Iepurii, pe lângă faptul că atrag privirile și relaxează datorită aspectului, mai pot aduce și profit dacă dezvolți o afacere bine gândită și depui suflet în tot ceea ce faci. Tot mai mulți fermieri sunt tentați să încerce, dar faptul că sunt animale destul de sensibile reprezintă un impediment.

Exemplul lui Alexandru-Daniel Pădurariu, student la Facultatea de Medicină Veterinară USV Iași, în anul I, din localitatea Iacobești, județul Suceava, care și-a dezvoltat o microfermă de iepuri, demonstrează că la baza tuturor lucrurilor stă marea dorință și pasiunea.

Dintr-o pasiune, o mică afacere! Ai încerca?

Tânărul și-a expus prietenii pufoși la expoziția Animal Fest by USV, reușind să atragă privirile oamenilor care nu pot trece indiferenți pe lângă acești „drăgălași”. Astfel, am aflat și noi despre acest business-hobby.

„Pasiunea mea în ceea ce le privește pe aceste mici rozătoare a început încă din copilărie, avându-i ca animăluțe de companie. Mi-au creat niște amintiri plăcute, lăsându-mi un atașament emoțional puternic. După ce am crescut mi-am dat seama că pot face dintr-o pasiune o mică afacere de care să mă ocup în timpul liber“, povestește acesta.

La început suceveanul a achiziționat rasa Californian, fiind o rasă de carne foarte prolifică, apoi pe parcurs, după ce a acumulat experiență, a achiziționat și rasa Berbec German de mai multe culori (albastru, agouty, alb, sallander), iar pentru a înfrumuseța crescătoria a ales spre achiziție și rasa Rex Galben, mai prețioasă întâlnită rar la mulți crescători.

„În momentul de față dețin exemplare care ajung la 100 euro, iar puii la 50 euro. Am achiziționat matcă din țară, dar am procurat și linii din străinătate precum Slovacia, Bulgaria și Cehia“, punctează acesta.

Rozătoare sensibile, cu o dietă specifică

Creșterea iepurilor poate varia în dificultate în funcție de mai mulți factori fie pozitivi, fie negativi, mai adaugă studentul.

„Iepurii nu necesită spații foarte mari pentru a fi crescuți, cresc repede, nasc pui mulți, având o periodă de gestație de 30-32 de zile, iar vârsta optimă de reproducerea este de 6-8 luni, în funcție de talia rasei. Sunt animale sensibile, iar această sensibilitate se manifestă în mai multe aspecte ale sănătății și îngrijirii lor, cum ar fi hrana, adăpostul și tratamentele administrate. De asemenea, necesită o dietă adecvată, la bază fiind fânul, iar cerealele și legumele proaspete trebuie să vină în cantități adecvate. Adăpostul trebuie să fie curat, ferit de temperaturi extreme, calde sau reci, iar tratamentele nu trebuie să le lipsească.

Deparazitările la timp externe-interne, dar și vaccinurile pentru a preveni diferitele boli“, mai transmite Alexandru-Daniel Pădurariu.

Pentru că participarea la concursuri poate oferi recunoaștere pentru munca și dedicarea crescătorilor, tânărul s-a înscris în Asociația Crescătorilor de Păsări și Iepuri de Rasă-Bucovina. „Particip la concursuri cu iepurii, fiind membru în asociație, mai ales că poate fi o oportunitate excelentă de a întâlni alți crescători, de a schimba informații și de a învăța din experiențele altora“, ne spune studentul.

Medicina veterinară este o profesie gratifiantă

Revenind la pasiunea spre acest domeniu, aflăm de la Alexandru că încă din copilărie l-au caracterizat grija şi pasiunea față de animalele neajutorate și a știut de atunci care îi va fi meseria.

„Ca medic veterinar trebuie să asiguri confortul și protecția animalelor tratându-le și oferindu-le afecțiunea necesară. Cunoștințele și abilitățile dobândite la Facultatea de Medicină Veterinară mă vor ajuta să îmi gestionez mai eficient și mai sănătos businessul cu iepuri. Astfel, voi putea diagnostica și trata prompt orice afecțiune, minimizând riscurile de pierderi de animale, dar și costurile asociate cu problemele de sănătate ale iepurilor. În timpul facultății, voi avea ocazia de a-mi clădi o rețea de contacte profesionale, inclusiv profesori, colegi și alți specialiști în domeniu. Această rețea mă poate ajuta să obțin sfaturi, colaborări și oportunități de afaceri. Recomand medicina veterinară pentru că este o profesie gratifiantă și implică lucrul cu animalele pentru a le ajuta să ducă o viață sănătoasă și fericită. Este o oportunitate de a combina pasiunea pentru animale cu munca într-un domeniu care are un impact pozitiv asupra vieții lor și a proprietarilor acestora“, încheie Alexandru-Daniel Pădurariu, crescător de iepuri.

Beatrice Alexandra MODIGA

Colegiul „Vasile Lovinescu“ din Fălticeni nu este doar o școală, ci un loc plin de istorie și tradiție în învățământul din Fălticeni. Acest colegiu a crescut și s-a dezvoltat de-a lungul anilor, adaptându-se nevoilor și cerințelor societății contemporane. De la începuturile sale ca școală practică de pomicultură în urmă cu 100 de ani și până în prezent, colegiul și-a extins oferta educațională, oferind specializări variate care răspund diverselor domenii de interes și evoluții economice. Pe lângă specializările de bază – agricultură, mecanic agricol și contabilitate –, oferta educațională s-a diversificat cu domenii ca industrie alimentară, protecția mediului, mecanică, silvicultură, veterinar, turism și alimentație – servicii. Impactul unui liceu cum este  Colegiul „Vasile Lovinescu“ în comunitate este vast și semnificativ, influențând educația, economia și coeziunea socială.

Recent, Colegiul „Vasile Lovinescu“ a sărbătorit, printr-un amplu program, împlinirea a 100 de ani de existenţă. Manifestările derulate pe parcursul unei săptămâni au pus în lumină primul secol de activitate prolifică a acestei unităţi de învăţământ şi au reunit o audiență impresionantă, formată din elevi, părinți, prieteni ai colegiului, foști elevi și profesori, oficialități locale și județene, reprezentanți ai mediului universitar din Iaşi şi Suceava și ai diverselor instituții și agenți economici din domeniul agricol, industria alimentară, construcții, mecanică și servicii, din ţară şi din Republica Moldova, o parte dintre ei fiind foşti absolvenţi ai acestei şcoli.

Vasile Lovinescu a pus bazele primei școli practice de horticultură

Bazinul pomicol Fălticeni-Rădășeni s-a făcut cunoscut încă din secolul al XV-lea, când a început comerțul de fructe cu polonii, ca, mai apoi, să apară informații în cronicile „Uricariul“ lui Codrescu și în „Descrierea Moldovei“ a lui Dimitrie Cantemir despre livezile de la Rădășeni și Fălticeni, respectiv despre livezile de la Horodniceni, Brădățel, Botești, Oprișeni, Ciorsaci.

Dezvoltarea bazinului pomicol Fălticeni-Rădășeni, precum și existența unui însemnat număr de livezi în zonă, s-au datorat atât condițiilor de sol și climă favorabile, cât și faptului că majoritatea locuitorilor de aici au fost oameni liberi, cu dragoste și pasiune pentru pomicultură, buni specialiști nu numai în realizarea de soiuri, forme și biotipuri autohtone la măr, păr, prun, cireș, vișin, nuc, cais, ci și în ceea ce privește industrializarea producției de fructe, prin înființarea unor fabrici de marmeladă, dulcețuri și chiar a vinului din mere sau a țuicii din prune şi a rachiului de mere. În 1908, în Groapa Rădășeni, pe un teren cedat gratuit de distinsul învățător și pomicultor Vasile Lovinescu, a fost înființată Pepiniera de stat Fălticeni-Rădășeni, care a avut un rol deosebit în organizarea și dezvoltarea bazinului pomicol şi a învăţământului agricol. Câţiva ani mai târziu, tot Vasile Lovinescu, revizor agricol și consilier tehnic la Ministerul Agriculturii, a pus bazele primei școli practice de horticultură din această zonă cu veche tradiție în cultura pomilor fructiferi și în comerțul cu fructe. Între anii 1924-1932, în clădirea şcolii funcţionează Şcoala Practică de Horticultură înfiinţată în 1920 de Vasile Lovinescu, dar care avea un sediu impropriu.

O școală trainică, deschisă spre cunoaștere și receptivă la schimbările vremurilor

Din 1932 până în 1950 școala are clase de gimnaziu și liceu comercial și Școală medie tehnică de administrație economică, de aici plecând și primele promoții de tehnicieni pomicultori cu cariere remarcabile în bazine pomicole renumite cum ar fi cele de la Pitești – Mărăcineni, Iași, Bistrița sau Voinești. De la înființare și până în prezent, a existat fără întrerupere o școală trainică, deschisă spre cunoaștere, receptivă la schimbările progresiste ale vremurilor, care a avut în anii de existență 13 denumiri. Din 1950 până în 1966 școala agricolă din urbea de pe Șomuz funcționează ca Școală Medie de Tehnică Agricolă, din 1966 până în 1974 ca Liceu Agricol, cu profilurile horticultură, agricultură, contabilitate, merceologie agricolă, mecanică agricolă, veterinar, silvic, morărit – panificaţie, protecţia plantelor, topografie, multe dintre ele fiind păstrate până în prezent. Din 1974 până în 1989 a funcţionat ca Liceu agroindustrial, aici fiind şi una dintre cele mai mari şcoli profesionale de mecanici agricoli, din 1989 până în 2004 ca Grup școlar agricol, din 2004 până în 2012 ca Colegiul Agricol Fălticeni, iar din anul școlar 2012-2013, în urma unei Hotărâri a Consiliului Local Fălticeni, poartă numele celui care a înființat prima pepinieră pomicolă din România, Vasile Lovinescu.

De-a lungul celor zece decenii de activitate didactică, Colegiul „Vasile Lovinescu“ a demonstrat permanența unei misiuni educative şi de continuu apostolat în pregătirea tinerilor pentru lucrul în agricultură și pomicultură, oferind cunoștințe practice și teoretice esențiale pentru sectorul agricol.

Fiecare elev, devenit un lider inovator şi un cetăţean responsabil

De la directorul colegiului, prof. Cristinel-Petrică Acatrinei-Vasiliu, am aflat importanţa acestui moment solemn şi contribuţia personalului didactic al acestei școli, subliniind că amintirea şi învăţăturile profesorilor trecuţi în nefiinţă continuă să inspire generaţiile actuale.

„Astăzi este o zi specială pentru noi, sărbătorim un secol de educaţie şi de contribuţie semnificativă la formarea tinerei generaţii. Fiecare elev care a trecut prin această şcoală a devenit un lider inovator şi un cetăţean responsabil. Aniversarea centenarului nostru este un moment important din istoria acestei şcoli. De-a lungul acestui secol zeci de generaţii de elevi au trecut pragul acestei instituţii, fiecare elev ducând cu el visuri, speranţe, aspiraţii unice şi devenind mai apoi lideri inovatori şi cetăţeni responsabili ai lumii.

Privind în urmă istoria noastră bogată, suntem plini de recunoştinţă faţă de toţi cei care au contribuit la succesul nostru de-a lungul deceniilor: directori, profesori, personal auxiliar, personal nedidactic, autorităţi locale şi centrale, parteneri, părinţi şi elevi. Fiecare a pus o piatră de temelie esenţială în construirea şi menţinerea acestei instituţii de învăţământ de elită şi afirmarea identităţii noastre ca şcoală. Doresc să adresez sincere mulţumiri colegilor noştri pensionari, pentru angajamentul, dedicarea şi devotamentul pentru liceul nostru. Fiecare a adus susţinere, experienţă, cunoştinţe şi pasiune pentru educaţie, fiecare a contribuit în mod unic şi valoros la misiunea noastră de a oferi elevilor o educaţie de calitate şi o experienţă şcolară împlinitoare.

Este responsabilitatea noastră să ne asigurăm că următoarele generaţii de elevi vor beneficia de aceeaşi educaţie de calitate şi de valorile solide pe care le-am oferit de-a lungul timpului“, consideră directorul colegiului, Cristinel-Petrică Acatrinei-Vasiliu.

Recunoştinţă pentru performanţe din partea Ministerului Educaţiei

În semn de recunoaştere a activităţii desfăşurate şi a performanţelor profesionale înregistrate în cei 100 de ani de existenţă, şeful Inspectoratului Şcolar, prof. Grigore Bocanci, absolvent al acestei instituţii, promoţia 1987, clasa regretatului profesor dr. Mircea Toma, a înmânat Colegiului „Vasile Lovinescu“ Diploma aniversară „Nicolae Iorga“ şi o plachetă omagială din partea Ministerului Educaţiei.

„Colegiul «Vasile Lovinescu» a devenit în aceste decenii un mediu stimulativ care asigură formarea de competenţe, valori şi atitudini atât de necesare tinerilor pentru a face faţă provocărilor unei societăţi în continuă schimbare, promovând egalitatea de şanse şi incluziune socială, susţinând în acelaşi timp o dezvoltare sustenabilă în context rural. Ceea ce individualizează Colegiul «Vasile Lovinescu» în mediul educaţional, precum şi în spaţiul comunitar local şi regional este dimensiunea adaptării la specificul şi dezideratele comunităţii, adeziunea instituţiei de învăţământ la valori autentice care pot gira alinierea la standardele educaţionale naţionale şi europene: profesionalizare şi responsabilitate, cooperare şi colaborare, dezvoltare durabilă.

Cei peste 1.400 de elevi care studiază acum în acest colegiu au şansa de a învăţa, de a se forma ca personalităţi autentice într-o instituţie de învăţământ care susţine şi încurajează performanţa, o instituţie cu o infrastructură în permanentă transformare şi modernizare, adaptată la standardele europene şi internaţionale. Aici elevii au ocazia să înveţe că meseria este într-adevăr o brăţară de aur.“

Colegiul „Vasile Lovinescu“ a rămas la sufletul absolvenţilor basarabeni

Printre participanţi s-au numărat şi absolvenţi din Basarabia, cu funcţii şi responsabilităţi în agricultura din Republica Moldova, care şi-au făcut studiile liceale la Fălticeni şi au descoperit cum se face agricultura modernă la facultăţile de agronomie din Iaşi, Bucureşti şi Cluj. 

„Sunt onorat şi recunoscător să fiu absolventul Colegiului «Vasile Lovinescu», o instituție binecuvântată de Dumnezeu, cu dascăli dedicați meseriei şi cu înaintaşi de o valoare inestimabilă. Le mulţumesc din suflet organizatorilor, în numele meu şi al colegilor mei basarabeni, pentru invitația la aniversarea centenarului. Oraşul Fălticeni, Colegiul  «Vasile Lovinescu», profesorii, directorii, colegii şi bucovinenii sunt şi vor rămâne în sufletul meu pentru totdeauna!“, ne-a spus Iurii Cărbune.

Specializări variate care răspund diverselor domenii de interes și evoluției economice

De fiecare dată când se vorbeşte de Colegiul „Vasile Lovinescu“, primarul municipiului Fălticeni, prof. Gheorghe Cătălin Coman, îşi aduce aminte cu drag de timpul petrecut aici, în calitate de profesor de educaţie fizică şi sport, între anii 2004-2012, precizând că anul acesta nu sărbătorim doar trecutul, ci şi prezentul şi viitorul unei instituţii educative care reprezintă un adevărat motor al progresului în comunitatea noastră.

„De-a lungul celor zece decenii de activitate didactică, acest liceu a demonstrat permanența unei misiuni educative şi de continuu apostolat în pregătirea tinerilor pentru lucrul în agricultură și pomicultură, oferind cunoștințe practice și teoretice esențiale pentru sectorul agricol.

Cu trecerea anilor, Colegiul «Vasile Lovinescu» și-a adaptat constant oferta educațională pentru a răspunde schimbărilor din societate și cerințelor economice în transformare și pentru a acoperi o gamă mai largă de domenii și interese. Această școală oferă, pe lângă specializările de bază – agricultură, mecanic agricol și contabilitate –, specializări variate care răspund diverselor domenii de interes și evoluții economice: industrie alimentară, protecția mediului, mecanică, silvicultură, veterinar, turism și alimentație – servicii. Această diversitate de specializări reflectă angajamentul colegiului de a pregăti elevii pentru o gamă largă de cariere și oportunități într-o lume în continuă schimbare. Elevii beneficiază nu doar de cunoștințe teoretice și practice solide în domeniile tradiționale, cum ar fi agricultura și mecanica agricolă, ci și de posibilitatea de a se specializa în domenii emergente și de viitor, cum ar fi protecția mediului, IT sau industria alimentară.

Pe lângă programa academică, colegiul promovează și dezvoltarea personală a elevilor prin activități extracuriculare, numeroase stagii de practică și de formare profesională în țări din Uniunea Europeană în cadrul Programelor Erasmus +, proiecte comunitare și colaborări cu agenți economici locali și regionali.

Acest tip de educație holistică și orientată către nevoile actuale ale societății contribuie la formarea unei generații de tineri pregătiți să facă față provocărilor și oportunităților viitoare“, este mesajul primarului municipiului Fălticeni, prof. Gheorghe Cătălin Coman, la aniversarea centenarului.

Silviu BUCULEI

Iustin Grigoraș Crețu, un tânăr de 19 ani din Suceava, student la Facultatea de Medicină Veterinară din Iași, în anul I, este un adevărat pasionat de creșterea iepurilor de rasă, exemplare unice. Pentru tânăr, creşterea iepurilor reprezintă pasiunea lui de-o viaţă, iar acum are exponate din țări precum Slovacia, Olanda și Bulgaria. Din cele cinci rase din portofoliu, preferatele lui rămân exemplarele din rasa Berbec german.

Cadoul perfect de la PetShop

Iustin Grigoraș Crețu, un tânăr din Suceava, crește iepuri de rasă pentru expoziție. Pasiunea sa este mai puțin obișnuită și costisitoare, deoarece cheltuielile nu sunt deloc de neglijat, mai ales că un iepure poate să coste peste 100 de euro.

„Această pasiune a început încă din copilărie, când tatăl meu mi-a adus acasă un iepuraș cumpărat de la un PetShop. Nu era un iepuraș de rasă, dar a fost cadoul perfect. De când sunt mic am avut iepuri, dar de aproximativ doi ani cresc iepuri de rasă pură pentru a participa la concursuri și expoziții cu ei“, transmite Iustin Grigoraș Crețu.

Berbec german, varietatea de culoare „rhon“, rasa preferată

În prezent, Iustin deține cinci rase de iepuri: Berbec german, Californian, Rex de talie mare, Rex pitic și Cap de leu.

„Toți iepurii pe care îi dețin sunt exemplare frumoase, dar pentru mine rasa de iepuri Berbec german, pe varietatea de culoare «rhon», este cea mai prețioasă și cea mai îndrăgită, deoarece această varietate de culoare «rhon» este destul de rară și foarte greu de găsit la noi în țară“, adaugă tânărul crescător de 19 ani.

Rex pitic, exemplar adus din Olanda, cel mai scump din colecția tânărului

În acest domeniu, prețurile pot varia foarte mult de la un exemplar la altul. Spre exemplu, un pui din rasa Berbec german, care se trage din părinți campioni poate porni de la 150-200 lei, mai specifică acesta. De curând, exemplarele de iepuri ai tânărului au fost înscrise în Asociația crescătorilor de iepuri de rasa din Bucovina.

„Alte exemplare care au diferite titluri de campion pot ajunge și la câteva sute de euro. Exemplarele mele sunt achiziționate de la unii dintre cei mai buni crescători de iepuri din țară și din alte țări (Slovacia, Olanda, Bulgaria). Cel mai scump exemplar pe care îl dețin face parte din rasa de iepuri Rex pitic și a fost adus din Olanda, încă de când era pui, prețul lui ajungând la 170 de euro. Rasele pe care le dețin nu sunt pretențioase sau sensibile, dar bineînțeles că pot apărea și neplăceri în momentul în care animăluțului nu îi place ceva.“

Terapie cu animale pentru copii

Iustin a ales Facultatea de Medicină Veterinară pentru că iubește animalele și îi place să se ocupe de ele.

„Mă pasionează să învăț cât mai multe despre ele și să încerc să le înțeleg gesturile și manifestările. Mi se pare extraordinar cât de deștepte pot fi aceste vietăți și cum se pot descurca singure în sălbăticie, un lucru pe care noi, oamenii, nu îl putem face. Cred că facultatea mă va ajuta foarte mult pe viitor în legătură cu această pasiune, deoarece încă sunt lucruri neștiute despre iepuri și sunt dornic să le învăț. Pot învăța tratamente noi pentru animale, care pot fi mai benefice decât ceea ce fac acum și, bineînțeles, odată ce înveți cât mai multe despre un subiect, vei putea fi cel mai bun în domeniul respectiv. Recomand tuturor oamenilor să își achiziționeze sau să adopte un animăluț care îi reprezintă. Animalele sunt suflete calde, cu care putem comunica și cu care putem crea o legătură. De multe ori copiii mici interacționează mult mai bine cu un animăluț decât cu un om, tocmai din acest motiv există și terapie cu animale pentru copilașii cu probleme“, încheie Iustin Grigoraș Crețu.

Beatrice Alexandra MODIGA

Nu foarte departe de Gura Humorului, ca un desen pictat cu acuarelă desprinsă din casa cerească, ni se arată printre mirosul trandafirilor atât de perfecți și pământul proaspăt Mănăstirea Voroneț, maiestuoasa ctitorie a lui Ștefan cel Mare de la sfârșitul anilor 1400.

Compusă din Biserica „Sf. Gheorghe“, clopotniță, zidul de incintă și ruinele chilii, Mănăstirea Voroneț a fost construită în trei luni și trei săptămâni pe locul unei biserici din lemn și este monument istoric al județului Suceava. Biserica poartă hramul Sf. Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, și face parte din patrimoniul cultural mondial din anul 1993.

Prezența monahului Daniil la Voroneț a adus insuflare cu adâncă credință acestui lăcaș de cult, ceea ce a făcut ca prezența spiritului monahal să înflorească din ce în ce mai mult. Importante donații sub formă de pământuri ori cărți au fost făcute de către Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Alexandru Lăpușneanu, Ieremia Movilă, printre acestea Tetravanghelul din 1940, obiecte bisericești, poloboc de vin, monede de cheltuială, zloți la tămâie, catastif de praznic.

La Mănăstirea Voroneț a fost format un atelier de copiat cărți, acestea din urmă fiind folosite la slujbele religioase, dar și o unitate de învățământ unde se predau slavona și româna; aici erau înscriși copiii boierilor și ai preoților ce erau pregătiți pentru a deveni dascăli în lăcașurile de cult, dar și în școli.

Mănăstirea Voroneț a pășit pe o treaptă mai înaltă către mai multe direcții în vremea egumenului Macarie în anii 1700, atunci când a fost reformat aspectul bisericii, cu apariția de noi chilii, reconstrucții ale proprietăților mănăstirești, au fost aduse cărți și au venit noi monahi; tot în acel timp s-a alcătuit și o Condică de avere de către Vartolomei Mayereanu Pomelnicul.

În vremea anexării Bucovinei de către Imperiul Habsburgic s-au micșorat beneficiile lăcașurilor de cult ortodoxe, iar în urma acestui aspect reprezentanți ai bisericilor, printre ei și Inochentie al Voronețului, au solicitat împăratului Iosif al II-lea revenirea la vechile drepturi; însă, singura concesie a fost diminuarea numărului de călugări și, totodată, desființarea schiturilor. S-a realizat un fond de venituri prin care erau controlate toate cheltuielile mănăstirilor, inclusiv aici, la Voroneț.

După un timp îndelungat în care biserica Sf. Gheorghe a activat ca biserică parohială, după 1990 Mănăstirea Voroneț a revenit la viața monahală ca o comunitate de călugărițe.

Biserica este printre singurele monumente arhitecturale religioase din zona de nord a Moldovei ce și-a conservat forma inițială. Nu de dimensiuni foarte mari, biserica se mândrește cu o pictură profundă la interior ce rezistă încă din vremea lui Ștefan cel Mare; Cina cea de Taină, Spălarea picioarelor, tabloul închinat domnitorului Ștefan cel Mare sunt doar câteva dintre imaginile ce ne atrag atenția negreșit.

La exterior, ochii nu mai contenesc a se dezlipi de o așa dumnezeiască explozie de frumos, prin pictura din timpul domnitorului Petru Rareș ce reprezintă imaginea extraordinară a artei feudale moldovenești. Toate episoadele biblice sunt reprezentate atât de viu încât personajele tind să iasă din această sferă a frescelor, ba mai mult, au glas și uimesc prin mimica lor privirea oricui calcă pragul mănăstirii. Culorile atât de vii fac să pară că trupurile sunt într-o continuă mișcare, nicidecum statice, verdele și albastrul fac să se simtă bătăile inimilor învăluite de iubire pe de o parte, dar și a chinului pe de altă parte.

Judecata de Apoi de pe fațada de vest este structurată în patru acte, în partea de sus este Dumnezeu Tatăl, apoi Apostolii poziționați pe scaune în scena Deisis; la râul de foc ce pleacă de la picioarele Mântuitorului cei care au săvârșit păcate își află acum chinurile. Etimasia Sfântului Duh, înfățișat de un porumbel, Sfânta Evanghelie, strămoșii neamului românesc și credincioșii îndrumați de Sf. Apostol Pavel, apoi necredincioșii ce au parte de mustrarea lui Moise fac parte din al treilea act. Simbolul justiției, cumpăna, o regăsim în ultimul act, unde faptele bune și cele rele sunt puse în balanța disputei dintre îngeri și demoni pentru sufletele noastre, la nord raiul, iar la sud iadul. Fabuloasa frescă scoate în evidență sclipirea minților creatoare, astfel se împletesc printre aceste acte părți ale folclorului precum arhanghelii ce suflă din buciume.

Soarele o dezmiardă atât de des, ploaia este împinsă de vânt către ea în zilele de toamnă târzie, fulgii de nea cad ca un pieptăn pe creștetul unui copil, glasul cântecului Liturghiei ajunge până la petalele florilor și iarba pe care o călcăm, căci aici, în mijlocul acestui spectacol spiritual, înflorește tot mai mult cu ardoarea credinței și te așteaptă pentru o îmbrățișare pură cuprinsă de fiori binecuvântați Mănăstirea Voroneț.

Aurora GRIGORE

Din vârful muntelui ce umbrește cu-ale sale podoabe creștetele noastre, de pe frumosul Deal al Crucii, se spune că Voievodul Ștefan cel Mare și Sfânt a tras cu arcul, iar unde a țintit săgeata acolo s-a făcut prestolul pentru cea ce urma să fie întâia, dar și cea mai de seamă ctitorie a sa, Mănăstirea Putna.

Situată nu departe de orașul Rădăuți, județul Suceava, Mănăstirea Putna împletește laolaltă cu o surprinzătoare căldură religia, cultura, arta. Ridicarea lăcașului de cult a început în anul 1466, după ce a fost cucerită cetatea Chilia și a fost finalizată trei ani mai târziu. În prezența întregului cler moldovenesc, mănăstirea a primit sfânta slujbă cu binecuvântarea Mitropolitului Teoctist al Moldovei la data de 3 septembrie 1469. Ulterior, până-n anul 1481, au fost ridicate chiliile, Turnul Tezaurului, zidul de apărare și turnurile lor.

Mănăstirea nu a fost ocolită de episoade negre, astfel că ocupațiile străine, incendiile și cutremurele i-au fost călăuze vitregi de-a lungul timpului. Oștile lui Timuș Hmelnițki, fiul cel mare al lui Bogdan Hmelnițki (hatmanul cazacilor), a jefuit biserica mănăstirii. În anul 1484 chiliile au ajuns ruine din cauza unui incendiu, iar biserica a fost și ea afectată.

Reconstrucțiile mănăstirii au fost realizate de-a lungul vremii prin bunăvoința domnitorilor Moldovei, Vasile Lupu, Gheorghe Ștefan, Eustatie Dabija și Mitropolitul Iacob Putneanul.

Format din parter și etaj, Turnul porții a fost construit în anul 1757 pe când domnitor era Constantin Racoviță; ,mai este denumit și Turnul Eminescu, fiindcă poetul a fost prezent aici la Serbarea de la Putna din anul 1871. Alături de Ioan Slavici, a zăbovit timp de câteva zile în sala de la etaj. Tot pe latura aceasta din partea estică a fost ridicat și Turnul Clopotniță.

Situat în partea de vest a interiorului, Paraclisul mănăstirii poartă hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel; a fost înălțat cu ajutorul mitropolitului Iacov Putneanul, iar pictura a fost realizată în tehnica „al fresco“ de către frații Moroșan.

Spre sfârșitul anilor 1900, sub supravegherea patriarhului Teoctist Arăpașu, Casa Domnească a fost construită pe locul fostei temelii ruinate de Habsburgi.

Biserica poartă amprentele stilului arhitectonic moldovenesc, realizată din pridvor, pronaos, naos, altar, gropniță; componente bizantine, gotice și renascentiste sunt armonios îmbinate. Pentru a intra în biserică se folosesc cele două uși din lateral ale pridvorului frumos decorate cu portaluri din piatră.

În Camera mormintelor, ca în străfundul liniștii unui codru din urma războiului, regăsim mormântul lui Ștefan cel Mare și Sfânt învelit cu baldachin din marmură de culoare albă precum caii aceia bravi și al soției sale, Maria. De asemenea, aici mai sunt printre altele și mormintele familiei Mușatinilor, ale domnitorilor Bogdan al III-lea și Ștefăniță.

Pronaosul primește raze luminoase de la două ferestre din partea sudică și nordică; în pridvor soarele abundă prin și mai multe ferăstruici, aici se află mormântul Mitropolitului Moldovei, Iacob Putneanul, și cel al Mitropolitului Sucevei Teoctist.

Altarul este delimitat de naos printr-un iconostas din lemn frumos decorat; deasupra naosului ca un fluture cu aripi deschise zărim turla octagonală și la etajul superior hexagonală. Ferestrele pictate, pardoseala din piatră și marmura presară pe alocuri culoare binecuvântată locului.

Exteriorul este decorat cu arcade oarbe, pilaștri, ferestre dreptunghiulare gotice, un brâu răsucit în torsadă ce împarte zidurile și care semnifică Preasfânta Treime; acest ultim element îl putem observa și în interiorul bisericii.

Acoperișul este îmbrăcat cu bundiță de aramă cusut minuțios ce se aseamănă cu șindrila, iar la exterior brâul cu adâncituri aerisite și ferestrele cu chenare decorative dau privirii o chemare către frumos și, totodată, simplitate. Stâlpii contraforturi de pe fațade marchează solemnitatea și siguranța lăcașului de la poalele muntelui.

Frumusețea aurită ce izvora din pictura de altădată a fost devastată de luptele pentru domnie dintre Vasile Lupu și Gheorghe Ștefan. Reabilitarea acesteia s-a accentuat spre sfârșitul anilor 1900 cu ajutorul Mitropolitului Iustin Moisescu și al părintelui Sofian Boghiu. Noile picturi au luat amploare pe foițe de aur în stiluri neobizantine, baroce, ale căror culori intensifică aspectul într-un mod atât de fermecător, mai ales unde s-a folosit lemnul de tei.

În Muzeul Mănăstirii Putna sunt conservate manuscrise, broderii, obiecte de cult, însă de o mare însemnătate este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Constantinopol și craniul Sfântului Ierarh Ghenadie.

Aerul pe care-l respiri aici, împrejurul acestei vetre sihăstrești de odinioară te aduc mai aproape de substratul neamului românesc prin amprentele lăsate de domnitori, sfinți rugători, ce nu au lăsat să piară adevăratul rost al vieții, în pofida tuturor piedicilor vremii, ci au continuat într-o virtute sigură ritualul ce duce către înaltul cerului de aici, din mijlocul Sfintei Liturghii cântate cu atâta dăruire la Mănăstirea Putna.

Aurora GRIGORE

Bradul verde-argintiu stă aplecat către turla ce pare că se flutură odată cu fragilii nori albi pictați în contrastul cerului ce îmbrățișează cu atâta iubire pe cea care-i este parteneră de drum prin orice anotimp, Mănăstirea „Sântul Ioan cel Nou“ din Suceava.

Ridicată la începutul anilor 1500 pe locul unei vechi biserici ce nu mai există azi, mănăstirea se află nu departe de Cetatea Sucevei. Lăcașul de cult este monument istoric și, alături de alte șapte mănăstiri din Moldova, face parte din patrimoniul mondial UNESCO; aceasta poartă hramurile Sf. Gheorghe și Sf. Ioan cel Nou.

Fost sediu mitropolitan al Moldovei, mănăstirea găzduiește, în prezent, arhiepiscopii Sucevei și Rădăuților. Componentele din incinta ansamblului mănăstirii sunt Biserica „Sf. Gheorghe“, Turnul Clopotniță, clisiarnița-paraclis, chiliile, stăreția.

Ctitorită de domnitorul Bogdan al III-lea, fiul lui Ștefan cel Mare, mănăstirea nu a fost terminată până la moartea acestuia, fapt pentru care fiul său, Ștefăniță Vodă, a îndeplinit lucrarea în anul 1522, așa cum reiese și din pisania în limba slavonă din incintă. Picturile au fost înfăptuite în prima jumătate a anilor 1500, în vremea domniei lui Petru Rareș, fiul lui Ștefan cel Mare.

Moaștele Sfântului Ioan cel Nou au fost aduse de la Biserica Mirăuți în timpul domnitorului Moldovei, Petru Șchiopul, cel care a avut cea mai lungă domnie din istoria Principatelor Române. În acea perioadă a fost înființată o școală teologică, unde se învățau limbile greacă, slavonă și română.

La sfârșitul anilor 1600, armata regelui Sobieski a luat tezaurul Mitropoliei și moaștele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. După aproape o sută de ani, moaștele Sf. Ioan cel Nou au fost înapoiate mănăstirii pe când era episcop Dosoftei Herescu; acest lucru a fost posibil doar pentru că orașul Suceava făcea parte pe atunci din Imperiul Habsburgic. În vremea Primului Război Mondial, moaștele au ajuns într-o biserică ortodoxă din Viena, fiind readuse în iulie 1918 la Suceava.

Biserica „Sf. Gheorghe“ se remarcă prin turla octagonală ale cărei ferestre sunt orientate către punctele cardinale, dar mai ales picturile ce încă se mai zăresc pe pereții exteriori, precum o carte de povești de la bibliotecă citită cu ardoare de atâtea ori de generații la rând. Țigla-i proptită ca o copertă atinsă mereu de mâinile credincioșilor și ale Celui de Sus.

Picturile interioare în stil bizantin datează din anii 1500; acestea sunt frescele ce aduc armonia, dar în același timp și starea atât de necesară de contemplare pe care o căutăm atunci când atingem covorul bisericesc. Calendarul creștin, Pantocratorul, Profeții, Liturghia, Patimile lui Iisus, cei patru evangheliști sunt doar câteva dintre picturile ce ne conduc pe atâtea drumuri presărate cu dulce și amar din fabuloasa lume creștină. Chipurile pictate, ale lui Bogdan al III-lea, Petru și Ștefăniță Vodă, se mai zăresc încă lângă racla cu moaște.

Pe pereții exteriori, unde vremea nepriel­nică nu și-a pus amprenta de-a lungul anilor, se zăresc timid fresce precum Acatistul Maicii Domnului, Parabola Fiului risipitor, Cinul, Scara Sf. Ioan Sinaitul și altele. La sfârșitul anilor 1900, picturile au fost restaurate, iar asta este mai vizibil pe fațadele pereților de sud și vest.

Mănăstirea a fost îmbogățită încă din vremurile de demult cu obiecte care mai de care mai valoroase, din timpul domniei lui Alexandru cel Bun, argintăria cu motive florale de la racla Sf. Ioan cel Nou, gravuri în lemn lucrate de monahul Ioan în anii 1600, o cruce sculptată în lemn de chiparos de Popa Nechifor din anii 1500 și icoane dăruite de violonistul bucovinean Grigore Vindereu, în anii 1800.

Fiind ridicat ca poartă de intrare în mănăstire, Turnul Clopotniță măsoară 34 de metri și datează din anul 1589; prin bunăvoința domnului Moldovei Petru Șchiopul, turnul a fost realizat din piatră și cărămidă și se aseamănă cu o căsuță din basmele îngerești prin care intri, iar miracolele se afundă în inima însetată de frumos ce așteaptă să descopere, dincolo de prag, o altfel de tihnă.

Așa cum se mai poate descifra din pisania în limba slavonă, clisiarnița-paraclis datează din anul 1626 și a fost ctitorită de mitropolitul Moldovei, Anastasie Crimca; aceasta era folosită în anotimpul rece pentru îndeplinirea activităților bisericești. În trecut aici a fost întâia școală catehetică clericală din Suceava, iar azi servește ca pangar (loc pentru vânzarea lumânărilor).

O frunză tomnatică se pleacă acum, atingându-mi creștetul, către acest pământ în care se amestecă atât de domol culorile rubinii și gălbui solare, greutățile amare și împlinirile sufletești, toate cu voia Domnului, ce a socotit să lase cortina deschisă către această scenă a păcii, Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou“ din Suceava.

Aurora GRIGORE

Continuând prezentarea fermierilor campioni, compania Corteva Agriscience felicită rezultatele agricultorilor din nordul țării, mai exact colaboratorii din județul Suceava.

“Ne bucurăm că avem prilejul de a prezenta fermieri campioni din județul Suceava, un județ unde nu predomină marii fermieri care lucrează mii de hectare, ceea ce dovedește că deși suntem cea mai mare companie de agricultură din lume, nu ne axăm doar pe nevoile acestora, ci și pe necesitățile fermierilor care lucrează câteva zeci de hectare, dar pe care îi ajutăm să aibă profit garantat la finalul campaniilor de recoltat. Avem colaborări multiple atât pe partea de hibrizi Pioneer® pentru boabe, cât și hibrizi pentru siloz, de aceea vă invit să descoperiți, în rândurile de mai jos, doi dintre fermierii campioni de anul trecut”, a declarat Maria Cîrjă – Marketing Manager România, Republica Moldova & Ungaria.

La categoria porumb pentru boabe, fermier campion a devenit domnul Andrei Claudiu Ursu din localitatea Stamate. Acesta lucrează 176 ha, a ales hibridul P9889 pentru 36 ha și a recoltat o producție de 13.030 kg/ha. “Anul trecut am avut porumb pe 80 ha, hibridul P9889 a fost semănat după floarea-soarelui. Practicăm în fermă lucrări Minimum-till, semănatul a avut loc la începutul lunii mai, atunci am aplicat pe rând îngrășăminte NPK 200 kg/ha. Am erbicidat preemergent și am mai intervenit postemergent cu două erbicidări. La prășit, în stadiul de 7-8 frunze, am mai fertilizat cu azot – 200 kg/ha. La noi în zonă nu este nevoie să aplicăm insecticide, cu toate acestea sămânța a fost tratată. Am mai administrat culturii un stimulator pe bază de zinc și aceasta a fost toată tehnologia. Noi recoltăm porumbul atunci când ajunge la      18 – 19 % umiditate, anul trecut acest lucru s-a întâmplat la finalul lunii octombrie”, a declarat fermierul campion. Acesta a adăugat faptul că a fost mulțumit de producția obținută și că în această primăvară a ales hibrizii P9889 și P9415 pentru cele 50 ha pe care le va semăna cu porumb.

La categoria porumb pentru siloz, fermier campion a devenit domnul Mihai Todosi din localitatea Pârteștii de Jos. Acesta a ales hibridul P0725 și a obținut o producție de 83 tone/ha. “Lucrez 50 ha, 25 ha au fost semănate cu porumb, iar pe 12 ha am avut P0725, însă a fost semănat pe mai multe parcele, ceea ce înseamnă că am avut diferite plante premergătoare: lucernă, păioase și chiar porumb pe unele dintre ele. Terenul a fost arat în toamnă, iar primăvară pregătit cu combinatorul. Am semănat la finalul lunii aprilie, atunci am și fertilizat cu îngrășăminte complexe triplu 15. Am administrat erbicid doar preemergent, însă o doză mică, și nimic altceva. Recoltatul a avut loc în jurul datei de 19 septembrie, am avut o producție foarte bună și am fost mulțumit. De fapt, de cel puțin 5-6 ani aleg același hibrid pentru siloz. Primăvara aceasta voi semăna tot în jur de 25 ha cu porumb și aleg aceeași hibrizi Pioneer”, a declarat domnul Todosi.

Semn că tradiția păstoritului este una ce se simte și se transmite din generație în generație, Constantin Oloer, un tânăr de 23 de ani din Bosanci, județul Suceava, coordonează stâna familiei cu o maturitate și inteligență ce nu au cum să nu te cucerească, împreună cu părinții și cei trei frați. Suceveanul a decis să ducă mai departe încă o generație obiceiurile și rețetele păstrate de la străbunici, deținând o fermă zootehnică cu un efectiv de 300 de oi din rasa Țurcană.

Fermier de generație nouă

„Ferma pe care o susținem este una zootehnică, de ovine rasa Țurcană, având un efectiv de 300 oi și o suprafață de 15 ha de pășune. De asemenea, este susținută de o microfermă vegetală cu culturi de lucernă, trifoi, porumb, grâu și cartof, bazată pe asolamente. Povestea fermei noastre are o mică istorie, cu câteva generații în spate, fiind lăsată din tată în fiu cu obiceiuri și rețete păstrate de la străbunici. Am început să dezvoltăm ferma de la zero și înaintăm cu pași micuți. Nu am accesat fonduri europene, dar urmăresc pe viitor. Privind tehnologizarea fermei, am investit în principalele nevoi ale acesteia: o fântână, o stână, un adăpost pentru oi, un fânar pentru baloți, dar și panouri fotovoltaice pentru păstrarea brânzei la rece. Lipsa forței de muncă și a tehnologizării în acest domeniu își pun amprenta în creșterea efortului celor care susțin ferma“, specifică Constantin Oloer, crescător de ovine din județul Suceava.

Beatrice Alexandra MODIGA

În inima Rădăuților Sucevei, cântecul duios al ortodoxiei răsună dintre pereții zidiți ai Mănăstirii Bogdana, locul care destăinuie povestea celui care a întemeiat statul feudal moldovean, Bogdan I, voievodul Maramureșului și domnul Moldovei, dar și a urmașilor acestuia.

În incintă, Biserica Sf. Nicolae (sec. al XIV-lea), Turnul Clopotniță (1781) și Casa parohială (1876) păstrează vie nuanța trecutului prin picturi, morminte, lucrări bisericești, arhitectură, iconografie, astfel cultura, religia și istoria s-au răspândit atât de frumos în jurul acestui loc.

Biserica Sfântul Nicolae a fost construită de Bogdan I la jumătatea anilor 1300 în semn de recunoaștere a divinității pentru victoriile avute în luptele de apărare a libertății și independenței Țării Moldovei. Voievodul a simțit această biserică atât de aproape de sufletul său încât a dorit ca familia sa, dar și domnitorii Moldovei alături de cei dragi să-și găsească aici odihna cea de după viață.

Lespezi din piatră cu inscripții slavone au fost puse pe mormintele aflate aici la sfârșitul anilor 1400 de către Ștefan cel Mare. Așa cum arată înscris la intrarea în biserică, Bogdan al III-lea a donat 800 de zloți mănăstirii în schimbul slujirii de către preoții lăcașului a unui parastas și a unei liturghii în duminica mironosițelor atâta vreme cât el va trăi, iar după moartea sa liturghie dimineața și seara parastas pentru curățare de păcate.

În interiorul mănăstirii a fost fondată o tipografie unde s-au tipărit numeroase cărți bisericești, una dintre ele fiind și azi aici, Ceaslovul (1745); însă, după ceva vreme tipografia a fost transferată la Iași. La sfârșitul anilor 1700 Mănăstirea Bogdana a fost desființată, Biserica Sf. Nicolae a devenit biserică parohială, iar o parte din chilii au fost transformate în grajduri pentru unitatea militară a austriecilor. Abia în anul 1992 Mănăstirea Bogdana a fost reîntemeiată cu bunăvoința arhiepiscopului Sucevei și Rădăuților, Pimen Zainea, ce a viețuit aici în liniște alături de călugări.

În naosul Bisericii Sf. Nicolae șapte morminte poartă inscripții în limba slavonă și mesaje ce ridică sufletele către cer în memoria celor care au fost Bogdan I, Lațcu, fiul acestuia din urmă, Bogdan, fratele domnitorului Alexandru cel Bun și Bogdan, fiul lui Alexandru cel Bun. Celelalte morminte sunt ale domnitorilor Moldovei, Ștefan I, Petru I, fiul cel mic al lui Ștefan Voievod și Costea, tatăl lui Petru I și Roman I. Cel din urmă mormânt este al lui Petru I, fiul mic al lui Ștefan Voievod. Tot aici se odihnește și trupul episcopului Loeontie despre care se spune că a făcut minuni. De asemenea, Roman I (Roman Mușat), ce are mormântul decorat cu mesaj demn de slava lui Dumnezeu, se află alături de restul monumentelor funerare.

Sfântul Ierarh Leontie (Episcopul Lavrentie din Rădăuți), pastor al bisericii la începutul anilor 1400, s-a retras în singurătate slăvind pe Domnul întru totul; o perioadă de timp l-a avut ca ucenic și pe sfetnicul domnitorului Ștefan cel Mare, Daniil Sihastrul. După moartea Sf. Leontie, mulți credincioși veneau la mormântul său rugându-se și minuni vindecătoare s-au tot săvârșit. În anul 1992, Sfântul Ierarh Leontie a fost canonizat și adăugat în calendarul ortodox, iar ziua aleasă pentru praznic este 1 iulie.

În pronaosul bisericii sunt înmormântați Doamna Stana, soția domnitorului Bogdan al III-lea, Anastasia, fiica lui Lațcu și cel dintâi episcopul al Rădăuților, Ioanichie, ce a trecut la Domnul la începutul anilor 1500.

Conservată foarte bine până în zilele noastre în nuanța ei originală, Biserica Sf. Nicolae este dovada vie a primei construcții sfinte din piatră din Moldova. Fără turlă, cu acoperișul ca o umbrelă țuguiată întunecată de nori, unde picăturile de ploaie alunecă din când în când pe cele 11 ferestre, biserica poartă urme de arhitectură gotică, bizantină și romanică. Picturile foarte vechi au fost reîmprospătate în tehnica frescă în timpul lui Ștefan cel Mare, apoi pictorul bisericesc Epaminonda Bucevschi a reconturat în tempera la sfârșitul anilor 1800 spațiul dinăuntrul lăcașului.

Printre obiectele de preț ale Mănăstirii Bogdana, ce au fost dăruite altor sfinte locuri în perioada desființării sale, se numără icoana Sf. Nicolae acoperită cu argint aurit și un văl liturgic oferit de Ștefan cel Mare aflate la Mănăstirea Sucevița, mineiul pe luna noiembrie (1504) ce se găsesc la Mănăstirea Putna.

E 6 decembrie, clopotele bat azi și mai tare pentru ziua hramului Mănăstirii Bogdana, sub stratul de zăpadă s-au cuibărit zilele trainice ale sufletelor ce au avut multă dăruire pentru Cel de Sus, iar bucata de pământ pe care calc acum au transformat-o într-o carte deschisă, prin care trec inimile curate ori cele cuprinse de dorul rugăciunii, al sincerității, acum și pentru posteritate.

Aurora GRIGORE

La câțiva kilometri de orașul Suceava, pe lângă adierea și foșnetul frunzelor pădurii Dragomirna, se află ansamblul monahal fortificat Dragomirna, monument istoric construit la începutul anilor 1600 pe locul unor pășuni uitate de lume. Ctitorită de mitropolitul Moldovei Anastasie Crimca, mănăstirea cuprinde câteva puncte de seamă: Biserica Pogorârea Sf. Duh, Paraclisul Sf. Nicolae, egumenia, trapeza, zidul de incintă.

În vremuri deloc prielnice, Mănăstirea Dragomirna a fost atacată de cazacii lui Timuș Hmelnițki și jefuită de tătari, fiind furate obiecte de preț, dar și lăsând în urmă un gust amar pe chipurile femeilor aflate aici, așa cum amintește chiar cronicarul Miron Costin în scrierile sale.

După jumătatea anilor 1700, pe vremea ieromonahului Paisie cel Mare, mănăstirea a fost reabilitată, cunoscând chip înfloritor și prosper. Zaporojanul, clopotul de 1.100 kg și un policandrul de cristal, au fost făcute cadou mănăstirii de către împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei, ambele obiecte regăsindu-se și azi în incinta locului sfânt.

Acapararea nordului Moldovei de către austrieci a adus cu sine și impunerea de reguli stricte privind mănăstirile. Astfel nu puteau fi decât un număr de 25 de călugări într-un lăcaș de cult, fapt pentru care Paisie Velicicovschi părăsește locul alături de o mare parte a comunității monahale și se îndreaptă către Mănăstirea Secu din județul Neamț. În anul 1960, Mănăstirea Dragomirna a devenit mănăstire pentru maici în urma unei decizii a mitropolitului Iustin Moisescu.

Îngustă și alungită, Biserica Sf. Duh este asemeni unei nave, iar înălțimea sa de 42 de metri impresionează negreșit la prima ridicare a privirii-nspre cerul albastru. Piatra cioplită rânduită în trepte, pilaștri atent șlefuiți, ornamentele de natură florală, sculpturile complexe sunt mângâiate de privirea turlei, ea însăși decorată cu motive variate aparținând spectrului geometric și vegetal; ferestrele mari ce luminează interiorul și ușile împrăștie o aromă gotică de jur-împrejur.

Pictura în frescă a mănăstirii, vizibilă acum doar în naos și altar, a fost măiestria zugravilor popi Ignat, Crăciun Mătieș și Gligorie; printre altele, episoade din „Coborârea de pe cruce“, „Răstignirea“, „Judecata“ le putem admira, nefiind foarte afectate de condițiile trecerii vremii.

În urma săpăturilor arheologice au fost descoperite morminte cu inscripții grecești și slavone; somnul de veci și-l dorm aici mitropolitul Anastasie Crimca, Maria Balș (fiica lui Constantin Mavrocordat, domn al Țării Românești și Moldovei), Daniil Vlahovici (episcop al Bucovinei).

Printre obiectele de patrimoniu ale Mănăstirii Dragomirna regăsim manuscrise, argintărie de cult, cărți bisericești, icoane; de o importanță aparte sunt o cruce din lemn de abanos din anul 1542, un evangheliar de la Măn. Voroneț ce datează din 1557, o psaltire din 1616, un epitaf din mătase cusut cu fir de aur și argint din Rusia (1588).

Zidurile din piatra brută de carieră dimprejurul bisericii Pogorârea Sf. Duh au fost construite la îndemnul domnitorului Moldovei, Miron Barnovschi-Movilă, ce a urmărit apărarea locului în timpuri deloc liniștite. Astfel, cu turnurile înalte și rezistente, perimetrul a căpătat înfățișarea unei fortărețe. O pisanie în limba slavonă de pe unul dintre pereții turnului clopotniței amintește despre dorința lui Miron Barnovschi-Movilă de a fi pomenit peste veacuri împreună cu familia sa și faptul că arhiepiscopul Anastasie Crimca a binecuvântat acest sfânt loc. Turnul clopotniță este folosit ca poartă de intrare în interiorul mănăstirii, are două etaje, cu paraclis și încăperea clopotelor cu arcade pe toate părțile.

Trapeza sau Sala Gotică, locul unde luau masa călugării, este formată dintr-o sală mare ale cărei bolți gotice sunt sculptate cu motive florale. Aici se află și chiliile și un paraclis cu hramul „Nașterii Maicii Domnului“, unde se fac slujbe religioase în perioadele reci din an.

Icoana Maicii Domnului îmbrăcată cu argint așteaptă ruga celor care cred în minunile Florii Neveștejite ale pelerinilor ce calcă pragul acestui lăcaș sfânt îmbrăcat ca o mireasă în veșminte din piatră binecuvântată atinsă de cer, Mănăstirea Dragomirna.

Aurora GRIGORE

Andreea-Iulia Pricob a absolvit Facultatea de Horticultură din Iași, în urmă cu puțin timp, dar s-a întors acasă, la Rădăuți, în județul Suceava, să dezvolte businessul părinților, o seră floricolă încălzită, cu o suprafață de 1.500 mp, unde producția este valorificată pe trei sezoane.

„Afacerea a pornit de la pasiunea tatălui meu pentru grădinărit, începând cu decorarea propriei grădini. Apoi, a construit o seră pentru a-și produce plantele necesare, în anul 2004. Primii ani au fost mai grei fiindcă nu aveau cunoștințele necesare, iar materialul săditor nu era de bună calitate. Producția inițială se realiza într-o seră de sticlă de 100 mp, iar apoi pe suprafața de 4 ari, respectiv curtea din jurul casei de la Rădăuți. Din dorința de a înființa o afacere și a comercializa plante calitative, s-au documentat și au căutat firme de profil de la care au cumpărat semințe și răsaduri. Având în vedere creșterea cererii și a spațiului restrâns din jurul casei, au achiziționat un teren de 50 de ari în localitatea Bădeuți, pentru a extinde afacerea. În prezent, afacerea este una de familie, activând cu atestat de producător, membrii care se ocupă fiind părinții mei și eu“, mărturisește suceveanca.

Fondurile cu care au înființat această afacere au fost proprii, o mare parte din bani fiind împrumuturi de la rude, iar în fiecare an profitul câștigat s-a reinvestit, prosperând și mai mult afacerea, mai adaugă horticultoarea.

„Multe din sere sunt construite de tatăl meu, iar acum 5 ani au cumpărat două module cu suprafața totală de 800 mp. În prezent, suprafața totală de seră încălzită este de 1.500 mp.“

Business de familie, cu atestat de producător

Valorificarea produselor floricole se realizează direct de la seră către clienții care vin din localitățile limitrofe, având și un mic stand în piața de flori din Rădăuți, județul Suceava, specifică ing. horticol Andreea-Iulia Pricob.

„Plantele cultivate sunt cele floricole, desfășurându-se pe cca trei sezoane. Pentru sezonul de primăvară cultivăm: zambile, cyclamen, primule, ranunculus, panseluțe, bumbișori. Producția acestora se realizează cu bulbi și răsaduri începând cu luna august a anului anterior. Firmele de la care achiziționăm materialul săditor sunt: Blondy România, Hortigala, Qualiplant (Padana) și Floraland. Pentru sezonul mai-iulie cultivăm plante anuale și câteva specii perene pentru grădini (de exemplu: Begonia semperflorens, Petunia hybrida, Tagetes, Catharanthus, Salvia, Lobularia și altele). De asemenea, cultivăm și plante pentru containere precum mai multe specii de Pelargonium și Petunia, Bacopa, Plectranthus, Dichondra, Bidens etc. Producția lor începe în noiembrie-decembrie cu plantarea răsadurilor și în ianuarie-februarie pentru cele realizate din sămânță. Începând de anul acesta, am introdus în cultură răsaduri de fragi pe care îi cultivăm în ghivece. Toamna este sezonul crizantemelor, care începe cu plantarea acestora în luna mai. Pe lângă plantat, aplicăm lucrări generale și speciale de întreținere a plantelor floricole.“

Familiarizată cu sera din studenție

În acest domeniu, cele mai mari provocări sunt stresul, efortul, condițiile de muncă și eventualitatea unei crize economice. Iar ca sfaturi pentru cei care vor să investească, tânăra din Suceava enumeră doar câteva:

„În primul rând, să aibă pasiune și sensibilitate pentru plante și natură. Să aibă răbdare și să fie persoane muncitoare, fiindcă o astfel de afacere necesită un volum destul de mare de muncă și dedicare a majorității timpului. E un domeniu frumos, în continuă ascensiune, care este căutat din ce în ce mai mult; de asemenea, e profitabil. Recomand cu căldură acest domeniu tinerilor pentru că este de viitor, care îmbină cel mai bine știința cu arta, ceea ce m-a pasionat pe mine cel mai mult. Pe cei care nu și-au descoperit încă pasiunile, îi încurajez să dea o șansă acestui domeniu, deoarece consider că vor găsi o ramură pe gustul lor în care să își exprime creativitatea. Facultatea de Horticultură din Iași m-a ajutat în primul rând cu informația necesară în acest domeniu, m-a încurajat să cred că am tot ce îmi trebuie pentru a prelua afacerea horticolă a părinților mei și mi-a deschis calea către un domeniu extrem de vast și de frumos“, specifică ing. horticol Andreea-Iulia Pricob din Rădăuți - Suceava.

Beatrice Alexandra MODIGA

Pentru susţinerea producţiei de legume există un ajutor de minimis care se aplică pe întreg teritoriul României. Pentru a fi eligibili la acordarea ajutorului beneficiarii trebuie să îndeplinească, cumulativ, mai multe criterii de eligibilitate, cum ar fi utilizarea unei suprafețe cumulate minime pe ciclu de producţie, cultivată exclusiv cu tomate în ciclul I, iar în ciclul II cu una dintre culturile de tomate, ardei gras şi/sau lung – capia, castraveţi, fasole păstăi, salată, spanac, ceapă verde, marcarea suprafeței, la loc vizibil, cu placă-indicator, obţinerea unor producţii minime corespunzătoare culturii înfiinţate dovedită prin documente justificative.

O altă obligaţie a fermierilor este să deţină Registrul de evidenţă a tratamentelor cu produse de protecţie a plantelor şi să obţină legume care nu depăşesc conţinutul maxim aplicabil reziduurilor de pesticide.

Conţinutul maxim aplicabil reziduurilor de pesticide este o condiţie care se verifică prin prelevarea de probe, prin sondaj şi inopinat, în vederea efectuării analizelor de laborator pentru determinarea conţinuturilor maxime aplicabile reziduurilor de pesticide atât la recoltare, cât şi la valorificare.

Direcţia pentru Agricultură Judeţeană (DAJ) Suceava nu are atribuţii pe partea de analize a prezenţei reziduurilor de pesticide în legume şi fructe, instituţia având competenţe „în tot ceea ce înseamnă comercializarea, începând de la producţia primară, mergând pe filiera de produs, atât în ceea ce priveşte micii producători, cât şi persoanele juridice“, a precizat Elena Claudia Gogu, director executiv al DAJ Suceava.

Oficiul Judeţean Fitosanitar Suceava verifică fermierii care primesc subvenţii

„Avem atribuţii de verificare a conformităţii produselor, dar şi a modului de comercializare, pe partea de etichetare. Sub acest aspect situaţia este sub control, în special în ce-i priveşte pe beneficiarii ajutorului de minimis, în speţă cultivatorii de tomate, cartofi şi usturoi, care sunt verificaţi împreună cu inspectorii Oficiului Judeţean Fitosanitar Suceava. Aceasta întrucât fermierii care primesc subvenţii pentru culturile amintite sunt obligaţi să ţină registrul de evidenţă a tratamentelor, verificările confirmând respectarea prevederilor legale.

Pentru aceşti fermieri garantăm, sută la sută, că într-adevăr lucrurile stau foarte bine, fapt dovedit şi prin analizele care se iau, ce este drept, prin eşantionare, analize care au dovedit că nu există reziduuri de pesticide“, ne informează Elena Claudia Gogu, director executiv al DAJ.

În scopul obţinerii de produse agricole sănătoase, Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Suceava organizează, periodic, dezbateri şi cursuri de instruire cu producătorii agricoli.

„În fiecare an, la început de sezon agricol, încercăm să comunicăm producătorilor din judeţul Suceava, împreună cu colegii de la Oficiul Judeţean Fitosanitar, care sunt condiţiile optime de producere a legumelor. Am chemat alături Banca de Resurse Genetice Vegetale «Mihai Cristea» din Suceava, am desfăşurat acţiuni cu seminţe româneşti, dar şi cu firme de inputuri cât mai aproape de ecologic, astfel încât rezultatul final al muncii fermierilor să fie tot mai sănătos“, a precizat Elena Claudia Gogu, director executiv al Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană.

Silviu BUCULEI

Adriana Coca, o tânără medic veterinar de 24 ani din Pojorâta, județul Suceava, a fost implicată în businessul părinților încă din copilărie și spune că a descoperit, între timp, și spiritul antreprenorial, pe care îl cultivă, odată cu finalizarea studiilor, la ferma de vaci de lapte.

La Mirvalact sunt sortimente tradiționale, respectând o rețetă de familie, precum cașcaval, brânză frământată, unt, caș dospit și urdă, dar și produse dintr-o gamă nouă, cum ar fi rulada cu verdețuri, ardei, șuncă și cabanos.

Spirit antreprenorial cultivat chiar din copilărie

„Mirvalact a luat naștere din pasiunea tatălui meu pentru produsele lactate, care și-a dobândit cunoștințele în acest domeniu în adolescență de la unchiul său. Înființată în 1983, compania a funcționat ca o afacere mică de familie până acum 10 ani, când am început să participăm la diverse târguri organizate de Asociația «Produs în Bucovina», unde am fost membri fondatori. Aici, am observat că produsele noastre au fost apreciate de public, ceea ce ne-a adus o creștere semnificativă a comenzilor. Am fost implicată în această afacere încă din copilărie și am descoperit că am un spirit antreprenorial. Acum încerc să aplic toate cunoștințele acumulate atât în timpul facultății, cât și prin studiul individual“, specifică tânăra antreprenoare din județul Suceava, medic veterinar de curând.

Adriana a absolvit Facultatea de Medicină Veterinară din Iași, iar studiile au ajutat-o în preluarea businessului datorită faptului că a studiat o varietate de subiecte care au i-au folosit în mod special în activitatea desfășurată la Mirvalact.

„Cele mai importante materii pentru afacere au fost legate de igienă, controlul calității, creșterea animalelor, nutriție și producție. Am învățat cum să organizez eficient activitățile și spațiile din fabrică, să previn contaminarea și să efectuez teste pentru a verifica calitatea laptelui la recepție. Am dobândit, de asemenea, competențe în creșterea producției de lapte și asigurarea unor condiții optime pentru animalele din fermă, având mereu în vedere bunăstarea lor“, adaugă Adriana Coca.

Produse din lapte de vacă tradiționale ca la Pojorâta

Mirvalact, fermă de vaci de lapte, care produce produse lactate în Pojorâta, județul Suceava, este parteneră cu alte două ferme, iar în total deține 70 de exemplare din rasa Bălțată Românească. Au mizat pe această rasă deoarece are aptitudini productive mixte, de lapte-carne, iar, în funcție de condițiile de furajare și întreținere, producția de lapte variază în limite largi. În medie, producția este de 3.000-3.500 kg lapte/lactație, cu un conținut în grăsime de 3,7-3,8%.

„La Mirvalact producem produse tradiționale, respectând o rețetă de familie, precum cașcaval, brânză frământată, unt, caș dospit și urdă. De asemenea, am introdus recent produse noi în gamă, cum ar fi rulada cu verdețuri, ardei, șuncă și cabanos“, încheie Adriana Coca, medic veterinar din Pojorâta, județul Suceava, care contribuie decisiv la businessul familiei.

Beatrice Alexandra MODIGA

Florin Dorel Albu, un tânăr de 29 de ani din comuna Moara, sat Moara Nică, județul Suceava, şi-a găsit drumul în carieră ca legumicultor. Toate legumele pe care le livrează sunt cultivate într-un mod cât mai natural. Tânărul deține o mică exploatație agricolă formată din aproximativ 3.000 mp de solarii, 3.000 mp de legume în câmp deschis și 12 ha de cultură mare (grâu, porumb, cartofi), iar în unele zile muncește la businessul său chiar și câte 16-18 ore.

Lipsa forței de muncă se resimte...

„Uneori îmi este foarte greu pentru că, efectiv, nu am cu cine să lucrez și să fac ceea ce mi-am propus, duc lipsă de forță de muncă. Muncesc în unele zile chiar și câte 16-18 ore. Cu toate acestea, nu m-am gândit niciodată să renunț datorită faptului că îmi place ceea ce fac și o fac cu mult drag, mărturisește Florin Dorel Albu. Cu toate că seceta și, mai ales, majorările de prețuri din anul 2022 au fost mult mai mari față de anii anteriori, am reușit cu ajutorul lui Dumnezeu și eforturi suplimentare să facem față și să încheiem anul cu bine“, specifică tânărul legumicultor.

În solarii cultivă ardei kapia, ardei gras, gogoșar și roșii, iar în câmp deschis cultivă vinete, ceapă și rădăcinoase. Ca utilaje, în solarii acesta folosește propriul tractor la frezat și plugul pentru arat, iar pentru restul culturilor se ajută cu alți fermieri din zonă. Datorită faptului că Florin a crescut în mediul rural și că provine dintr-o familie de oameni iubitori de a cultiva și a lucra pământul, acesta poate spune că este înzestrat cu un mic bagaj de cunoștințe ale agriculturii și legumiculturii.

„Susținut de părinți cu teren, m-am gândit să deschid această mică afacere. Da, pot spune că este o pasiune pentru ceea ce fac în prezent și sper să pot realiza și dezvolta mai mult în viitor, cu gândul că voi putea accesa și niște fonduri europene, pe care să le folosesc în procesarea și conservarea acestor legume, dar și pentru extinderea fermei“, adaugă Florin Dorel Albu.

Produsele și legumele obținute de legumicultor ajung la clienți prin serviciul acestuia de livrări la domiciliu.

„Colaborăm și cu câteva magazine alimentare și restaurante din Suceava, dar suntem prezenți și în Piața Volantă „DIN DRAG DE BUCOVINA“, organizată de către Direcția Agricolă Județeană Suceava, aceasta desfășurându-se în fiecare sâmbătă chiar în parcarea instituției, o instituție ce vine în ajutorul și sprijinul producătorilor locali din județul Suceava“, încheie legumicultorul din comuna Moara, județul Suceava.

Beatrice Alexandra MODIGA

Începând de la mijlocul lunii iunie, bunătățile producătorilor locali din județul Suceava își găsesc un valoros loc pe Raftul cu Bunătăți Locale, prin extinderea acestui concept către șase dintre magazinele din rețeaua de retail Profi din județ. Raftul cu Bunătăți Locale reunește cel puțin 150 de producători locali în 10 zone ale țării care oferă specialități din carne, conserve, lactate, ouă, panificație, pește, produse apicole, legume și fructe.

Prezența micilor fermieri și procesatori suceveni în supermarketuri este o inițiativă promovată de către Direcția pentru Agricultură Județeană Suceava, pe Rafturile cu Bunătăți Locale din județ găsindu-se produsele celor prezenți sâmbăta la Piața Volantă „Din drag de Bucovina“ Sunt oameni care oferă produse deosebite, la prețul corect, legume și fructe locale, cultivate și îngrijite în solarii și pe terenuri proprii, produse din carne și lapte obținute de la animale crescute în ferme proprii, conserve și dulciuri făcute în gospodărie.

Raftul cu Bunătăți este un concept ce vine în sprijinul producătorilor astfel încât aceștia să facă în continuare cele mai bune produse, după rețete tradiționale, și să ajungă mai ușor la consumatori. Zilnic, produse delicioase și sănătoase ajung la raft. Brânzeturile și specialitățile din carne preparate ca pentru propria familie, produse de panificație și patiserie, sucuri naturale după rețete tradiționale, dulceață, zacuscă și gemuri din fructe culese din ogradă, miere curată, produse lactate, uleiuri presate la rece, vinuri și bere artizanală, dar și ceaiuri, alimentează Raftul cu Bunătăți Locale și ajută comunitatea locală să se dezvolte, iar consumatorii finali să poată savura gastronomia locală.

Cumpărarea de la producători, o obligația față de bunicii noștri

„De fiecare dată când cumpărăm un produs românesc sau un produs artizanal din piețe volante, de la producători, de la pensiuni, dăm ceva înapoi comunității și ajutăm producătorii să existe. Faceți acest gest pentru că este obligația noastră față de bunicii noștri, nu lăsați să dispară acești producători care au dificultățile cele mai mari. În țară s-au dezvoltat soluții bune pentru producători medii și mari, dar, din păcate, nu există soluții pentru producătorii foarte mici. Lucrurile acestea pot să funcționeze numai dacă fiecare dintre noi îi încurajăm prin gestul de a cumpăra direct de la producători, dacă mergem la producători acasă. Doar așa le dăm susținerea financiară, le dăm încrederea emoțională, pentru că, atunci când dispare speranța, oamenii renunță. Din păcate, suntem într-o mică dramă, au fost foarte mulți producători, foarte multe rețete care au ajuns pe cale de dispariție.

Rolul nostru este de a fi o punte într-o perioadă dificilă pentru producătorii mici. Nu este o miză financiară, este o responsabilitate de bun vecin. Trăim într-o comunitate, trăim cu ajutorul comunității, nu putem să nu întoarcem comunității aceste gesturi normale pe care trebuie să le facem noi, ca oameni. Nu putem să fim observatori într-un sistem, trebuie să fim parte din el, să fim parte la decizie“, a precizat Călin Costinaș, director general adjunct Profi.

Direcția Agricolă Județeană, primul filtru în drumul spre supermarket

O parte din inițiativele acestor oameni harnici și pricepuți care pregătesc bunătăți la ei în gospodărie sau în cooperative și le oferă sucevenilor în marile magazine este soluția pentru a economisi timp și bani, dar și un mod de a sprijini producătorii locali și de a păstra meșteșugul gastronomic specific zonei. Produsele sunt puse la vânzare în cantități limitate și doar în magazine selectate. Accentul se pune pe prospețime și producția artizanală specifică fiecărei localități sau zonei în care este Raftul cu Bunătăți Locale.

„Pentru a ajunge pe Raftul cu Bunătăți Locale primul filtru a fost făcut de Direcția Agricolă Județeană, Profi oferind platforma. Suntem pe un drum bun pentru că noi suntem producătorii cei mici, care angajăm personal de pe plan local, facem produse locale și toți sperăm ca pe termen lung să creștem pentru a da un pic de încredere și celor care vin din urmă. Suntem 25 de producători activi care venim la Piața Volantă organizată în fiecare sâmbătă la Suceava, mai sunt în așteptare încă câteva sute de mici producători din județ care nu au încredere în ei să facă ceea ce facem noi: Să vină la o piață volantă, să aibă un prim filtru acolo pentru a ști exact ce se caută și în ce cantități, ce trebuie îmbunătățit și după aceea să ajungă să fie pe rafturile marketurilor și să aducă plus valoare muncii locale. Unul produce cea mai bună brânză, altul produce cele mai bune preparate din carne, altul produce cea mai bună miere. Noi, producătorii mici, suntem transparenți și fragili ca o sticlă. Prezența în marile magazine este cea mai bună variantă ca să avem o creștere a produselor locale. Prima dată vă invit să vedeți ce facem, cum facem, să gustați din ceea ce facem și după aceea să ne căutați mai aproape de casa dumneavoastră. Este foarte important şi este o mândrie pentru noi să ajungeți la noi, unde producem, ca să vedeți cine muncește pământul, cine frământă pâinea, cum se face cașul. O să găsiți oameni simpli care vă vor deschide ușa“, consideră Gabriel Ostrovan, de producător carne.  

De la Piața Volantă „Din drag de Bucovina“ pe Raftul cu Bunătăți Locale

Healthian din comuna Moara este o firmă mică care produce deserturi fără a folosi zahar.

„Avem pătrățele cu ciocolată, bomboane cu colagen, brioșe, cam tot ce se găsește într-o cofetărie, dar în varianta sănătoasă. Spre surprinderea mea, produsele vândute în Piața Volantă au fost foarte bine primite de toate categoriile de cumpărători, inclusiv de persoanele mai în vârstă, de 60-70 de ani, care apreciază dulciurile fără zahăr și din ingrediente naturale. La tineri, produsele au priză în special la fetele care sunt atente la ce mănâncă și evită zahărul. Ele sunt clientele noastre fidele. După 30 de ani, și băieții își dau seama că este importantă și silueta.

Am ajuns împreună cu alți producători mici să aducem o parte din produse în supermarketuri și aici este şi munca celor de la Direcția pentru Agricultură Județeană Suceava, pe care cumpărătorii poate nu o văd, dar vă amintesc un singur lucru: pe acești domni și doamne i-ați regăsit și la -15 grade iarna... și la +35 vara la Piața Volantă «Din drag de Bucovina»“, ne-a spus Cosmin Ciornei, producător deserturi  fără zahăr.

Gust și calitate strămoșești

Gheorghe și Maria Alexandra Popescu reprezintă „Strămoșia“ în produse și preparate din carne care păstrează gustul tradițional de altădată și sunt obținute folosind rețetele și tehnologia tradițională.

„Noi avem un circuit închis, începând de la cultivarea cerealelor, avem propriile noastre terenuri, creștem propriile animale, porcii noștri sunt hrăniți doar cu cereale produse de noi și produsul finit care ajunge în farfuria clientului este numai pe bază de produse din natură. Deși suntem tineri, suntem adepții mâncărurilor sănătoase. Avem copii mici, am început să facem parizerul de casă când au crescut copiii noștri și ne-au cerut asta, parizer natural doar din carne.

Mica afacere este o moștenire de familie, părinții mei comercializează carne și fac preparate de când eram eu mică, cu asta am crescut. De aici am fost inspirată și când am ales numele, «Strămoșia», pentru a duce mai departe o tradiție. Clientul l-am câștigat prin gust și calitate“, ne-a spus Maria Alexandra Popescu.

Ministerul Agriculturii, un partener care asigură succesul acestui proiect

Prezent la inaugurarea Raftului cu Bunătăți Locale din supermarketurile din județul Suceava, Aurel Simion, secretar de stat la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a precizat că aceste spații destinate producătorilor locali reprezintă un sprijin pentru micul producător, acea ultimă verigă din lanțul alimentar care lipsește.

„Știm să producem, putem să generăm o agricultură circulară, însă, din practică știm că forța unui lanț stă în veriga slabă, care este desfacerea. Prin acest proiect lăudabil și de succes pe care Profi împreună cu ANSVSA, Ministerul Agriculturii și ceilalți factori îl demarează se completează ultima verigă a lanțului alimentar. Micul producător merită tot respectul și ajutorul nostru. Ministerul Agriculturii este și al Dezvoltării Rurale, ne interesează dezvoltarea rurală, ne interesează creșterea nivelului de trai al celor care sunt în zona rurală. Alături de înființarea în satele românești a Punctelor Gastronomice Locale, proiect la care lucrăm, Raftul cu Bunătăți este un alt proiect la care ținem foarte mult, îl dezvoltăm și, cu siguranță, va fi un exemplu de bune practici. Lansăm acum proiectele din noul Plan Național Strategic 2023-2027 și îi invit pe micii producători să meargă la Direcția Agricolă să ceară informații despre ghiduri pentru a absorbi banii europeni și pentru a dezvolta zona rurală a României. Dumneavoastră, micii producători, sunteți cei mai buni, meritați felicitările și susținerea noastră și aveți în Ministerul Agriculturii un partener pentru a integra și a duce spre succes acest proiect“, a declarat la Suceava Aurel Simion.

Producătorii locali cu produse pe Raftul cu Bunătăți Locale acoperă categorii precum brânzeturile și specialitățile din carne, produse de panificație și patiserie, sucuri naturale după rețete tradiționale, dulceață, zacuscă și gemuri din fructe culese din ogradă, miere curată, produse lactate, uleiuri presate la rece, vinuri și bere artizanală, dar și ceaiuri.

Silviu BUCULEI

Tăierile ilegale identificate și înregistrate la Direcția Silvică Suceava, ca urmare a controalelor efectuate în anul 2022, reprezintă 2.334 mc, un volum ce a scăzut, an de an, datorită eforturilor susținute ale silvicultorilor suceveni, a făcut cunoscut Direcția Silvică Suceava.

Furturile de arbori din păduri reprezintă un subiect tratat frecvent pe rețelele de socializare în special de către activiștii mediu, situație care face să se creadă că pădurile nu sunt administrate în mod corespunzător. Subiectul a fost și motivul unei discuții care a avut loc la sfârșitul lunii martie la Prefectura Suceava, la care au participat reprezentanții Direcției Silvice Suceava, poliției, jandarmeriei și ai altor instituții ale statului care fac parte din Colegiul Prefectural Suceava.

Direcția Silvică Suceava administrează, prin cele 24 de ocoale silvice, o suprafață de 338.047 ha de teren, din care 272.853 ha sunt fond forestier proprietate publică a statului și 65.194 ha reprezintă proprietatea altor deținători. Ca specii, 70% din suprafață o reprezintă pădurile de rășinoase, 27% cele de foioase și 3% alte suprafețe.

Potrivit silvicultorilor, cei mai reprezentativi indicatori pentru a analiza în fiecare an evoluția reală a tăierilor ilegale de arbori sunt volumul tăiat ilegal raportat la hectar și volumul tăiat ilegal raportat la 100 de hectare. Volumul tăiat ilegal în cadrul Direcției Silvice Suceava, la 100 ha, reprezintă 0,001 din volumul rezultat din creșterile anuale, iar la hectar reprezintă 0,00001 mc din volumul rezultat din creșterile anuale. Mai exact, în anul 2022, volumul tăiat ilegal raportat la hectar este 0,0069 mc, iar, raportat la 100 ha, acest volum reprezintă 0,69 mc.

„În conformitate cu datele statistice extrase din amenajamentele silvice la nivelul Direcţiei Silvice Suceava, creşterea medie anuală la hectar (pădure) este de 8 mc/an/ha. Înmulţind acest volum cu 100, rezultă că, la nivelul instituţiei noastre, creşterea medie anuală la 100 de hectare este de 800 mc/an. Pentru anul 2022, prin comparaţia între volumul total tăiat ilegal la 100 de hectare (respectiv 0,69 mc) şi volumul rezultat din creşterea medie anuală la 100 de hectare (respectiv 800 mc/an), rezultă faptul că volumul tăiat ilegal în cadrul Direcţiei Silvice Suceava la 100 de hectare reprezintă 0,001 din volumul rezultat din creşterile anuale. Se fură o căruţă de lemne la 100 de hectare de pădure“, a explicat Cezar Tulbure, şeful Biroului protecţia şi paza pădurilor din cadrul Direcţiei Silvice Suceava.

Volumul de lemn tăiat ilegal a scăzut de la an la an

Aşa cum am aflat de la Cezar Tulbure, volumul tăierilor ilegale a scăzut semnificativ în ultimii 12 ani, ajungând de la peste 13.000 mc/an în 2011, la 2.334 mc în 2022.

„Volumul total ilegal identificat şi înregistrat la Direcţia Silvică Suceava ca urmare a controalelor efectuate în 2022 este de 2.334 mc, un volum ce a scăzut de la an la an datorită eforturilor susţinute ale silvicultorilor suceveni. Acţiunile silvicultorilor suceveni au dus la reducerea semnificativă a tăierilor ilegale de arbori, lucru care se vede în evoluţia tăierilor în ultimii 12 ani.

Potrivit raportului anual de activitate a RNP – Romsilva pentru anul 2022, la analiza indicatorului tăieri ilegale de arbori Direcţia Silvică Suceava se situează pe locul 29 din 41 de subunităţi naţionale. S-a acţionat așadar fără jumătăţi de măsură, fără compromisuri inventate şi toţi care s-au făcut vinovaţi de furt, de neglijenţă, de sprijin pentru cei care au furat au plătit“, a spus Cezar Tulbure.

Acţiuni de verificarea permanentă a suprafeţelor de pădure

Ca urmare a măsurilor dispuse la nivelul Direcţiei Silvice Suceava în anul 2022, au fost efectuate de către personalul silvic 4.321 de acţiuni privind controlul circulaţiei materialelor lemnoase şi tăierile ilegale de arbori, precum şi controlul instalaţiilor de debitat, fiind încheiate 409 contravenţii silvice, cu o valoare a amenzilor de 695.500 lei. De asemenea, au fost depistate de către personalul silvic 101 infracţiuni silvice privind tăierile ilegale de arbori.

Ca urmare a verificărilor şi constatărilor făcute de către delegaţii Direcţiei Silvice Suceava, numai în ultimii 5 ani la nivelul Direcţiei Silvice Suceava au fost aplicate personalului silvic măsuri administrativ – disciplinare, inclusiv desfaceri ale contractului individual de muncă.

„În baza Regulamentului privind paza fondului forestier la Direcţia Silvică Suceava au fost efectuate în anul 2022 1.968 de controale de fond şi parţiale, obiectivul acestor inspecţii fiind verificarea permanentă a suprafeţelor de pădure arondate unui număr de 389 de cantoane silvice din cadrul celor 24 de ocoale silvice. S-a acţionat fără jumătăţi de măsură, fără compromisuri inventate şi toţi care s-au făcut vinovaţi de furt, de neglijenţă, de sprijin pentru cei care au furat au plătit. Personalului silvic i-au fost aplicate 245 de măsuri administrativ disciplinare în cazul abaterilor săvârşite, din care 5 care au reprezentat suspendări din funcţie şi alte 11 cazuri au reprezentat desfaceri ale contractului individual de muncă“, a transmis Direcţia Silvică Suceava.

În 2022 s-a confiscat cea mai mare cantitate de material lemnos din ultimii 5 ani

Conform unei informări a Inspectoratului de Poliţie Judeţean Suceava prezentată în cadrul şedinţei Colegiului Prefectural Suceava privind situaţia legată de combaterea delictelor silvice, anul 2022 a fost cel în care s-a confiscat cea mai mare cantitate de material lemnos din ultimii cinci ani

„În anul 2022, pe linia prevenirii şi combaterii criminalităţii în domeniul silvic, structurile IPJ Suceava, cu atribuţiuni în domeniul silvic, au organizat independent sau în cooperare cu celelalte instituţii abilitate (Garda Forestieră Suceava şi Direcţia Silvică Suceava) cele mai multe acţiuni desfăşurate în teren, înregistrându-se cea mai mare cantitate de material lemnos confiscată în ultimii 5 ani şi cele mai multe vehicule de transport indisponibilizate. Acestea sunt elemente definitorii ce au condus la reducerea volumului de masă lemnoasă tăiat ilegal“, se arată în raportul poliţiştilor suceveni.

Anul trecut, la nivelul IPJ Suceava s-au efectuat 1.758 de acţiuni pe linie de silvicultură, fiind controlate 418 obiective de profil silvic şi verificate 4.760 de vehicule de transport material lemnos, înregistrându-se un număr total de 123 dosare penale cu autori cunoscuţi. Prin activități de cercetare penală complexă s-a reuşit soluţionarea unui număr de 277 cauze înregistrate inclusiv în anii precedenţi, faţă de 140 în anul 2021 (în creştere cu 97,85%), s-au înregistrat 151 dosare penale cu autori necunoscuţi, reuşindu-se soluţionarea a 82 asemenea cauze, faţă de 54 în anul 2021 (în creștere cu 34,14%).

Pe linia constatării contravenţiilor la regimul silvic, în anul 2022 s-au aplicat 665 de sancţiuni contravenţionale cu amendă (faţă de 476 în anul 2021), în valoare totală de 1.543.000 lei, şi a fost confiscată cantitatea totală de 10.117 m.c. material lemnos cu o valoare de cca 4.130.900 lei (+5.392 m.c. faţă de anul 2021 – cca. peste 50%) şi au fost indisponibilizate 21 (+5) autovehicule şi alte bunuri în valoare de cca 850.000 euro.

Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava a remarcat faptul că în anul 2023 sunt create premisele unor rezultate foarte bune în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea delictelor silvice, această problematică fiind prioritizată la nivelul IPJ Suceava.

„În acest sens sunt organizate întâlniri săptămânale cu partenerii instituţionali pentru analiza situaţiei operative, a riscurilor şi vulnerabilităților, fiind dispuse măsuri eficiente care au dus deja la capturi impresionante de material lemnos, reţineri de persoane pentru tăieri ilegale de arbori şi confiscarea în perioada 01.01.2023 – 15.03.2023 a 6 autotrenuri de transport în valoare de cca 200.000 de euro“, a precizat sursa citată.

Silviu BUCULEI

A fost spectacol culinar la Festivalul Produselor Tradiţionale de Post. Zeci de gospodine au lăsat carnea, laptele şi ouăle şi s-au întrecut în produse de post, care mai de care mai delicioase. De la sarmale sau salată din ciuperci, până la prăjituri şi torturi din produse de post, toate au fost vedetele festivalului tradiţional din localitatea Adâncata.

În curtea Bisericii de Lemn din Adâncata, cele mai pricepute gospodine din comună au scos din cămară vasele moştenite de la bunici şi străbunici şi le-au umplut cu preparate de post.

25 de gospodine au prezentat produse de post la festivalul anual de la Adâncata, iar la final au primit premii din partea oganizatorilor și aprecieri din partea publicului care a fost invitat să guste din preparate

În data de 2 aprilie, la Biserica din lemn din Adâncata a avut loc a IX-a ediție a Festivalului Produselor Tradiționale de Post. Evenimentul s-a derulat în Casa de prăznuire a lăcașului de cult. Alături de Primăria Adâncata, la buna organizare a acestui mult așteptat festival a contribuit preotul paroh Mitu Pascal.

Platourile aranjate cu multă grijă au avut de la iahnie de fasole, sarmale cu miez de nucă, la ciorbă rădăuțeană de post sau răcituri cu ciuperci. Nu au lipsit nici prăjiturile, negresele cu glazură de ciocolată fiind la loc de cinste. Și pentru că la o masă îndestulată merge și un pahar de tărie, gospodinele din Adâncata au avut vin natural, făcut în gospodăria proprie, și diferite sortimente de țuică și pălincă.

Eveniment dedicat înființării punctelor gastronomice locale, la Suceava

„Astăzi este o zi deosebită în viața comunității noastre. Miercuri am făcut avanpremiera la Direcția Agricolă și o avem astăzi lângă noi, ca invitat special, pe doamna director. Împreună cu părintele paroh am participat la o modalitate de a înființa puncte gastronomice locale prin inițiativa doamnei director al Direcției Județene de Agricultură Suceava. Gospodinele noastre s-au întrecut una pe cealaltă în ceea ce privește realizarea produselor tradiționale de post. Vorbim aici de produse din grâu, mălai, orez, leurdă, urzici, fasole, linte, bureți.

Astăzi, avem aici un grup frumos, gospodinele noastre s-au îmbrăcat în tradiționalul port popular, straiele sunt de sărbătoare. Este o zi care face cinste comunității noastre și mă plec în fața gospodinelor din comuna Adâncata pentru modul exemplar în care au înțeles să facem acest eveniment și să dea valoare satului nostru. În spatele nostru avem o biserică care datează de 500 de ani, o biserică care a fost restaurată prin grija, strădania și sârguința preotului paroh Mitu Pascal, un om deosebit, un om pe care l-am adoptat, este de acum un om al satului“, a declarat Viorel Cucu, primarul comunei Adâncata.

Cele peste 20 de gospodine din comuna Adâncata care s-au întrecut în bucate alese, frumos aranjate în platouri tradiționale, au primit diplome și premii din partea organizatorilor și a sponsorilor, apoi și-au prezentat fiecare în parte delicatesele. Acestea au povestit că au rețete vechi, păstrate din generație în generație, dar în același timp încearcă și să reinterpreteze rețele cunoscute cu produse din carne, pe care au înlocuit-o cu ciuperci, cartofi, fasole sau năut.

La eveniment a fost prezentă și Claudia Gogu, directorul Direcției Agricole Suceava, care a ținut să le felicite pe gospodinele din Adâncata pentru că păstrează cu sfințenie rețele tradiționale.

„Țin să mulțumesc domnului primar, părintelui și doamnelor frumoase care ne-au susținut la evenimentul pe care l-am avut miercuri, la Direcția Agricolă, legat de punctele gastronomice locale, dar nu numai pentru prezența la eveniment, ci și pentru faptul că păstrează rețetele noastre tradiționale și pentru că transmit generațiilor următoare tot ceea ce ține de gastronomia noastră tradițională. Comuna Adâncata și doamnele de aici au mare potențial pe deschiderea de puncte gastronomice. Sper ca împreună cu domnul primar și părintele să identificăm într-adevăr persoane care pot face lucrul acesta cu atât mai mult cu cât suntem în apropierea orașului și cred că ne-ar plăcea fiecăruia dintre noi ca într-un weekend să venim să mâncăm ceva tradițional, ceva gustos la Adâncata. Și zona este superbă, și doamnele sunt superbe, așa încât nu văd de ce să nu concretizăm ceea ce am inițiat miercuri“, a transmis Claudia Gogu, directorul Direcției Agricole Suceava.

După prezentare, un juriu le-a oferit tuturor câte o diplomă și un premiu, iar oaspeții au fost invitați să guste din preparate.

Beatrice Alexandra MODIGA

Horodniceni, județul Suceava

O familie de apicultori din Suceava se laudă cu o afacere prosperă, specială prin felul în care s-a realizat. Totul a început în urmă cu 9 ani, după o plimbare în pădure şi cu un singur roi de albine, iar acum produsele apicultorilor suceveni se numără printre cele mai apreciate din zonă.

Mihaela Mnesciuc este o tânără care practică apicultura împreună cu familia sa în satul Brădăţel, comuna Horodniceni, județul Suceava. Aceasta are în grijă peste o sută de familii de albine care produc anual câteva tone de miere.

„Împreună cu tatăl meu am grijă de albine, iar restul familiei se ocupă de ambalarea mierii în borcane. Totul a început cu o plimbare a tatălui meu prin pădurea din apropiere. La un moment dat a auzit un zumzăit puternic într-un copac. Era un roi de albine pe care, împreună cu bunicul meu, l-a băgat într-o cutie de carton, o roiniță improvizată, și s-au hotărât să îl ia acasă. În acea vară am scos în jur de 30 kg miere și trei roiuri tot de la familia respectivă. Asta ne-a încurajat și ne-a dat avânt mai departe. Cu pași mici am reușit să ajungem la cca 100 de familii de albine. O familie de albine este formată din albinele lucrătoare, trântorii, matca, regina stupului. Avem miere polifloră, miere de fâneaţă, de aici din zonă, dar și polifloră. În funcție de sortiment, un kilogram de miere se vinde cu un preț între 25 și 40 de lei.“

Anul apicol 2022  a fost bun pentru familia Mnesciuc, dar în anii cu pandemie au fost vânzări mai mari, mărturisește tânăra.

„Produsele apicole s-au vândut mai bine în pandemie pentru că oamenii și-au dat seama că sănătatea este primordială, iar cu produsele naturale  poți vindeca anumite boli și îmbunătăți sistemul imunitar. Anul acesta sperăm să câștigăm și mai mulți oameni cu produsele noastre naturale și de calitate“, încheie tânăra apicultoare.

Beatrice Alexandra MODIGA

Dinu Ciosu-Paul Irinel, un tânăr de 22 de ani din localitatea Drăgușeni, județul Suceava, după absolvirea liceului, mai exact în aul 2020, a accesat un proiect pentru dezvoltarea businessului de familie, în valoare de 14.000 de euro. Pentru Paul, totul a început de la micile lucrări din grădină, după orele de școală. Ideea de afacere s-a dezvoltat apoi către comercializarea legumelor și dezvoltarea unui sistem de irigații.

„În total, dețin o suprafață de 2.5 hectare teren cultivat cu legume, printre care 2.800 metri pătrați de solarii. Acest teren este împărțit pentru producție în tot timpul anului, solariile fiind de bază, cu o perioadă aproape nedeterminată de producție, dar tot terenul joacă un rol important. Ca aspect general, în fiecare an se cultiva aproximativ 1 hectar varză, 0.8 hectare cartofi, 0.2 hectare ardei iuți și gras, 0.24 hectare vinete, iar solariile de 0.28 hectare sunt împărțite diferit în tot timpul anului, pe perioada primăvară-toamnă: roșii de diferite soiuri, ardei capia, gogoșar, ardei gras gigant, urmând mai apoi perioada toamnă-primăvară cu verdețuri (ceapă verde, salată, spanac, etc.)“, ne mărturisește tânărul.

Mărirea suprafeței cu 2 solarii încălzite

În familia tânărului, businessul în adevăratul sens al cuvântului a început în urmă cu 3 ani, în momentul în care Paul a accesat proiectul NEETs in Entrepreneurship, prin intermediul căruia a beneficiat de activități de formare pentru dezvoltarea abilităților necesare deschiderii propriei afaceri.

„La acel moment aveam un prim solar, de unde am observat că îmi place ceea ce fac și că totuși, dacă te implici cât trebuie, obții calitate, iar piața de desfacere apare de la sine. Observând că producția nu acoperă cerința de la momentul acela, am absolvit liceul și, cu ajutorul fondurilor obținute pentru tinerii care doresc o afacere, am mărit suprafață și am mai construit încă două solarii încălzire. Acesta a fost primul pas important și necesar în activitate, mărirea suprafeței. La momentul actual pot spune că totul este din pasiune și îmi dau seama că sintagma „Fă ce îți place și nu vei simți o zi că muncești“ este adevărată. Odată ce facem un lucru ce ne place, nu vom simți că muncim. Mă gândesc pe viitor la accesarea de fonduri europene «Instalarea tânărului fermier» deoarece, prin acest sprijin, dezvoltarea ar fi mai rapidă.“

Prețul s-a dublat la: încălzire, îngrășământ, semințe

În prezent, lucrurile merg bine la Drăgușeni chiar dacă tânărul este afectat de multe din scumpiri, iar încălzirea solariilor este mai dificilă, suceveanul încearcă pe cât posibil să evite costurile mari.

„Avem unele dificultăți atât în producția pe anotimpul rece, cât și pe cel de vara. Iarna avem costuri ridicate cu încălzirea. Dacă în anii din urmă costa în jur de 5.000 de lei, anul asta s-a dublat și aproape depășește 10.000 lei. Dar și în perioada de vară costul de întreținere a plantelor crește deoarece îngrășământul, chiar dacă este natural, s-a scumpit considerabil ca urmare a numărului redus de animale în zonă. Pe lângă aceasta, tot ce ține de la semințe, ajungând la 20.000 de euro – răsad – plantă adultă – recoltare se face mult mai costisitor decât în anii anteriori. Ca investiție, aș putea face comparație pe ani: în primul an am avut un cost de producție a serei de 1.000 mp de 10.000 euro, urmând ca în anul imediat următor să se simtă o creștere, dar nu foarte mare, iar în ultimul an prețul s-a dublat“, adaugă tânărul antreprenor.

Planuri de viitor

Produsele obținute în solariile tânărului sunt împărțite pe toată perioada anului, astfel se distribuie atât în piață, târguri, cât și pe rețelele sociale, dar mai ales prin promovarea de la om la om, adaugă tânărul sucevean.

„Chiar și direct din solarii se comercializează, exact după plăcerea clientului. Anul acesta am fost mulțumit de producție, pot spune că și cu ajutorul experienței necesare s-au îmbunătățit de la an la an atât producția, cât și calitatea. Ca planuri de viitor, doresc să deschid un mic aprozar la strada principală, un punct de desfacere, dar și o cameră de procesare pentru a putea funcționa tot anul și prin asta aș exclude riscul de a nu putea vinde marfa; odată ce procesezi, acoperi multe pierderi“, încheie Dinu Ciosu-Paul Irinel.

Proiectul NEETs in Entrepreneurship este finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia, prin EEA and Norway Grants Fund for Youth Employment, și este implementat de organizațiile Junior Achievement din 6 țări. Până la finalul proiectului, 1.600 de tineri NEET din Bulgaria, Italia, România și Spania vor beneficia de activități de formare pentru dezvoltarea abilităților necesare pentru angajare sau pentru a-și deschide propria afacere.

Beatrice Alexandra MODIGA

Într-o perioadă în care traiul de zi cu zi parcă ne face de multe ori să alergăm pentru a avea mai mult și mai multe, meșteșugurile și obiectele manufacturate par demult uitate ori subapreciate. Însă Ionel Șchiopu, un sculptor de mobilier bisericesc din comuna suceveană Râșca, a pus bazele unui brand local, Fabricat în Râșca, ce are în prim-plan platourile de lemn.

Mai mult decât o pasiune

Totul a pornit din copilărie, atunci când Ionel își confecționa singur jucării din lemn, iar treptat pasiunea pentru sculptura în lemn a devenit meseria de bază. „Pasiunea pentru lucrul cu lemnul a început în copilărie, atunci când îmi confecționam singur tractorașe, mașinuțe, căsuțe din scândurele și dranițe. Este o moștenire din partea mamei, a bunicul și a unchilor mei, unii fiind dogari și constructori de biserici. Tatăl meu era lăcătuș mecanic, astfel că mi-a folosit atelierul lui de acasă, unde am început să fac utilajele: abric, circular, strung, slaif. În clasa a XI-a aveam mici comenzi“, a declarat Ionel Șchiopu.

Chiar dacă era pasionat de acest meșteșug – realiza tot felul de obiecte, chiar și rame pentru oglinzi ori panoplii pentru coarne – acesta nu a lăsat deoparte cartea, ba chiar a studiat Istorie – Geografie. Însă, chiar și în studenție mergea, într-un atelier improvizat într-o biserică în construcție din Suceava. Acolo, în perioada 2002-2004, a realizat catapetesme, iar în 2005 și-a deschis propria societate comercială. Între timp s-a perfecționat și a avut numeroase comenzi de la biserici din toată țara, iar în curând consideră că va ajunge la 100 de catapetesme sculptate. Este mândru de acest lucru, chiar dacă nu se exprimă prea des, pentru că știe că lucrările sale vor dăinui în timp în cadrul sfintelor lăcașe.

Așa cum se întâmplă în cazul multor persoane, Ionel a fost tentat de drumul Occidentului, iar în 2007 a ales să plece în Spania. Chiar și acolo, în timpul liber lucra la o catapeteasmă. Nu a rezistat mult, un pic peste 5 luni, și, considerând că nu câștigă suficient cât să justifice depărtarea de familie, s-a întors acasă să facă ceea ce știe mai bine și, mai ales, ceea ce-i place cel mai mult, adică să dea o altă viață lemnului.

De la catapetesme la platouri

Afacerea lui a luat o altă amploare atunci când a decis să facă și platouri. Un fel de tocătoare sau funduri pentru mămăligă, după cum se spune în zonă, dar care pot lua locul cu succes chiar și celor mai scumpe platouri de cristal ori porțelan.

„Realizăm acum platouri de diverse mărimi și forme din lemn uscat de frasin, stejar, nuc, cireș, ulm, măr, păr, paltin, tei. Lemnul îl procurăm din zonă, pentru că ne aflăm într-o zonă forestieră. Unele platouri îmbină diferite tipuri de lemn, de aceea le lucrăm cu atenție și folosim un aracet special de exterior. În general, facem produse pe comandă, serii mai mici, dar avem și comenzi pentru diferite restaurante și pensiuni. Realizăm multe platouri sub formă de măr, pentru că suntem în apropierea zonei Fălticeni, o renumită zonă pomicolă“, a mai punctat sculptorul.

Pentru atelier, aparatură și tot ceea ce ține de buna desfășurare a afacerii a folosit doar fonduri proprii. Are parte de susținerea soției care, în acest moment, este la fel de dedicată afacerii de familie. Soțul desenează modelele pentru sculpturi, iar ea le transpune pe bucățile de lemn cu ajutorul indigoului. Tot ea este cea care personalizează platourile pentru că scrie mai frumos, pe care mai apoi le lucrează Ionel cu freza. Se completează reciproc și acest lucru se vede în dezvoltarea afacerii.

Locuri de muncă pentru femei

Chiar dacă pare că platourile se realizează mult mai ușor față de mobilierul bisericesc, nu tot timpul a avut muncitori în atelier alături de care să lucreze. Însă, de ceva vreme a ales să lucreze alături de femei pentru că în zonă sunt puține locuri de muncă și puține femei au unde să lucreze. Are răbdare cu ele și le împărtășește din propria experiență, iar în acest moment se poate baza pe ele și poate lua mai multe comenzi.

„Locuim într-o comună cu peste 5.000 locuitori, unde femeile nu prea au locuri de muncă, de aceea îmi doresc să pot pune la dispoziție cât mai multe posturi. Pentru a putea dezvolta și crea locuri de muncă pentru femei în acest domeniu, nu tocmai obișnuit pentru ele, am început un proiect de zonă, se numește Fabricat în Râșca. Sunt mândru de acest nume și vreau să devină cât mai cunoscut. Avem acum angajate care fac toate fazele de lucru la platouri, mai puțin modelele. Totuși, există lipsă de meseriași, nu doar la noi, ci peste tot, mai ales în partea de sculptură. De-a lungul timpului am fost nevoiți să mai și refuzăm comenzi din acest motiv. Mi-aș dori să dezvolt tot mai mult afacerea cu platouri, nu doar sculptura, și poate chiar să fac din nou mobilier pentru că, la un moment dat, ne-am ocupat și cu acest lucru“, a mai punctat Ionel Șchiopu.

În funcție de comenzi, lunar realizează cca 200-300 de platouri, pe lângă comenzile de mobilier bisericesc. Platourile se lucrează pe comandă și pot avea forma dorită de client și chiar un text pe care acesta îl alege. Prețurile variază: cel mai ieftin este 50 lei, iar cel mai scump poate ajunge la 300 lei. Totuși, media este de 100-150 lei/bucată. Până în prezent, cea mai mare comandă livrată a fost pentru un restaurant din Fălticeni, care a solicitat 140 de platouri, astfel că 5 modele diferite ajung acum zi de zi pe masa clienților.

„În acest moment încercăm să ne dezvoltăm pe partea de vânzări, facem marketing pentru a atrage cât mai multe restaurante pentru care să facem platouri. Ne dorim să facem cât mai cunoscut acest timp de platou și să putem concura mai bine cu produsele din China. Încercăm să ne dezvoltăm pe partea de online, facem reclamă pe Facebook și Instagram. Sigla Platouri Moldovenești-Fabricat în Râșca este prezentă pe toate platourile prin ștanțare termică. Nu lucrăm doar pentru bani pe lumea asta, iar cele mai frumoase momente sunt acelea când văd cum se bucură oamenii de platourile noastre și ne trimit poze cu ele pline de bunătăți. Pot spune că ei ne fac reclamă bună, dar se creează prietenii, ne facem cunoștințe și împreună avem o energie bună. Nu avem susținători financiari, facem totul în regie proprie, ne dezvoltam treptat, nu sărim pași. Aș fi interesat de un proiect de finanțare nerambursabilă pentru a utila atelierul cu mașinării de tâmplărie noi. Pe viitor, îmi doresc ca platourile fabricate în Râșca să ajungă la clienți din toate județele țării, dar și peste hotare, în cât mai multe țări din Europa“, a mai adăugat sculptorul râșcan.

Dincolo de comenzile care vin din mediul online, platourile moldovenești sunt prezente și în 8 băcănii, dar și într-un market. Mai mult, atunci când timpul le permite, participă și la târguri. Planurile de viitor pe care le are familia Șchiopu nu sunt puține și nici nesemnificative. Vor să lucreze în continuare mobilier bisericesc, de aceea pregătesc ucenici, dar și platouri diverse. Pe viitor intenționează să facă și alte obiecte de lemn, cum ar fi suporturi pentru sticle de vin și cutii de suc, blidare, dar și rafturi pentru bucătării sau crame.

În prezent, situația meșterilor și artizanilor nu este cea mai fericită. Nu toată lumea apreciază obiectele realizate manual și poate unii le consideră prea scumpe. De aceea, Ionel Șchiopu crede că în acest segment este nevoie și de susținere din partea administrației zonale atât prin încurajare, promovare, organizarea de târguri, cât și prin stimulare și oferire de fonduri.

De susținerea noastră are parte, așa cum încercăm mereu să încurajăm meșterii și producătorii care au ales să mai păstreze specificul zonei și al satului din care provin. Iar pe voi, dragi cititori, vă îndemnăm să alegeți să le cumpărați produsele deoarece unele dintre ele, cum ar fi aceste platouri, știți sigur că vă vor bucura chiar și peste 50 de ani. În plus, le puteți lăsa moștenire.

Larissa DINU

GALERIE FOTO