprafața ocupată cu viță de vie pentru vin este de 11.247 ha, din care aproximativ o treime cu soiuri nobile și restul cu vii hibride. Dintre soiurile nobile, aproximativ 64% sunt albe, iar producția de struguri din soiuri nobile obținută în toamna anului 2019 a fost de circa 35 de mii de tone, din care s-a obținut o cantitate de 230.987 hl de vin. Din această cantitate, 38% reprezintă vinuri autorizate DOC și IG.

Prin programele de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole, finanțate prin Programul național de sprijin în sectorul vitivinicol, producătorii vitivinicoli autohtoni din județul Vaslui și-au îmbunătățit constant calitatea vinurilor, prin înlocuirea soiurilor existente în cultură, cu clone ale acelorași soiuri sau alte soiuri, în scopul adaptării producției la cerințele pieței. Din 2014 și până în prezent, la Direcția pentru Agricultură Județeană Vaslui au fost aprobate 12 planuri individuale de restructurare/ reconversie pentru suprafața totală de 302 ha, sprijinul financiar total fiind de 4.412.004 lei.

Sursă: DAJ Vaslui

Eugenia Ignat a obţinut materialul săditor în pepiniera proprie din seminţe aduse din Canada. Din acestea a obţinut în jur de 5.000 de plante, iar în primăvara anului 2016 a plantat 3.500 pe o suprafaţă de 1 ha. Soiul de goji se numeşte Lycium Barbarum şi este originar din China.

Pepinieră proprie cu certificat de autorizare

Iniţial, Eugenia a cumpărat 3,5 ha de teren în municipiul Vaslui, respectiv în suburbia Gura Bustei. Apoi, i-a venit ideea să-şi facă şi propria pepinieră, spune aceasta. „Am selecţionat cu mare atenţie plantele goji, iar în anul următor am obţinut arbuşti riguroşi, de unde am înrădăcinat butaşii. Toată această perioadă i-am urmărit pe cei foarte productivi şi cu fructe mari şi foarte dulci. Aşa am înfiinţat pepiniera. Pe toată perioada înfiinţării plantaţiei am fost inspectată de cei de la Inspecţia Naţională pentru Calitatea Seminţelor şi a Materialului Săditor, de unde am primit certificat de autorizare pentru producerea seminţelor şi a materialului săditor.“

La început vasluianca a luat-o ca pe o afacere mică de familie, iar după circa trei ani şi-a dat seama că această cultură poate produce satisfacţii financiare ridicate. „Interesul tot mai crescut al acestor fructe poate poziţiona cultura de goji în cadrul investiţiilor agricole cele mai importante. Din acest an, cultura de goji este eligibilă pentru finanţare prin fonduri europene, iar anul viitor  intenţionez să mai cultiv 1 ha“, declară Eugenia.

S-au extins plantaţiile…

Cultura de goji a devenit din ce în ce mai populară în rândul cultivatorilor de arbuşti fructiferi din România. Dacă acum câţiva ani nu se ştia prea multe despre aceste fructe, în ultima vreme s-a mărit numărul plantaţiilor de goji, mai spune femeia. „Această cultură este foarte uşor de întreţinut. Profitul pentru 1 ha de plante goji este superior celui obţinut de alte culturi tradiţionale. Există un interes crescut pentru fructe proaspete şi pe piaţa din România, pentru a le înlocui pe cele uscate aduse din China. Randamentul la planta de goji este ridicat, chiar dacă solul nu este foarte fertil, deoarece este rezistentă atât la frig cât şi la temperaturi ridicate şi secetă. De altfel, o plantaţie de goji este foarte rentabilă atât pentru valoarea fructelor, cât şi a frunzelor (pentru ceai) şi a produselor pe bază de goji ce pot fi valorificate.“

De ceva timp, familia Ignat este în discuţii cu o firmă din Portugalia pentru vânzarea unor cantităţi mari de fructe proaspete, menţionează vasluianca. „De aceea recomand celor interesaţi de dezvoltarea unei astfel de afaceri să înfiinţeze plantaţii de goji deoarece există un potenţial considerabil pe această nişă. Totodată, noi oferim consultanţă, vindem şi butaşi la preţuri mici, iar în curând sperăm să comercializăm fructele și pe piaţa portugheză. Sper să fim cât mai mulţi în zona Moldovei şi să ne putem uni. Mi-aş dori să dezvoltăm puţin şi această zonă, care ştim cu toţii că este defavorizată“, încheie Eugenia Ignat.

Beatrice Alexandra MODIGA