ipso august 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 21 Sep 2021

Mănăstirea Pissiota, ctitoria de suflet a unui aromân venit din Munții Pindului

Mănăstirea Pissiota, din Poienarii Burchii (Prahova), este așezământ monahal de măicuțe, redeschis după 1990, prin nevoința obștilor conduse de starețele stavrofore Mihaela Novacovski și Irina Călin. Biserica este considerată unicat în peisajul mănăstiresc sudic, dar la fel de multă curiozitate stârnește numele acestui lăcaș.

Trebuie să spunem întâi de toate că această localitate din partea de sud-vest a județului Prahova, Poienarii Burchii, este atestată documentar din 1594, când proprietara moșiei „Poeana“, Doamna Stanca, soția domnitorului Mihai Viteazul, închină satul mănăstirii Simonopetras, de la Sfântul Munte Athos. Lăcașul însă este unul de dată recentă, fiind construit între anii 1928-1929 de industriașul Nicolae Pissiota (1860-1940) și soția sa Zoe Pissiota (1868-1940). Dar cine este și de unde vine acest ctitor ce-și doarme somnul de veci alături de soție și familie, chiar în cripta lăcașului?

Ei bine, Nicolae Nacu Pissiota este un aromân născut în anul 1860 la Hrupiste, lângă Lacul Kastoria, în Grecia, pe atunci, parte a Imperiului Otoman. Famila se ocupa cu oieritul, dar micul Nacu, fiind un elev meritoriu, este purtat prin școli. Ajunge să studieze la Paris, însă aici se îmbolnăvește de tuberculoză, maladia obligându-l să se întoarcă acasă, undeva în Munții Pindului, unde se însănătoșește miraculos după un an.

Revine la Paris, termină studiile cu diplomă de inginer la Școala de Drumuri și Poduri (École Nationale des Ponts et Chausssées) între anii 1888-1892, după care, la sfatul amicului său, viitorul general și diplomat Burghele, se stabiliește în România, ca angajat la Căile Ferate Române. Își consolidează apoi propria sa firmă, perioadă în care construiește, printre altele, Atelierele Grivița și podul de cale ferată de peste râul Buzău. Se căsătorește în 1894 cu Zoe Eustațiu, cu care are trei copii. La sfârșitul Primului Război Mondial, drept mulțumire că familia sa a scăpat teafără, cumpără de la generalul Angelescu, fost ministru de război, o proprietate la Poienarii Burchii, pentru a construi o mănăstire și un dispensar sătesc. Ținând cont de ziditori, arhitectul Ioan Giurgea imprimă bisericii influențe macedonene, de stil bizantin, cu unele trăsături din renașterea italiană. Se spune că ar fi unică în acest stil din sudul României. Pictura a fost realizată de Costin Petrescu și ucenicul Gheorghe Eftimiu, aceiași care au pictat frescele interioare ale Ateneului Român sau Catedrala de la Alba Iulia. De portretele ctitorilor și ale patriarhilor Miron Cristea și Justinian Marina s-a ocupat artistul Vasile Rudeanu.

Catapeteasma bisericii este sculptată în lemn de trandafir și de cireș adus din Grecia, mobilierul în lemn de stejar, cu motive naționale (autor – Anghel Dima), iar pardoseala este din marmură roșie de Carrara. Piesa de rezistență este, desigur, Icoana Maicii Domnului cu Pruncul – făcătoare de minuni. Între anii 1928 și 1948 a fost mănăstire de călugări, apoi de maici, până în 1962, când comuniștii desființează lăcașul și-i dau alte utilizări. După 31 de ani de ruină, ușile mănăstirii se redeschid. Au loc costisitoare lucrări de refacere (turlă, acoperiș, refacere frescă, brâu de piatră la exterior, chilii, stăreție, clopotniță, anexe pentru vizitatori), iar dispensarul a fost reclădit și transformat în așezământ pentru bătrâni. Interesant este că primii care au oferit ajutor substanțial sunt exact urmașii industriașului Pissiota...

Maria BOGDAN

Scurt istoric al sării în România, din vremuri neștiute și până astăzi (I)

În lucrarea Sarea în preistoria României, semnată de dr. Dan Monah, una dintre personalitățile marcante ale arheologiei preistorice, se afirmă că geologii români au inventariat în țară peste 300 de mari depozite de sare, ce acoperă o suprafață de circa 30.000 kmp. Acestea sunt grupate în două mari zone salifere: prima, în exteriorul arcului carpatic, se întinde din nordul țării (Suceava) și până prin Valea Jiului, trecând prin Carpații de Curbură, pe o bandă care ar însuma 1.500 km și o lățime de câțiva kilometri; a doua, în Transilvania, care ar ocupa în jur de 16.200 kmp. În afara acestora mai sunt câteva zăcăminte importante în Maramureș și în Moldova, în afara Carpaților, la Ibănești – Dorohoi și la Hârlău.

Sarea se pare că ar fi exploatată pe teritoriul României de azi de prin anii 6000 î.Hr. Două situri de valoare excepțională din județul Neamț stau mărturie: Lunca (Vânători) și Țolici (Petricani); pentru primul, așezat pe linia zăcământului de la Oglinzi, cercetătorii de la Muzeal Județean Neamț și Universitatea din Regensburg (Germania) au stabilit vechimea prin anii 6050 î.Hr., iar pentru al doilea datarea este localizată în perioada 6.000-3.500 î. Hr. De asemenea, cercetările de la Băile Figa (Bistrița-Năsăud) au scos la lumină, conservate ideal, instalații de lemn de acum 3.000 de ani, jgheaburi mari, troace, lopeți, baroase decupate din trunchiuri de copac, vase de lemn și ciocane masive de minerit realizate din piatră, toate utilizate la exploatarea sării. Evident că dacii exploatau sarea înainte de cucerirea romană. Dar aceștia au venit cu un plus de tehnologie, atât cât putea fi, în acele vremuri, iar urme ale salinelor romane s-au găsit la Ocna Sibiu, Ocna Mureș, Cojocna, Sic, Ocna Dej, Domnești, Mărtiniș, Ocnele Mari, Mănastur, Bata, Reteag, Ciceu, Cristur, Arpas, Beclean etc.

Sarea, azi

Venind în zilele noastre, Societatea Națională a Sării-Salrom are în exploatare 7 saline, corespunzătoare sucursalelor din subordine: Slănic (Prahova), Râmnicu Vâlcea (Vâlcea),Târgu Ocna (Bacău), Praid (Harghita), Cacica (Suceava), Ocna Dej (Cluj) și Ocna Mureș (Alba). Alte saline și-au pierdut interesul pentru exploatare (închise), dar nu și din punct de vedere turistic: Turda (Cluj), Coștiui (Maramureș), Ocna Șugatag (Maramureș), Rona de Sus (Maramureș), Ocna Sibiului (Sibiu), Cojocna (Cluj), Sic (Cluj), Doftana (Telega, Prahova). Dincolo de importanța economică a exploatărilor de sare, că mai sunt sau nu active, acestea au avut două efecte majore de-a lungul timpului: pe lângă saline s-au consolidat și dezvoltat localități urbane importante; proprietățile curative inclusiv ale apelor sărate au transformat aceste așezări într-o reală industrie turistică. În cele ce urmează vom scrie, pe scurt, despre exploatările active.

Slănic Prahova

Zăcământul, cu vârsta fixată prin Tortonian Superior, se întinde pe o suprafață de 10 kmp. Începuturile istoriei salinei datează din jurul anului 1685, când spătarul Mihail Cantacuzino, realizând potențialul zonei, a cumpărat moșia Slănic, deschizând mina Valea Verde (1688), apoi Baia Baciului (1689-1691). Ulterior, aproape până în zilele noastre, s-a exploatat sare din minele Mihai, Carol, Unirea și Victoria. Minea Unirea (208 m adâncime) a devenit, după ce s-a închis, cel mai important obiectiv de vizitat din stațiune, având în adâncuri camere amenajate, busturi în sare ale lui Burebista, Traian și Decebal, Mihai Viteazul și Mihai Eminescu, terenuri de sport, locuri de joacă pentru copii, carting, jocuri mecanice, spațiu delimitat pentru tratament. Dar la fel de căutate sunt, în ordine, Baia Baciului și Baia Roșie, ambele concesionate, Baia Verde (domeniul public) și Muntele Verde, precum și baza de tratament.

Râmnicu Vâlcea (Ocnele Mari)

Conform descoperirilor arheologice, pe aceste locuri s-a aflat vestitul centru tribal „Buridava“, despre care a scris istoricul grec Ptolemeu. Exploatarea de la Ocnele Mari este cumva localizată în timpul domniei lui Constantin Brincoveanu. Primele „găuri“ sunt săpate la Cărpiniș, dar acestea se surpă, lăsând loc lacului „Din Brazi“. Mai târziu se efectuează altele, din care se exploateză 15 ani, dar și acestea se prăbușesc, formând „Balta Roșie“. Apar, cu timpul, minele Sf. Ioan Vechi, Sf. Ioan cel Nou, Pavel (1 Mai). Din 1993 au început lucrările la mina nouă din punctul Cocenești. Salina Ocnele Mari oferă condiții de relaxare, agrement și tratament (sport, spații de joacă, restaurant și cramă, un magazin de souveniruri și de băuturi răcoritoare, fast-food, tratament), dar foarte vizitată este biserica cu hramul Sf. Varvara și Sf. Gheorghe. În afară se găsesc, foarte cătate și acestea, ștrandurile Ocnele Mari și Ocnița.

Târgu Ocna, Bacău

Cea mai veche mărturie scrisă despre zăcământul de sare de la Tg. Ocna datează din anul 1380. Este, de fapt, un hrisov domnesc din care rezultă plata unei catități de 2.000 ocale de sare pentru construcția unui pod de piatră. Dezvoltarea exploatarii este pusă apoi pe seama domnitorului Ștefan cel Mare, acesta întărind privilegiul acordat ctitoriei de la Putna de a se aproviziona cu sare de la Târgu Ocna. Prin secolul al XVIII-lea, ocnașii condamnați la muncă pentru grave delicate stăteau în adâncul minei zile în șir; Grigore Ghica a fost atât de impresionat de soarta acestora încât a luat primele măsuri de cazare a lor în afara ocnei. Exploatarea s-a realizat în minele Moldova Veche (mina Carol I), Moldova Nouă (mina Carol II), Pilot (aici a funcționat, în perioada 1974-2005, un sanatoriu), Trotuș și Unirea. Din punct de vedere turistic, este exploatat orizontul IX al minei Trotuș, amplasat la 240 m adâncime și desfășurat pe 13.000 mp. În adâncuri se găsește o biserică ortodoxă, spații pentru activități sportive și de joacă, jocuri mecanice, punct de prim ajutor, lac cu apă sărată și cascadă, iar în afară, baza de tratament a fost completată cu ștrand, un muzeu al sării etc. (Va urma)


Primele atestări documentare

În analiza „Exploatarea zacămintelor de sare din România”, prof. univ. dr. ing. Dumitru Fodor, membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România, scrie că primele documente care semnalează existența unor ocne de sare s-ar referi la Turda (1075), Rona și Ocna Șugatag (1191), Ocna Dej (1236), Cojocna (1291) și Ocna Sibiului (1326) – în Transilvania și Maramureș și Tg. Ocna (1380), Trotuș (1.570), Ghitioara (1557), Ocnele Mari (1408), Ocnele Mici (1517), Telega (1563) – în Moldova și Țara Românească. Mai târziu apar exploatări la Praid, Vișeu, Câmpulung pe Tisa, Teișani, Sărari, Grozesti, Ibănești etc. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, în Transilvania se produceau anual 100.000 tone de sare, în Țara Românească – 8.000 tone, iar în Moldova, în jur de 13.000 tone. În anul 1938, producția României Mari se ridica la 350 000 de tone sare, iar prin anii 1990-2000 cantitatea de sare solidă era de 2 milioane tone/an, iar cea de sare în soluție depășea 3 milioane tone/an.


Maria BOGDAN

  • Publicat în Magazin

Prahova sau cum s-a dezvoltat a cincea putere economică a României

Cu un PIB de 40,9 miliarde de lei, Prahova este a cincea economie a țării, după București, Cluj, Timiș și Constanța. Statistica nu-i bucură pe localnici, fiindcă vorbim despre un regres; o lungă perioadă de timp, până prin anul 1995, exceptând Capitala, Prahova a fost cel mai puternic județ din țară, cu o contribuție la PIB-ul național de 4,1%, față de 3,9%, în prezent. Reculul a fost cauzat de prăbușirea unor coloși care aveau legătură cu industria extractivă și de prelucrare. Este adevărat, aceste capacități au fost înlocuite, printre altele, cu 14 parcuri industriale (locul I în țară), dar tot nu s-au creat mecanismele prin care județul să-și recapete statutul și forța de altădată. În afară de a include municipiul Ploiești, supranumit „orașul Aurului Negru“, județul Prahova și-a câștigat notorietatea și prin cea mai căutată zonă de munte, Valea Prahovei, cu Sinaia, socotită „Perla Carpaților“ și, pentru spațiul rural, prin renumita podgorie „Dealu Mare“.

Situat în regiunea istorică Muntenia, la câteva zeci de kilometri nord de București, județul Prahova are o suprafață de 4.716 km², fiind al 33-lea, din țară, ca întindere. Este organizat administrativ în 104 localități: 2 municipii, 12 orașe (cu 53 de așezări asimilate) și 90 de comune, cu 405 sate. Relieful este foarte echilibrat, muntele, dealurile și câmpia ocupând suprafețe aproape egale.

Populația, în descreștere

Până în 2002, Prahova a avut cea mai numeroasă populație din România, după București, evident. Între timp a căzut pe locul secund, după Iași, numărând 712.447 de locuitori – populație rezidentă, respectiv, 787.529 de locuitori, populație după domiciliu. Deși județul numără al doilea cel mai mare număr de orașe din România, după Suceava, gradul de urbanizare este de 48,74%, nesocotind aici așa-zisele zone metropolitane, un proiect eșuat parțial în toată țara. Din 2007 și până în 2020, populația Prahovei a scăzut cu 11,02%, mai cu seamă în mediul urban, evoluție inexplicabilă dată fiind totuși puterea economică a zonei.

Buget și infrastructură publică

În anul 2019, județul Prahova a avut al șaselea cel mai mare buget din țară, după București, Timiș, Cluj, Iași și Constanța. În același an, doar 6 așezări rurale au avut bugete proprii (cele care reflectă puterea economică reală a unei comunități) mai mari de 10 milioane de lei: Ariceștii Rahtivani, Blejoi, Brazi, Filipeștii de Pădure, Florești și Păulești. Însă, în ultimii ani, primăriile rurale au înțeles că secretul dezvoltării îl reprezintă fondurile europene, astfel că există câteva comune care au excelat în acest domeniu: Drajna – 8 proiecte europene, Gorgota – 5, Drăgănești și Puchenii Mari – câte 4 fiecare, Cornu – 3 etc. De-a lungul timpului, autoritățile au avut ambiția să aducă în județ proiecte gigant, constituite în premiere naționale, cum ar fi primul sens giratoriu suspendat din România (Ploiești-Păulești), cel mai mare parc urban (de peste 50 ha), dar au uitat, din păcate, să asigure utilitățile imediate, respectiv alimentarea cu gaze și canalizarea. Aproape că nu este permis ca Prahova să aibă realizări atât de modeste în aceste două domenii. Consiliul județean s-a angajat ca, până în 2027, să introducă rețeaua de gaze în toate localitățile, să ducă spre 80% grad de acoperire cu canalizare și să realizeze mari proiecte de infrastructură (drum de legătură direct Valea Prahovei–Valea Teleajenului, drum nou Valea Doftanei–Săcele etc.)

Cultură și educație

Prahova deține 1.074 de monumente istorice, cel mai mare număr dintre județele țării, după București. Cu toate acestea, cu excepția Văii Prahovei, nu are faima altor zone din țară, cum ar fi Suceava sau Maramureș – cu mănăstirile sau bisericile din lemn din patrimoniul UNESCO. Județul are 23 de mănăstiri și schituri, câteva dintre acestea fiind monumente de importanță națională (Sinaia, Turnu, Apostolache, Brebu etc.), iar altele cu valoare extraordinară pentru lumea creștină (Ghighiu, Suzana, Caraiman, Cheia, Crasna, Jercălăi etc.). 19 dintre acestea se găsesc în mediul rural. Partea de cultură este completată de: 37 de muzee, unele unicat- Muzeul Ceasului ori al Petrolului, din Ploiești, monumente istorice de valoare națională excepțională (Castelul Peleș-Sinaia, Casa memorială „Nicolae Iorga“, din Vălenii de Munte, muzeele Hasdeu și Grigorescu, din Câmpina, Conacul Bellu, din Urlați), 31 de situri din neolitic, epoca bronzului și din perioada dacică (Drajna, Dumbrăvești și Târgșoru Vechi), 345 de biblioteci, care dețineau peste 4,3 milioane de volume, teatru, filarmonică etc. Infrastructura educațională este reprezentată de 234 de entități juridice (cu peste 800 de școli) care dispuneau de 4.187 săli de clasă (inclusiv amfiteatre), 4.187 de laboratoare, 173 săli de gimnastică, 160 de ateliere școlare, 213 terenuri de sport, 1 bazin de înot și 11.273 PC.

Sănătate

În 1990, Prahova avea o infrastructură sumară de sănătate: 16 spitale, 243 de dispensare medicale, 2 sanatorii TBC, 2 preventorii și 30 de creșe. După 30 de ani, datele INS arată că județul a rămas tot la 16 spitale la stat, în vreme ce mediul privat a construit 10 unități sanitare cu paturi. Infrastructura este completată cu 351 de cabinete medicale de familie, 64 de cabinete medicale de medicină generală, 462 de cabinete stomatologice +154 de laboratoare dentare, 370 de cabinete medicale de specialitate, 232 de farmacii + 59 de puncte farmaceutice, 60 de laboratoare medicale. Principalele cifre care oglindesc acest sistem la nivel de județ țin de: 5,3 paturi de spital la 1.000 de locuitori, cifră sub media națională; 0,8 de proceduri medicale (CT, RMN, angioplastii) pentru un locuitor, sub media națională, de 0,9 proceduri/locuitor; 16,5 numărul de medici/10.000 locuitori, cifră mult sub media pe țară (31,1); rata de asigurare a asistenților medicali – 71,4 la 10.000 de locuitori, sub valoarea medie pe țară, de 74,9 etc. Și din nou ne-am putea pune întrebarea de ce nu s-a construit în sistemul public măcar un spital nou în 30 de ani și, de asemenea, de ce o forță economică, așa cum este Prahova, are rezultate sub media națională la indicatorii de sănătate.

Producția industrială

Prahova a fost și este un județ industrializat. Principalele ponderi le dețin industria extractivă, de prelucrare a țițeiului (3 din cele cinci rafinării active din România sunt în Prahova) și cocsificare a cărbunelui, industria alimentară, a băuturilor, a tutunului și industria de mașini și echipamente.

În județ își desfășoară activitatea 24.211 de firme (5,15% din numărul total național), din care 1.908 (7,88%) au capital străin, provenit din 82 de țări. Cifra de afaceri cumulată a urcat, în 2019, până la 11,77 mld. euro, cu o rată medie a profitului de 5,9%. Structura economică, după ponderea cifrei de afaceri, indică următoarea ordine: industrie – 41%, comerț – 35%, servicii – 15%, construcții – 5%, agricultură – 2%, turism – 1%, cercetare-dezvoltare Hi Tech – sub 1%. Industria alimentară și de băuturi este bine reprezentată prin unități de panificație, preparate din carne, produse lactate, conserve din legume și fructe, băuturi spirtoase, sucuri naturale și băuturi carbogazoase, vinuri.

Agricultură și silvicultură

Suprafața agricolă a județului este de 270 mii de hectare (2% din teritoriul agrar național și 57% din suprafața județului), fiind distribuită astfel: 53,2% suprafață arabilă, 25,9% pășuni, 14,3% fânețe, 3,6% livezi și 3,1% podgorii de viță-de-vie. În economia județului, ponderea agriculturii a scăzut de la 2,26% (1,45 mld. lei), în anul 2012, la 1,94% (1.68 mld. lei), în anul 2018. Județul nu excelează în agricultură, însă deține câteva centre agrare importante: Valea Călugărească, Urlați, Ceptura și Tohani – viticultură; Balta Doamnei, Gherghița și parțial Puchenii Mari – importante bazine legumicole; Gornet – arbuști fructiferi (zmeură); Băicoi, Măgurele, Drajna, Cerașu, Bertea, Vălenii de Munte etc. –pomicultură. În sectorul zootehnic s-a înregistrat o creștere a numărului de bovine, ovine și caprine, păsări și albine, dar și o diminuare de 17,3% a porcinelor. Prahova are un fond forestier de 145.000 ha, 63% din suprafață aflându-se în proprietatea statului și 37% în proprietate privată. Direcția de Statistică Prahova constată o menținere constantă a suprafeței fondului forestier și o creștere cu 100 ha a suprafețelor împădurite.

Turism

Turismul în județ este susținut în proporție covârșitoare de stațiunile de pe Valea Prahovei: Sinaia, Bușteni și Azuga. Acestea și-au dezvoltat o infrastructură solidă pentru sporturile de iarnă, dar și pentru petrecerea timpului liber în restul anotimpurilor. La Sinaia se găsește unul dintre cele mai vizitate obiective din România, Castelul Peleș, reședința Familiei Regale, la care se adaugă Mănăstirea Sinaia, precum și Castelul Cantacuzino și Crucea Caraiman, din Bușteni. Vorbind despre natură, să amintim fie și numai Sfinxul și Babele, din interiorul Parcului Național Bucegi. Ca importanță turistică urmează Slănic, cu celebra Mină Unirea, și băile Baciului, Verde și Roșie ori Muntele Verde, precum și Cheia (Măneciu), ultima neavând însă infrastructură publică de agrement, ci doar farmecul unor plimbări pe Muntele Ciucaș. Pentru spațiul rural, din păcate, din toate ideile și proiectele CJ Prahova (drumurile Vinului, Fructelor, Sării și Voievozilor) nu a rezultat mare lucru; doar mediul privat a făcut atractivă podgoria Dealu Mare și sunt palide încercări de dezvoltare a așezărilor din zona de deal și de munte. În agroturism Prahova are a se lăuda numai cu Valea Doftanei, dar și aici meritul le aparține antreprenorilor.


  • Drumuri: 2.231 km, din care 579 km modernizați, 1.310 km cu îmbrăcăminte asfaltică ușoară, 239 km din piatră și 103 km din pământ (32 km de drumuri județene și 71 km comunale);
  • Alimentare cu apă: 14 orașe (100%) și 80 de comune (88,88%);
  • Populația deservită cu alimentare cu apă: 600.234 de locuitori (84,24%);
  • Rețea de canalizare: 14 orașe (100%) și 29 de comune (32,22%);
  • Populația deservită rețea de canalizare: 321.682 de persoane (45,15%);
  • Rețea de gaze: 13 orașe (92,85%) și 41 de comune (45,55%).

(Date INS, 2019)


Maria Bogdan

  • Publicat în Social

A ieșit Garda de Mediu la treabă!

Comisariatul Județean Prahova al Gărzii Naționale de Mediu a anunțat că Primăria Iordăcheanu a fost amendată cu 25.000 lei pentru depozitările necontrolate de deșeuri găsite în localitate. În comunicatul de presă al instituției se precizează: „La data controlului, pe raza comunei, în apropierea DC 60, care face legătura între satele Iordăcheanu și Valea Cucului, s-a constatat că sunt depozitate deșeuri rezultate din construcții, demolări, saci, vegetale, deșeuri voluminoase (saltele), mobilier, deșeuri din plastic.

Pentru neconformitățile constatate, comisarii au stabilit măsuri cu termen și caracter obligatoriu de realizare, în sarcina Primăriei Iordăcheanu, pentru valorificarea/eliminarea deșeurilor și salubrizarea zonelor afectate de depozitări neconforme.”

În ultima perioadă, GNM-CJ Prahova a efectuat mai multe verificări și a dispus sancțiuni:

  • 15.000 lei unui firme din Ploiești, pentru un șantier ce nu repectă anumite norme;
  • 50.000 lei Primăria Băicoi, pentru depozitările necontrolate de deșeuri din spatele bisericii de pe DN1;
  • 100.000 lei Vega Ploiești;
  • 40.000 lei unui operator din Mizil pentru nerespectarea prevederilor Legii 211/2011 privind regimul deșeurilor;
  • 50.000 Primăria Urlați tot pentru depozite necontrolate de deșeuri;
  • 47.000 lei unei agent economic din Urlați pentru abandonarea deșeurilor pe un curs de apă;
  • 50.000 lei Primăria Puchenii Mari pentru abandonări masive de deșeuri ulterior împinse în suprafața deținută de Romsilva.
  • Publicat în Mediu

Liceul Agricol din Valea Călugărească, atracție pentru viitorii profesioniști

Profilurile, profesorii, orele la clasă, laboratoarele și numeroasele ore de practică desfășurate în diverse condiții și locuri, calitatea învățământului în general, dar și implicarea corpului didactic în pregătirea teoretică și practică a elevilor, iată doar câteva din motivele pentru care părinții înclină, iar copiii, pentru a deveni buni profesioniști în domeniu, aleg să-și formeze deprinderi și să-și consolideze cunoștințele în cadrul Liceului Agricol „Gheorghe Ionescu-Șișești“ din Valea Călugărească. Nu întâmplător mulți agenți economici din zonă își ,,extrag“ din fiecare promoție de aici viitori colaboratori.

Liceul cu profil agricol de la Valea Călugărească a fost înființat în 1907 de către ministrul Învățământului la acea vreme, Spiru Haret. Astăzi oferă trei tipuri de învățământ: liceal, profesional, profesional dual și postliceal.

Așadar, o unitate de învățământ cu tradiție, bine ancorată în nevoile agriculturii din orice perioadă, respectiva unitate de învățământ a pregătit – și continuă s-o facă – profesioniști de marcă, generații de învingători, profesorii realizând că actualii elevi, pregătiți temeinic acum, vor asigura un viitor solid  României de mâine.

„În acest an, agricultura și industria alimentară ocupă peste 72% din ponderea claselor acestui liceu, spunea recent directorul liceului, doamna profesor Mihaela Barbu. Iar calificările, continuă domnia sa, sunt multe și variate: tehnician veterinar, apicultor-sericicultor, horticultor, tehnician protecția plantelor, tehnician în controlul produselor agroalimentare și lucrător în agroturism.“

Potrivit doamnei director, cele mai căutate specializări sunt tehnician veterinar, bucătar-ospătar, mecanic auto, tehnician analize produse alimentare, tehnician în gastronomie.

De asemenea, liceul mai are și forma de învățământ postliceal, aici calificările fiind pentru tehnician protecția plantelor și tehnician în controlul produselor agroalimentare.

Țintele strategice ale liceului

Liceul se adresează în primul rând tinerilor din mediul rural cu vârste de până în 14 ani, dar și adulților (pentru formare continuă) din zona Văii Cricovului și din Podgoria Dealu Mare, care doresc să păstreze tradiția locală, să genereze noi tradiții, să aibă parteneriate la nivel regional, interregional și internațional și care văd agricultura și industria alimentară un mod de viață sănătos (inclusiv prin promovarea produselor ecologice), o alternativă durabilă de afirmare și avantaje materiale direct proporționale cu efortul depus.

Derivate din misiunea școlii, țintele strategice reprezintă intențiile majore ce vor fi realizate prin proiectul de dezvoltare a unității școlare, acestea fiind: perpetuarea tradiției de pregătire în domeniul agricol – promovarea învățământului pentru o agricultură ecologică; formarea unei noi tradiții în domeniul industriei alimentare și în domeniul factorilor de mediu; încurajarea și sprijinirea altor activități necesare spațiului rural; recalificarea forței de muncă din mediul rural pentru desfășurarea unor activități agricole și neagricole în condițiile respectării calității mediului; inserția profesională a absolvenților, datorită parteneriatelor încheiate cu agenți economici; perpetuarea tradițiilor și a obiceiurilor populare din zona Văii Cricovului și din Podgoria Dealu Mare, precum și dezvoltarea relațiilor de parteneriat regional, interregional și internațional. „Din păcate, copiii fug de ideea de agricultură, cuvântul fiind sinonim cu sapa pentru ei. Încercăm să le explicăm că agricultura înseamnă mult mai mult decât atât. De aceea, ne concentrăm foarte mult pe promovarea liceului. Anual, toți profesorii merg și promovează în toate școlile din întreg bazinul Văii Cricovului acest liceu, dar și în presă și prin întâlniri cu părinții – posibile înainte de pandemie”, ne mai explică directorul Liceului.

Dedicare și profesionalism, așa ar putea fi caracterizată activitatea corpului didactic de aici, însușiri împărtășite și... învățăceilor lor.

Practica, activitate de bază pentru elevii dornici să învețe

În această unitate de învățământ se pune mare accent pe practică, iar activitățile și proiectele sunt din cele mai diverse. De pildă, unul dintre programele liceului poartă denumirea de „Ecoprovocare“. Ce se se întâmplă în cadrul acestui program? Ei bine, elevii participă la activități de ecologizare, de plantare de puieți forestieri – cu participarea ecoambasadorilor liceului în parteneriat cu Ocolul Silvic, plantare de copaci – așa cum a fost cazul plantării de aronia chiar în livada liceului, la realizarea de grădini multifuncționale, precum și la activități ce au ca scop informarea tinerilor cu privire la necesitatea unei alimentații sănătoase, în contextul actual.

Patronul liceului, aveam să aflu, este Sfântul Gheorghe, ziua liceului fiind sărbătorită în fiecare an în data de 23 aprilie.

Liceul poartă numele celui care și-a dedicat viața agriculturii și cercetării, marelui Gheorghe Ionescu-Șișești. Modest, specific intelectualilor de înaltă ținută, acesta se considera „un om obișnuit care a căutat doar să-și facă datoria oriunde a lucrat“.

Simona Nicole David

Nouă legătură rutieră Buzău-Prahova

Președintele Consiliului Județean Buzău, Petre Emanoil Neagu, a anunțat că drumul județean 102C, Cislău-Bărăști-Scărișoara-Buda Crăciunești-limită Prahova, va fi complet reabilitat până la sfârșitul acestui an: „o mare parte a acestui drum nu a fost niciodată asfaltat.

Este un proiect complex, cu multe consolidări, are o lungime de peste 11 km și este finanțat din fonduri proprii ale Consiliului Județean Buzău. Reabilitarea lui deschide și calea dezvoltării unei zone superbe, cu un mare potențial turistic, cu trasee turistice care pot încânta pe oricine. Un loc de seamă în istoria locului îl are Doamna Neaga, fiica lui Vlaicu Clucerul din Cislău și soția lui Mihnea Turcitul, domn al Țării Românești.

Noua cale rutieră intră în Prahova prin satul Mireșul Mic, din comuna Sângeru, de unde are ramificații spre coridoarele importante fie prin Lapoș-Jugureni-Gura Vadului-Mizil la DN1B Ploiești Buzău, fie prin Sângeru-Apostolache-Bălțești, la DN1A, Ploiești-Cheia-Brașov. Cu mulți ani în urmă, autoritățile din cele două județe au mai creat un drum (DJ 100 H) care leagă Prahova, prin Lapoș, de Buzău, prin Tisău.

Maria Bogdan

Pași importanți pentru autostrada Ploiești-Buzău

Ministrul Transporturilor, Cătălin Drulă, a anunțat deunăzi vreme că a fost transmisă, pentru validarea de către Agenția Națională de Achiziții Publice, documentația pentru licitația destinată execuției lucrărilor tronsonului Ploiești (Dumbrava)-Buzău a autostrăzii A7, care face legătura între București (prin nodul la autostrada A3, de la Dumbrava) și nordul Moldovei.

Drulă a precizat: „După validarea de către ANAP, licitația pentru execuția lucrărilor, adică efectiv construire, va fi publică pe SICAP pentru depunerea de oferte. Imediat după semnarea contractului, constructorul va putea intra în teren.„ Termen de execuție a lucrărilor este de 20 de luni. Autostrada este împărțită în 3 loturi: Nod Dumbrava pe A3 București până la Mizil-21km; Mizil până la Pietroasele-28,35km; Pietroasele până la Buzău-13,90km.

Pe aceste tronsoane sunt prevăzute 6 noduri rutiere, 42 de poduri/ pasaje /viaducte, 4 parcări/spații de servicii și 2 centre de întreținere, perdele forestiere de-a lungul întregii autostrăzi și stații de încărcare pentru vehicule electrice.

Costurile, care vor fi suportate din banii PNRR, ajung la 5 miliarde de lei. Cel mai scump dintre sectoare este cel Prahova, estimat la 1,6-1,95 miliarde de lei.

Urmează Mizil-Pietroasele, cu 1,47 până la 1,74 miliarde de lei și Pietroasele-Buzău, cu 1,16 până la 1,37 miliarde de lei.

Panouri fotovoltaice pentru 45 de gospodării izolate din Mâneciu

Primăria comunei Măneciu, din Prahova, a obținut finanțare de la Administrația Fondului de Mediu în vederea instalării sistemelor fotovoltaice pentru gospodăriile izolate, neracordate la rețeaua de distribuție a energiei electrice și aflate la cel puțin doi kilometri distanță de rețea. Autoritățile au lansat procedura de achiziție destinată lucrărilor de execuție pentru 45 de sisteme fotovoltaice de producere a energiei electrice, inclusiv instalații interioare și exterioare.

Valoarea estimată a contractului este de 945.378 de lei fără TVA, un singur proiect neputând depăși 21.008,40 lei, fără TVA. Contractul prevede achiziția echipamentului- panou fotovoltaic, încărcător, baterii (acumulatori), invertor, materiale, conexiuni și siguranțe, modul înregistrare-stocare date și comunicație a acestora, structura de montaj a sistemului, tablou electric de curent continuu-alternativ, instalația electrică exterioară, montajul și punerea în funcțiune a sistemului fotovoltaic. Anul acesta, bugetul Administrației Fondului pentru Mediu (AFM) prevede 250 de milioane de lei pentru programul „Panouri fotovoltaice.”

  • Publicat în Mediu

A fost semnat ordinul de începere a lucrărilor la cel mai mare proiect rutier din Prahova

La patru ani de la depunerea proiectului și la doi de la semnarea contractului de finanțare, Consiliul Județean Prahova a dat, în sfârșit, ordinul de începere a lucrărilor pentru modernizarea a 46,03 km de drumuri județene din estul județului, pe ruta Urlați-Cherba-Ceptura-Fântânele-Vadu Săpat (Ungureni)-Mizil-Baba Ana (Conduratu)-Fulga de Sus -Fulga de Jos-Sălciile.

Este vorba despre o investiție finanțată prin Programul Operațional Regional 2014-2020, Axa Prioritară 6: „Îmbunătățirea Infrastructurii Rutiere de Importanță Regională”, Prioritatea de Investiții 6.1: „Stimularea Mobilității Regionale prin Conectarea Nodurilor Secundare și Terțiare la Infrastructură TEN-T, Inclusiv a Nodurilor Multimodale.

” Acesta este unul dintre cele mai mari proiecte din ultimii ani din județ, valoarea ridicându-se la 153.162.417,00 lei, din care 149.105.306,20 lei reprezintă fonduri europene nerambursabile. Durata de execuție a lucrărilor este de 33 de luni. Investiția presupune modernizarea unor segmente importante ale drumurilor județene DJ102K, DJ102D, DJ100C și DJ102D, dar și lucrări de creștere a siguranței rutiere prin instalarea de parapete de protecție, indicatoare rutiere pe consola alimentate cu celule fotovoltaice și benzi rezonatoare. Pe traseul propus, vor fi construite număr 17 stații de autobuz, din care 15 stații cu alveole.

Maria Bogdan

Noi proiecte europene obținute de 5 primării din Prahova

Cinci primării din Prahova au semnat, recent, la Agenția de Dezvoltare Regională Sud-Muntenia, mai multe contracte de finanțare prin Programul Operațional Regional 2014-2020, în valoare însumată de 66,12 mil. lei. Este vorba despre următoarele UAT, sume și proiecte:

  • Primăria Vălenii de Munte, „Creșterea calității vieții pentru populația din oraș prin îmbunătățirea serviciilor sociale, educaționale, culturale, recreative și îmbunătățirea spațiilor publice urbane”, în valoare de 22,75 milioane de lei, din care 22,3 mil. lei fonduri nerambursabile, în cadrul căruia se vor construi 4 imobile, cu 56 de locuințe sociale, un teren multifuncțional de sport, se va amenaja un parc și se vor extinde spațiile verzi din oraș;
  • Primăria Urlați, „Creșterea calității vieții pentru populația din oraș”, în valoare de 20,49 mil. lei, din care 20, 07 mil. lei fonduri nerambursabile, pentru construirea unei creșe și pentru amenajarea unui parc;
  • Primăria comunei Puchenii Mari, pentru demolare parțială, reabilitare, extindere și dotare Școala Pietroșani -6,58 mil. lei (5,43 mil. lei nerambursabil);
  • Primăria comunei Poiana Câmpina, modernizare Școala Gimnazială „Înv. Ion Mateescu”-6,63 mil. lei (6,4 mil lei nerambursabili);
  • Primăria comunei Filipeștii de Târg, sală de sport, terenuri de sport, alei pietonale și carosabile, spațiu parcare, împrejmuire, branșamente utilități la școala gimnazială-9,67 mil. lei.

Investiție de la zero în județul Prahova: Fermă mixtă de animale în satul Bătrâni

Adrian Daniel Mirică este un fermier tânăr din localitatea Bătrâni, județul Prahova, care a reușit să facă față cu brio noilor provocări apărute în sectorul zootehnic. Acesta spune că a moștenit meseria de crescător de animale, iar cu multă trudă a reușit să pună pe picioare de la zero o fermă mixtă de animale, cu toate că lipsa forței de muncă predomină în zonă.

Pasiune moștenită de la bunici

„Îmi plac foarte mult animalele și moștenesc această pasiune de la bunici, respectiv de la tatăl meu. Practic, de când mă știu am crescut printre animale. Când aveam 10 ani tatăl meu a renunțat la ele și mi-a spus că nu merită: «Nici nu mai avem cu cine lucra, doar bătaie de cap foarte mare!», tot îmi spunea. Dar după câțiva ani mi-am luat inima în dinți! Am început să iau de la bunicul meu câte o căpriță, până am ajuns la un efectiv de 150 de capre în anul 2019, iar în prezent am redus efectivul la doar 60 de capete, tot din lipsa forței de muncă. În schimb, am ajuns la aproximativ 200 de oi, 10 vaci mature și 7 vițele. Tatăl meu nu s-a împotrivit, ba din contră m-a încurajat să ajung la un astfel de efectiv. Am pornit de la zero, dar le-am înmulțit foarte repede“, mărturisește crescătorul.

satul Batrani Prahova

După absolvirea liceului... direct la stână!

Adrian ne spune că, de când a terminat liceul, a ales să se ocupe doar de creșterea animalelor, iar pentru el şi familia lui a fost cea mai bună decizie luată. „Ele înseamnă foarte mult pentru mine, cu toate că este tare greu, nu aș renunța cu ușurință la ele. Am început în anul 2015 mai în forță, în jur de 30 de capre; practic de atunci am început intens înmulțirea animalelor. Am rasa Carpatină românească la capre, de care sunt foarte mulțumit. De această rasă m-am îndrăgostit încă de la părinții mei. I-am studiat toate caracteristicile, este rezistentă și se adaptează foarte repede. Cât despre oi pot spune că am ales Țigaie românească pentru că la fel este rezistentă, însă doresc mai mult de la acestea; de aceea am încercat metisarea cu Carabașa. Iar Bălțata românească pe negru am ales-o pentru simplul fapt că îmi place, se adaptează ușor. La acestea, sistemul de furajare este manual pe timpul stabulației.“

O astfel de investiție este destul de costisitoare, dar mai grea este întreținerea lor, mai specifică acesta. „Pe cei care doresc să înceapă o astfel de afacere îi sfătuiesc să se apuce doar dacă pot oferi timp și putere de muncă. Nu știu cum va evolua ferma aceasta peste 5 ani, dar îmi doresc să fie de trei ori mai bine decât acum și mă refer la animale mai multe, sisteme moderne, utilaje, totul cât mai mecanizat.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Un nou proiect european la Puchenii Mari

Oficialii Primăriei Puchenii Mari (Prahova) au semnat, la ADR Muntenia, contractul de finanțare pentru modernizarea și dotarea școlii gimnaziale, proiect care va beneficia de fonduri europene, prin Programul Operațional Regional 2014-2020. Investiția va consta în lucrări de reabilitare termică a clădirii și a instalațiilor, precum și de dotare cu mobilier și echipamente didactice corespunzătoare unor condiții optime de desfășurare a activităților educative. Cu termen de execuție de 56 de luni, în intervalul 1 decembrie 2017-31 iulie 2022, proiectul are o valoare totală de 4.631.464,13 lei.

Din aceștia, peste 3,9 milioane de lei sunt asigurați din FEDR, 600 de mii de lei provin din bugetul național, iar cca 92 de mii de lei reprezintă cofinanțarea eligibilă a beneficiarului. Reamintim că autoritățile locale au mai obținut finanțări europene, în actualul cadru financiar, pentru modernizare drumuri – 981.914 euro și cămin cultural – 352.282 euro.

(I.B.)

Locuitorii de pe Valea Slănicului (Prahova) vor fonduri europene pentru rețeaua de gaze

Posibilitatea finanțării din fonduri europene a investițiilor pentru alimentarea cu gaze a schimbat strategia de introducere a rețelei pe Valea Slănicului din Prahova, de care ar urma să beneficieze opt comune și un oraș. Până deunăzi vreme toate speranțele se legau de fondurile guvernamentale, dar acum lucrurile se schimbă fundamental. De altfel, acesta este un proiect care se reia de la zero pentru a patra oară în ultimii 18 ani.

În 2019, între Consiliul Județean Prahova și localitățile Cocorăștii Mislii, Vâlcănești, Cosminele, Dumbrăvești, Vărbilău, Aluniș, Ștefești, Bertea și Slănic s-a încheiat Parteneriatul pentru realizarea documentației proiectului „Înființare rețea distribuție gaze naturale“ în localitățile de mai sus. În luna septembrie se pare că documentația a fost finalizată și a obținut toate avizele necesare. Mai departe e nevoie de un alt parteneriat între aceleași unități administrative în vederea depunerii proiectului spre finanțare europeană. De data aceasta lider de proiect va fi împuternicit CJ Prahova, ca ordonator și coordonator al investiției. Autoritățile cred că nu vor întâmpina probleme și vor obține bani europeni pentru o investiție care va deservi 45.000 locuitori, respectiv 13.500 gospodării și circa 970 de agenți economici, instituții publice și obiective social culturale de pe Valea Slănicului.

La nivel național, sunt disponibile fonduri de 200 milioane euro în timpul actualului Cadru Financiar Multianual (2014-2020), prin intermediul Programului Operațional Infrastructură Mare (POIM) și de 800 milioane euro în viitorul exercițiu financiar 2021-2027, prin intermediul Programului Operațional Transport. Până în acest an nu a existat linie de finanțare din fonduri UE pentru alimentarea cu gaze.

(I.B.)

Comuna Drăgănești, lider în Prahova la proiecte europene

A treia cea mai mare, ca suprafață, din Prahova, comuna Dumbrăvești este o așezare cu 7 sate (Drăgănești, Bărăitaru, Meri, Cornu de Jos, Belciug, Hătcărău, Tufani), întinse pe 8.756 ha, cu distanțe între ele și de 6 km, dificil de gestionat. Acum 30 de ani, localitatea se confrunta, ca oricare alta din zona de câmpie, cu praful Bărăganului. Mă rog, s-ar putea spune și cu belșugul grânelor Bărăganului. Dar vetrele de sat nu aveau niciun milimetru de asfalt, nicio picătură de apă în sistem centralizat sau alte utilități care țin de confortul minim din gospodărie. În 28 de ani destinul așezării s-a suprapus cu cel al primarului-învățător Ion Dumitrache. În 2020, ca orice om ce-și știe măsura, n-a mai vrut să candideze, după ieșirea la pensie, dar a dorit să se cunoască bine ce a lăsat pe-acolo pe unde a trecut.

Și a lăsat, întâi de toate, un fel de a fi optimist. Primarul Dumitrache n-a beneficiat niciodată de ajutor financiar substanțial de la județ, dar nici nu s-a văitat, ci a căutat soluții. Iar soluția s-a numit fonduri europene. A învățat să scrie proiecte și a și lăsat în portofoliul administrației locale alte 6-7 documentații gata pregătite. Din acest punct de vedere s-ar putea spune că Drăgănești este comuna din Prahova care a atras cele mai multe investiții și fonduri UE, cumulat, pe măsurile de preaderare și în cele două exerciții financiare europene. Noi am poposit aici chiar când s-a dat în folosință grădinița din satul reședință de comună. Dar să-l lăsăm pe primarul-învățător Dumitrache să ne fie ghid...

primarie Dragasani

Milioane de lei în școli, din fonduri europene

Iar pentru început domnia sa ne-a spus că numai în 2020 sunt investiții – nu doar cu bani UE, ci și din surse guvernamentale și locale – aflate în diferite stadii de execuție, în valoare de 48,83 milioane lei sau, în monedă europeană, de 10,173 milioane de euro (din care fonduri eligibile – 9,058 mil. euro). Două proiecte se referă la infrastructura de educație: „Școlile și grădinițele au beneficiat de 3 proiecte europene. Primăria a construit, de exemplu, o școală nouă în satul Bărăitaru, printr-un program derulat de Banca Mondială, practic tot o finanțare nerambursabilă externă. Valoarea lucrărilor s-a ridicat la 2,6 milioane lei. În această toamnă preșcolarii vor veni într-o grădiniță cum nici eu nu visam să avem. Am obținut  un proiect finanțat din fonduri europene, prin Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR), în valoare de 600.528 euro (2.583.426,31 mil. lei). Grădinița este finalizată și dotată cu mobilier. Clădirea are circuit separat și dispune de mai multe intrări și ieșiri. Are un hol cu dulăpioare pentru fiecare copil (patru grupe), cinci săli de clasă (denumite, după culoare, sala galbenă, albastră, verde, albă etc.) și, foarte important, fiecare sală are propriul grup sanitar (duș, 3 chiuvete și 3 toalete), sală de mese, holuri, cabinet medical, cameră de materiale, cancelarie și cabinet director (cu grup sanitar propriu), cameră pentru personalul de serviciu (cu grup sanitar, chiuvetă și duș), grup sanitar separat pentru persoanele cu dizabilități. În curte s-au amenajat un parc, cu multă vegetație, și bănci, precum și un loc de joacă pentru copii. Anul acesta am semnat, la ADR Sud-Muntenia, contractul de finanțare pentru modernizarea Școlii Gimnaziale Drăgănești, însemnând consolidare și modernizare clădire existentă, construire sală de sport, construire și dotare 4 laboratoare, grupuri sanitare, parc de joacă etc. Valoarea investiției, derulată prin Programul Operațional Regional 2014-2020, se ridică la 1.848.256 euro (8.604.421 lei). În timp, toate celelalte unități – școala Meri și grădinițele de la Bărăitaru, Meri și Belciug – au fost reabilitate, modernizate, dotate cu fonduri locale. Rezultat: noi am avut întotdeauna autorizație ISU și sanitară de funcționare.“

2 finanțări UE pentru modernizarea drumurilor

Comuna Drăgănești este prima din Prahova care a accesat fonduri prin programul de praderare SAPARD. Se întâmpla în 2002, când au fost modernizați 8,5 km de drumuri comunale, cu șanțuri dalate și 600 de podețe, valoarea proiectului ridicându-se la 1 milion de euro. Următorii 8,5 km s-au asfaltat printr-un împrumut bancar în cuantum de 1 mil. euro, alți 4 km din bugetul local, iar în acest an se află în lucru proiectul de modernizare drumuri comunale, finanțat prin Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR0 fonduri UE), în valoare de 1.141.787 euro (5.182.571,19 lei), care presupune asfaltarea a 5 km de drumuri în toate satele comunei, cu 10 km de șanțuri și 250 de podețe de intrare în gospodăriile locuitorilor. Pentru încă 8,5 km, astfel încât comuna să ajungă la un procent de modernizare a drumurilor de 100%, primăria a mai depus un proiect la Compania Națională de Investiții. Din bugetul local, administrația a realizat trotuare pe mai mulți kilometri de drum, iar de câțiva ani, pentru înfrumusețearea localității, achiziționează butași de trandafiri, pe care îi plantează în fața gospodăriilor, pe domeniul public, responsabilitatea cetățenilor fiind să îi îngrijească. Depinde fiecare cum a înțeles s-o facă...

Proiecte europene prin intermediul GAL

Prin intermediul GAL „Meleagurile Cricovului“, comuna Drăgănești a obținut o finanțare europeană pentru cumpărarea unei mașini de pompieri. Valoarea achiziției se ridică la 148.523 euro. Mașina o va înlocui pe cea achiziționată în 1993, odată cu înființarea primului centru rural de intervenție în caz de incendiu (serviciu de pompieri) din Prahova. Tot printr-o finanțare europeană, derulată prin GAL „Valea Cricovului“, a fost construit sediul administrației publice din comună, investiția însemnând 150.000 euro.

Alimentare cu apă și canalizare

Alimentarea cu apă a fost realizată din fonduri guvernamentale. Astfel, în 2002, prin HG 577, s-a realizat distribuția pentru satele Drăgănești, Meri și Bărăitaru (1 milion de dolari), iar prin Ordonanța 7, s-a introdus rețea de alimentare în Cornu de Jos. În 2020, prin Programul Național de Dezvoltare Locală (PNDL II), comuna a obținut finanțare pentru rețea de distribuție în satele Belciug, Hătcărău și Tufani și înființare rețea de canalizare și stație de epurare în satele Drăgănești, Meri și Hătcărău. Ultima investiție, în plină desfășurare (50% grad de realizare), are o valoare de 12.464.037 mil. lei (2.375.432 euro).

Alimentare cu gaze

Este o lucrare care s-a realizat, în prima parte, prin parteneriat public-privat. Un investitor a finanțat montarea conductei principale, dar nu și extinderea rețelei de distribuție pe străzi. În consecință, Primăria a realizat un împrumut în valoare de 3.000.000 lei, bani cu ajutorul cărora vor fi duse conductele pe străzi (rețea de distribuție) și vor fi racordate instituțiile publice la sistem, iar pentru extindere rețelei în satele Hătcărău și Tufani, a fost realizat un proiect care va fi depus în vederea atragerii fondurilor europene.

Investiții în mediu

Localitatea este singura din Prahova care a accesat fonduri europene, prin Programul Phare, pentru înființarea sistemului de colectare, selectare și transfer de deșeuri menajere, proiect finalizat în 2009, care a presupus construirea unei stații de selectare, achiziția a 4 mașini de salubritate, a pubelelor și containerelor și înființarea unui serviciu de salubritate care, cu timpul, s-a extins pe raza a 10 localități limitrofe etc. Acesta a funcționat ireproșabil aproape 10 ani, cu un grad de selectare ce ajunsese la 70%, până în momentul în care a fost încorporat în ADI Deșeuri Prahova. De asemenea, Primăria a semnat, cu Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP), contractul de finanțare pentru construirea platformei de depozitare și gospodărire a gunoiului de grajd, proiect în valoare de 369.565 euro (1.700.000 lei).

Maria Bogdan

Fermierii din Prahova, în pragul disperării. Recolte de milioane de euro pierdute din cauza rachetelor antigrindină

Fermierii din Prahova pierd anual milioane de euro din cauza rachetelor antigrindină. Deși a fost conceput pentru a ajuta recoltele, sistemul antigrindină este total deficitar din acest punct de vedere, agricultorii susținând că utilizarea în forma actuală provoacă secetă, trage un semnal de alarmă Liga Asociațiilor de Producători Agricoli din România (LAPAR).

„Înaintea perioadei ploioase din acest an s-a tras cu rachete în norii care se formau spontan, cu încărcătură de precipitații. Este clar că nu am avut o evaluare detaliată a situației atmosferice, în prealabil. Se trage și acum cu rachete la întâmplare, de fiecare dată când se semnalează un front atomosferic cu o posibilă încărcătură de grindină. După tragere, acesta se dispersează brusc, iar ploaia nu se mai formează. Dacă în zona noastră avem astfel de situații odată la câteva zile, atunci toate ploile care se formează spontan sunt compromise. Din cauza acestui fenomen produs de sistemul antigrindină, mii de hectare de producție sunt distruse în fiecare an. Și asta pentru că toate ploile care scapă de arcul carpatic sau care sunt formate spontan sunt îndepărtate cu rachete, astfel că nu mai ajung în zona de câmpie a județului Prahova“, declară Adrian Mocanu, vicepreședintele Ligii Asociațiilor de Producători Agricoli din România (LAPAR).

„De ani de zile de când acest sistem este activ la noi în zonă urmărim nivelul precipitațiilor și efectele generale asupra recoltelor, iar concluziile sunt dezastruoase. În perioada în care lucram cu o tehnologie foarte simplă, cu o singură fertilizare în toamnă și una în primăvară, niciodată nu am avut producții mai mici de 5-6 tone la hectar la grâu și 10 tone la porumb. Acum, cu o tehnologie mult mai complexă, cu utilaje mult mai performante, abia facem 4-5 tone la grâu și 6-8 la porumb din cauza secetei“, explică Adrian Mocanu.

O investiție importantă...

Sistemul național antigrindină, una dintre investițiile majore ale statului, este prezentat drept cea mai bună soluție în vederea stopării fenomenelor meteorologice nefaste pentru culturi. Chiar dacă a fost anunțată de către autorități ca o măsură eficientă pentru fermieri și culturile acestora, adevăratele consecințe ale sistemului, extrem de costisitor, sunt omise de către guvernanți.

În fiecare an, dar mai accentuat în ultimele luni, fermierii trag semnale de alarmă referitoare la efectele produse de sistemul antigrindină, însă guvernanții nu vor să-i asculte. „Am semnalat această problemă către Ministerul Agriculturii și chiar am primit o promisiune de la domnul ministru Adrian Oros că se va întâlni cu noi pentru a-i expune problema, însă nici până la acest moment nu avem o discuție clară, o evaluare sau o rezolvare. Ni se pare normal ca, dacă acest sistem antigrindină a fost conceput pentru a ne ajuta, să fim totuși și noi ascultați în legătură cu efectele pe care le produce“, mai spune Adrian Mocanu.

Proteste publice împotriva sistemului antigrindină

După ce fermierii din județul Prahova au observat efectele negative pe care acest sistem le generează, au hotărât să aibă o inițiativă publică: „Suntem complet nemulțumiți de efectele tragerilor cu rachetele așa-zise antigrindină și de faptul că nu suntem ascultați. Dacă această situație continuă, suntem hotărâți să pornim proteste de anvergură. Nu mai putem tolera o situație care produce prejudicii atât de mari, indiferent de banii care au fost cheltuiți inutil pentru aceste stații“, mai adaugă Adrian Mocanu.

Principalul semnal de alarmă tras de către fermieri este reprezentat de scăderea drastică a productivității culturilor, fapt ce poate genera o adevărată criză alimentară în România în această toamnă și în anii care vor urma. Fermierii susțin că acțiunile guvernanților sunt orientate împotriva propriilor cetățeni, fiind o adevărată amenințare la adresa securității alimentare din România și solicită ministrului Agriculturii, Adrian Oros, să ia de urgență măsuri în privința închiderii stațiilor de lansare a rachetelor antigrindină.

Replica oficialilor

Sistemul de rachete antigrindină este în perfectă stare de funcţionare şi este utilizat în sistem semimilitarizat, fără a se trage la întâmplare, a declarat ministrul Agriculturii Adrian Oros la un post național de televiziune, potrivit Rompres. Iar reacţia ministrului vine la scurt timp după ce reprezentanţii Ligii Asociaţiilor de Producători Agricoli din România au susţinut că rachetele antigrindină au provocat secetă în judeţul Prahova.

„Sistemul are nişte reguli foarte simple, este un sistem semi-militarizat. Există o monitorizare atât din partea celor care operează, cât şi din partea ministerului şi a agenţiei naţionale antigrindină şi toate aceste date sunt stocate şi avem posibilitatea să analizăm după ce s-a întâmplat, cu ani în urmă, tot ceea ce se procesează, comenzile şi efectele lor, astfel încât comenzile de lansare a rachetelor să nu fie haotice şi să nu reducă precipitaţiile“, a spus ministrul. Acesta a subliniat că, în afară de judeţul Prahova, nu a mai avut astfel de reclamaţii.

„Dimpotrivă, ieri am fost în judeţul Vrancea, unde, deşi sunt 10 puncte de lansare operaţionale, fermierii au cerut încă opt puncte pentru a se proteja toată suprafaţa judeţului. La fel şi cei din zona Dăbuleni. Strategia ministerului prevede ca în anul 2024 toată suprafaţa agricolă a ţării să beneficieze de sisteme antigrindină“, a afirmat Oros. Oficialul susţine că sistemul este bun şi funcţional: „De când am venit la minister am verificat de nenumărate ori acest lucru." Pe de altă parte, ministrul Agriculturii a mai spus că toţi cei care vor fi afectaţi de secetă vor primi despăgubiri. „Avem 1,2 milioane de hectare afectate de secetă. Toţi fermierii vor primi aproximativ 200 de euro pe hectar, în funcţie de cultură şi avem măsuri pentru compensarea efectelor COVID pentru celelalte sectoare din agricultură“, a mai arătat Oros.

Ion Bogdan

Cum trăiește o comună care nu are resurse turistice

Comuna Mănești (Prahova) avea un singur obiectiv atractiv, aflat nu musai în circuitul muzeal, dar care putea fi totuși vizitat: curtea Văcărescu-Callimachi (1882-1892), ansamblu alcătuit din castelul Văcărescu-Calimachi (1882–1892), beciul din aripa de vest (secolul al XVII-lea), clădirile-anexă (începutul secolului al XX-lea) și parc (sfârșitul secolului al XIX-lea). Spuneam că avea fiindcă, ei bine, nu-l mai are! Moștenitorii au obținut terenul și clădirile și le-au vândut unui om de afaceri care a transformat așa-zisa moșie Callimachi în proprietate privată. Bine, ar mai fi două monumente istorice de arhitectură de interes național – Biserica „Sfântul Nicolae“ (1716) din Băltița și Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ (1892) din Mănești – dar acestea chiar nu fac obiectul vreunui traseu conceput la nivelul Prahovei de autoritățile județene, în ideea de a conferi profil turistic jumătății de sud a zonei, Drumul Voievozilor, Drumul Fructelor, Drumul Sării și Drumul Vinului. Cumva în compensare, autoritățile au înființat Muzeul de Artă Populară, care adăpostește piese specifice gospodăriei rurale (unelte și produse meșteșugărești, mobilier tradițional, obiecte de port popular, țesături, cusături etc.)

centrul cultural Manaiessti Prahova

Doar o simplă așezare...

Una peste alta, comuna se va mulțumi cu statutul simplu de așezare care se bazează pe o dezvoltare specifică mediului rural de câmpie, respectiv agricultură, exploatare pietriș și posibil dezvoltarea unui mic parc industrial. De altfel, ținuta gospodăriilor arată un confort mediu sau un standard de viață modest, în fine, să spunem acceptabil. Administrația publică (primar Constantin Nețoi) s-a străduit însă de-a lungul timpului să facă schimbări semnificative în bine în ceea ce privește infrastructura educațională, rutieră și de utilități. În ultimii 10 ani s-au realizat investiții însemnate: asfaltare drumuri de interes local; modernizare grădinițe și școli; teren de sport sintetic cu instalație nocturnă (sat Mănești); modernizarea bazelor sportive existente (instalație nocturnă, dușuri, camere pentru oaspeți); construire sediu primărie; modernizarea centrului civic; piață de legume-fructe; amenajare scenă în aer liber pentru festivități; stații noi pentru transportul în comun; locuri de joacă pentru copii; amenajarea unei alei cu castani, care să o completeze cumva pe cea veche, ce făcea cândva mândria locuitorilor; modernizare iluminat public; întreținere străzi asfaltate etc.

lucrari alimentare cu apa

În prezent se desfășoară două investiții de anvergură: alimentare cu apă, cu stație de tratare, un proiect de 12, 988 mil. lei, finanțat prin programul Național de Dezvoltare Locală; construire școală P+1 și anexe, amenajări exterioare, branșamente, împrejmuire, utilități, proiect în valoare de 9,9 mil. lei, finanțat din fonduri europene, prin Programul Operațional Regional 2014-2020.


Date statistice

  • Sate/cartiere: Mănești, Zalhanaua, Coada Izvorului, Băltița, Gura Crivățului.
  • Suprafață: 3.840 hectare.
  • Populație: 4.000 de locuitori.
  • Gospodării: 1.660.
  • Infrastructură: drumuri asfaltate – 100%, gaze – 75%, apă – 8%.
  • Educație: 4 școli, 4 grădinițe, terenuri de sport.
  • Sănătate: 2 cabinete medicale, farmacie.
  • Cultură: 3 cămine culturale, 4 biserici.
  • Oportunități de afaceri: comună traversată de DJ 101 A, la distanță de 6 km de Dn72 Ploiești-Târgoviște și DN1A, București-Cheia-Brașov. Resurse: exploatare agregate (pietriș), agricultură.
  • Agenți economici: 91, din care 5 sunt în topul firmelor prahovene.

Maria Bogdan

  • Publicat în Sate

A fost activat sistemul național antigrindină!

Deși sezonul de combatere a căderilor de grindină din acest an a început în 15 aprilie 2020, primele acțiuni au fost întreprinse pe 29 aprilie, când s-au lansat 3 rachete din punctul de lansare Cerăt, aparținând Grupului de combatere Segarcea, din cadrul Unității de combatere a căderilor de grindină (UCCG) Oltenia. Pe

30 aprilie au fost lansate alte 26 de rachete din punctele de lansare Câmpina, Tătaru, Tisău, Mehedința și Viperești, din structura Unității pilot de combatere a căderilor de grindină Prahova. „Acțiunile – afirmă oficialii de la Sistemul național antigrindină și de creștere a precipitațiilor (SNACP) – au avut efectul scontat, comunitățile locale, culturile agricole, infrastructura și bunurile publice și private din zonele de intervenție fiind protejate față de pagubele cauzate de căderile de grindină.“ Potrivit datelor Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în sezonul 2020, SNACP va proteja o suprafață de cca 1.500.000 ha, prin funcționarea unui număr de 65 de puncte de lansare (PL), amplasate în felul următor:

  • UPCCG Prahova care asigură, cu 22 PL, protecția culturilor agricole în județele Prahova, Buzău, Teleorman și Olt;
  • UCCG Iași, cu 12 PL, pentru protecția culturilor agricole din județele Iași și Vaslui;
  • UCCG Vrancea, cu 10 PL, pentru județele Vrancea și Galați;
  • UCCG Oltenia, care asigură, cu 17 PL, protecția culturilor agricole din județele Olt, Dolj, Vâlcea și Mehedinți;
  • UCCG Timiș, cu 4 PL, pentru județul Timiș.

Alte 15 puncte de lansare din cadrul UCCG Iași, Vrancea, Timiș și Mureș sunt finalizate, urmând a intra în operare, iar 26 se află în diferite stadii de construire.

În comunicatul de presă emis de SNACP, via MADR, se mai arată: „Sistemul național antigrindină și de creștere a precipitațiilor a devenit funcțional începând cu anul 2000, ca urmare a necesității adoptării unor măsuri preventive de reducere a riscurilor climatice asociate fenomenelor meteorologice extreme: grindină, ploi torențiale, secetă ș.a. În ultimii cinci ani, suprafața protejată a crescut constant, de la 116.000 ha protejate împotriva fenomenelor meteorologice periculoase, în anul 2015, la peste 1,5 mil ha în anul 2020, urmând ca, în sezonul următor, să depășească 2,3 mil. ha.“

O singură remarcă: dacă am văzut pe viu ce efect are sistemul în combaterea grindinei, nu am remarcat niciun pic de eficiență în cazul... secetei. Adică sistemul nu stimulează precipitațiile, cum scrie în titulatura programului. Dacă ar fi făcut-o, – probabil, nu? – n-am mai fi vorbit de secetă măcar în zonele de influență a centrelor funcționale... Pe de altă parte, uneori grindina o ia înaintea omului. De exemplu, în Urlați, care beneficiază de protecție prin punctele de lansare din Prahova, pe 3 mai 2020 a căzut suficientă grindină, fiind al doilea an consecutiv când Centrul Prahova este prins pe picior greșit.

(Maria Bogdan)

Ce fac legumicultorii prahoveni cu produsele în vreme de restriște

Județul Prahova are un bazin legumicol important, distribuit în localitățile Balta Doamnei, Olari, Gherghița (sat Ungureni), Puchenii Mari (Pietroșani), parțial Tomșani și Ciorani. Cu totul, vorbind despre culturi în spații protejate, ar fi în jur de 269 ha de solarii, potrivit Direcției Județene pentru Agricultură

Ca peste tot în țară, și aici au apărut dificultăți în desfacerea producției, în perioada stării de urgență, decretată ca urmare a pandemiei SARS-Cov-2. Și tot ca peste tot în țară, apar solicitări și măsuri imposibil de pus în aplicare cât ai bate din palme. De exemplu, cea mai ineptă propunere, venită, cum era de așteptat, din mediul politic, ținea de rechiziționarea depozitelor de sortare și ambalare și predarea grupurilor de producători! Numai că, în Prahova, ce să vezi, nu există astfel de construcții, cu excepția unui mic depozit frigorific construit de o firmă legumicolă privată, prin efortul și banii ei!

Și, desigur, cu excepția depozitelor marilor lanțuri de magazine. Și nu există nici grupuri de producători! De ce să preiei și cui să predai?

Până acum, în vremuri normale, legumicultorii și-au creat propria rețea de vânzare a produselor: piețele din Prahova sau București ori stațiunile montane, inclusiv Brașov, transport la domiciliul clienților, magazine de profil, piețele en-gros (Puchenii Mari), samsarii veniți chiar la poarta grădinarilor și, mai puțin, supermarketuri. Evident că, pe fondul restricțiilor din perioada stării de urgență, vânzările au scăzut. Și s-au blocat și câteva din circuitele tradiționale. Și-atunci toată lumea a intrat în alertă, panică. Plus că, fiindcă așa suntem noi, românii, unii – fie producători, fie samsari, fie vânzătorul final – s-au gândit să speculeze momentul și să practice prețuri aiuritoare. La așa pretenții...

MADR, obligat să scoată soluții din pământ, din iarbă verde

Primăria Balta Doamnei s-a gândit că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale este obligat să găsească soluții și a trimis următoarea scrisoare: „În localitatea noastră activitatea de bază este legumicultura și, începând din luna mai, vor apărea în cantități industriale legumele – roșii, castraveți, vinete, ardei gras – care în mod normal ar fi ajuns pe tarabele din piețele orașelor din România. În contextul creat de pandemia virusului Covid-19, vă rugăm să ne sprijiniți și să dispuneți măsuri urgente de specialitate pentru a nu ajunge în situația în care marfa produsă să nu poată fi valorificată.“ Acum, indiferent cum am privi lucrurile, MADR nu poate găsi soluții miraculoase într-un termen atât de scurt.

Propuneri ca să ne aflăm în treabă

Din zona parlamentară (nu precizăm voit persoanele) a venit un set de soluții, puse în sarcina Guvernului: „achiziționarea, de către Casa de Comerț Agroalimentar «Unirea» a tuturor cantităților de legume proaspete și distribuirea acestora către spitale, către persoanele izolate din cauza COVID-19, către unități militare și către așezăminte sociale; rechiziționarea spațiilor de depozitare de legume-fructe și darea lor în administrare către cooperativele legumicultorilor și grupurile de producători; distribuirea, în bazinele legumicole, a corturilor militare în care să se facă colectarea, sortarea și calibrarea legumelor proaspete; achiziționarea de mașini specializate de transport marfă perisabilă, linii de sortare-ambalare, mașini de etichetat și înfoliat, cântare și bascule, motostivuitor, sisteme de supraveghere și control etc.; credite bancare, cu garanția statului, cu dobândă zero, pentru capitalul de lucru al cooperativelor și al grupurilor de producători, pentru o perioadă de 18 luni; susținerea entităților economice din mediul rural care angajează forță de muncă în această perioadă de criză.“ Nicio clipă nimeni nu s-a gândit că, totuși, la buget nu pică banii din cer și că veniturile au scăzut prin închiderea sau suspendarea activității pentru aproape 350.000 de firme și că avem 1,2 milioane de șomeri. Și că nu e timp util și nici fonduri pentru a achiziționa lucruri sau a cârmi acum proiecte pe care fermierii, autoritățile locale și județene le puteau face (și au avut în acest sens instrumente financiare europene la dispoziție) din 2007 și până în prezent. Deh, dă-i, Doamne, omului, mintea cea de pe urmă! Cu excepția a una sau două dintre propuneri (prima, de pildă, asta în varianta în care Casa „Unirea“ chiar funcționează pe bune), restul sunt fraze aruncate în vânt.

Zero proiecte pentru depozite de sortat și ambalat legume

Cum în vânt s-au făcut, inclusiv la nivel de fermieri, politicile legumicole, căci despre ele vorbim azi și acum. În fine, cum s-au pus ele în practică.

Prin 2012, ministrul Agriculturii de atunci, Daniel Constantin, anunța că sunt la dispoziție, prin Măsura 123, 80 de milioane de euro din fonduri europene pentru înființarea depozitelor locale de legume și fructe. Vreți să știți câte depozite s-au construit și câți bani s-au atras în Prahova? Zero!

Tot în 2012, autoritățile județene (Consiliul Județean Prahova) declarau că „a început construcția a trei depozite de preluare, sortare și valorificare a legumelor la Balta Doamnei, Olari, Gherghița și Ciorani. Studiile de prefezabilitate au fost depuse anul trecut pentru a putea fi accesate fondurile europene aferente primului pilon al Politicii Agricole Comune.“ Vreți să știți câte depozite din program s-au realizat? Zero!

În 2013, autoritățile județene anunțau că în Parcul Industrial Ciorani se vor construi „o fabrică de conserve și un depozit de sortare a legumelor și fructelor produse în această zonă, urmând să fie create aproximativ 2.500 de locuri de muncă.“ Vreți să știți dacă există azi vreun depozit sau vreo fabrică de conserve? Zero!

În actualul exercițiu bugetar, 2014-2020, există o nouă submăsură, 4.2 (investiții în procesarea/ marketingul produselor agricole), prin care se puteau și încă se pot construi depozite. Vreți să știți câți fermieri au accesat fonduri în acest scop? Zero!

Cauza? Au sintetizat-o perfect oficialii DAJ Prahova: „refuzul fermierilor de a se asocia în grupuri de producători.“ Se pare că și propunerea Consiliului Județean Prahova din 2012 tot de așa ceva s-ar fi împiedicat. Dar nu băgăm mâna în foc!

Pe de altă parte, ei bine, la câte, scuzați termenul, țepe au luat agricultorii în viața lor, pe undeva e de înțeles de ce fug ca dracu` de tămâie când aud despre cooperativă. Deși ar fi cazul să se termine și la noi cu suspiciunile.

Ce fac, totuși, legumicultorii în aceste condiții?

Ne-au spus câțiva legumicultori: „Fiecare se descurcă pe cont propriu.“ La nivel instituțional, directorul DAJ, Mita Enache, a enumerat un set de idei deja puse în practică: „Din ce știu eu, unii legumicultori au contracte ferme cu un mare supermarket, alții cu o firmă din Ploiești care livrează la domiciliu, mai e o firmă care cumpără de la fermieri și vinde la domiciliu. Mai există și un grup pe care l-am promovat și noi, «produse agroalimentare Prahova-Cumpărați local». Să vedem ce va fi cu programul de tomate fiindcă producția va ieși cumva la limită, cam în perioada în care s-ar termina starea de urgență. Plus că zilele acestea (n.n. – deja s-a întâmplat!) va fi emisă o ordonanță militară prin care se deschid toate piețele din România; în Prahova nu au fost închise, dar în București sau alte județe sunt câteva suspendate. Atunci cred că se va relua fluxul cât de cât normal, atât cât poate să fie în perioada aceasta de criză pentru toți românii.“ Dar pentru că a venit vorba despre piețe, poate cea mai bună măsură ar fi una pe care producătorii o solicită de când se știu ei: eliminarea falșilor producători de la tarabe și oferirea, cu prioritate, de spații celor care spetesc în solarii și la câmp. Poate ar fi de discutat și despre prețurile de închiriere și zonele de favorabilitate dintr-o piață!

Maria BOGDAN

Comuna Dumbrăvești, în plin șantier pentru ultimele lucrări publice de anvergură

Istoria comunei Dumbrăvești, Prahova, nu poate fi separată de cea a Castrului și băilor romane de la Mălăești. Cu alte cuvinte, așezarea există încă din timpul campaniilor împăratului Traian care au dus la cucerirea Regatului Dacic. Fortificația din lemn și pământ construită de soldații romani a rezistat până prin anul 117-118 când, după conflictele cu sarmații de la începutul domniei împăratului Hadrian, armata romană s-a retras din spațiul actual al Munteniei, iar castrele de la Târgșor, Mălăești și Drajna au fost abandonate. Prima atestare documentară datează însă din 1429, când domnul Țării Românești, Dan al II-lea, întărește stăpânirea cătunului Ciobănești (azi dispărut). Satele de astăzi au aparținut de comuna Mălăești până la reforma administrativă din 1968, an în care a fost înființată unitatea administrativ-teritorială Dumbrăvești.

Prin anii 1890, așezarea avea 2.900 de locuitori, 7 biserici, o școală frecventată de 120 de elevi, 8 mori de apă pe Teleajen și pe Vărbilău. Cum găsim comuna după 130 de ani? Cu aproape 800 de locuitori mai mult, cu asfalt pe 98% din ulițe, cu Internet, cu camere de luat vederi, cu apă potabilă în casele oamenilor, cu terenuri de sport cu nocturnă, unități de învățământ, cultură și sănătate, toate  adaptate timpului. Și, ei da, mereu cu nevoi suplimentare, cât localitatea rurală să capete acea alură de „sat european“, cum ne place nouă să spunem, având ca etalon foarte emancipatele și modernele așezări ale spațiului rural din vestul continentului. Fiindcă veni vorba, poate la modernizare ajungem, mai puțin la emancipare, având în vedere că oamenii – toți din toată România, poate mai puțin Transilvania – încă socotesc o poiană, o pădure, un râu coș de gunoi.

Aproape 75% din bugetul localității, alocat pentru dezvoltare

Biserica si Monumentul Eroilor Dumbravesti

Valentin State conduce localitatea de 20 de ani, 2 ani din poziția de viceprimar, iar 18 ani, din funcția de primar. Locuitorii l-au ales din vremea în care, împreună cu o mână de oameni, s-a zbătut să construiască un pod peste un pârău care izola un sat, fără bani de la autorități, ci doar cu materiale donate de firme și locuitori. De atunci este reales cu majoritate lejeră. În două decenii, administrația publică a schimbat substanțial fața localității, bizuindu-se, în condițiile unui buget local minor, pe finanțări județene, guvernamentale și europene. În 2020 comuna rulează un buget de 16,069 milioane de lei, mare parte din venituri fiind asigurate din fonduri guvernamentale, urmate de cele europene. 74,58% din bani vor merge la secțiunea de dezvoltare, adică în investiții. Primarul a făcut o scurtă sinteză a lucrărilor pe care le va realiza în acest an: „Înainte de a vorbi despre acest an vreau să vă spun că noi am terminat cu ceea ce înseamnă reabilitarea, modernizarea și dotarea școlilor, grădinițelor, centrelor culturale; am realizat apoi o bază sportivă, locuri de joacă și de agrement etc. Revenind la 2020, cea mai amplă investiție este introducerea sistemului de canalizare în două din cele șase sate ale localității, valoarea lucrărilor fiind estimată la 10,945 milioane de lei. Finanțarea este asigurată prin Programul Național de Dezvoltare, etapa a II-a, iar șantierul este programat să fie închis în acest an. În clipa de față, procentul de execuție este de peste 60%. În paralel însă depunem documentația pentru extinderea canalizării și în celelalte sate ale comunei. Pe porțiunea drumurilor afectate de săpături, în baza unui parteneriat cu Consiliul Județean Prahova, vom turna un nou covor asfaltic; cota noastră de contribuție este de 35.000 lei, dar valoarea totală a lucrărilor ajunge la 350.000 lei. Din fonduri europene vom achiziționa, prin GAL „Valea Teleajenului“, un buldoexcavator, iar sume importante vor merge la modernizarea iluminatului public (50.000 lei), învățământ (123.000 lei), cultură, recreere și religie (175.000 lei), alte lucrări de infrastructură, respectiv crearea unei surse alternative de apă potabilă și a unui pod rutier (545.000 lei).“

Alimentarea cu gaze, o investiție pe care locuitorii o așteaptă de 15-18 ani

Autoritățile locale speră că anul acesta sau în 2021 vor începe și lucrările pentru alimentarea cu gaze. Proiectul este unul zonal și cuprinde toate localitățile de pe Valea Slănicului: Aluniș, Bertea, Cocorăștii Mislii, Cosminele, Dumbrăvești, Ștefești, Vărbilău, Vâlcănești și orașul Slănic. Investiția aceasta este la a treia sau a patra încercare. Din 2003 încoace s-au promovat mai multe soluții, ba la un moment dat s-a și inaugarat un ciot de magistrală în orașul vecin Plopeni, dar toate au fost sortite eșecului. De data aceasta, primarul State este convins că proiectul va reuși: „În urmă cu o lună s-au finalizat la noi ridicările topografice, iar documentația tehnică pentru obținerea avizelor de construire este în fază de execuție, cu termen de finalizare 30 august 2020. Cred că în septembrie-octombrie pot fi depuse documentele pentru licitație. Alimentarea cu gaze a Văii Slănicului se va face în colaborare cu Transgaz Mediaș, care are deja de câțiva ani realizat studiul de fezabilitate pentru conducta de aducțiune Nedelea-Dumbrăvești și a alocat pentru investiție 5 milioane de euro. În paralel cu Transgaz va trebui însă ca în localitățile Dumbrăvești, Cocorăștii Mislii, Vâlcănești și Cosminele, primele de pe Valea Slănicului, să înceapă lucrările la sistemul de distribuire a gazelor, cu tot ceea ce presupune rețeaua primară și secundară, racordarea unităților publice și a gospodăriilor, fiindcă operatorul va trebui să înceapă să-și recupereze banii prin operaționalizarea sistemului. Deci ei vor să dea drumul la gaze în paralel cu lucrările pe care le vor face mai departe în celelalte localități din proiect.“ Pentru acest an, contribuția localității pentru realizarea documentației este de 25.000 lei. Dacă va fi adusă și această utilitate, s-ar putea spune că locuitorii vor beneficia de același confort ca în mediul urban.

Ajutoare sociale reduse drastic

Rămâne de văzut în ce fel asigurarea acestui confort – infrastructură de educație, sănătate, rutieră, utilități, servicii – va genera (dacă va genera!) un plus economic. Agricultura este slab reprezentată, dată fiind poziționarea comunei în zona dealurilor ușoare și a tendinței generale de abandonare a fermelor de subzistență. Cei mai mulți dintre locuitori lucrează în parcurile industriale din Plopeni și Ploiești, iar o parte din „abonații“ la ajutor social au plecat în străinătate. Primăria mai plătește 26 de dosare de ajutoare sociale (venit minim garantat); spre comparație, în urmă cu opt ani, primeau acest sprijin 148 de familii. Ce spune primarul despre această situație: „Împreună cu firmele din Parcul Industrial Plopeni și Ploiești le-am oferit locuri de muncă; cine n-a vrut să muncească a pierdut ajutorul social. În plată se mai află doar cei care sunt cu adevărat neputincioși, adică bolnavi. O altă categorie de cetățeni a plecat, mi-e greu să spun, dar aceasta este realitatea, la cerșit în Germania, Anglia; câștigă acolo din așa ceva într-o zi cât ar lua ajutor un an de zile. Dar fix aceștia ne-au creat probleme în timpul carantinei de Covid-19...“ În fine, după ce va termina cu toate investițiile de mai sus, Primăria Dumbrăvești ar mai vrea să extindă parcul fotovoltaic instalat în 2016 din fonduri europene (este una dintre puținele localități din țară care dispune de o asemenea capacitate) astfel încât să asigure energie suficientă pentru a acoperi consumul pentru iluminatul stradal și instituțiile publice. În rest, pentru mulți ani, se va rezuma la întreținerea curentă a clădirilor, a drumurilor și va studia în ce fel ar putea să atragă investiții pe teritoriul localității.

  • Sate: Dumbrăvești, Sfârleanca, Găvănel, Plopeni Sat, Mălăeștii de Jos, Mălăeștii de Sus.
  • Suprafață: 2.955 hectare.
  • Populație: 3.783 de locuitori.
  • Gospodării:1.480.
  • Infrastructură: drumuri asfaltate - 98%, apă - 100%, canalizare - proiect în execuție.
  • Educație: 2 școli, 3 grădinițe, teren de sport.
  • Sănătate: 2 cabinete medicale, farmacie.
  • Cultură: 2 cămine, 1 bibliotecă, 5 biserici ortodoxe, 2 mănăstiri.
  • Oportunități: distanță Ploiești - 21 km, Slănic - 15 km, Plopeni - 6 km, DN1 București–Brașov - 8 km, DN1A Ploiești–Cheia–Brașov - 4 km, acces la DJ 102 și CF Ploiești–Slănic. Resurse–Parcul Industrial Plopeni, pomicultură.

Maria Bogdan

  • Publicat în Sate

Prof. Daniela Lica, șlefuitorul de talente din Ploiești

N-am să mă întrec astăzi în cuvinte. CV-ul directorului Centrului Județean de Excelență Prahova, prof. titular la catedra de informatică a Colegiului Național „I.L. Caragiale“, Daniela Lica, este dincolo de oricare încercare jurnalistică de a meșteri superlative. Așa că vom lăsa discuția să curgă liber, simplu, natural, sincer. Vom spune doar – citând poate 5% din CV – că prof. Lica a fost distinsă cu Ordinul Meritul pentru Învățământ în grad de Cavaler, diploma Gheorghe Lazăr clasa a II-a, este membru în Comisia Națională de Specialitate a Ministerului Educație Naționale, expert în Managementul Educațional, profesor Mentor, disciplina informatică, profesor MERITO pentru excelență în educație, membru în comisiile de pregătire a loturilor naționale lărgite/restrânse de informatică, coautor de manuale, că numără în jur de 60 de medalii obținute de elevii pregătiți de domnia sa la olimpiadele internaționale de informatică, că zeci de elevi care i-au trecut prin mână au fost admiși la cele mai prestigioase universități din lume (Cambridge, Oxford etc.), iar foștii absolvenți lucrează la cele mai mari corporații din Europa, America și Asia...

Rep.: Am citit zeci de interviuri cu dumneavoastră, iar aprecierile sunt fabuloase, de la „antrenorul de genii“, la „omul care a adus Silicon Valley la Ploiești“. Eu o să vă întreb altfel: ce-i trebuie unui profesor pentru a avea la catedră rezultate de excepție?

Daniela Lica: Dacă mă gândesc la învățământul de excelență, unde profesorul lucrează numai cu elevi care au aptitudini deosebite și care știu ce vor, e un alt gen de muncă, efort, sprijin pe care îl acorzi. În mediul rural, în schimb, profesorul trebuie să-și simtă elevul ca pe propriul copil, să i se dedice, să empatizeze. Și, credeți-mă, nu sunt vorbe mari, totul se bazează pe acel gen de afecțiune profesor-elev; aceasta creează minuni. Dascălul, am spus-o de multe ori, nu trebuie să rămână la stadiul de transmițător de informație. Relația care se construiește între profesor și elevi e mult mai solidă decât nivelul cognitiv al cadrului didactic.

Rep.: Vă pun o întrebare incomodă, ea circulă: dacă nu ați fi predat la un liceu de elită, ați mai fi obținut rezultatele profesionale uriașe care stau acum în CV-ul dvs.?

D.L.: Păi am răspunsul. La începutul carierei mele am fost doi ani la Liceul Tehnologic „Elie Radu“. Iar de acolo – și țineți cont că eram și eu la început de carieră – am obținut locul al III-lea pe județ la informatică, cu un elev pregătit de mine. E ușor să punem etichete. Dar eu nu cred foarte mult nici în tipul acesta de evaluare care triază elevii. Copii buni sunt peste tot, important este să-i descopere profesorul.

Rep.: Mulți dintre olimpicii internaționali pregătiți de dvs. – peste 60 la număr – dar nu numai ei, au ajuns la universități din întreaga lume, printre care și celebrele Cambridge, Oxford. Înțeleg că și fiica dvs. a urmat acest traseu.

D.L.: Eu la liceu am clasă de matematică-informatică, intensiv informatică, și mare parte dintre elevi aleg să plece în străinătate, să urmeze studii de informatică (computer science-engleză) și inginerie. Mai sunt și cei care rămân acasă și dau admitere la Drept, Medicină. Sunt niște clase extraordinar de bune și nu doar la materia mea. Fiica mea a fost prima mea elevă admisă la Cambridge, apoi s-a creat un fel de modă și mulți au fost admiși apoi la această prestigioasă universitate din Marea Britanie.

Rep.: Doamna profesor, dacă ați fi astăzi elevă, ce ați face, ați pleca să studiați în străinătate?

D.L.: Cred că și eu aș alege să plec în Anglia, probabil tot la Cambridge, și apoi aș face masterul la Oxford, așa cum a procedat fiica mea (n.n.-acum lucrează în SUA, la Google). Evident că mi-ar plăcea și SUA, am reușit să văd viața de acolo prin ochii copilului meu și apoi am mers la ea în vizită și am simțit America așa cum e, alt...continent!

Rep.: Înțeleg. Ce spun elevii, se mai întorc în țară?

D.L.: 80% dintre copii merg afară cu convingerea că se duc numai la studii. Nu e o fugă din țară. Doar că, atunci când termină universitatea, ajung la concluzia că nu prea au la ce să se întoarcă. În fine, acolo prind gustul de a lucra în mari corporații, e altă viață, altă mentalitate, oamenii sunt respectați, tratați cu demnitate. Poate sunt influențați și de părinți, care doresc tot ceea ce e mai bun în lume pentru copilul lor... Știu și eu ce să zic? E o temă la care ar trebui să mediteze toată societatea.

Rep.: Dvs. ați fost răsplătită cu foarte multe distincții pentru meritele profesionale de excepție. V-am văzut la Cotroceni, faceți parte din clubul select al celor 31 de profesori MERITO, ați fost „Profesorul anului“ la Ploiești, aveți și statutul de profesor Mentor. Care a fost momentul în care ați simțit că ați fost așezată unde se cuvine?

D.L.: Când mi s-a decernat premiul MERITO. Romanian Business Leaders, o comunitate formată din 500 de antreprenori, manageri și profesioniști români din diverse domenii, a creat proiectul MERITO, unde sunt premiați, spun ei și eu citez, „profesorii exemplari, care schimbă România în bine.“ Când am primit această recunoaștere din partea lor a fost poate unul dintre cele mai minunate momente pe care le-am trăit între adulți. Pentru că eu trăiesc momente la fel de speciale cu fiecare performanță a elevilor mei. A fost o stare de emoție profundă și, știu și eu, mă gândesc că sunt o mulțime de profesori foarte buni, nedescoperiți încă...

Rep.: Ei bine, cu toată recunoașterea aceasta națională, ați fost vreodată consultată în legătură cu reforma din educație?

D.L.: N-aș vrea să greșesc, în proiectul acesta MERITO există un curent prin care se încearcă identificarea soluțiilor prin care să fie redefinit/schimbat învățământul. Să ai 40-44% analfabeți funcțional înseamnă că există o mare problemă în sistem! În rest, eu sunt în Comisia Națională de Informatică, dar să mă întrebe pe mine cineva cum aș vedea reforma nu s-a întâmplat. Pot să spun că am participat la câteva dintre programele școlare naționale pe planul-cadru care există acum, dar mai mult de-atât nu m-a întrebat nimeni nimic.

Rep.: Văzând rezultatele acestea grozave ale copiilor și profesorilor, ele nu se împacă deloc cu sintagma „educația e praf, e la pământ“. Și-atunci unde să așezăm starea învățământului de astăzi?

D.L.: Între elite și cei 40-44% analfabeți funcțional! Ambele ipostaze sunt o realitate! Învățământul s-a polarizat, avem partea aceasta extraordinară, iar dincolo elevii poate n-au parte de educație de calitate și pesemne nici de cadre didactice bine pregătite.

Rep.: Și cum ați vedea dvs. învățământul schimbat?

D.L.: Eu nu spun că am o privire de ansamblu asupra întregului sistem, dar aș putea emite păreri despre domeniul meu. Eu cred că e foarte necesar să ne mișcăm un pic. Cred că elevii nu mai trebuie să stea în bănci 5 zile pe săptămână, ei cu fața la tablă, iar profesorul cu spatele la ei și fața la tablă. E imperativ să ieșim din șablonul acesta în care profesorul transmite informația, elevul ascultă; aș fi curioasă care ar fi rezultatele dacă elevul ar sta 3 zile în bancă și 2 zile ar avea un proiect prin care ar putea să-și atingă competențele la mai multe materii. Aș scoate băncile acelea înșirate în clasă și le-aș așeza câte patru, ca pentru grupe de proiect. E ceva care ne oprește să ne mișcăm și să fim în ritmul vremurilor de azi. Eu intuiesc că așa cum vor dispărea sute sau mii de meserii, sigur școala va fi schimbată din temelii. Eu sper să ajungem și la momentul în care profesorul nu va mai trebui să dea note, facem un alt gen de evaluare, prin concursuri, prin proiecte, să-și ofere elevii ei între ei premii. Noi, la Centrul de Excelență, într-un context non-formal, unde nu dăm note, copiii vin, învață, acumulează, iar rezultatele se văd prin toate acele premii internaționale obținute de elevi și prin faptul că sunt admiși în învățământul mondial de elită. Bun, o evaluare trebuie să existe, dar profesorul, având pixul și nota, nu trebuie să mai fie asimilat cu... sfântul care intră pe ușă! El are cu totul alt rol! Iar catalogul n-ar trebui să mai existe. Știu că par vise, dar mai știu că se poate, trebuie să venim cu învățământul înaintea vremurilor, să anticipăm schimbările, să facem puțin pionierat, fiindcă ne vom trezi apoi că suntem complet pe dinafară.

Maria Bogdan

Abonează-te la acest feed RSS