Kuhn GMx aprilie2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 12 Apr 2021

Primul EcoBrunch din Ţara Dornelor

La sfârşitul lunii septembrie, în satul sucevean Panaci a avut loc primul EcoBrunch din Ţara Dornelor, destinaţia de ecoturism a Bucovinei. Acesta a fost cel de-al doilea eveniment din seria EcoBrunch pusă la cale de Asociaţia My Transylvania în parteneriat cu Asociaţia de Ecoturism din România (AER) şi cu unităţile de management ale celor şapte destinaţii de ecoturism din ţară. Aceste evenimente îşi propun să sprijine conservarea patrimoniului local şi autenticitatea experienţei turistice în destinaţiile de ecoturism ale României prin intermediul gastronomiei locale.

Ţara Dornelor, destinaţie ecoturistică a Bucovinei certificată

Pe plan local, evenimentul a fost organizat de Asociaţia de Ecoturism Ţara Dornelor (AETD), un parteneriat între sectorul public şi cel privat ce reuneşte actori locali din Ţara Dornelor care activează în domeniile: turism, conservarea naturii şi dezvoltare locală. Maricica Cazimirciuc, managerul destinaţiei de ecoturism Ţara Dornelor, a precizat că eforturile întregii echipe construite în jurul evenimentului de la Panaci au avut succes, iar startul evenimentelor de tip brunch în Ţara Dornelor este o oportunitate nu doar pentru experienţa cu care vine fiecare partener, ci și pentru vizibilitatea naţională.

„Ţara Dornelor înseamnă râurile Dorna şi Bistriţa care se unesc în bine-cunoscutul oraş staţiune Vatra Dornei, înseamnă sate şi comune, unele mai mândre decât altele, străjuite de munţii falnici ai Bistriţei, Suhardului, Giumalăului şi Călimaniului, înseamnă Parcul Naţional Călimani, înseamnă oameni frumoşi, buni, care, ca şi cei care sunt prezenţi aici, abia aşteaptă să îşi pună pe masă tot ce au mai bun. Din anul 2019, Ţara Dornelor a primit certificarea de destinaţie ecoturistică a Bucovinei pentru că aici turiştii pot trăi experienţe în mijlocul naturii care se pot împleti extrem de armonios cu experienţe culturale și tradiţionale alături de localnici. Ne dorim să implicăm cât mai mulţi producători şi furnizori de servicii locale, să promovăm locurile frumoase de pe tot teritoriul destinaţiei de ecoturism cu oamenii locului astfel încât întreaga comunitate să aibă de câştigat, nu doar turiştii care ajung în zonă. Dacă am reuşit să aducem un strop de bucurie, un pic de fericire şi puțină frumuseţe în sufletele celor prezenţi înseamnă că toată strădania noastră a fost cu folos şi asta e tot ce contează“, ne-a spus Maricica Cazimirciuc, managerul destinaţiei Ţara Dornelor.

Ospăţ cu produse montane

EcoBrunch2

În prima parte a evenimentului, oaspeţii s-au arătat încântaţi de varietatea gusturilor incluse în meniu: de la preparate din carne de porc, vită sau oaie şi balmoş cu jumări, făcut în faţa turiştilor la buturugă de Liviu Bazarcă şi asortat cu lapte acru, brânzeturi proaspete şi maturate, din care nu puteau să lipsească şvaiţerul „Călimani“, produse care au obţinut, în anul 2019, dreptul de utilizare a menţiunii de calitate „produs montan“, fiind primele produse montane atestate şi certificate la nivel judeţean, până la borşul de păstrăv şi pasta de păstrăv cu nucă făcute de Andrei Chirilă. Nu au lipsit din meniu borşul de hribi cu smântână preparat de gazda evenimentului, pensiunea Eco Hunea din Panaci, scoverzi cu ciuperci, barabule la ceaun cu brânză de burduf şi cârnaţi de casă făcute de Cosmin Ţarcă, un talentat chef bucătar din vârful Rarăului; producătorii local au făcut sarmale, zacuscă cu ciuperci, pâine de casă. Au fost şi deserturi savuroase, precum ciocolata de casă cu afine, tartele cu fructe de pădure, plăcinta cu mălai, prăjitura cu mere, plăcinte cu urdă şi mărar sau dulceaţă de afine, căpşuni, merişoare, zmeură şi, în premieră, vinul „Sângele răzeşului“, un vin roşu fructat, din Fetească Neagră, căpşuni şi fragi. La toate acestea s-au adăugat standurile cu produse locale de unde participanţii la ecobrunch au putut achiziţiona o gamă largă de siropuri şi dulceţuri precum şi produse din păstrăv, cum ar fi celebrul păstrăv afumat în cobză de brad. Nu au lipsit nici suvenirurile realizate local, de către Ştefan şi mama sa Ema Chiriluş, cu scopul de a populariza şi mai mult brandul ecoturistic Ţara Dornelor.

„În Panaci am simţit într-un mod foarte natural legătura dintre teritoriu şi mâncare. Totul are gust şi poveste, totul are arome care se potrivesc cu munții care înconjoară Depresiunea Dornelor. Şi toate acestea, într-un fel foarte reprezentativ, au putut fi găsite la primul ecobrunch“, a mărturisit Cristian Valentin Cismaru, creator de evenimente gastronomice la Asociaţia My Transylvania.

Momente artistice şi drumeţie pe Tărâmul Izvoarelor

Cu acest prilej, cei aproape 100 de oaspeţi veniţi din întreaga ţară (Constanţa, Bacău, Iaşi, Brăila, Braşov, Neamţ, Cluj-Napoca, Suceava) s-au putut bucura, pe lângă cele mai alese bucate locale, de momente artistice puse în scenă de tinerii din comună şi de o drumeţie pe Tărâmul Izvoarelor. După acordurile de chitară ale trupei Călimani Folk din Panaci, momentul de folclor coordonat de profesorul de muzică Bogdan Negrea a demonstrat că în Ţara Dornelor tradiţia se transmite de la o generaţie la alta, câtă vreme elevi Şcolii Gimnaziale din Panaci mai fac din horă şi cântec popular un moment de sărbătoare ce merită împărtăşit.

Ospăţul şi dansul au fost urmate de o drumeţie pe Tărâmul Izvoarelor pe parcursul căreia drumeţi de toate vârstele au aflat povestea lui Panac, cel care a dat denumirea comunei, şi au luat contact cu natura locului într-un exerciţiu relaxant de identificare a celor mai prezente miresme ale pădurii.

În acelaşi cadru, la iniţiativa tinerilor din Clubul GreenIMPACT Panaci, participanţii au fost îndemnați să descarce aplicaţia Questo pentru a descoperi într-un mod inedit poveşti locale care nu se găsesc pe Internet.

EcoBrunch1

„Dacă veniţi la Panaci o să aveţi un colţ de rai de care vă puteţi bucura. Avem bucate alese şi gustoase, băuturi tradiţionale, toate provenite dintr-o zonă ecologică pentru că aici nu s-au dat îngrăşăminte chimice, pesticide, este o zonă naturală. Ne mândrim cu calitatea oamenilor, avem oameni ospitalieri, cu suflet mare, iar bucatele sunt făcute aici cu multă dragoste. Şi, dacă pui multă dragoste în ceea ce faci, iese cel mai bun lucru. O să vedeţi că avem de la Dumnezeu 17 izvoare cu cea mai bună apă din lume şi sperăm să avem certificate cât mai repede şi cele mai bune bucate“, a precizat primarul Vasile Cozan.

„Hai-Hui pe Tărâmul Izvoarelor de la Panaci“ cu aplicaţia Questo

Ema Gavriluţă, studentă în anul II la Facultatea de Comunicare din Cluj, a avut misiunea de a povesti în vârf de munte despre iniţiativele grupului de tineri GreenIMPACT Panaci şi Fundaţia Noi Orizonturi de a descoperi izvoarele de apă minerală şi despre traseul „Hai-Hui pe Tărâmul Izvoarelor de la Panaci“, înscris pe aplicaţia Questo.

„Proiectul este făcut prin Fundaţia «Noi Orizonturi». A pornit de la o chestie mică, fiecare să aibă grijă de izvoarele din zonă. Iniţial a fost vorba de trei izvoare, copiii au fost foarte entuziasmaţi de ceea ce se întâmpla şi aşa s-a extins la 5, apoi la 7 şi s-a ajuns la 17 izvoare pentru că în ajutorul copiilor au sărit şi adulţii; localnicii au venit cu propuneri arătându-ne unde mai sunt izvoare, ce frumos este acesta, ce apă bună are celălalt şi ce bine ar fi să le amenajăm. Aşa s-a ajuns la un proiect foarte mare, 17 izvoare, care cuprinde întreaga comună Panaci.

În centrul comunei avem şase izvoare, restul sunt în satele componente. Izvoarele au numele sfinţilor care ocrotesc zona şi  al căror nume îl poartă mănăstirile şi bisericile din zonă, dar şi numele copiilor care au participat la amenajarea lor.

Apoi am făcut o hartă pentru fiecare izvor, iar la intrare în comună am amplasat o hartă mare cu toate izvoarele, toate bisericile şi tot ce este de văzut în comună.

Aplicaţia Questo este un mod inedit prin care turiştii ar putea descoperi locuri din comuna Panaci şi lucruri pe care nu le pot afla de pe internet. Pe lângă izvoare, sunt incluse şi două biserici, fabrica de apă minerală, care este în inima Panaciului, legende, inclusiv povestea lui Panac, cel care a denumit comuna, care este ca un basm.

Questo este un joc de explorare a comunei, oferind tururi de tip misiune; este un fel de Asia Express, urmezi indicii și rezolvi ghicitori pentru a descoperi locurile de aici, în timp ce le afli poveștile ascunse. Aplicația seamănă și cu Treasure Hunt. Traseul «Hai-Hui pe Tărâmul Izvoarelor de la Panaci» include şi «Drumul lui Panac», iar poveştile și secretele locale vă vor duce să descoperiţi o mică comoară, Comoara lui Panac.

Pe viitor ne-am propus să facem un traseu de alergat pe drumul izvoarelor; îl vom amenaja tot cu copiii din club şi cu conducerea şcolii şi vom organiza un concurs de alergat «Să cunoaştem traseul izvoarelor prin alergare» în scop umanitar“, ne-a spus Ema Gavriluţă, ce care a coordonat implementarea aplicației Questo la Panaci.

Traista lui Panac, un ajutor pentru un copil cu leucemie

La întoarcerea din drumeţie, directoarea Şcolii Gimnaziale din Panaci, prof. Mirela Verdeşescu, a prezentat „Traista lui Panac“, un suvenir realizat local prin intermediul căruia, de această dată, banii obţinuţi din vânzări vor contribui la tratamentul foarte costisitor al unui copil din Panaci diagnosticat cu o formă foarte rară de leucemie, care în prezent este spitalizat în străinătate. Şi tot sub coordonarea acesteia, participanţii la eveniment au luat parte la atelierul de pictură pe rondele din lemn, unde creativitatea a avut şi ea undă verde.

„Traista lui Panac este un proiect de antreprenoriat, îi învăţăm pe copiii noştri că, rămânând să locuiască aici, pot să vândă frumuseţea locului, să îşi câştige existenţa şi să nu plece în căutarea unui loc de muncă în altă parte. Din banii pe care îi primim din vânzarea acestei trăistuţe cumpărăm diferite materiale şi susţinem cazuri sociale. Dacă plecaţi cu un suvenir de la noi, probabil îi va fi mai bine lui Iustinian”, a spus prof. Mirela Verdeşescu.

Ema Gavriluţă ne-a spus că trăistuţele sunt făcute manual şi reproduc la scară mică catrinţa tradiţională de Panaci, împodobită cu roşu de Panac şi negru, iar în ele găsim plante medicinale și un borcănel cu dulceaţă de afine. Trăistuţa costă 50 de lei şi împreună cu pachetul cu plante şi dulceaţă este 70 de lei.

„Eu zic că merită nu numai pentru munca noastră depusă în realizare trăistuţei, culesul plantelor şi realizarea dulceţei de afine, dar mai ales pentru faptul că este o cauză nobilă, încercăm să salvăm viaţa unui copil“, a precizat Ema Gavriluţă.

Natura îţi dă produsul, omul vine cu modul de preparare

Fără oamenii minunaţi de la Asociaţia de Ecoturism Ţara Dornelor, fără gazdele care au pus la dispoziţia participanţilor o locaţie superbă, fără oaspeţii veniţi cu drag aici, fără voluntari, sponsori şi parteneri, acest eveniment nu ar fi avut savoare.

„A fost combinaţia perfectă între mâncare grozavă, gazde primitoare, activităţi pentru copii la care nu s-au putut abţine să participe şi părinţii, drumeţie cu poveste şi stimulat toate simţurile, cântece şi voie bună. Bonus, treasure-hunt pe aplicaţie de telefon (Questo)“, au fost cuvintele de apreciere ale Ancăi Gaidoş, reprezentant al Fundaţiei „Noi Orizonturi“, care sprijină prin proiectele sale ecoturismul şi învăţarea prin experiență în rândul tinerilor.

„De 13 ani ne plimbăm prin sate din România în ideea de a vă atrage în tot felul de locuri unde ajungeţi mai greu sau nici nu vă gândiţi la ele. Astăzi suntem în Depresiunea Dornelor şi vă mulţumim pentru că aţi venit pentru a savura alături de noi ziua aceasta frumoasă de septembrie şi gusturile locurilor, printre care se numără mâncarea, apa minerală şi peisajul.

Într-o drumeţie de două ore am ajuns într-un loc de belvedere în care aţi înţeles de ce mâncarea are gustul pe care îl are, de ce oamenii fac lucrurile aşa cum ştiu ei mai bine într-o zonă în care partea de agricultură se limitează la creşterea animalelor. De câte ori vă gândiţi la gastronomie să ştiţi că este vorba, în principiu, de un joc între ceea ce îţi dă natura şi ceea ce face omul. Natura îţi dă produsul, omul vine cu modul de preparare, cu reţeta, gastronomia fiind studiul relaţiei dintre natură şi om“, ne-a spus Cristian Valentin Cismaru, creator de evenimente gastronomice la Asociaţia My Transylvania.


Producători locali și reprezentanți ai pensiunilor din zonă care au găzduit evenimentul cu partea de mâncare și băuturi răcoritoare: Păstrăvăria lui Andrei – sat Coverca, comuna Panaci – preparate din păstrăv; Anton Mihaela – dulcețuri și siropuri produse local; Casa Luș – sat Coverca, comuna Panaci –  deserturi; Pensiunea Eco Hunea din Panaci – mâncare gătită și desert; Casa Răzeșului – sat Drăgoiasa, comuna Panaci – balmoș, preparate din carne, dulcețuri; Cosmin Țarcă – sat Păltiniș, comuna Panaci – mâncare la ceaun, bere de casă;  familia Crucianu din satul Coverca, comuna Panaci – brânzeturi „Călimani“, certificate ca produse montane.


Silviu Buculei

Ecoturismul în Ţara Dornelor, susţinut de Parcul Naţional Călimani

Parcul Naţional Călimani se află în regiunea vulcanică cea mai importantă din ţară, în Carpaţii Orientali, fiind o arie protejată de interes internaţional, care se întinde pe patru judeţe – Suceava, Mureş, Harghita, Bistriţa. Scopul principal pentru care a fost înfiinţat acest parc este cel de conservare a biodiversităţii florei şi faunei, menţinerea cadrului geografic natural, a habitatelor naturale şi dezvoltarea durabilă a zonei prin utilizarea resurselor naturale.

Parcul cu cel mai mare crater vulcanic din România

Administraţia Parcului Naţional Călimani (APNC) și Asociaţia de Ecoturism Ţara Dornelor (AETD) au organizat, pe 15 iunie, Ziua Parcului Naţional Călimani, au sărbătorit 15 ani de la înfiinţarea Administraţiei Parcului şi, nu în ultimul rând, AETD a anunțat că Ţara Dornelor este pe cale să devină a cincea destinaţie de ecoturism din România şi singura de acest fel din Bucovina. Evenimentul a făcut parte din proiectul „Paşi mici către comunităţi verzi“ – programul Spaţii Verzi, finanţat de MOL România şi Fundația pentru Parteneriat.

ecoturism Grup de turisti 2

Parcul Naţional Călimani a fost înfiinţat prin Legea nr. 5 din anul 2000, în anul 2004  apărând şi Administraţia Parcului Naţional Călimani, în subordinea Direcţiei Silvice Suceava din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva. Cu o suprafaţă de peste 24.000 ha, Parcul include cel mai mare crater vulcanic din România, cu un diametru de circa 10 km, are în componenţă rezervaţiile naturale Doisprezece Apostoli (cu Poteca tematică 12 Apostoli), Jnepenişul cu Pinus cembra – Călimani şi Lacul Iezer. Tot ca puncte de interes turistic sunt Cascada Tihu, Poteca tematică Tinovul Mare din Poiana Stampei care din octombrie 2011 a fost desemnată ca zonă umedă de importanţă internaţională sau Tinovul Şaru Dornei.

15 ani de activitate

„15 ani înseamnă şi o viaţă de adolescent. 15 ani în care cu mândrie pot spune că s-au realizat foarte multe. În primul rând am stabilit şi am urmărit respectarea unor reguli în aria protejată şi, ce este foarte important, am făcut să se înţeleagă de ce avem nevoie de o arie protejată, de ce comunităţile locale trebuie să le avem de partea noastră pentru că, fără dânşii, nu s-ar putea face multe lucruri. Autorităţile locale au fost de partea noastră şi ne-au susţinut tot timpul şi pot spune că avem o relaţie extraordinară cu toate comunităţile şi administraţiile publice locale din cele patru judeţe. Parcul Naţional Călimani este o arie protejată de interes internaţional în care putem arăta că avem vestigii dendrologice pure, avem arbori de zâmbru care ating 800 de ani, avem un loc unde se face cercetare, fiind foarte multe teze de doctorat elaborate în zona Parcului Naţional Călimani și descoperiri de specii noi pentru ştiinţă“, ne-a spus Basarab Bârlădeanu, directorul Administraţiei Parcului Naţional Călimani.

ecoturism P2380665

Turism şi cercetare

Într-un bilanţ al celor 15 ani de administraţie, Basarab Bîrlădeanu a arătat că un număr de 1.800 de voluntari şi 35.000 de elevi au fost implicaţi în activităţi de educaţie – conştientizare – vizitare în cadrul APNC, iar 30.000 vizitatori au fost în Centrul de Vizitare în cei şase ani de la deschidere şi 250.000 turişti în Călimani. Printre realizări, Bîrlădeanu a menţionat şi inventarierea a peste 2.000 de specii de plante şi animale, dar şi atragerea de fonduri europene în valoare de peste 2 milioane de euro prin proiecte elaborate şi derulate de echipa APNC, în colaborare cu ONG-uri şi universităţi de renume din ţară. Basarab Bîrlădeanu a precizat că infrastructura Parcului include un centru de vizitare, două puncte de informare, cinci poteci tematice, o pepinieră educativă, o căsuţă tradiţională, cinci locuri de campare.

„Unii au venit mai rezervaţi şi au plecat bucuroşi, alţii au venit foarte interesaţi şi sunt alături de noi în continuare. Avem o echipă tânără, entuziastă, îmi place să cred că toţi suntem tineri şi am reuşit să facem foarte multe lucruri pentru că ne dorim o arie protejată veşnic verde, vie, în beneficiul ştiinţei, al comunităţilor locale şi al vizitatorilor“, a declarat Basarab Bârlădeanu.

ecoturism IMG 2508

Colaborarea cu ONG-uri dezvoltă infrastructura

Datorită răspândirii sale pe teritoriul a patru judeţe, Parcul Naţional Călimani interferează economic şi geografic cu un număr mare de oameni şi comunităţi. Pentru protejarea ecosistemelor şi recreere, pe lângă buna colaborare cu administraţiile publice, administraţia parcului colaborează şi cu ONG-uri. „Fără ajutorul unor ONG-uri puternice nu putem face foarte mult, pentru că Regia Naţională a Pădurilor Romsilva face un efort considerabil ca să asigure din punct de vedere financiar activitatea parcurilor naţionale din România. Pe lângă sumele alocate de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva avem nevoie de foarte mulţi bani. Nu putem să dezvoltăm infrastructură, nu putem să dezvoltăm poteci tematice sau să avem noi puncte de informare, nu putem să facem acţiuni de educare şi conştientizare fără ajutorul ONG-urilor care îşi doresc să fie cu adevărat alături de administratorii ariilor protejate. Împreună cu Asociaţia de Ecoturism Ţara Dornelor s-a încheiat un pact pentru ca Ţara Dornelor să devină o destinaţie de ecoturism. AETD a crescut pe lângă Parcul Naţional Călimani, ne susţinem reciproc şi căutăm să ducem la îndeplinire toate obiectivele de management“, susţine Basarab Bârlădeanu.

ecoturism DSC4390

Ţara Dornelor, a cincea destinaţie de ecoturism din România

Anul trecut, în acelaşi cadru festiv, a fost lansat „Pactul pentru Ţara Dornelor“, un parteneriat extins la nivel local, care include reprezentanţii administraţiilor publice locale din cele 10 UAT-uri din destinaţie, Administraţiei Parcului Naţional, reprezentanţi ai sectorului privat, ai entităţilor culturale şi de învăţământ din zonă Salvamont Vatra Dornei, Serviciul de Promovare Turistică al Judeţului Suceava. Semnatarii acestui document şi-au luat atunci angajamentul de a sprijini demersul Asociaţiei de Ecoturism Ţara Dornelor de a obţine recunoaşterea oficială a Ţării Dornelor ca destinaţie de ecoturism. Acest lucru s-a şi întâmplat, drept dovadă, la un an distanţă, Ţara Dornelor este pe cale să devină a cincea destinaţie de ecoturism din România şi singura de acest fel din Bucovina, recunoscută ca atare de către Autoritatea Naţională pentru Turism, cu beneficii în dezvoltarea economică a zonei.

„Sunt trei etape pe care le-am parcurs, acum este etapa finală. Prima etapă a fost şi cea mai grea; a presupus o documentaţie stufoasă, pe care am întocmit-o împreună cu toţi colaboratorii. Altfel nu am fi putut să facem pasul spre turism durabil. Am trecut şi de etapa de verificare a comisiei de evaluare care a fost prezentă în destinaţie pentru a vizita obiectivele culturale şi naturale din zonă cu scopul de a se convinge la faţa locului că avem acest profil ecoturistic. Noi credem că suntem o destinaţie verde, aşa vrem să construim pe viitor şi să facem conştientizare în rândul tinerilor că nu trebuie să ne fie ruşine de locul din care ne tragem pentru că aici învăţăm şi aici dorim să ne reîntoarcem. Acest statut ne va obliga să ducem lucrurile mai departe, la un alt nivel, şi să consolidăm reţeaua locală din care fac parte producătorii şi meşterii locali, administratorul ariei protejate a Parcului Naţional Călimani, mici operatori de pensiuni turistice şi toţi ceilalţi din zonă care doresc să dezvoltăm comunitatea frumos, armonios, iar cei care vin şi ne calcă pragul să trăiască experienţe frumoase în natură şi să plece cu gânduri bune de aici pentru a se reîntoarce“, a declarat specialistul în relaţii publice al Asociaţiei, Monica David.

Silviu Buculei

  • Publicat în Turism

Din Țara Dornelor până în Ținutul Bârgăului

„Ți se taie respirația“ sau „rămâi încremenit de atâta frumusețe“ nu-s doar vorbe în vânt. I se poate întâmpla oricui. Oricui are acel ceva înlăuntrul său care să rezoneze cu dumnezeirea de afară. Jina noastră din Sibiu e un loc unde ți se taie respirația. Bucata aceea de pământ ridicată dincolo de nori e rai. Dacă așa o fi arătând raiul. Marea înfuriată te lasă fără grai. Sau Transalpina și Transfăgărășanul. Bine, poate și din pricina serpentinelor duse la peste 2.000 m altitudine. Delta în amurg. Maramureșul în luna mai. Și Dornele. Și, și, și...

Se spune că „tiha“ este un cuvânt de origine slavă și înseamnă „loc liniștit, retras, întunecos“. Liniște este, retras, așa și așa, întunecos – nu. „Bârgău“ ar defini „înfundătură“ ori „văgăună“ din care se iese printr-o trecătoare. Am compus numele Tiha Bârgăului, una dintre așezările-perlă din ținuturile Bârgăului, Ilvelor și Țara Dornelor, toate stăpânind culmile muntoase dintre Suceava și Bistrița. Piatra Fântânele e un loc care-ți taie respirația. Și nu mă refer la infrastructuri turistice cu nume alandala; nu, nu-mi place deloc că ne-am apucat să multiplicăm povestea cu Dracula. Să-l și pui – de personajul fictiv zic, fiindcă Țepeș n-a fost nici pe departe așa ceva – în opoziție cu Maica Domnului! De Mănăstirea Maica Domnului, semnalată printr-o cruce înaltă de 30 m, ridicată pe cel mai semeț vârf din Pasul Tihuța, față în față cu castelul vampirului. Piatra Fântânele s-a născut și a îmblânzit o natură fascinantă. Nu-s cuvinte destule să poți descrie ce vezi. Să spun altfel. De la Gura Humorului, cu abatere prin Voroneț (mănăstire) și trecere prin Prisaca Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Pojorâta, Vatra Dornei, Dorna Candrenilor, Coșna, Poiana Stampei (Suceava) și, mai departe, pe Valea Bârgăului, e spectacol liber. Verde îngrijit și alt verde natural cât vezi cu ochii, coline vegheate de Călimani, Munții Bârgăului și tot felul de formațiuni cu nume definitorii – Măgura Calului, Tinovul Mare, Tătarca Mare și Tătarca Mică, Fața Prislopului, Dosul Zâmbroaiei, Culmea Tășăuleasa, Culmea Opcioara, Ilița Corchii, Iliuța Calului. Piatra Fântânele e stațiune turistică. Are de toate: hotel, celebrul Pas Tihuța, un vechi drum spre Ciosa – se spune că roman – pavat cu lespezi din piatră, pârtie de schi... Dar nu, nu pentru valențele economice m-am dus în drumeție, ci pentru a asculta natura. Și câte un om. Este o îngemănare între cei doi. Îngemănare venită din urmă de tot, de acum o mie, poate 1.500 de ani, de când dacilor le era dor de țara lor în propria lor țară (!), trecută din stăpân în stăpân veacuri la rând. Și celor de azi le este mereu dor de acasă al lor, de aceea îl țin atât de curat. Poieni curate. Flori curate. Ape curate (mă rog, acolo unde nu-și pune piciorul... „civilizația“). Plaiuri curate. Și drum bun. Fiindcă, da, azi contemplăm România din fuga mașinii...

Marea din munte

Cum mi-a plăcut prima dată Colibița? Mi-a plăcut! Cum a fost la a doua vedere? A fost! Vorbesc despre lacul de acumulare din Bistrița Bârgăului. Nu știu nici acum dacă e bine ori e normal să faci stațiune – cu casă, masă, turist, mâncare, cazare, somn, spălat și... altele – pe malul unui lac din care alți oameni beau apă. Pesemne că e permis, de vreme ce există. Și de vreme ce specialiștii de la Mediu n-au ridicat vreo obiecție. Colibița este asemuită cu stațiuni montane din Austria. Aș spune că-i așa, doar că n-am frecventat Austria. Alte ținuturi nordice sau sudice da, dar nu Austria. Însă afirm cu mâna pe inimă că trebuie văzută și nu atât pentru ținuta prețioasă și pretențioasă a vilelor și viloanțelor, a hotelurilor, pensiunilor și restaurantelor, ci pentru ce-a făcut Dumnezeu pe acolo. Bine, și omul ajutat de Dumnezeu, dat fiind că este la mijloc o acțiune antropică, dar în special contrastul verde-albastru, valuri și dealuri, codrii și casele din vechea Colibiță, sătuc rămas la coada lacului, sunt de admirat și... respirat. În niciun caz însă Colibița nu este un spațiu recomandat pentru cine caută doar agrement. E păcat să fie deranjată o eternitate de... liniște cu lucruri ce pot fi găsite la mall!

Locuri de poveste și de povestit

Mă întorc la Pojorâta, în Suceava. Mi-am adus aminte de Pasul Mestecăniș. Și despre cum se pregătesc autoritățile județene să care acolo mii de tone de deșeuri, într-o rampă – nu contează cât de ecologică e – pentru care s-au aruncat 26 sau 27 de milioane de lei. Dintre toate locurile, mine dezafectate ori ce s-o mai fi aflând pe-acolo, nu s-a găsit altceva decât acest vârf de munte și această splendid de îngrijită localitate? Se auzea că, pentru a nu mai deranja privirea, rampa va fi acoperită cu o pădurice de tisa. N-a fost. E totul la vedere. Și e urât. Păcat de Pojorâta! Atâta efort al oamenilor de a face localitatea boboc se duce pe apa Sâmbetei. Sau poate nu? Dar și când or „descăleca“ sau „pogorî“, aluzie la denumirea satului, oamenii să închidă drumul... Turiștii caută aceste meleaguri încântătoare pentru odihnă și pentru Giumalău, Muncel, Cheile Pojorâtei, dealurile Muncel și Măgura, cu Piatra Stejarului. Pe urmă pleacă înspre Dorna Candrenilor ori Poiana Stampei, alte locuri magnifice. Și pline de istorie. Ori legende. Sigur, numele localității și al râului – Dorna – vine de la „vârtej, vâltoare, bulboană“. Pesemne apa este purtată de curenți până ce formează ochiuri. Candreni se numea, spune legenda, haiducul Candruț, fugit din Transilvania, primul locuitor al satului; cât o fi căutat acesta să fie protejat de Carpați... De cei „12 Apostoli“ din Călimani (rezervație geologică). Dincolo, la Poiana Stampei, se aplică zicala „omul sfințește locul“. Ca pretutindeni în Bucovina, de altfel. Deunăzi vreme pe aici trecea hotarul despărțitor dintre cele două provincii surori. De acolo vine și numele, de la „stampa“ aplicată pe documentele celor care călătoreau din Moldova în Transilvania și invers. „Poiana“... e plin locul de poieni. Erau și atunci când și-a luat comuna denumirea. E drept, a început cu satul Căsoi, chiar așa, „căsoi“ de la casele mari construite din lemn. Mari atunci, mari și acum. Dar cu totul din alte motive!

GALERIE FOTO


Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2017 – pag. 54-55

  • Publicat în Turism
Abonează-te la acest feed RSS