reclama youtube lumeasatuluitv
update 20 Aug 2019

Culturi impecabile cu produse Corteva Agriscience

An de an, fermierii din județul Teleorman participă la evenimentul de prezentare în câmp a produselor Corteva Agriscience. Gazda evenimentului este fermierul Cosmin Băcanu, care în fiecare campanie agricolă mizează pe cei mai buni hibrizi și aplică tehnologie de înaltă clasă pentru a obține producții ridicate.

Porumb, floarea-soarelui și produse pentru protecția plantelor

Ca în fiecare an, principalele vedete din câmp au fost hibrizii de porumb și floarea-soarelui Pioneer, însă noutatea evenimentului din acest an a fost prezența grâului în rândul loturilor demonstrative.

„Organizăm acest eveniment deja de 10 ani, iar fermierii din această zonă a țării vin aici, observă cum se dezvoltă hibrizii Pioneer și cum acționează produsele de protecția plantelor. În ceea ce privește pregătirea terenului, trebuie menționat că am arat în perioada august-septembrie, la adâncimea de 30 cm, apoi am efectuat o lucrare cu grapa cu discuri, în primăvară am trecut cu combinatorul la 6-8 cm, pentru a păstra apa în sol. Am semănat porumbul și floarea-soarelui pe data de 5 aprilie, iar grâul pe 15 octombrie“, a declarat fermierul Cosmin Băcanu.

În ferma domnului Băcanu, porumbul se prezintă cum nu se poate mai bine în acest moment, au fost semănați 15 hibrizi Pioneer, unii deja consacrați, alții mai noi. Culturile au fost erbicidate cu produsul Principal Plus din portofoliul companiei Corteva.

„La întâlnirea de la Furculești am prezentat câteva noutăți pentru următorul sezon, iar în ceea ce privește porumbul menționez hibrizii: P8834 – FAO 310, P9415 – FAO 340, P9889 – 380 FAO, un hibrid despre care spunem de pe acum că nu va avea egal în România în următoarele campanii, iar peste 400 FAO avem un hibrid de ultimă generație P0217“, a precizat Jean Ionescu, director general Corteva Agriscience.

La floarea-soarelui, participanții au analizat hibrizii P64LE25, P53LE99, P64LC108 și P64LP130. „La floarea-soarelui au fost aplicate două tratamente cu Tanos, un fungicid complex ce conține famoxadon și cimoxanill, două substanțe unice pe care doar compania noastră le are omologate pentru această cultură. A mai fost aplicat un erbicid, iar fertilizarea a fost făcută ca la carte, de aceea plantele arată atât de bine“, a specifi­cat reprezentantul Corteva, Andrei Ciocoiu.

Pentru prima oară în această zonă,  fermierii au analizat și sole de grâu, estimând chiar și producții de peste 7 t/ha. Această performanță, în condițiile unui an dificil pentru cereale, se datorează și produselor de protecția plantelor din portofoliul companiei.

„Nimeni nu ar fi sperat acum 2 luni că grâul va arăta așa, însă datorită tehnologiei aplicate de fermier, grâul s-a dezvoltat foarte frumos și va oferi o producție bună. A fost aplicat aici erbicidul Bizon – 1 l/ha, dar și Pixxaro Super – 1 l/ha, Mustang, Floramix și Palace, pentru a demonstra fermierilor faptul că aceste produse sunt eficiente atât pentru buruieni monocotiledonate și dicotiledonate. Am aplicat și fungicidele Eminent Star și Evolus – fungicidul care a lipsit o perioadă din portofoliul companiei, dar pe care suntem bucuroși să îl putem comercializa din această toamnă, pentru că fermieri chiar îl solicitau. Astfel că în funcție de fiecare solă s-au aplicat unul sau două erbicide și un fungicid. Ar mai fi trebuit un fungicid, dar este cam târziu în acest moment pentru că se apropie perioada de recoltare“, a punctat Ciprian Păcuraru – Corteva Agriscience.

Larissa SOFRON

MAI JOS MATERIALUL VIDEO

Performanță în cultura de grâu cu produse Naturevo și Nufarm

În această perioadă, marile companii distribuitoare de inputuri pentru agricultură organizează tot mai multe evenimente în câmp cu scopul de a prezenta fermierilor loturi demonstrative unde au fost administrate produsele pe care le comercializează. În acest context, companiile Naturevo și Nufarm, alături de fermierul Gheorghe Nițu, au organizat la finalul lunii mai evenimentul intitulat Performanță cu Flexitechagro. Fermierii din județul Teleorman, și nu numai, au observat îndeaproape o platformă de grâu cu nu mai puțin de 37 de soiuri.

Planurile din târg…

„Noi am semănat grâul în octombrie, iar pe data de 20 ale lunii deja terminasem de semănat cele 2.000 ha de grâu pentru consum și cele 400 ha cu loturi semincere. Însă grâul nu a răsărit în toamnă decât foarte puțin în zona Mihăilești, restul suprafeței a răsărit în luna februarie, atunci când s-au înregistrat temperaturi pozitive. În prima decadă a lunii martie plantele au înverzit, însă plantele nu erau viguroase și atunci nu credeam că voi avea o cultură foarte productivă. Astfel că m-am consultat și cu specialiștii și am realizat un program de fertilizare cu îngrășăminte azotoase și le-am aplicat fazial, la rădăcină, și totul a decurs foarte bine pentru că am beneficiat și de ploi atunci când a fost nevoie“, a declarat gazda evenimentului, fermierul Gheorghe Nițu.

De protecția culturilor s-au ocupat specialiștii Naturevo și Nufarm, care, deși au stabilit un anumit plan de tratament încă din toamnă, acesta a fost schimbat în primăvară deoarece condițiile climatice au impus acest lucru.

„Grâul a fost semănat în epoca optimă, iar la tratamentul de sămânță s-a adăugat rețeta Naturevo: Rootip, Kerafol și Fighter Phos, câte un litru. Această combinație asigură: o energie germinativă mult mai puternică, dezvoltarea unui aparat radicular mult mai rapid și mai puternic, dezvoltarea părții aeriene și controlul bolilor din sol astfel încât fermierii să nu aibă pierderi de sămânță. A urmat și o rețetă de stimulare a aparatului radicular, a aparatului aerian și a creșterilor pentru înfrățire mai rapidă și atunci am aplicat combinația Rootip, Kerafol și Basfoliar 36 Extra. În cadrul tratamentelor noastre ulterioare, odată cu aplicarea tratamentelor fitosanitare, am pornit de la corectarea apei cu produsul Evoright. Pe lângă produsele de protecție, am mai adăugat și produse care măresc rezistența naturală a plantei. Men­ționez aici Copfort, care, pe lângă faptul că este un produs sistemic, acționează împotriva tuturor bolilor“, a punctat Ioan Enoiu, director general Naturevo.

Fermierii prezenți la eveniment estimează o producție de peste 6 tone/ha, o cifră mai mult decât mulțumitoare în această campanie dificilă, iar acest lucru a devenit posibil și datorită insecticidelor aplicate.

„Am aplicat primul insecticid atunci când a apărut musca cerealelor, astfel că pe 17 martie, apoi pe 27 martie am aplicat  erbicidul Saracen Max și fungicidul Mystic Pro. În luna aprilie a mai fost aplicat un tratament cu fungicid, iar la începutul lunii mai am aplicat un nou tratament cu insecticid deoarece a apărut tripsul“, a precizat Irina Mitu, director regional vânzări Nufarm.

La eveniment a participat și ministrul Agriculturii, domnul Petre Daea, care a vizitat lotul demonstrativ, felicitându-l la final pe fermierul gazdă pentru profesionalismul de care dă dovadă în mod constant.

Larissa SOFRON

MAI JOS MATERIALUL VIDEO

Rasa Saanen, rentabilă și în județul Teleorman

Rasa de capre Saanen a fost cea care l-a convins pe primarul comunei Seaca din județul Teleorman, Lucian Călin, să reinvestească în zootehnie. Acesta a renunțat în 2014 la ferma de vaci pe care o avea de mai multă vreme și a schimbat registrul orientându-se către o altă specie. Astfel, a mers în Franța, a achiziționat 20 de ieduțe din rasă pură și a pornit alături de familie pe un alt drum, unul despre care spune că este mai rentabil.

Capre aduse din Franța

Capre rasa Saanen

Pentru a începe o nouă afacere, Lucian Călin a mers în Franța pentru a achiziționa animale din rasă pură. „Investiția inițială a fost destul de mare. Am plătit 250 euro/iadă, dar pot spune că mi-am recuperat banii pentru că mai apoi am vândut ieduțele, nu am crescut atât de mult efectivul. Vând o ieduță cu 150 euro, pentru că le dau de mici, iar o capră cu 350-400 euro. În acest moment am 60 de capre, majoritatea din rasa Saanen, dar am câteva exemplare din rasa alpină franceză. În acest efectiv am 3 țapi, unul adus chiar din Franța, l-am cumpărat împreună cu cele 20 de ieduțe“, a declarat primarul.

Acesta susține faptul că rasa Saanen este rentabilă, are capre care îi asigură chiar și 7 litri de lapte/zi. I-am vizitat ferma înaintea Paștelui, iar la acel moment 45 de capre deja fătaseră. 7 dintre ele câte 3 iezi, 35 de câte 2 și doar 2 capre au fătat un singur ied. În total 52 de țapi și 38 de ieduțe. „Țapii fătați de capre mai bune îi opresc și îi vând pentru reproducție, restul îi vând pentru sacrificat, iar ieduțele le vând. În perioada Paștelui obțin 20-23 lei/kg, este un preț mulțumitor pentru mine pentru că nu investesc foarte mult în furajare, nu le dau concentrate, doar lucernă și porumb“, a mai adăugat Lucian Călin.

Furajare din sursă proprie și muls mecanic

Capre Saanen

În ceea ce privește furajarea, acesta a specificat faptul că le administrează hrană de 5 ori pe zi – dimineața grăunțe, după ce au fost mulse primesc prima masă de fân, la prânz iar fân, după-amiază a treia tranșă de fân, iar seara, atunci când sunt duse la muls, primesc iar boabe. „Eu cultiv 10 ha cu lucernă, deci le asigur furajarea din sursă proprie. Creșterea acestor capre nu diferă de creșterea caprelor din altă rasă, nu necesită îngrijire specială. Le îngrijesc, țin cont de vaccinurile recomandate și nu pot spune că sunt pretențioase. Le țin într-un spațiu deschis, dar în curte, nu pe câmp pentru că au ugerul destul de mare și trebuie să aibă un spațiu curat, amenajat pentru ele, astfel încât nu să se zgârie sau înțepe în mărăcini pe cine știe unde. Mulsul este mecanic, am un aparat cu două bidoane de inox și astfel pot mulge 4 capre în același timp. Am și sală de muls, dar încă nu am pus-o în funcțiune“, a punctat Lucian Călin. 

Întrebat de ce a renunțat la ferma de vaci în favoarea caprelor, primarul a precizat faptul că a ținut cont de cerința din piață pentru că atât prețul laptelui, cât și cel al brânzei de capră sunt mai mari decât cele obținute pentru laptele ori brânza de vacă. În acest moment vinde brânza de acasă, are clienți fideli, inclusiv din București, dar mai ales din comună, care știu că beneficiază de un produs de calitate.

iezi capre Saanen

Originară din Elveția, Saanen este una dintre cele mai apreciate rase de capre. Producția și calitatea laptelui sunt motivele pentru care mai este cunoscută și ca Holsteinul caprelor. Media de lapte/zi este în jur de 5 litri, iar pe durata lactației de 9 luni producția variază între 600 și 1.000 de litri, la nivel european înregistrându-se chiar și recorduri de peste 1.200 de litri. Față de alte capre, cele din rasa Saanen au capul mai mic, urechile îndreptate înainte, gâtul lung, ugerul mare sub formă de pară, bine dezvoltat. Capacitatea acestora de a se înmulți este destul de bună, la un efectiv de 100 de capre putându-se obține anual între 180-250 iezi.

Larissa SOFRON

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Sprijinul pentru tomate și pregătirea răsadurilor de roșii în județul Teleorman

Dorința de a mânca legume cu gust, cultivate în România, se resimte tot mai mult în ultimii ani, mai ales de când pe rafturile din supermarket și chiar pe cele din piețe au apărut produse din import, unele mai puțin gustoase, dar foarte aspectuoase. Chiar dacă producătorii români și-au dorit să poată comercializa legume o perioadă mai lungă, acest lucru nu a fost posibil din cauza condițiilor climatice de la noi din țară. Însă, odată cu lansarea programului de sprijin pentru tomate în spații protejate, lucrurile au început să se schimbe, iar roșiile românești au fost gata de comercializare încă din prima parte a lunii mai.

Ajutorul de minimis

Programul de susținere a tomatelor a debutat în 2017, atunci când 8.026 de producători agricoli au beneficiat de 3.000 euro/an/beneficiar pentru a realiza investiți astfel încât să poată livra roșii în piață mult mai devreme decât de obicei, iar în 2018 numărul beneficiarilor a ajuns la 16.550. Drept dovadă că programul a avut succes, și în acest an producătorii pot beneficia de acest sprijin, considerat de mulți dintre ei crucial în menținerea pe piață.

Județul Teleorman este unul dintre acele județe în care s-au înregistrat printre cei mai mulți beneficiari, mai exact 343 de beneficiari în primul an și 571 de beneficiari în 2018, după cum ne-a precizat directorul executiv adjunct al Direcției pentru Agricultură Județeană. „Această formă de sprijin a fost foarte bine primită de producători și bineînțeles de consumatori pentru că au avut la dispoziții roșii românești pe o perioadă mai lungă decât de obicei. Legumicultorii și-au primit banii imediat după ce au depus documentele justificative, de aceea cred că în acest an credem că vor aplica pentru acest sprijin în jur de 700 de persoane“, a mai declarat Stelian Găină.

Fonduri investite în centrale

Pentru a fi printre primii fermierii care aduc pe piață roșii românești, producătorii din județul Teleorman au semănat răsadurile de roșii încă din luna decembrie, iar la vizita noastră în solarii acestea mai aveau doar două săptămâni până la plantarea în solar.

Viorica Ciocănel din comuna Bragadiru a beneficiat încă din 2017 de sprijinul pentru tomate, iar în această perioadă a investit în solarii, așa cum poate nu a reușit să o facă în cei aproximativ 20 de ani de activitate. Lucrează alături de familia ei 53 de ari, unde cultivă roșii, vinete și castraveți. „Unele solarii sunt încălzite cu centrale și am reușit să achiziționăm o centrală în primul an. A fost mai dificil pentru că sunt și costurile pentru combustibil destul de mari, cred că au depășit 10.000 lei. În decembrie am semănat răsadurile, iar la jumătatea lunii februarie vor fi mutate în solar; cred că la începutul lui mai vom avea roșiile gata de comercializare. Acest program a fost bine-venit pentru noi, pentru că din surse proprii ne-ar fi fost mult mai greu să facem astfel de investiții și să avem solarii încălzite. Sperăm să mai țină câțiva ani, așa cum s-a promis“, a declarat Viorica Ciocănel.

Un alt legumicultor cu state vechi din localitatea Bragadiru care a beneficiat de acest sprijin este Viorel Matei. Acesta lucrează aproximativ 1 ha pe care cultivă doar legume în solar – roșii, castraveți, vinete și fasole. „În acest moment am 6 centrale, deci încălzesc în 37 de ari. Primele centrale le-am achiziționat în urmă cu 3 ani, unele dintre ele le modific acum pentru a fi mai performate. Investiția în acest moment ajunge la 800.000 lei; am investit încet, câte puțin în fiecare an. Încerc să câștig timpurietate, astfel încât să pot avea și un preț mai bun în primă fază, chiar dacă acest lucru presupune și costuri mai mari pentru că plata combustibilului pentru centrale este destul de mare. Clar acest sprijin de 3.000 euro ne ajută foarte mult și putem să ne dezvoltăm și noi afacerea“, a afirmat legumicultorul.

rasaduri VMatei

Condiții pentru obținerea banilor

Pentru a o obține cei 3.000/ha, beneficiarii trebuie:

– să dețină o suprafață cultivată cu tomate în spații protejate de minimum 1.000 mp;

– să obțină o producție de minimum 2 kg de tomate/mp și să facă dovada producției realizate prin documente justificative privind comercializarea producției;

– să fie înregistrați în evidențele Registrului agricol deschis la primăriile în a căror rază administrativ-teritorială se află suprafețele cultivate cu tomate în spațiile protejate în anul de cerere;

– să valorifice producția în perioadele ianuarie-mai inclusiv și/sau noiembrie-20 decembrie, inclusiv.

Larissa SOFRON

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Fermierii campioni la porumb din județele Teleorman și Prahova

Hibrizii care au performat în județele Teleorman și Prahova au fost P0216, P0023, P9903 și P9241. Ca și în alte zone ale țării, aceștia au dovedit încă o dată faptul că atunci când este vorba și despre condiții dificile de cultură, fermierii obțin totuși producții care să-i determine ca și în următoarea campanie să aleagă genetica Pioneer. Așa stau lucrurile și cu fermierii din aceste două județe, deoarece ei seamănă de ani buni hibrizii Pioneer, sunt mulțumiți de rezultatele obținute și mereu sunt dispuși să încerce și hibrizi noi.

Primul fermier campion din județul Teleorman este Cristi Isvoranu, care a avut porumb în acest an pe 80 ha și a obținut 12.700 kg/ha cu hibridul P0216 și 12.000 kg/ha cu hibridul P0023. “Am semănat porumbul după floarea-soarelui, așa că mai întâi am discuit, apoi am efectuat o lucrare cu subsolierul. În primăvară am fertilizat cu 150 kg/ha îngrășăminte complexe 20.20.0 și 150 kg/ha de uree, după care am încorporat cu combinatorul și am semănat la jumătatea lunii aprilie. Cultura a mai primit două erbicide și 200 kg/ha de nitrocalcar. În acest an nu am irigat, pentru că am avut parte de ploaie, și nici nu am aplicat tratamente. Am recoltat în luna septembrie, iar în următoarea campanie voi semăna aproximativ 100 ha cu porumb și am ales hibrizii P0023 - pe care îl cultiv deja de doi ani, P0216 – îl avem în cultură de aproximativ 5 ani și suntem mulțumiți, dar și doi noi hibrizi”, a declarat agricultorul.

isvoranu cristian

Următorul fermier campion este domnul Valentin Coman, care își desfășoară activitatea în localitatea Lisa din județul Teleorman. Acesta lucrează 517 ha și a obținut 12.500 kg/ha cu hibridul P0023. “După recoltatul grâului am semănat 130 ha cu porumb. În toamnă am arat la 25-30 cm, iar în primăvară am fertilizat cu 150 kg/ha de uree, am efectuat o lucrare cu combinatorul și am semănat 70.000 b.g/ha, atunci am aplicat pe rând îngrășăminte complexe 18.46.0 – 150 kg/ha.  În stadiul de 3-4 frunze am aplicat un erbicid, după care atunci când plantele aveau în jur de 1 metru am aplicat un îngrășământ foliar. Am recoltat la jumătatea lunii septembrie, am fost foarte mulțumit de producția obținută. Am semănat câte doi hibrizi de la 3 companii, de departe cele mai bune rezultate le-am obținut cu hibrizii Pioneer, unde am avut o medie la hectar de 12.500 kg, în timp ce la ceilalți hibrizi nu am avut producții care să ajungă la 12.000 kg/ha. Anul viitor voi alege hibridul P0023 pentru 45 ha, iar în total voi semăna 70 ha cu porumb”, a precizat fermierul.

coman valentin

Tot în județul Teleorman, localitatea Izlaz, fermier campion a devenit și domnul Gabriel Mațoi, care a obținut 12.000 kg/ha cu hibridul P9903.

matoi gabriel

Stelian Neblea este un alt fermier campion din județul Teleorman, care a avut în acest an 50 ha de porumb și a obținut 11.000 kg/ha cu hibridul P9903. “Am semănat 72.000 b.g./ha, tot după cultură de porumb. În toamnă am scarificat și am discuit, în primăvară am efectuat o trecere sau două cu combinatorul, în funcție de fiecare solă în parte și la pregătirea patului germinativ  am aplicat 100 kg/ha de uree. Am semănat la sfârșitul lunii martie, începutul lunii aprilie și tot atunci am aplicat îngrășăminte complexe 18.46.0 – 100 kg/ha. Am aplicat un erbicid în preemergență și unul în vegetație, dar și un tratament cu insecticid, fungicid și îngrășământ foliar”, a specificat fermierul Stelian Neblea. Acesta a mai adăugat faptul că a recoltat în perioada 2-5 septembrie și că este pentru prima dată când obține o astfel de producție la porumb, cel mai mult a obținut până acum 8 tone/ha.

neblea stelian

În județul Prahova fermier campion a devenit domnul inginer Gheorghe Gheorghe, care a obținut 11.000 kg/ha cu hibridul P9903. Agricultor cu experiență, acesta a specificat faptul că a obținut această producție și datorită modului în care a pregătit terenul pentru semănat. “Lucrez 325 ha, dintre care 88 ha au fost semănate în acest an cu porumb. Plantă premergătoare a fost floarea-soarelui, așa că am arat din toamnă la adâncimea de 30-35 cm. Am continuat lucrările de pregătire a terenului în primăvară, mai întâi am discuit, apoi am fertilizat cu 200 kg/ha de uree, am mai făcut o lucrare cu discul și imediat am semănat pentru a nu pierde apa din sol. Am semănat 66.000 – 67.000 b.g/ha și pentru că am verificat prognoza meteo care anunța o secetă puternică, am ales să semăn porumbul la 7 cm, nu la 5 cum era recomandat. Am erbicidat preemergent, apoi am mai aplicat două erbicide, unul în stadiul de 4 frunze, iar celălalt atunci când plantele aveau 6 frunze. În faza de 8-10 frunze am fertilizat cu 90 kg/ha de azotat de amoniu, deci 30 kg/ha substanță activă. Nu prășesc și nici nu a fost nevoie să aplic tratamente. Consider că am obținut această producție pentru că am avut grijă să păstrez apa în sol și am avut o răsărire uniformă. Dispun și de utilaje performante, inclusiv combina este nouă și astfel nu am pierderi la recoltat. Cred că trebuie să fim responsabili și cu ceea ce aplicăm culturilor și să avem grijă de pământul pe care îl lucrăm. În ceea ce privește anul viitor, cred că voi semăna în jur de 100 ha cu porumb, pentru că voi întoarce rapița”, a punctat fermierul campion.

gheorghe gheorghe

Marius Manea este un alt fermier campion la cultura porumbului din județul Teleorman. În cadrul a două societăți a semănat în acest an 100 ha cu porumb, după rapiță și grâu. A obținut 10.300 kg/ha cu hibridul P9241. “În toamnă am arat sau scarificat, după caz, iar în primăvară am discuit și am efectuat o trecere cu combinatorul. Apoi am semănat în perioada 10-15 aprilie și am ales o densitate mai mică – 58.000 b.g din cauza secetei. Am fertilizat cu 200 kg/ha de uree, o parte din cultură a primit erbicid preemergent, iar în funcție de solă, plantele au primit în total unul sau două erbicide. În faza de 8-10 frunze am aplicat un insecticid și un biostimulator, iar jumătate din suprafață a fost și prășită. Am recoltat la sfârșitul lunii august, iar în următoarea campanie intenționez să semăn cel puțin 120 ha cu porumb și am ales hibrizii P9241, P9903 și P9537 ”, a declarat agricultorul.

marius manea

Corteva Agriscience™, Divizia de Agricultură a DowDuPont (NYSE: DWDP), urmează să devină companie independentă, listată la bursă, așa cum s-a anunțat anteriot, proces care va fi finalizat în luna iunie 2019. Diviza combină capacitățile DuPont Pioneer, DuPont Protecția Plantelor și Dow AgroSciences. Corteva Agriscience™ oferă fermierilor din lume cel mai complet portofoliu din industrie — incluzând unele dintre cele mai cunoscute mărci din agricultură: Pioneer®, Encirca®, nou lansatul Brevant™ Semințe, precum și alte produse premiate de protecția culturilor – și aduce constant noi produse în piață prin intermediul unei echipe de cercetare puternice în domeniul chimic și tehnologic.

Pesta Porcină Africană confirmată în județul Teleorman

Institutul de Diagnostic si Sănătate Animală București (I.D.S.A.) – Laboratorul Național de Referință pentru Pestă Porcină Africană (PPA) a confirmat prezența virusului acestei boli în probele prelevate din resturi de cadavru de porc (os lung) găsite într-o zonă situată în extravilan (pădurea Slobozia Mândra).

Ancheta epidemiologică este în desfășurare.

Centrul Local de Combatere a Bolilor Teleorman s-a reunit pentru adoptarea planului de măsuri privind controlul, combaterea şi eradicarea PPA, precum și pentru adoptarea zonelor de restricții.

Ancheta epidemiologică este în desfășurare.

Sursa: ANSVSA

Fermierii campioni la floarea-soarelui din județul Teleorman

“Începem să prezentăm fermierii campioni la floarea-soarelui pentru că și în acest an hibrizii Pioneer au reconfirmat faptul că pot oferi producții record agricultorilor din toate zonele țării. Chiar dacă startul campaniei nu a fost așa cum și-ar fi dorit fermierii, iar vremea a pus în unele zone destule probleme, lucrurile s-au mai schimbat pe parcursul verii și fermierii au fost surprinși atunci când la proba cântarului au citit rezultatele obținute, pentru unii dintre ei fiind chiar valori pe care nu și ar fi imaginat că le pot obține în acest an. Noi, compania Corteva Agriscience™ - Divizia de agricultură a DowDuPont, le mulțumim că au avut încredere încă de la început în hibrizii P64LE25 și P64LE99, hibrizi care nu i-au dezamăgit în nicio campanie și le-au garantat producții record.” – Maria Cîrjă, director de marketing Corteva Agriscience™ - Divizia de agricultură a DowDuPont România și Republica Moldova.

Agricultorul Iulian Cristea din județul Teleorman a devenit fermier campion datorită hibridului P64LE25, care i-a garantat producția de 4.200 kg/ha. “În cadrul fermei Yuli Agri lucrez 400 ha, iar 80 ha am semănat anul acesta cu floarea-soarelui, după grâu. În toamnă am arat la 30 cm, am administrat în primăvară complexe 20.20.0, aproximativ 200 kg/ha, am efectuat o lucrare cu grapa și una cu combinatorul. După aceea am semănat la sfârșitul lunii martie, atunci când am mai aplicat îngrășăminte microgranulate  - 25 kg/h. În vegetație am mai dat azot, 150 kg/ha, nu a fost nevoie să erbicidez, am mai aplicat doar Acanto Plus. Am recoltat la jumătatea lunii august”, a declarat fermierul campion. Acesta a mai adăugat faptul că anul viitor va semăna aproximativ aceeași suprafață cu floarea-soarelui, 80 ha, și va alege același hibrid - P64LE25.

SC IULY AGRI SRL

În localitatea Beciu, județul Teleorman, domnul Bogdan Șchiopu a obținut 4.150 kg/ha cu hibridul P64LE99. Acesta lucrează 1.200 ha, iar în acest an a semănat floarea-soarelui pe 130 ha. “Floarea-soarelui am semănat după grâu, astfel că în toamnă am scarificat și am discuit, în primăvară am mai făcut o lucrare cu discul și una cu freza, apoi am semănat, atunci când am aplicat și 300 kg/ha complexe 20.20.0. Cultura a mai primit două fungicide, primul atunci când plantele aveau 4 frunze, al doilea la stadiul de 80 cm. Am aplicat și un insecticid, imediat după răsărire am dat un erbicid, iar la stadiul de 4 frunze, cultura a fost prășită. Am recoltat la începutul lunii august și deși a fost puțină secetă în prima parte a anului, cultura și-a revenit și sunt mulțumit de rezultate. Pentru următoarea campanie intenționez să achiziționez pentru 100 ha hibrizii P64LE99 și P64LL125”, a punctat fermierul campion.

BOKWEL

Următorul fermier campion din județul Teleorman este domnul Stelian Neblea, care lucrează 350 ha, iar floarea-soarelui a semănat în acest an pe 140 ha. Hibridul P64LE99 i-a oferit 4.000 kg/ha, o producție de care se declară mulțumit. “Cultura premergătoare a fost grâul, de aceea în toamnă am scarificat și am efectuat o trecere cu discul, după care în primăvară, în funcție de solă, am făcut una sau două lucrări cu combinatorul. La pregătirea patului germinativ am aplicat uree - 100 kg/ha, apoi am semănat începând cu 1 aprilie. Am dat două erbicide, unul în preemergență și unul în vegetație, iar în faza de 10 frunze am aplicat un tratament cu îngrășământ foliar, insecticid și fungicid. Am recoltat la sfârșitul lunii august, rezultatele au fost foarte bune de aceea vom alege și anul viitor același hibrid”, a specificat Stelian Neblea.

Neblea Stelian

Un alt fermier campion din județul Teleorman este domnul Constantin Vișan, care lucrează 330 ha, iar floarea-soarelui a cultivat în această campanie pe 85 ha. Hibridul P64LE25 i-a oferit 3.850 kg/ha, o producție mulțumitoare cum de altfel a obținut în fiecare an de când a apărut acest hibrid pe piață. “ Cultura premergătoare pentru floarea-soarelui a fost grâul, așa că în toamnă am arat la adâncimea de 30-35 cm, în primăvară am trecut cu discul și combinatorul și am aplicat 200 kg/ha complexe 20.20.0. Am semănat în perioada 1-10 aprilie și la prășit am mai aplicat 150 kg/ha azot. Cultura a mai primit două erbicide și un îngrășământ foliar. Am recoltat în perioada 20-27 august, iar pentru anul viitor voi achiziționa hibrizii P64LE25 și P64LL125 pentru aproximativ 120 ha”, a specificat Constantin Vișan.

IF VISAN CONSTANTIN

Corteva Agriscience™, Divizia de Agricultură a DowDuPont (NYSE: DWDP), urmează să devină companie independentă, listată la bursă, așa cum s-a anunțat anteriot, proces care va fi finalizat în luna iunie 2019. Diviza combină capacitățile DuPont Pioneer, DuPont Protecția Plantelor și Dow AgroSciences. Corteva Agriscience™ oferă fermierilor din lume cel mai complet portofoliu din industrie — incluzând unele dintre cele mai cunoscute mărci din agricultură: Pioneer®, Encirca®, nou lansatul Brevant™ Semințe, precum și alte produse premiate de protecția culturilor – și aduce constant noi produse în piață prin intermediul unei echipe de cercetare puternice în domeniul chimic și tehnologic.

Campionii marilor recolte la porumb din județele Constanța, Tulcea, Teleorman și Ilfov

Începem noul an cu prezentarea fermierilor campioni din județele Constanța, Tulcea, Teleorman și Ilfov. În aceste zone, hibrizii Pioneer au oferit agricultorilor recolte mulțumitoare, iar la proba cântarului producția obținută pe fiecare parcelă a asigurat un bun venit fermei.

În localitatea Căscioarele - județul Constanța, Iulian Constantinescu a devenit fermier campion cu ajutorul hibridului P9903, care i-a asigurat producția de 10.690 kg/ha. “Lucrez 90.53 ha, iar porumb am semănat anul trecut pe 23.37 ha. Astfel că am început cu arătură de toamnă, la 30 cm, și am efectuat o trecere cu discul. Am continuat în primăvară cu o trecere cu combinatorul, am semănat în jurul datei de 15 aprilie și tot atunci am fertilizat – 200 kg/ha, complex triplu 15. Am aplicat 2 erbicide, unul pentru frunză lată și altul pentru costrei, dar și 2 tratamente cu îngrășământ foliar, în faza de 8-10 frunze, al doilea a fost aplicat la o distanță de 7 zile față de primul”, a declarat fermierul campion. Acesta a mai adăugat faptul că porumbul nu a beneficiat de irigații, iar recoltatul a avut loc în jurul datei de 12-13 octombrie. A fost mulțumit de modul în care s-a dezvoltat cultura și din acest motiv în 2018 va miza tot pe hibridul P9903.

iulian Constantinescu

Tot în județul Constanța, agricultorul Jean Marc Lacrouts a devenit fermier campion obținând recolte foarte bune cu 3 hibrizi Pioneer: P9911 – 10.300 kg/ha, P9903 – 10.000 kg/ha, P9537 – 9.000 kg/ha. Acesta lucrează 938 ha, dintre 167 ha au fost semănate cu porumb. “În toamnă am arat, apoi în primăvară, luna martie, am aplicat superfosfat - 150 kg/ha și uree 150 kg/ha incorporat în patul germinativ, iar la semănat am aplicat 150 kg/ha complex 8.24.24 și microgranulate, după care la stadiul de 3 frunze am aplicat și 150 kg/ha azotat de amoniu. Am semănat în prima săptămână a lunii aprilie, iar cultura a mai beneficiat  de 2 erbicide, dar al doilea erbicid doar pe anumite parcele. Nu am mai aplicat tratamente de nici un fel și nici nu am irigat. Am recoltat începând cu 15 septembrie. Anul acesta voi semăna 90 ha de porumb și am ales aceeași hibrizi Pioneer”, a punctat fermierul campion.

Jean Marc Lacrouts

În județul Tulcea, Tudor Florentin a devenit fermier campion hibridul P9537 i-a asigurat producția de 10.100 kg/ha. Acesta lucrează în localitatea Niculițel 133 ha, dintre care porumb a semănat pe 25 ha. “În toamnă am scarificat și am arat la 25 cm,  am continuat cu pregătirea terenului, înainte de semănat am aplicat 100 kg/ha de complexe 14.20.0 și am semănat la începutul lunii aprilie. Am aplicat 2 erbicide în postemergență, dar în perioade diferite și am efectuat un tratament cu fungicid și foliar, atunci când am efectuat și a doua erbicidare. Cultura a fost în neirigat, dar a beneficiat de 3 treceri cu prășitoarea, tot atunci am și fertilizat. Am recoltat în jurul datei de 10 septembrie. Anul acesta voi semăna 30 ha cu porumb, am optat pentru hibridul P9537 plus un nou hibrid din portofoliul companiei Pioneer”, a declarat fermierul campion.

Tudor Florentin

În județul Teleorman, fermier campion a devenit Cristi Isvoranu din localitatea Sfințești, care a obținut 10.980 kg/ha cu hibridul P0412. “Lucrez 400 ha, pe 150 am semănat anul trecut porumb. Am fost mulțumit de cum s-a comportat cultura, dar și de producție. Mai întâi am discuit, am efectuat o lucrare cu subsolierul, iar în primăvară am efectuat o trecere cu combinatorul și am semănat la sfârșitul lunii martie, atunci am dat și 200 kg/ha de uree. În vegetație am mai aplicat 200 kg/ha de azotat de amoniu în faza de 8-10 frunze, dar și un foliar. Am mai aplicat erbicide în preemergență și postemergență și doar atât, fără altfel de tratamente. Această producție am obținut-o în irigat, dar am irigat doar atunci când a fost cazul. Am recoltat în prima parte a lui octombrie. Pentru acest an am comandat deja sămânța, am ales tot hibrizii Pioneer , dintre care P0412 și P0023, și voi semăna 150 ha”, a conchis fermierul teleormănean.

Cristi Isvoranu

Tot în județul Teleorman a devenit fermier campion și Adi Spânu, care a obținut 10.100 kg/ha cu hibridul P9537.

Adi Spanu

În localitatea Ștorobăneasa, județul Teleorman, domnul Aurel Magereanu a obținut 10.000 kg/ha cu hibridul P0412. “Anul trecut am semănat porumb pe 170 ha și am ales numai hibrizi Pioneer. Am început cu arătura, și am încercat să mențin apa în sol, de aceea pe unele sole am intrat direct cu combinatorul, unde nu s-a putut, am discuit și apoi am trecut cu combinatorul. Fertilizarea de bază am făcut-o cu 300 kg/ha de uree,  iar de semănat am semănat la sfârșitul lunii martie, pentru că temperaturile au permis acest lucru. Doar pe o porțiune de 50 de ha, am mai fertilizat la semănat, iar producția trebuie să spun că a fost mai bună. Am erbicidat și preemergent și postemergent. Pe o solă am mai fertilizat. Nu am aplicat tratemente, am prășit o singură dată, dar nu pe întreaga suprafață. Am recoltat la sfârșitul lunii septembrie”, a punctat fermierul campion. Pentru campania din 2018, fermierul a precizat că va semăna porumb pe 250 ha și va alege tot hibrizii Pioneer.

Aurel Magereanu

Și în județul Ilfov agricultorii au obținut producții bogate cu hibrizii Pioneer. Fermieri campioni au devenit aici Cosmin Iancu, care a obținut 10.600 kg/ha cu hibridul P9903, și Eugen Voicu, căruia hibridul P9911 i-a oferit producția de 10.100 kg/ha.

Cosmin Iancu

“Lucrez 1.100 ha, iar porumb am avut anul trecut pe 300. În toamnă am arat la 30 cm, după care în primăvară devreme am discuit și am fertilizat cu 200 kg/ha de complexe 20.20.0, am incorporat cu combinatorul și imediat am însămânțat, începând cu 5 aprilie. Am erbicidat în preemergență, la faza de 6 frunze unde a fost cazul am mai aplicat un erbicid, iar la faza de 8 frunze am efectuat o prașilă și fertilizare cu 180 kg/ha azotat de amoniu. Toată suprafața a fost în neirigat și am recoltat în prima jumătate a lunii septembrie, iar campania de recoltare a durat 2 săptămâni”, a specificat fermierul campion, Cosmin Iancu. Mulțumit de modul în care s-au comportat hibrizii Pioneer, fermierul a ales pentru ca în acest an să semene hibrizii P9903 și P9537, însă pe 250 ha pentru că așa îi permite rotația culturilor.

Voicu Bogdan Porumb

În Teleorman, un tânăr veterinar nu vrea să renunțe la tradiții

În orice familie este un motiv de mândrie atunci când tinerii își urmează părinții în profesie și, în general, în activitate. Iar atunci când continuarea tradiției se împletește cu pasiunea pentru activitatea respectivă, atunci rezultatele nu pot fi decât admirabile. Despre un astfel de exemplu, în care rezultatele activității în domeniul zootehniei a trei generații constituie acum un model pentru alții, vom povesti în materialul următor.

Glasul sângelui sau al tradiției?

Florin Răduț locuiește în comuna Zâmbreasca, din județul Teleorman. Are aproape 30 de ani, o familie frumoasă și o pasiune deosebită: animalele din rase tradiționale. Greu de spus de unde i se trage această pasiune. Probabil că este o combinație între moștenirea genetică, ceea ce a văzut în familie și pregătirea profesională. Căci trebuie să spunem că, de meserie, este medic veterinar. La fel ca și fratele său, la fel ca și părinții săi. Și cu toții își practică meseria. Iar bunicii au fost crescători de animale, renumiți în comună, după cum spun oamenii din zonă.

„Îmi plac foarte mult rasele astea tradiționale, din zona noastră, a Teleormanului. Tocmai de aceea m-am axat pe creșterea animalelor din aceste rase. Dar, spre deosebire de ceilalți din familia mea, mie mi-au plăcut mult și vacile. Așa se face că sunt primul din familie care crește și vaci“, ne povestește, cu mândria omului care știe că a făcut bine ce a făcut.

La ora actuală are o fermă cu 70 de vaci, juninci și vaci de lapte, toate Bălțate Românești cu Negru, 100 de capre Carpatine și 200 de oi cu cap negru de Teleorman.

„Marele meu avantaj este că avem și o fermă vegetală destul de mare, de circa 350 ha în familie. Fără asta, probabil că nu am reuși s-o scoatem la capăt cu animalele“, îmi povestește tânărul veterinar.

„Fără mecanizare nu poți supraviețui!“

„Părerea mea este că, la ora actuală, având în vedere modul în care evoluează forța de muncă, dacă vrei să reziști în zootehnie, atunci trebuie să te mecanizezi. Deja oamenii serioși, pe care să te poți baza, devin tot mai greu de găsit. Din păcate, la oaie nu se prea pretează mecanizarea. De exemplu, dacă nu e mulsă până la ultima picătură, înțarcă. Ca atare, trebuie mulsă manual. În schimb, la capre și la vaci se pretează foarte bine mulsul mecanic“, explică Florin Răduț.

Un grajd nou pentru vaci este în construcție. Va fi o clădire înaltă, spațioasă, adaptată creșterii vacilor conform tehnologiilor moderne. „La noi vacile sunt în permanență libere, fie că se află la pășune, fie că stau în grajd. Dacă vrei să ai producție, atunci trebuie să crești animalul în condiții bune. Faptul că vaca stă legată e un factor de stres, care se reflectă și asupra producției de lapte“, povestește veterinarul.

De altfel, în fermă animalele cresc jumătate din an pe pășune. „Le ținem la pășune atât timp cât permite vremea. În jur de șase luni pe an, ceva mai mult la oi, cam șapte luni. În perioada rece, le trecem în adăposturi“, povestește stăpânul lor.

„Hrană bună? Producție bună!“

„Modul de hrănire a animalelor se regăsește în producție“, este motto-ul fermei. Ca atare, prioritatea constă în asigurarea unei hrane adecvate, care să asigure atât o bună dezvoltare, cât și o producție de lapte mulțumitoare. „În lunile de iarnă, vacile noastre dau în jur de 20 de litri de lapte/cap/zi, ceea ce, având în vedere rasa, nu este deloc rău. Vara, când este foarte cald, iar vacile se hrănesc din pășune, producția scade“, spune doctorul Răduț. Trebuie să reamintim, pentru a risipi nedumeririle, că vorbim despre pășunea de pe câmpiile teleormănene, care este departe de a avea capacitatea de hrănire a celor montane. Ca atare, hrana de la pășune nu este la fel de consistentă ca cea din grajd, mai ales în perioadele de secetă.

Pentru hrana animalelor, sunt alocate cca 100 ha din ferma de cultură mare a familiei. Pe aproximativ 20 se cultivă porumb-siloz. 30 ha sunt alocate lucernei, iar alte 20 orzului destinat hranei acestora. Însemnate părți din producția de porumb boabe sunt destinate tot animalelor.

„În afară de acestea, în fiecare iarnă mai cumpărăm câte șapte-opt TIR-uri cu borhot de bere, care merge mai ales la vaci. În trecut cumpăram și borhot de sfeclă, dar am renunțat. Cel de bere este mai lactogen“, spune crescătorul.

Oaia – simbol a câmpiilor teleormănene

Însă vedetele fermei sunt considerate oile tradiționale ale zonei, respectiv oile cu cap negru de Teleorman. „Este o rasă mai specială, care mie îmi place foarte mult“, povestește veterinarul. Așa cum arată și numele, are capul negru. Dar, una dintre caracteristici este aceea că nici pe cap și nici pe burtă nu are lână deloc, ci doar o blăniță foarte fină. „Eu sunt deosebit de riguros în selecție, pentru că îmi doresc să am un nucleu de rasă pură. Ca atare, toate oile mele au și o cravată neagră, pe gât“, explică tânărul fermier. „Este o rasă de oi foarte mari. În principiu, sunt cele mai mari oi din țară. Încă de la fătare mieii sunt mari, au în medie 7 kg. Ca să poată duce sarcina la bun sfârșit, pe perioada gestației oile au nevoie de o alimentație corespunzătoare. Rata de creștere a mieilor este foarte bună. La maturitate o oaie are 70-80 kg, iar un berbec între 100 și 120. Este o rasă mixtă, de lapte și de carne“, vorbește de această dată specialistul despre caracteristicile acestei rase. Dar, după cum ne dezvăluie apoi, are și unele dezavantaje: „Cu cât sunt mai mari oile, cu atât sunt mai mici cârdurile în care ele pot crește. Față de o turmă de oi de munte, care poate ajunge și la o mie de capete, ale noastre nu pot fi adunate decât câte 200-300. Mai există unii crescători care au și 400, dar sunt cazuri mai rare. Este o oaie care nu rezistă să fie gonită.“

Păstrând vie făclia tradiției

Dacă este să tragă linia, fermierul Florin Răduț este mulțumit de ceea ce a reușit până acum. Ferma merge bine și are o producție frumoasă. Laptele de la vaci este colectat de un procesator. În schimb, cel provenit de la capre și de la oi este prelucrat în fermă. Un spațiu special a fost amenajat în acest scop. „Nu este prea greu să obții autorizațiile necesare, dacă îți dorești cu adevărat acest lucru. Practic, e vorba de un spațiu unde trebuie respectate anumite standarde de igienă“, ne dumirește proprietarul fermei. Telemeaua pe care o produce este procesată conform unei tehnologii tradiționale, moștenită de la bunici. Rezultatul: o brânză râvnită de mulți, cu succes pe piață. În ceea ce privește ajutorul de la stat, fermierul este de asemenea mulțumit. Primește subvenții pentru 50 de vaci și SCZ (Sprijin Combinat în Zootehnie) pentru 100 de capre și cele 200 de oi. „Totuși, este păcat că la ovine s-a micșorat atât de mult subvenția de bază, ANT-ul (Ajutorul Național Tranzitoriu). Parcă să primești doar 20 de lei pentru o oaie e cam puțin“, spune el, cu oarecare amărăciune.

Cu toate acestea, știe foarte bine că, și dacă nu ar primi niciun fel de ajutor, tot n-ar renunța la turma lui de oi de Teleorman, cu capete fine și cravate negre, cum nu mai are nimeni în județ. Căci fără ele i s-ar părea că flacăra unei pasiuni care durează de generații s-a stins în fața unui viitor uniform, fără tradiții.

GALERIE FOTO


Alexandru GRIGORIEV

Teleormanul încheie un an agricol bun

Că în agricultură nu există doi ani la fel, o știe orice agricultor. Dar, pe de altă parte, se mai știe și că, mai mult sau mai puțin, există unele trăsături comune tuturor anilor. Dar câteodată există și ani care nu seamănă niciun pic cu cei dinaintea lor. Așa a fost cazul anului agricol 2017. După ce a debutat cu precipitații de iarnă abundente, cât să se adune apă în sol, a urmat o primăvară timpurie, cu temperaturi relativ ridicate. Culturile au intrat rapid în vegetație. Apoi, în aprilie, temperaturile au scăzut brusc, pentru o perioadă destul de lungă. Doar o minune a făcut ca majoritatea culturilor să scape necompromise. Apoi, după câteva episoade ploioase în mai, a urmat o secetă cumplită, care se prelungește și acum, în toamnă.

În sinteză, se poate spune că a fost un an care a dat dureri de cap și palpitații fermierilor. Despre cum a ieșit până la urmă în județul Teleorman, am stat de vorbă cu dna Veronela Pantalie, directorul Direcției Agricole a județului Teleorman.

Producții mulțumitoare, în ciuda vremii

„Una peste alta, a fost un an destul de bun“, ne-a spus domnia sa. „Fermierii au obținut, chiar în condițiile speciale de anul acesta, producții destul de mari“, a mai adăugat d na Pantalie.

Concret, la nivelul întregului județ au fost semă­nate cu grâu aproape 150.000 de hectare cu grâu. Fermierii au notificat Direcției Agricole Județene producții cuprinse între 4 și 7,5 tone/ha.

Nici la porumb lucrurile nu au stat rău: pe cele 60.340 ha folosite pentru această cultură s-au obținut vârfuri de producție de 10-12 tone porumb boabe/ha. Însă producția medie a fost de doar puțin peste 6 tone/ha.

Productivitatea la floarea-soarelui s-a încadrat în normele multianuale, situându-se între 2,5 și 4 tone/ha. Având în vedere că suprafața dedicată acestei culturi a fost de 93.000 ha, cantitatea totală recoltată a atins o cifră însemnată. Și pentru că vorbim despre plante oleaginoase, se cuvine să amintim și rapița, care a fost cultivată în județul Teleorman pe aproximativ 65.000 de hectare. Producțiile obținute s-au situat între 2,8 și 4,2 tone/ha.

Rezultate frumoase a dat și cultura tutunului. „Pe cele 305 ha cultivate cu această plantă s-au obținut rezultate excelente. Plantele au avut o dezvoltare excepțională“, ne-a spus directorul DAJT.

Evenimentul anului: programul „Tomate Românești“

program sustinere tomate 2017

Pentru o parte dintre agricultorii teleormăneni, cel mai important eveniment al anului a fost lansarea programului „Tomate Românești“. În județ există mai multe bazine legumicole, în care există deja o lungă tradiție în cultivarea acestei legume. În prima etapă a acestui program, adică în cea de primăvară, în program s-au înscris 213 fermieri. Cu toții au reușit să îndeplinească obiectivele programului, respectiv să comercializeze 20 de tone de roșii din producția a 1.000 m.p. de solarii până la 1 iunie. Așa se face că au putut să încaseze prima de câte 3.000 de euro.

Încurajați, pesemne, de acest succes, încă 76 de legumicultori s-au înscris și în etapa a doua, de toamnă, a acestui program. Ei sunt convinși că vor putea produce în solariile proprii câte 20 de tone de roșii după 23 octombrie.

„Pentru fermieri este o sumă destul de importantă și un ajutor care nu este de neglijat. Asta cred că îi va stimula ca, în continuare, să se concentreze asupra acestei activități“, apreciază dna Pantalie.

În ceea ce privește semănăturile de toamnă, până la sfârșitul celei de-a doua decade a lunii octombrie se semănaseră deja 132.000 ha cu grâu. Dacă le adăugăm și pe cele 1.200 pe care s-a pus în brazdă sămânța de triticale, ajungem la o suprafață aproximativ egală cu cea din anul trecut. La fel, o suprafață aproape egală cu cea din anul trecut, s-a semănat și în cazul rapiței. Puțin peste 60.000 ha au fost alocate acestei culturi.

„În concluzie, putem spune că am avut un an bun și avem motive să sperăm la unul la fel“, consideră dna Veronela Pantalie.

Alexandru GRIGORIEV

La Furculești – Teleorman, DuPont Pioneer a dat startul evenimentelor Portfolio Farm

Ca în fiecare an, compania DuPont Pioneer începe programul Portfolio Farm din sudul țării. De această dată, prima platformă de prezentare a avut loc la Furculești, în ferma domnului Cosmin Băcanu, cel care de 9 ani este și promotor Pioneer în zona Teleorman. La cultura porumbului, noutățile din acest an au vizat observarea modului în care epoca, densitatea și viteza de semănat influențează producțiile. La floarea-soarelui, fermierii au analizat modul în care s-a dezvoltat noul hibrid P64LL125, cel care, conform reprezentanților companiei, va fi la fel de cunoscut ca hibrizii P64LE25 și P64LE99.

Epoca optimă de semănat

„Întotdeauna începem destul de timpuriu evenimentele de promovare și începem din sudul țării, ca mai apoi să continuăm până la sfârșitul lunii august cu manifestări în diferite alte zone. Ne axăm pe noutățile la culturile de floarea-soarelui și porumb, pentru că am constatat că fermierii vor să acumuleze rapid informațiile despre noile produse și întreabă foarte multe detalii. Nu sunt interesați doar de noutăți, ci și de hibrizii de floarea-soarelui deja consacrați în tot bazinul Mării Negre. În aceste locații dezvoltăm mai multe experimente, începând de la densitatea, viteza și epocile de semănat, până la aplicarea de tratamente diferite“, a declarat Jean Ionescu, director general pentru operațiuni comerciale DuPont Pioneer.

pioner sac

Gazda evenimentului, Cosmin Băcanu, lucrează 1.100 de hectare, iar la culturile de rapiță, porumb și floarea-soarelui se bazează pe genetica Pioneer. La rapiță este deja unul dintre fermierii campioni, după cum îi prezentă compania pe agricultorii cu cele mai bune producții, deoarece a reușit să obțină 5.840 de kg/ha, în timp ce culturile de porumb și floarea-soarelui se prezintă excelent.

„La porumb am avut sole pe care am semănat diferiți hibrizi pe parcursul a 4 epoci de semănat, tocmai pentru a determina perioada optimă de semănat. Nu mai vorbim de 1-15 aprilie, ci despre epoci diferite de semănat pe care noi le-am pus în practică, iar rezultatul care ne-a convins și pe noi, și pe fermierii din zonă a fost obținut la hibrizii semănați în 5 aprilie. Semitimpurii au, până în prezent, cea mai bună dezvoltare. Am făcut acest lucru tocmai pentru ca fermierul, în momentul în care vine și vede lotul de testare, să își și aleagă pentru următorul an maniera în care va semăna“, a specificat Cosmin Băcanu.

Gazda evenimentul a mai adăugat faptul că fermierii s-au convins că viteza de semănat optimă este între 6-8 km/h, nu mai mare, indiferent de reclama care îi este făcută unui utilaj sau altul. În ceea ce privește adâncimea de semănat, aceasta a variat de la 3 cm până la 9 cm, dar adâncimea optimă s-a dovedit a fi cea între 5-7 cm, în funcție de umiditatea din sol.

În ceea ce privește recomandările de hibrizi pentru zona Teleormanului, reprezentanții companiei americane au specificat faptul că indicată este gama începând cu FAO 350 până la FAO 480, hibrizii Aquamax: P9537, P9903, P0023, P9911, P0216, P0412. În cazul în care fermierii din această zonă vor să cultive și un hibrid mai timpuriu, recomandarea este P9241 - FAO 330, hibridul care are cea mai ridicată toleranță la secetă.

Dida Marin, fermier Zimnicea: „Culturile de aici arată foarte bine, chiar este un an de excepție, se preconizează recolte mari în această fermă, dar cred că în toată zona noastră va fi un an agricol foarte bun. Din ce am văzut în cadrul prezentărilor, hibrizi din gama Aquamaxx arată foarte bine, au elemente de producție bune, știuletele este bine dezvoltat, de aceea cred că recoltele vor fi foarte bune.“

Un nou hibrid de floarea-soarelui

pioneer Ionescu

Maestru de ceremonie în prezentarea loturilor de floarea-soarelui a fost nimeni altul decât Jean Ionescu, directorul general DuPont Pioneer. Acesta a prezentat loturile înființate cu hibrizii vedetă P64LE25 și P64LE99, dar și un nou hibrid care va fi disponibil spre comercializare începând cu anul următor. „Venim cu hibrizi noi, mai bine adaptați pentru condițiile României, mai scurți, cu o toleranță mai mare la secetă și boli. De anul viitor, pe câmpurile României veți vedea un nou hibrid în gamă convențională – P64LL125. Este un hibrid semitimpuriu, care va avea în 2019 și tehnologia Express, iar în 2020 pe cea Clearfield. Potențialul genetic este uriaș, se pot obține între 6 și 6,5 t/ha“, a punctat Jean Ionescu.

Tot despre acest hibrid Cosmin Băcanu a specificat că a fost testat în ferma lui și că a avut producții care au depășit 4 t/ha indiferent de sola unde a fost semănat. Pe parcursul vizitei de observare a culturii de floarea-soarelui, cei mai mulți dintre fermieri au specificat că se confruntă în propriile culturi cu apariția Sclerotiniei, iar Jean Ionescu a punctat că, pentru a evita pe cât posibil apariția acesteia în culturi, este necesar ca rotația culturilor să fie făcută în așa fel încât să revină pe aceeași solă la 5-6 ani cu cultura de floarea-soarelui sau rapiță. „Scleroții trăiesc între 6 și 12 ani, ei sunt în sol, deci boala există tot timpul, doar că este activată în condiții climaterice foarte bune. Adică atunci când avem ploi urmate de temperaturi scăzute, de aceea trebuie să folosiți fungicide de înaltă calitate, eu recomand produsele DuPont Crop Protection. Dar sclerotina nu dispare în totalitate, ci poate apărea după o ploaie, cum spuneam, de aceea vă sfătuiesc să folosiți rotația culturilor la această durată, dacă vă permite afacerea, ceea ce cred că este destul de dificil. Până în prezent nu s-a inventat un hibrid care să reziste la sclerotina în propor­ție de 100%“, a mai adăugat directorul Pioneer.

Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august – pag. 14-15

Fermierii campioni la rapiță din județul Teleorman

Și în acest an, fermierii care au mizat pe culturile de rapiță înființate cu hibrizi DuPont Pioneer au avut numai motive de bucurie. În multe ferme din țară s-au înregistrat producții de peste 4 tone/hectar, iar femierii campioni sunt hotărâți ca și anul viitor să parieze pe cultura regină – rapița. Vă propunem prezentarea fermierilor campioni, pentru a-i crede pe cuvânt și vom începe cu cei din județul Teleorman.

Cosmin Băcanu lucrează 1.100 de hectare în localitatea Furculești, județul Teleorman, iar în acest an a semănat 100 de hectare cu hibridul PT225 și 150 de hecatre cu hibridul PT234. Produțiile obținute au depășit 5.000 kg/ha, asta datorită geneticii Pioneer, dar și tehnologiei aplicate. Mai exact, la hibridul PT225 producția a fost de 5.950 kg/ha, iar la hibridul PT234 5.700 kg/ha.

„Grâul a fost plantă premergătoare pe care am înființat cultura de rapiță. Imediat după ce acesta a fost recoltat, am făcut o lucrare cu grapa cu discuri pentru a păstra apa în sol, apoi după ce au răsărit buruienile, am aplicat un erbicid total pe bază de glifosat, 4 l/ha. Apoi am administrat 250 kg de complexe 18.46.0. Următoarea lucrare s-a efectuat cu Tigerul la adâncimea de 28-30 cm, după aceea am discuit, iar în ziua premergătoare semănatului am aplicat 100 de kg/ha azotat de amoniu. Semănatul a avut loc în data de 5 septembrie, cu semănătoare Horsche Pronto 6 DC-PTF, este o semnănătoare care încoporează cu discurile din față azotul aplicat cu o zi înainte, are o secțiune la mijloc care aplică îngrășămintele odată cu semănatul și în spate are o secțiune unde sunt semințele. S-au semănat 55 de semințe/mp la adâncimea de 2-3 cm. Tot în toamnă am aplicat un fungicid și un regulator de creștere, dar și un erbicid contra buruienilor graminee. Apoi în februarie am aplicat 300 de kg/ha de uree, iar din primăvară și până la recoltare am mai administrat încă 3 tratamente cu fungicide și insecticide de contact sau sistemice la nevoie. Recoltatul l-am început când umiditatea semințelor a fost de 12%.” – Cosmin Băcanu.

Bacanu

Fermierul a specificat că pentru în următoarea campanie va semăna rapiță pe 200 de hectare, dintre care jumătate cu hibrizii PT234 și PT225, iar cealaltă jumătate cu hibridul PT264.

Ioan Manea, fermier din localitatea Furculești, lucrează 470 de hectare, dintre care pe 120 de hactare a cultivat rapiță în acest an. A devenit unul dintre fermierii campioni deoarece la hibridul PT225 a obșinut produții de 5.200 kg/ha, în timp ce la hibridul PT234 a obșinut 5.000 kg/ha.

manea

„După recoltatul grâului, în luna iulie, am început pregătirea terenului, iar semănatul a avut loc între 5 și 10 septembrie. Am aplicat îngrășăminte - 300 kg/ha, și tot în toamnă am aplicat tratamente cu fungicide și insecticide. În jurul datei de 1 octombrie am aplicat și sulfat de amoniu, în jur de 100 de kg/ha. În primăvară am aplicat alte tratamente, dintre care 3 cu fungicide plus insecticid și un îngrășământ foliar, dar și îngrășăminte aplicate în 2 faze. Recoltatul l-am început în momentul în care umiditatea a fost în jur de 9%.” – Ioan Manea.

Ioan Găina din Drăgănești-Vlașca, lucrează 550 de hectare, dintre care în acest an 120 au fost însămânțate cu rapiță. Jumătate din suprafața de rapiță a fost însămânțată cu hibrizii Pioneer PT234 și PT225.

„Am înființat cultura între 5-7 septembrie și am aplicat 200 kg/ha de îngrășăminte complexe, un tratament cu insecticid și unul cu erbicid în toamnă, aș fi vrut să mai efectuez unul, dar am avut probleme cu instalația și atunci nu am mai reușit acest lucru în timp util. Am fertilizat în februarie cu 200 kg/ha de uree și apoi la jumătatea lunii martie am aplicat 100 kg/ha de Sulfammo, apoi 3 tratamente cu fungicide, între ele am aplicat un insecticid și un erbicid. Recoltatul l-am început pe 11 iulie, la PT234 am înregistrat o medie de 4.500 kg, iar la PT225, încă recoltez, dar preconizez ca pot atinge și de 5.000 kg/ha.”

Ioan Gaina

Anul viitor fermierul din Drăgănești-Vlașca va însămânța același număr de hectare cu rapiță, iar din portofoliul Pioneer va opta pentru aceeași 2 hibrizi: PT225 și PT234.

Tot în județul Teleorman, fermierul Oprina Ion a obținut 5.000 kg/ha la hibridul PT200CL, 4.300 kg/ha la hibridul PT234 și 4.250 kg/ha la hibridul PT225; fermierul Christophe Huiban a obținut 4.900 kg/ha la hibridul PT225; Negrilă Marcela 4.800 kg/ha la hibridul PT234; Milanovici Ștefan 4.800 kg/ha la hibridul PT225; Zamfir Marin 4.650 kg/ha la hibridul PT225 și 4.500 cu PT234.

DuPont Pioneer este lider mondial în producerea, procesarea și comercializarea semințelor de porumb, soia, rapiță și lucernă.

Teleormanul - irigații pe 11% din amenajările inițiale

Filiala de Îmbunătățiri Funciare Teleorman a Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare are în administrare, potrivit evidențelor, următoarele suprafețe amenajate cu lucrări de îmbunătățiri funciare: irigații – 231.561 ha; desecare cu pompare – 39.208 ha; desecare gravitațională – 59.844 ha; combaterea eroziunii solului – 6.382 ha.

Vorbind strict despre irigații, județul deține 9 amenajări: Olt – Călmățui, 46.559 ha; Lița Olt – 4.870 ha; Viișoara – 96.534 ha; Terasa Zimnicea – 2.930 ha; Giurgiu – Răsmirești A+C, 29.085 ha; Giurgiu – Răsmirești B – 22.011 ha; Frunzaru – Boianu, 24.100 ha; Izlaz – Moldoveni, 1.060 ha; Terasa Corabia – 2.666 ha. Din totalul suprafeței aflate în evidențele Filialei Teritoriale Teleorman, anul trecut, potrivit ANIF, au fost încheiate contracte cu Organizații ale Utilizatorilor de Apă pentru Irigații pentru 26.201 ha, ceea ce reprezintă 11-31% din totalul suprafeței amenajate.

11 proiecte ale OUAI finalizate

Directorul Ionel Dașa ne spunea însă că doar statistic sunt 231.561 ha irigabile. Adică teren amenajat în urmă cu peste 28 de ani.

În prezent, suprafața de utilitate publică este de 138.526 ha (59,82% din sistemul activ al anului 1989), însă Organizații ale Utilizatorilor de Apă pentru Irigații s-au constituit doar pe jumătate, respectiv pe 71.000 ha.

Dintre acestea, numai 11 OUAI au accesat Submăsura 125 prin care și-au reabilitat cu bani europeni sistemul de irigații, iar acestea corespund suprafeței contractate anul trecut, de 26.201 ha.

Proiectele sunt finalizate în totalitate: două în Terasa Zimnicea, patru la Viișoara, două la Olt – Călmățui, unul în sistemul Lița – Olt și două în amenajarea Giurgiu – Răzmirești.

Reabilitarea infrastructurii primare, în fază de proceduri

Programul național de reabilitare a infrastructurii principale pentru irigații, asumat de MADR, finanțat integral cu bani de la bugetul statului, prevede, în etapa I a proiectului, următoarele intervenții în Teleorman: Terasa Zimnicea, 2.930 ha; Viișoara, 96.481 ha; Olt-Călmățui, 46.553 ha; Lița-Olt, 4.871 ha; Giurgiu – Răzmirești, cu suprafețe și în Giurgiu, 36.942 ha. Cu alte cuvinte, după executarea lucrărilor ar fi viabile irigații pentru 187.777 ha (cifra nu corespunde în întregime județului Teleorman, dată fiind amenajarea Giurgiu – Răzmirești, care corespunde și vecinilor din Giurgiu). Programul s-a pus în mișcare de o lună. În prezent, proiectele sunt în fază de proceduri preliminarii, sperându-se să se ajungă tot în 2017 la licitația pentru proiectare – execuție. Pe infrastructura primară care aparține statului, Teleormanul mai are o investiție în amenajarea Olt – Călmățui, începută de anul trecut, proiect care se va desfășura pe o perioadă de cinci ani.

Cu sau fără reabilitări, tot 26.201 ha se vor iriga!

L-am întrebat pe directorul Dașa la cât crede domnia sa că s-ar putea ridica suprafața ce poate fi irigată după ce se va finaliza intervenția la infrastructura principală. Iar răspunsul a fost surprinzător: 26.201 ha! Fix OUAI-urile care au reabilitat infrastructura secundară. Cu alte cuvinte, nu este suficient ca fermierii să se organizeze în OUAI, mai trebuie ca ei să-și creeze condiții de irigat și să fie rentabil pentru ei să-și ducă apa la marginea lanului.

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 8, 16-30 aprilie 2017 – pag. 8

Județul Teleorman, la cumpăna dintre anii agricoli

Chiar dacă la prima vedere nu este atât de faimos precum Ialomița, Călărași sau Brăila, judeţul Teleorman este totuși o regiune cu o pondere însemnată în producția agricolă a României. Pe lângă potențialul însemnat în domeniul culturii mari, acest județ conține și importante bazine legumicole. Așezarea pe malul Dunării îl face interesant și din punct de vedere al comerțului cu cereale. Iată numai câteva dintre motivele pentru care am dorit să stăm de vorbă cu doamna Veronela Pantalie, directorul Direcției Județene pentru Agricultură, la cumpăna dintre anii agricoli.

Plantele medicinale, tot mai vizibile pe harta culturilor

„Suprafața agricolă a județului este, conform datelor DAJT, de 497.674 ha, dintre care nu mai puțin de 455.865 ha teren arabil“, ne-a spus doamna Pantalie. Terenul a fost utilizat astfel: 268.460 ha pentru cultivarea cerealelor pentru boabe, 129.790 ha pentru plante uleioase, respectiv rapiță și floarea soarelui, 33.510 ha pentru nutrețuri, iar 9.968 ha pentru loturi de producție seminceră. Legumele au crescut pe 1.413 ha de grădini și pe alte 5.433 ha de legume în câmp și solarii.

Un aspect aparte este cultivarea, pe o suprafață de peste 33.200 ha, a plantelor medicinale. „Există o societate care are un contract cu HOFIGAL și le furnizează acestora cantități importante de materie primă. După ei s-au luat și numeroși producători individuali. Această cultură este una destul de scumpă, pentru că majoritatea lucrărilor se fac manual și este o cultură pretențioasă. Cele realizate la noi se încadrează în categoria bio. Cu toate acestea, suprafața ocupată de aceste culturi a înregistrat o creștere însemnată față de anii trecuți“, apreciază directorul DAJ Teleorman.

O altă noutate este că, în ultimii ani, micii producători au început să își înființeze livezi, lucru mai puțin obișnuit în zonă. În partea de nord a județului a existat chiar o încercare de realizare a unei livezi de migdali. Din păcate, din cauza secetei, livada a rămas cu goluri, căci mulți puieți nu s-au prins. Fermierul, însă, a cerut autorizație pentru a replanta în această toamnă.

Privind cu jind la Dunăre

În ceea ce privește rezultatele, la grâu și la orz s-au situat în jurul mediei multianuale: aproximativ 3 t/ha. La floarea soarelui s-au obținut 1,7 t/ha, iar la porumb numai 2,7, conform rezultatelor provizorii. Aceste două din urmă culturi au fost puternic afectate de secetă. „La porumb s-a obținut o producție sub jumătate față de anul trecut. A fost un an foarte ciudat. Pe de o parte, în primăvară mulți fermieri au semănat târziu, din cauza ploilor. Apoi a început seceta, iar porumbul a prins toată perioada de secetă“, explică Veronela Pantalie.

În ceea ce privește irigațiile, deși Dunărea reprezintă limita de sud a județului și există și UAI-uri, nu s-a mai irigat din 2010. Motivul îl reprezintă prețul crescut al apei. „Asta chiar și în condițiile în care au existat și câteva UAI care au fost modernizate în cadrul Măsurii 1.2.5. Fermierii ar vrea irigații, dacă s-ar putea, dar nu își pot permite“, apreciază conducătoarea Direcției Agricole.

Desigur, ca peste tot, a existat și o excepție, respectiv o suprafață de 302 ha, la Zimnicea, plantată cu tutun. „Fiind o cultură foarte bine plătită, proprietarilor probabil că le-a convenit să irige“.

În concluzie, fermierii teleormăneni nu au rămas decât cu privitul Dunării. Și poate, cu un pescuit sportiv în clipele de răgaz...

Grâul, ca emblemă...

Dacă ar fi să numească o cultură reprezentativă pentru județ, dna Pantalie ar alege-o pe cea de grâu, pe care o consideră emblematică atât prin suprafața alocată, cât și prin producția obținută. „Asta cu toate că și suprafața cultivată cu rapiță a crescut mult în ultimul an“.

În Teleorman există peste 600 de exploatații mai mari de 50 de hectare. Cea mai renumită firmă din domeniul agriculturii este InterAgro, aparținând miliar­darului Ioan Nicolae. Caracteristic acestui concern este multitudinea de culturi pe care le practică. În acest an, pe lângă culturile tradiționale, de cereale și floarea soarelui, a cultivat tutun și multă lucernă.

Ajutorul „de minimis“ produce efecte

Un pas înapoi în ceea ce privește dezvoltarea agricolă a județului Teleorman s-a înregistrat în domeniul zootehniei. „Au dispărut marile complexe care existau odată în Teleorman. „Acum mai există doar un complex la Zimnicea și o fermă de porci la Salcia“, ne-a spus doamna Pantalie. Cu toate acestea există o tendință de revenire, căci, în încercarea de a da plusvaloare produselor, marii fermieri au început să facă și ceva zootehnie.

„Cele mai puternice semnale vin însă din partea micilor producători, care au început să crească efectivele de ovine. Cred că este și rezultatul implicării statului, prin acordarea ajutorului de minimis. Există solicitări pentru achiziționarea a 80 de berbecuți, în ultimele săptămâni“, consideră directorul DAJT. Această dezvoltare și-ar putea avea rădăcinile într-o veche tradiție a zonei, căci brânza de Teleorman, ca și oaia cu cap negru, erau emblematice pentru județ.

Pe lângă secetă, și grindina!

„În ultimii doi ani, cea mai mare problemă a agriculturii din zona Teleormanului a fost seceta extremă. Anul acesta, însă, a fost și primul an în care ne-am confruntat și cu grindina. Suprafețe întinse au fost afectate de acest fenomen. Până acum, doar mici suprafețe erau afectate“, adaugă Veronela Pantalie la bilanțul anului agricol.

Cei mai afectați de grindină au fost legumicultorii din cele trei mari bazine legumicole ale județului: Peretu, Cervenia și Dorobăneasa.

Mai ales în Peretu, legumicultura s-a dezvoltat foarte mult în ultima perioadă. Există o tradiție în cultura cartofului timpuriu, urmat apoi, ca și culturi succesive, de varză și mai ales, ardei. „Au apărut multe solarii noi, iar oamenii de acolo sunt foarte muncitori. E îmbucurător că sunt și destui tineri printre ei, care au propriile lor ferme“, spune interlocutoarea mea. „Din păcate, legumicultorii nu au unde să își desfacă marfa. De obicei, merg la București unde o vând en-gros. Prețul obținut, însă, este foarte mic“, încheie domnia-sa.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 21, 1-15 noiembrie 2016 – pag. 10-11

Ferma de vaci a familiei Milanovici, un model de exploatare în Teleorman

Totul a plecat de la seniorii familiei, însă astăzi este desăvârșit de noua generație: cei 4 copii, nurorile și ginerii soților Milanovici. O familie care a știut să-și reunească toți membrii pentru a trage împreună de hățurile afacerii pe care o dezvoltă în domeniul vegetal și zootehnic. Mentalitatea sănătoasă implementată copiilor de mici, cultivarea gustului pentru bani, dar și precauția de a investi au dus la dezvoltarea unei ferme model care a înghițit deja peste 1 mil. de euro și al cărei apetit nu se oprește aici, dat fiind că și afacerea este în plină dezvoltare.

Aptitudini de antreprenor dobândite în copilărie

Interlocutor ne-a fost Ioana Popescu,

Ioana Popescu la ferma familiei Milanovici

32 de ani, una dintre fetele soților Milanovici, responsabilă cu administrarea personalului, contabilitatea primară, relația cu clienții, furnizorii, aprovizionare sau desfacere, iar în acest caz și purtătoarea de cuvânt a fermei. Parcursul ei în viață a fost bine gândit și direcționat de mamă, care la 15 ani o implica în activitatea fermei punând-o să calculeze și să dea arenda proprietarilor terenurilor pe care le lucrau. Apoi, la 18 ani, părinții i-au dat 1 ha, așa cum au făcut și cu ceilalți frați, pentru a învăța să câștige primii bani. În vara respectivă a cultivat pepeni și așa a plecat la mare pe banii ei. Mai târziu, după absolvirea facultății, a muncit în două bănci dar, deși câștiga 6.000 lei ca director de sucursală, a hotărât să plece de sub papucul multinaționalelor și să se implice 100% în afacerea familiei. Astăzi îi are alături pe fratele ei mai mare care se ocupă de partea vegetală a afacerii, în timp ce soțul și cumnatul au în grijă zootehnia. Părinții și cumnatele supervizează alte aspecte ale fermei, copiii, dar și propriile gospodării.

Un start bun asigurat de părinți

În acest caz părinții au fost întotdeauna un exemplu bun de urmat pentru tânăra generație. Ca deschizători de drumuri, în 1993 aceștia au început să facă primele investiții în agricultură. Au cumpărat teren, au luat și în arendă, iar în 1996 s-au avântat cu curaj și în zootehnie. La vremea respectivă ferma număra doar 10 vaci de lapte și deținea o suprafață de 150 ha. Acum unitatea din comuna Furculești lucrează 660 ha, din care 100 ha în proprietate, și are 123 de capete de bovine adăpostite într-un grajd ultramodern. Fiind vorba de o fermă cu vaci de lapte, rasa care domină efectivul este Holstein, Holstein Red. „Pe lângă vacile pe care le-am cumpărat pentru noua fermă, am păstrat și câteva exemplare de Bălțată Românească, am făcut o selecție și am oprit animalele care au o productivitate bună. Mai avem doar 20 de vaci din lotul vechi. În schimb, avem 17 viței cu o vârstă până în 3 luni, 4 viței proaspăt înțărcați și 12 viței cu vârste între 6 și 12 luni. Restul de efectiv înseamnă vaci gestante și vaci în lactație“, ne explică Ioana Popescu.

Ferma de vaci a familiei Milanovici 2

Întreaga producție, procesată la Giurgiu

La momentul vizitei noastre în fermă erau mulse 65 de vaci de lapte, însă pe parcursul anului numărul lor fluctuează în funcție de perioada de gestație. Producția obținută ajunge la 25 litri/cap de animal și este preluată de o fabrică de procesare a laptelui din Giurgiu la un preț acceptabil în baza unei colaborări de 9 ani. În opinia tinerilor fermieri, prețul nu este extraordinar, mai ales că a scăzut față de anul trecut însă, în condițiile în care își obțin singuri furajul, îl consideră acceptabil.

Pentru a atinge acest nivel de producție animalele sunt atent hrănite. „Avem o echipă de medici veterinari și un nutriționist cu care colaborăm. Mergem pe două rețete de furajare, vacile de lapte primesc o rețetă care include lucernă, paie de grâu sau de ovăz, porumb siloz, amestec de cereale, diferite concentrate în funcție de perioada lor de lactație, premixuri (bicarbonat de sodiu, carbonat de calciu). De partea de nutriție se ocupă un nutriționist, noi doar punem în aplicare rețetele stabilite de el. Ele se fac în funcție de nivelul de grăsime, de proteină pe care vrei să-l obții în lapte“, afirmă Ioana Popescu.

Viitorul afacerii, dezvoltarea

Ferma familiei Milanovici are deja un parcurs ascendent, însă investițiile nu se opresc aici, mai ales că numărul de animale nu atinge capacitatea maximă a noului grajd. În acest sens, obiectivele prioritare au în vedere achiziționarea unui nou lot de 60 de vițele gestante pe care au de gând să le aducă din Ungaria sau Slovenia, construirea unui fânar și un alt adăpost pentru tineret. „Avem nevoie de acest fânar, vrem să facem o celulă din beton pentru porumbul siloz, care este foarte important în alimentația lor. Toate investițiile acestea ar presupune circa 300-400.000 euro, bani pe care sper să-i obținem tot din fonduri europene, pe noul PNDR“, declară încrezătoare tânăra. Pentru că ferma pe care o dețin ar putea constitui un model pentru fermele mici și medii din România, am rugat-o pe Ioana să-mi spună ce crede că ar trebui să facă cei care vor să-i urmeze exemplul. Iată și răspunsul: „Eu cred mult în afacerile de familie. Acestea au un viitor, doar să își dorească să acceseze fonduri europene, să-și dorească să evolueze. UE ne solicită să producem lapte conform, pentru asta România trebuie să se modernizeze, să se retehnologizeze ca zootehnia să meargă mai departe. Apoi, este important să ceară ajutor celor care se pricep în domeniu. Să întrebe, să meargă să viziteze ferme, să asculte părerile unor tehnologi. Eu am făcut prospectare 2 ani, am vizitat ferme aici, în România, și mi-am dat seama că zootehnia pe care o făceam anterior nu era ceea ce trebuia pentru vremurile pe care le trăim. Am cunoscut proiectanți, arhitecți, zootehniști, medici veterinari mult înainte de a începe afacerea.“

Ferma de vaci a familiei Milanovici

Un grajd de 1.034.000 euro

Vechiul grajd în care au fost crescute primele animale nu a fost pe placul tinerei generații. „Investiția în noul grajd a început în 2012 ca proiectare și a fost implementat în 2014-2015. Am apelat la fonduri europene, valoarea totală a proiectului fiind de 1.034.000 euro, din care 50% din valoare a fost asigurată de noi prin cofinanțare (fonduri proprii și credit bancar). Construcția a fost gândită pe o structură metalică, cu o capacitate de 200 de capete. Hala este împărțită în două, cu spațiu pe mijloc, pentru a permite intrarea remorcii tehnologice cu care se face furajarea animalelor. Acestea sunt așezate pe categorii, pe partea stângă avem spațiu cu cușete individuale pentru vaci în lactație, iar pe partea dreaptă stații cu așternut permanent de paie pentru maternitate, infirmerie, tineret. Tehnologia a fost gândită astfel încât fluxul tehnologic să fie cât mai bun în grajd“, spune tânăra întreprinzătoare.

Patricia Alexandra POP

Ţigaia de Serbia, „comoara“ din fermele teleormănenilor

Fără a minimaliza importanţa şi calităţile raselor autohtone, trebuie să spunem că în fermele româneşti sunt crescute din ce în ce mai multe rase străine. Explicaţia este simplă. Agricultura este, în fond, un business, iar crescătorii de animale s-au adaptat noilor reguli de joc căutând exemplare valoroase prin calităţile morfoproductive, puţin costisitoare şi care să aducă un profit considerabil. Ciprian Stafie face parte din categoria celor care au optat să crească rase străine. În ferma pe care o deţine în comuna Dracea, satul Florica din judeţul Teleorman, „regină“ este Ţigaia de Serbia, o oaie despre care spune că este net superioară raselor pe care le-a crescut anterior. În interviul pe care ni l-a acordat ne-a vorbit despre calităţile oii sârbeşti, dar şi despre ce înseamnă să fii fermier în România zilelor noastre.

Oaia, mai puţin costisitoare şi mai rentabilă

În esenţă, povestea tânărului fermier teleormănean nu diferă de cele ale altor fermieri. S-a născut şi a crescut într-un sat de câmpie, într-o familie pentru care creşterea animalelor era o tradiţie. A studiat ştiinţele exacte şi a devenit profesor de matematică, dar a înţeles că remunerarea meseriei pe care şi-a ales-o este la limita decenţei. Constrâns de această împrejurare, dar şi dintr-o dragoste „mocnită“ faţă de munca pământului, şi-a întors faţa către agricultură şi şi-a asumat misiunea de a duce mai departe tradiţia familiei. Într-un spirit de glumă spune că a ales să crească oi pentru că în venele poporului român curge sânge de cioban. Dincolo de această metaforă există însă şi o raţiune economică de care profesorul de matematică a ţinut cont atunci când a făcut această alegere. Aceea că oile sunt mult mai puţin costisitoare şi mai rentabile decât alte specii.

După o experienţă de 14 ani ca şi crescător de animale, Ciprian Stafie mărturiseşte că nu mai poate sta departe de zootehnie, chiar dacă vremurile nu mai sunt favorabile creşterii oilor. S-a convins că afinitatea lui pentru agricultură este extrem de puternică atunci când, determinat de lipsa forţei de muncă, a renunţat la ferma de oi pe care o avea. Nu a durat totuşi mult şi a revenit la statutul de fermier. Astăzi are un efectiv de 100 de oi şi 150 de capre, două specii despre care spune că sunt complementare, oaia excelând prin producţia de carne, iar capra printr-o producţie de lapte mai mare şi îndelungată. Cu o participare activă la târgurile de profil, Ciprian Stafie este acum recunoscut în tagma agricultorilor ca fiind unul dintre cei mai mari crescători de Ţigaie Sârbească din sudul ţării.

Teleormanul, fruntaş în creşterea oii sârbeşti

Debutul în zootehnie şi l-a făcut alături de o rasă autohtonă, Oaia cu cap negru de Teleorman. După câţiva ani în care a crescut Carabaşă, dar şi exemplare din rasa Ţigaie de Bulgaria, a descoperit la un târg de profil o oaie care i-a atras atenţia prin statura impozantă. În urma unei documentări ample a decis că Ţigaia de Serbia va fi rasa pe care o va creşte în ferma lui. Astăzi mărturiseşte că a fost o decizie înţeleaptă pentru că este o rasă superioară celor pe care le crescuse până atunci. Pentru a-şi cumpăra primele 40 de exemplare a plecat în Serbia, ţara al cărei nume îl poartă, deşi nu se ştie exact dacă aceasta este patria ei de formare. Intenţia de a-şi crea propriul nucleu de reproducţie valoros genetic a fost una destul de costi­sitoare pentru că preţul unui singur exemplar a ajuns şi la 1.000 de euro. Însă a făcut toţi banii pentru că a cumpărat doar animale de mare valoare genetică şi şi-a putut astfel dezvolta ferma. Ţigaia de Serbia este o rasă mixtă, exploatată atât pentru carne, cât şi pentru lapte. Cu toate acestea, fermierul din Teleorman a ales să se ocupe în special de activitatea de selecţie. Astfel a devenit un promotor al acestei rase în ţara noastră, dar are, fireşte, şi beneficii importate prin vânzarea exemplarelor de reproducţie. În funcţie de valoarea genetică, preţul unui berbecuţ poate depăşi 350 de euro. Câştigă suficient cât să-şi menţină activitatea şi preferă să rămână la acest nivel chiar dacă ar putea obţine un profit şi mai mare. A ales să fie aşa pentru că, spune el, iubeşte mai mult liniştea decât banii.

Există date care susţin că această rasă a fost foarte apreciată în România secolului al XVIII-lea, când oile sârbeşti erau predominante în turmele ciobanilor noştri. Istoria genealogică a Ţigaiei de Serbia sugerează că aceasta ar avea ca strămoşi rase vechi din Asia Mică, însă originea ei nu este pe deplin cunoscută. Ţigaia de Serbia impresionează prin statura impozantă, fiind de altfel considerată oaia cu cea mai mare greutate din Europa. O oaie din această rasă poate ajunge la 150 de kilograme, iar berbecii chiar şi până la 170-180 de kilograme. La fătare mieii cântăresc şi şapte kilograme, pentru ca în trei luni să ajungă la 30-33 de kilograme. În ceea ce priveşte producţia de lapte, media este un litru pe zi, dar în vârf de sezon, adică martie-aprilie, de la o oaie se pot obţine şi doi litri de lapte.

Deşi calităţile o recomandă în topul celor mai productive rase de oi, Ţigaia de Serbia are dezavantajul de a fi mai sensibilă comparativ cu rasele autohtone. Acesta este unul dintre motivele pentru care nu a cunoscut încă o răspândire foarte mare în România. Teleormanul este singura regiune din ţară unde oamenii au înţeles ce comoară reprezintă de fapt Ţigaia de Serbia.

Laura ZMARANDA

Nicuşor Iordan, un urmaş de seamă al rapsozilor Teleormanului

Nicuşor Iordan a dobândit maturitatea şi libertatea, pe care le dau doar conştiinţa valorii de sine, de a vorbi foarte deschis despre lucrurile care i s-au întâmplat ori se mai întâmplă în muzica populară. Este un interpret tânăr, cu voce bună, caldă, promovează un repertoriu neatins de comercial şi face parte, la 35 de ani, din valul de solişti care asigură succesul unui spectacol, oricare ar fi acesta. În fine, se află printre puţinii tineri invitaţi în concertele legendelor folclorului, ceea ce înseamnă clar o recunoaştere a talentului său. Dar Nicuşor Iordan este şi foarte generos: face ce face şi, întrebat despre cariera sa, aduce discuţia despre alţii, cei care i-au influenţat ascensiunea în cântec.

– Veniţi din Teleorman, o zonă care a adus rapsozi de referinţă în folclorul românesc.

– Paradoxal, sunt născut şi crescut în Bucureşti, dar graţie mamei mele, care a copilărit în localitatea Ştorobăneasa, am prins drag de cântecul popular şi îmi place că mă identific cu zona Teleormanului, prin cântec şi grai.

– De când aţi început să cântaţi, cine v-a descoperit?

– Cânt de când eram la grădiniţă. La şcoală am fost descoperit că aş avea ceva talent, dar am îmbrăţişat cu adevărat cântecul de la vârsta de 13 ani, când m-a luat rapsodul Liviu Vasilică în Grupul „Teleormanul“.

– Deci Liviu Vasilică v-a lansat în cântec.

– Regretatul interpret m-a descoperit, dar ca interpret m-au lansat şi ajutat solistul şi redactorul Aurelian Preda şi realizatorul TVR, etnomuzicologul Elise Stan.

– Să facem un remember al primilor ani de cântec.

– Am debutat în Grupul „Teleormanul“, în 1993, şi am rămas aici până în 2001. În 1997 am început să merg în concursuri şi festivaluri, dar făceam în continuare parte din Grupul „Teleormanul“, din cadrul Ansamblului „Burnasul“, care şi astăzi este „în viaţă“, dar nu la acelaşi nivel ca pe vremea regretatului Liviu Vasilică. Revenind la 1997, am fost la un prim concurs, „Toamna buzoiană“, la Nehoiu, unde m-am clasat al treilea, apoi la Festivalul-concurs „Bucur“, din Bucureşti, unde am obţinut locul secund, iar în 1998 am câştigat concursul „Moştenitorii“, organizat de Mărioara Murărescu, prilej cu care am fost invitat şi în emisiunea „Tezaur folcloric“. În anul următor, părăsindu-ne un coleg foarte talentat, o voce de aur a Teleormanului, Alexandru Dachin, care s-a prăpădit de tânăr, am dat concurs pe locul lui de solist vocal la „Burnasul“, dar mergeam în paralel şi cu Grupul „Teleormanul“. În 2001 am fost la ultimul concurs, cel mai râvnit festival de folclor de la acea vreme, „Maria Tănase“, de la Craiova, unde am obţinut premiul Fundaţiei „Maria Tănase“. Acolo a fost, dacă vreţi, festivalul de retragere.

– De ce?

– Fiindcă nu am mai dorit din acel moment să merg în competiţii de acest fel, din cauză că erau nedreptăţi şi atunci, cum probabil sunt şi acum. Am ieşit din concurs euforic, chiar am făcut succes! Dna Elise Stan, care era preşedintele juriului, mi-a spus următoarele cuvinte: „Trofeul nu-l meritaţi niciunul dintre concurenţi, dar tu o să ai premiul întâi“. Spre marea mea surprindere, a doua zi, înainte de festivitatea de premiere, mi s-a spus că am doar premiul fundaţiei.

– Şi aţi trăit marea deziluzie, descurajare.

– Puţin spus! Norocul meu a fost că, în acelaşi an, s-a înfiinţat prima televiziune privată de folclor, Etno TV, care a venit ca o mană cerească pentru noi, tinerii interpreţi. La Etno TV am avut prilejul şi bucuria să cunosc doi oameni cu inima mare, Aurelian Preda şi Valeria Arnăutu, care m-au îmbrăţişat, mi-au dat o şansă, m-au promovat atunci când se făceau cu adevărat calitate în cântecul popular românesc. Fac o paranteză şi spun că astăzi tinerii nu mai au aceeaşi conjunctură favorabilă cum am avut noi, fiindcă sunt puşi să plătească. Bine, până la urmă patronii fac un business din asta, nu trebuie să-i condamnăm; dacă avem ceva de reproşat, trebuie mustrată televiziunea publică, fiindcă acolo au trei canale şi două ore de folclor pe săptămână. E cumplit de puţin! Eu îi mulţumesc bunului Dumnezeu că am prins ultimul tren. Dar generaţiei de 20-24 de ani îi va fi foarte greu, fiindcă nu mai are unde să se promoveze gratuit, trebuie să plătească totul. Mă rog, ca să fim cinstiţi până la capăt, să recunoaştem că se plătea şi înainte, dar altfel. Un post privat măcar taie chitanţă.

– Aţi absolvit o facultate de muzică. Acolo aţi învăţat cum să vă faceţi repertoriul? Multe din piesele dvs. au izul acela inconfundabil de vechi, de autentic.

– Iar am avut noroc, în sensul că am prins în viaţă un bătrân al comunei Ştorobăneasa, Chirescu Florea, care mi-a dat, măsurate ca volum, un întreg compact disc de piese necântate, neştiute, pe care le-am şlefuit puţin, dar le-am păstrat linia melodică şi textul în integralitate, şi le-am pus pe primul meu album, imprimat în 2001, cu Orchestra „Doina Argeşului“, din Piteşti. Înainte de acest material, am înregistrat şase melodii cu regretatul dirijor Dorel Manea, care se găsesc şi-n arhiva Radiodifuziunii Române. În total, am patru albume. Al doilea, realizat în 2004, tot cu „Doina Argeşului“, cuprinde piese culese şi melodii preluate de la colegul minunat care a fost Dachin.

Următoarele sunt albume creaţie proprie, care nu abdică cu nimic de la filonul cântecului autentic teleormănean, imprimate cu prestigioasa Orchestră „Lăutarii“ din Chişinău, condusă de inegalabilul maestru Nicolae Botgros. Chiar dacă se zice că niciodată să nu spui niciodată, eu vin şi spun cu tărie că niciodată nu voi imprima materiale cu alte orchestre fiindcă, de departe, „Lăutarii“ este cea mai valoroasă orchestră de folclor din întreg spaţiul românesc. După umila mea părere, a atins apogeul în materie de folclor.

– Unde puteţi fi ascultat/văzut?

– La Radio Antena Satelor, la Televiziunea Română – şi vreau să vă spun că îi sunt dator dnei Elise Stan, care m-a chemat la multe concerte şi în emisiunea „O dată-n viaţă“ –, la Etno şi Favorit, în concertele de zilele comunei etc. O mare şansă a însemnat pentru mine anul 2007, când am imprimat cu maestrul Botgros; de atunci s-a legat o colaborare excelentă cu domnia sa şi magnifica sa orchestră şi am fost invitat, anual, în concertele „Lăutarilor“ din Republica Moldova. Anul acesta am avut spectacol la Londra, unde am evoluat alături de doamna generaţiei de platină a folclorului, Sofia Vicoveanca, dacă e să dau un singur exemplu care să vorbească despre nivelul spectacolului.

– Dacă fac o sinteză, oamenii importanţi care v-au ajutat să clădiţi această frumoasă carieră, validată prin succesul la public pe care-l aveţi, se numesc...

– În ordine cronologică: Liviu Vasilică, Mărioara Murărescu, Angela Marinescu, dar 70% din tot ceea ce sunt li se datorează lui Aurelian Preda, Valeriei Arnăutu, Elisei Stan, maestrului Botgros. Tuturor am să le mulţumesc toată viaţa pentru ce am devenit ca solist.

Maria BOGDAN

Sărăcia rurală extremă s-a mutat în sud

Comuna Necşeşti, din judeţul Teleorman, este cea mai săracă din România, potrivit unui studiu al Consiliului Consultativ pentru Regionalizare (CONREG), realizat de un grup academic sub conducerea profesorului universitar Dumitru Sandu. În topul celor mai sărace 10 comune din ţară urmează Răsuceni (Giurgiu), Coroieşti (Vaslui), Seaca de Pădure (Dolj), Schitu (Giurgiu), Dănicei (Vâlcea), Gogoşu (Dolj), Deleni (Vaslui), Toporu (Giurgiu) şi Sălcuţa (Dolj). Toate au un indice de dezvoltare socială locală (IDSL) sub 20, calculat pe baza a şapte indicatori diferiţi: nivelul de educaţie, vârsta medie, speranţa de viaţă, numărul de autoturisme la mia de locuitori, suprafaţa medie a locuinţei, consumul de gaze pe locuitor, categoria de mărime a localităţii. La polul opus, cea mai bogată localitate rurală din România este Dumbrăviţa (Timiş), urmată de Voluntari şi Corbeanca (Ilfov).

Agricultura, încă prost plătită

Grupul academic a întocmit şi o hartă a disparităţilor sociale din punctul de vedere al dezvoltării rurale şi a concluzionat că polul sărăciei s-a mutat din Moldova în sudul Munteniei şi Olteniei. Aceste judeţe aveau ranguri minime de dezvoltare şi în 1990, dar decalajele s-au accentuat până în anul 2010. Studiul pune sărăcia maximă pe seama densităţii reduse a populaţiei, slabei conectări la reţelele de comunicare urbană şi naţională sau internaţională, migraţiei populaţiei în centrele urbane (caracteristică specifică judeţelor limitrofe Bucureştiului), ocupaţiei preponderent agrare, accesului slab la educaţie, lipsei structurilor de cooperare teritorială etc. A fost identificată şi o sub-axă a disparităţilor sociale în interiorul unităţilor teritorial-administrative, între reşedinţa de comună şi celelalte sate componente.

Astfel, în satele periferice nivelul de trai este mult mai redus, plus că infrastructura rutieră şi de servicii este slab sau deloc dezvoltată. Una peste alta, studiul concluzionează că sărăcia rurală este favorizată de accesibilitatea redusă spre centrele urbane, de calitatea proastă a infrastructurii de acces şi de ocuparea preponderent agricolă a populaţiei, activitate încă prost plătită.

Banda pauperizării rurale vs bogăţia de la sat

Din punctul de vedere al nivelului de trai, derivat din slaba dezvoltare economică, cele mai sărace judeţe din România sunt poziţionate în sudul ţării, pe o bandă care începe din judeţul Brăila şi se termină cu judeţul Mehedinţi, trecând prin Ialomiţa, Călăraşi, Giurgiu, Teleorman, Olt, Dolj şi Vâlcea. Curios lucru, în această zonă lucrează cele mai mari şi moderne ferme cerealiere din România, ceea ce înseamnă că nu-i de ajuns să răsară câteva vârfuri, dacă plusvaloarea nu este distribuită populaţiei ocupate în agricultură, al cărei procent depăşeşte 40%. În Moldova, cele mai slab dezvoltate rămân Vaslui şi Botoşani. Atenţie însă, estul ţării n-a ieşit cu totul din pericolul pauperităţii: exceptând Suceava, Neamţ şi Galaţi, considerate judeţe superior, respectiv mediu dezvoltate, celelalte zone sunt încă inferior evoluate în mediul rural (Iaşi, Bacău, Vrancea), bandă care se continuă cu Buzău (Muntenia) şi Tulcea (Dobrogea). Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul şi zona colinară din Muntenia au un standard rural de viaţă superior. Cele mai dezvoltate comune din România se găsesc în judeţele Ilfov, Prahova, Braşov, Sibiu, Mureş şi Timişoara.

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2013

La Conţeşti, cartoful timpuriu se cultivă în solar

Comuna Conţeşti, din judeţul Teleorman, una dintre puţinele aşezări rurale din România care au în componenţă un singur sat, şi-a dus faima în ţară de localitate 100% legumicolă. Şi tot aici, de câţiva ani, fermierii au inventat cultura extratimpurie a cartofului în spaţii protejate, iar câţiva legumicultori exploatează la maximum solarul, mergând cu patru culturi succesive/an (ridiche – cartof – tomate - dovlecei sau spanac – tomate – dovlecei – ridichii). Circa 60 de familii au accesat Măsura 141 – Sprijinirea fermelor agricole de semisubzistenţă, cei mai mulţi beneficiari folosind banii pentru construirea solariilor, inclusiv în scopul producerii cartofilor extratimpurii.

La Conţeşti, de legumicultură se ocupă atât primarul Viorel Peţa, cât şi viceprimarul Teodor Răboj. De fapt, în accesarea programelor şi finanţărilor europene, cei doi au fost motorul, venind în ajutorul sătenilor sau ocupându-se, împreună cu structurile agricole teritoriale, de întreaga campanie de proiecte „da capo al fine“, vorba viceprimarului Răboj. La fiecare casă, din cele 1.300 din localitate, există cel puţin un solar. „85% dintre familii practică grădinăritul pentru consumul propriu şi mica vânzare în pieţele din Alexandria, iar 15% dintre legumicultori sunt trecuţi în categoria fermelor mari, care şi-au asigurat desfacerea în Bucureşti. Media suprafeţei de spaţii protejate este de 2.500-3.000 mp/gospodărie, existând un fermier cu 3 ha de solarii (a accesat Măsura 112 – Instalarea tânărului fermier) şi un altul cu un hectar de spaţii protejate“, ne spunea viceprimarul comunei.

Specialitatea localităţii: 3 recolte de cartof, din aprilie până în mai

Vorbind despre cartof, mai toată lumea produce cultura extratimpurie în solarii, cu plantarea în luna februarie şi recoltarea la sfârşitul lunii aprilie. În total, sunt cultivate în jur de 40-50 ha în toată comuna. Avantajul este reprezentat de preţul de vânzare foarte bun, de 4-5 lei/kg. Ca tehnologie, nu sunt foarte multe diferenţe faţă de cultura tradiţională (15 cm între plante pe rând şi 70 cm între rânduri, sămânţă certificată, tuberculi preîncolţiţi), în plus prezintă şi avantajul unui atac redus de boli şi dăunători, dată fiind timpurietatea culturii. În cazul unei ierni mai friguroase, planta este ajutată cu folie agril, care asigură un plus de temperatură de 4-5 grade Celsius. Din 1.000 mp rezultă o producţie de aproximativ 2.000 kg. Ritmicitatea (ori continuitatea) livrărilor este asigurată imediat, începând cu 1 mai, de recolta din câmp, cea protejată cu folie microporoasă tip agril, iar la sfârşitul lunii mai legumicultorii aduc pe piaţă producţia obţinută în cultura timpurie din câmp. La aceasta însă preţurile încep să fie neconvenabile (producătorii livrează kilogramul de cartof cu 1,5 lei, iar intermediarii se vând cu 5 lei).

Povestea finanţării din bani europeni

Cum spuneam, Conţeştiul şi-a dus faima şi prin faptul că a primit finanţare pentru 60 de proiecte. Viceprimarul Răboj ne spunea că nu toţi beneficiarii Măsurii 141 au folosit banii pentru confecţionarea ori achiziţionarea solariilor (n.n. doar fermele mari au solarii profesionale): „Din cele 60 de proiecte, majoritatea au vizat legumicultura, adică construirea sau cumpărarea solariilor, inclusiv în scopul producerii cartofului extratimpuriu, dar avem câteva cazuri în care oamenii au investit banii (câte 1.500 de euro/an, timp de cinci ani) în dezvoltarea fermelor vegetale sau în zootehnie.“ Nici vorbă ca fermierii să se oprească aici cu această performanţă: „Vor urma şi alte proiecte, fiindcă nu înseamnă că, dacă toţi lucrăm în legumicultură, avem şi bani mulţi. Destui agricultori sunt în această limită, a fermei de subzistenţă, iar 7.500 de euro sunt extrem de utili pentru cumpărarea utilajelor, pentru modernizarea spaţiilor de producţie.“

Maria Bogdan
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2013

Oaia cu cap negru de Teleorman cucereşte şi alte judeţe

Carabaşa oltenească, conservată, selecţionată, ameliorată ca rasă timp de peste 10 ani de Asociaţia Crescătorilor de Ovine şi Caprine din Teleorman şi omologată ca Oaia cu cap negru de Teleorman, a devenit astăzi un fel de „miss oiţa de la ţară“, admirată şi dorită de toţi crescătorii care mizează pe animalele pentru lapte şi reproducţie.

Munca şi dăruirea nasc întotdeauna performanţă

Oaia cu cap negru de Teleorman, ale cărei performanţe sunt azi atât de lăudate, are în spate multă muncă, pasiune şi dăruire. Am întâlnit-o pe doamna Ruxandra Joiţoiu (foto), preşedinta Asociaţiei Crescătorilor de ovine şi caprine din Teleorman, care de-o viaţă îşi pune toată pasiunea în munca de conservare şi ameliorare a raselor autohtone de oi.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Patricia Alexandra POP
LUMEA SATULUI, NR.24, 16-31 DECEMBRIE 2012

Abonează-te la acest feed RSS