reclama youtube lumeasatuluitv
update 14 Jun 2019

Fermierii campioni la porumb din județele Olt și Dolj

Primul fermier campion din Oltenia este George Dobrescu, care a obținut 15.600 kg/ha cu hibridul P0937. Acesta își desfășoară activitatea în județul Dolj și coordonează în cadrul a două societăți aproximativ 6.000 ha. “În acest an noi am avut 1.432 ha cu porumb, a fost monocultură pentru că noi și irigăm. Am arat la o adâncime între 29-31 cm, în primăvară am aplicat îngrășăminte complexe 18.46.0 - 150 kg/ha, apoi am discuit și am semănat în prima decadă a lunii aprilie, atunci când am aplicat și 200 kg/ha de azot. Am erbicidat în preemergență, iar al doilea erbicid l-am aplicat în vegetație, atunci când plantele aveau 5 frunze. Cultura a primit și 2 tratamente, în faza de 8-10 frunze am fertilizat din nou cu azot – 200 kg/ha și am irigat în 6 tranșe.  În această campanie vom semăna în jur de 2.000 ha de porumb, iar pentru irigat vom alege același hibrid P0937”, a punctat George Dobrescu.

dobrescu gheorghe

Radu Marian din județul Olt lucrează 113 ha, anul trecut a cultivat porumb pe 18 ha și a obținut cele mai bune rezultate cu hibridul P9241- 13.720 kg/ha. “Am avut 4 parcele cu porumb și am semănat după rapiță și grâu, așa că în toamnă am arat la 30-33 cm apoi am discuit și am aplicat îngrășăminte de tip NKP – 300 kg/ha. În primăvară am intrat iar cu discul și apoi am semănat. După răsărire am aplicat  250 kg/ha, însă am avut o răsărire neuniformă din cauza lipsei apei, 80% dintre boabe au răsărit imediat, iar diferența după ce am avut parte de prima ploaie. Cultura a mai primit 3 îngrășăminte foliare, am erbicidat de 2 ori și am avut o cultură perfect curată, am folosit produse foarte eficiente. Am recoltat în luna septembrie, iar în această primăvară nu știu exact ce suprafață voi semăna cu porumb, depinde de rapiță, dacă voi întoarce cultura. Nu voi mai face experiențe, voi alege doar hibrizi Pioneer”, a specificat fermierul campion.

radu marian

În județul Olt își desfășoară activitatea și fermierul Marius Pârvu care a obținut 13.570 kg/ha cu hibridul P0023. “Lucrez 322 ha, iar anul trecut am avut porumb pe 130 ha, semănat fie după porumb sau grâu, așa că după recoltarea acestora mai întâi am fertilizat cu îngrășăminte complexe 18.46.0 – 100 kg, după care am arat. Pregătirea terenului a constat în efectuarea unei treceri cu combinatorul, apoi am fertilizat cu 120 kg/ha de îngrășăminte 20.20.0 pe parcelele unde plantă premergătoare a fost grâul, iar unde a fost porumb am aplicat 100 kg/ha, după care am mai trecut o dată cu combinatorul. A urmat semănatul în perioada 1-6 aprilie, atunci când am aplicat și 240 kg/ha nitrocalcar. După răsărire am mai fertilizat cu încă 160 kg/ha de nitrocalcar, în faza de 6 frunze am mai aplicat uree, în funcție de solă și de cum am considerat necesar, fie 80 sau 100 kg/ha. Am efectuat două treceri cu erbicid, în primă fază chiar am aplicat și 1 l/ha de Glifosat. Cultura a mai primit și două tratamente, primul în faza de 2-4 frunze, iar al doilea în 6-8 frunze. Recoltatul l-am început la finalul lunii septembrie, pot spune că am fost foarte mulțumit de rezultatele finale. În această campanie voi avea doar 50 ha cu porumb, pentru atât îmi permite rotația culturilor, și am ales hibrizi P9903 și P8567”, a punctat agricultorul.

pirvu marius

pirvu marius 1

Un alt fermier campion la porumb din județul Olt este domnul Ilie Popescu. Anul trecut porumb a semănat pe 350 ha, iar cu hibridul P0412 a obținut 13.500 kg/ha. “Am semănat porumb după soia și grâu, am pregătit terenul în mod clasic pentru semănat și am fertilizat cu uree – 200 kg/ha și cu nitrocalcar – 200 kg/ha. Cultura a primit un singur erbicid, nu am aplicat insecticide și nici tratamente. Am început recoltatul în prima parte a lunii septembrie, iar în această campanie intenționez să semănăm în fermă aproximativ 400 ha cu porumb și voi alege același hibrid – P0412”, a declarat Ilie Popescu.

popescu ilie

Jean Anghel din județul Dolj a cultivat hibridul P0412 și a obținut 12.950 kg/ha. “Anul trecut am avut 300 ha cu porumb, din totalul de 600 ha pe care le lucrăm. A  fost monocultură, de aceea am arat la 30 cm în toamnă și am continuat lucrările de pregătire a terenului în primăvară și am semănat la finalul lunii martie, început de aprilie. La semănat am fertilizat cu îngrășământ complex NPK 27:13,5:0 – 300 kg/ha substanță brută. Am erbicidat o singură dată și asta a fost toată tehnologia pe care am aplicat-o. Am recoltat în perioada septembrie-octombrie. În acest an voi semăna porumb pe aproximativ 270 ha și voi alege P0412, cred că este cea mai bună alegere pentru zona noastră, în neirigat vorbim, este un hibrid stabil în productivitate”, a precizat fermierul campion.

anghel jean ovidiu

Un alt fermier campion la porumb din această zonă a țării este Cătălin Nicu. El a cultivat hibrizii P9911, cu care a obținut 12.000 kg/ha și P9903, care i-a asigurat producția de 11.500 kg/ha.

nicu catalin

Hibridul P9721 i-a asigurat 12.000 kg/ha și fermierului Viorel Mănucu, acesta lucrează 450 ha, iar porumb a semănat pe 80 ha. “Am avut și monocultură, dar am semănat și după grâu. În toamnă am arat la 30 cm, iar în primăvară am discuit și am efectuat o trecere cu combinatorul, apoi am semănat și tot atunci am aplicat îngrășământ complex NPK 27:13,5:0 – 320 kg/ha. Am erbicidat în două treceri și am aplicat un tratament cu zinc în faza de 10 frunze. Am recoltat în perioada 10-15 septembrie, iar în această primăvară voi semăna 165 ha cu porumb și am ales hibridul P0412 ”, a declarat agricultorul.

viorel manucu

Corteva Agriscience™, Divizia de Agricultură a DowDuPont (NYSE: DWDP), urmează să devină companie independentă, listată la bursă, așa cum s-a anunțat anteriot, proces care va fi finalizat în luna iunie 2019. Diviza combină capacitățile DuPont Pioneer, DuPont Protecția Plantelor și Dow AgroSciences. Corteva Agriscience™ oferă fermierilor din lume cel mai complet portofoliu din industrie — incluzând unele dintre cele mai cunoscute mărci din agricultură: Pioneer®, Encirca®, nou lansatul Brevant™ Semințe, precum și alte produse premiate de protecția culturilor – și aduce constant noi produse în piață prin intermediul unei echipe de cercetare puternice în domeniul chimic și tehnologic.

Retrospectivă la cumpăna dintre anii agricoli

Mihai Nicula lucrează astăzi la Scornicești peste 1.200 ha. Se numără printre fermierii care au avut drum lin prin agricultură. Încă de la terminarea facultății a pus piciorul în localitatea Poborul și aici a rămas, făcând an de an ceea ce face cel mai bine – cultivă cereale. Un agronom cu 40 de ani de activitate, care încă trăiește pentru această meserie cu pasiune și satisfacție. L-am întâlnit la fermă și i-am răpit câteva ceasuri pentru a-i afla povestea.

– Ce făceați înainte de a începe să lucrați pe cont propriu?

– Am lucrat mai întâi la CAP, ca inginer-șef, iar după Revoluție am constituit o asociație pe Legea nr. 36 de 1.100 și ceva de hectare. Pe baza cererilor, am realizat cu oamenii din localitate această formă asociativă. Scriptic, pentru că tarlalele existau de la CAP. Eu, lucrând cu ei și înainte și după Revoluție, i-am convins să nu fărâmițăm terenul pentru a-l lucra mai ușor, practic să avem productivitate. În felul acesta a luat ființă Asociația Spicul și am lucrat sub această formă asociativă până în 2012, când s-a trecut cu acordul oamenilor la dizolvarea voluntară a unității.

– Dacă tot mergea bine această unitate, de ce s-a dorit acest lucru?

– Pe vremea aceea ne doream să facem credite; noi eram o unitate de grup, iar băncile se cam fereau să acorde credite la unități de grup, așa că am hotărât să fac o firmă, să preiau terenul în arendă și să-l lucrez ca și până atunci.

– Oameniii au avut încredere și au mers alături de dumneavoastră și în această formulă...

– Da. Pentru că totul s-a făcut corect. Făcând o lichidare voluntară, toată averea asociației era a lor, s-au vândut activele și banii s-au dat oamenilor, în funcție de suprafața pe care o deținea fiecare.

– De atunci structura culturilor se menține an de an, este aceeași; se ține cont doar de rotația culturilor?

– În general, se menține. Cerealele (grâu, orz, porumb) se situează în general la 60% din suprafață, restul fiind reprezentat de plante tehnice (floarea-soarelui,  rapiță, mazăre).

– Cum credeți că veți încheia anul acesta agricol? Este un an bun din punct de vedere productiv?

– Culturile de toamnă se situează undeva peste media producțiilor care se realizează în zonă și aceasta datorită condițiilor atmosferice. Am avut totuși băltiri în zonă, iar din cauza solului podzolic în perioadele ploioase avem pierderi de producție. Se formează o peliculă de argilă, apa rămâne la suprafață și, desigur, plantele suferă.

– Pe ce suprafețe ați avut băltiri?

– Cam pe toate suprafețele situate pe platou. Anul acesta cele mai bune producții le avem pe suprafețele în pantă. Dar una peste alta, putem spune că sunt producții acceptabile la culturile de toamnă. La cele de primăvară producțiile sunt foarte bune, ploile au căzut oarecum la timp, nu am avut probleme cu grindina, cu vijeliile. Împotriva bolilor, dăunătorilor se fac tratamente la toate culturile. Altfel nu se poate.

retrospectiva agricola 1

– Pentru mulți dintre fermieri anul trecut a fost unul extraordinar, cum a fost pentru dumneavoastră?

– Și pentru noi a fost un an de vârf. Pot spune că anul trecut am obținut cea mai mare producție de grâu de când lucrez eu în agricultură.

– Deci ați înregistrat un record. Cât ați obținut?

– Da. Am avut o medie de 6.700 kg/ ha, dar am avut și parcele cu soiuri românești, respectiv Glosa, Miranda de peste 8.000 kg/ha. În general, culturile de toamnă au avut un vârf de producție anul trecut. Cele de primăvară au înregistrat producții normale, dar s-ar putea ca vârful productiv la aceste culturi să fie anul acesta, la cum se prezintă ele acum. E posibil să avem o surpriză.

– Spuneați că aveți soiuri românești. Este o strategie la nivelul fermei să mergeți pe soiuri românești sau cultivați și din cele străine?

– La culturile de păioase merg pe soiurile românești. Îmi plac, sunt stabile, indiferent de condițiile atmosferice și... sunt românești.

– Înseamnă că sunteți patriot, ceea ce este foarte bine. Cum stați cu valorificarea? Aveţi depozitare, sunteţi nevoit să vindeţi direct din câmp?

– Valorificarea nu este mulţumitoare, în sensul că preţurile s-au plafonat la un anumit nivel peste care nu se mai trece. Spre exemplu, anul acesta, cu toate că producţiile culturilor de toamnă sunt mai mici decât în 2017 şi preţurile sunt mai mici decât anul trecut, ceea ce este un paradox. Am nişte magazii, dar nu întotdeauna merită să depozitezi. Anul trecut am depozitat grâul şi l-am dat cam la acelaşi preţ cu care s-a vândut cel din câmp, o valoare neacoperitoare pentru cheltuielile de păstrare. De aceea cred că anul acesta nu mai stochez, îmi opresc sămânţă pentru că eu îmi produc singur şi sămânţa pentru păioase, grâul pentru arenda oamenilor şi cam atât pentru că nu merită să opresc mai mult. Nu întotdeauna efortul depus are acoperire în venituri financiare. Au fost ani în care am rămas cu subvenţia şi în astfel de cazuri este greu. Noi tot timpul trebuie să ne dotăm cu utilaje performante.

– Dacă tot aţi amintit de utilaje, cu ce lucraţi în acest moment?

– Avem 5 tractoare New Holland de la 140 la 311 cp, am 3 combine tot de la New Holland, dintre care una este pe şenile, o autopropulsată pentru tratamente, maşină de împrăştiat seminţe, semănători, toată gama de utilaje de care avem nevoie.

– Mecanizatori aveţi? Cum stați cu forța de muncă?

– Este deficitară, ca peste tot. Noroc că nu avem nevoie de prea mulți oameni. În acest moment avem 6 angajați, unul care coordonează partea mecanică și cinci oameni care lucrează efectiv pe utilaje.

– Am o curiozitate. Dacă, spre exemplu, aveți un an prost, cu producții slabe, cum reveniți anul următor, mai aveți vreo activitate care să vă susțină partea aceasta de agricultură?

– Nu am altă activitate. Mai este subvenția și în cazuri limită apelăm la credite bancare, dar asta nu înseamnă că poți merge pe pierdere an de an.

– Ați mizat totul pe o singură carte. La 1.200 ha aveți atâtea cereale, nu v-ați gândit să investiți în zootehnie?

– Păi avem niște animale...

– Ah, totuși mai aveți o activitate...

– Da, avem cam 300 capete de oi și capre cu care valorificăm văile. Noi avem terenurile între văi și aceste suprafețe nu se pot lucra decât sporadic. Oile le-am preluat de la fostul CAP, cele care nu au fost cumpărate de oamenii din asociația despre care v-am vorbit.

– Este o afacere creșterea acestor animale?

– Venituri prea mari nu sunt, în sensul că lâna nu are nicio valoare, obținem ceva bani de la miei primăvara și din lapte în perioada de vară. Avem ciobani angajați care fac brânză și o dăm anumitor firme, iar mieii la un abator din zonă. Cu furajarea nu sunt probleme pentru că valorificăm subprodusele rămase din culturile vegetale, resturile de la condiționarea seminței, vrejii de mazăre, mai avem ceva lucernă.

– Sunteți modest... Cum vedeți agricultura în viitorul apropiat? Ce perspec­tivă avem noi, consumatorii, legat de ceea ce se produce la noi în țară?

– Agricultura este pe un drum bun. În momentul de față cei care lucrează în agricultură s-au apucat serios de tehnologie. Toată lumea luptă pentru producții, iar cei care merg pe acest obiectiv fac agricultură performantă. Pe piață sunt produse foarte bune, semințe cu genetică extraordinară, insectofungicide bune, dar trebuie să faci tehnologie.

– Ați avea un mesaj pentru oficialități, pentru cei din Ministerul Agriculturii care sunt puși să ia decizii în ceea ce vă privește pe dumneavoastră, ca agricultori?

– O protecție mai bună în ceea ce privește intemperiile. Sunt perioade cu vârfuri de temperatură, de precipitații, de vânt, de ger. Până acum câțiva ani exista o lege cu ajutorul căreia MADR intervenea în anumite situații de calamitate cu sume de bani, nu total acoperitoare, dar care ajutau fermele. Această lege nu mai există și nu s-a pus nimic în loc. Se tot vorbește de Fondul de Garantare, dar nu se întâmplă nimic, batem pasul pe loc. Apoi, să se mențină subvenția pe suprafață, persoanele care merg și discută la Bruxelles să țină cont de treaba asta, pentru că altfel se va termina cu fermele mari de la noi din țară. Pentru fermele mari plafonarea va fi o mare greșeală pentru că acestea vor avea de suferit. Să ne gândim ce vrem: să distrugem partea comercială a agriculturii?

Patricia Alexandra POP

Mănăstirea Căluiu, ctitoria bravilor frați Buzescu

Mergând de la Slatina spre Craiova, undeva, în dreptul orașului Balș, se face un drum la dreapta, pe Valea Oltețului, înspre comuna Oboga. Mai departe, în satul Călui, se desprinde, spre stânga, strada Frații Buzești; acolo, la vreo trei kilometri, se află, printre dealuri, mai ferită de zgomot și mai in inima naturii, Mănăstirea Căluiu.

caluiu manastire

Când Mihai Viteazul (1593-1601) s-a aflat prin părțile locului, spune legenda, a tras într-un loc umbrit, să-și tragă sufletul obosit de-atâtea drumuri, lupte și trădări. Tocmai ce descăleca din șaua sa, că murgul pe care-l călărea a dat cu copita în pământ și pe loc a țâșnit de-acolo un izvor numit, mai târziu, Căluiețul. Pentru această minune, voievodul a hotărât să ridice aici o mănăstire. Mănăstirea Căluiu de astăzi. Călui, Căluieț, Căluiu – de la cal. Alții spun că numele vine de la „kalos“ – „frumos“ în românește, cu care călugării greci, primii viețuitori ai obștei monahale, se minunau de loc și zidire.

Scurt istoric al ctitoriei neamului Buzeștilor

caluiu biserica veche

În realitate, dincolo de legende, mănăstirea a fost întemeiată începând cu 1515, în vremea lui Neagoe Basarab (1512-1521), de către strămoșii Buzeștilor, frații Vlad Banul, Dumitru Pârcălabul și Balica Spătarul. Lucrările sunt lăsate în pustiire de vremurile ce-aveau să vină: dominația rea și apăsătoare a Imperiului Otoman, lupta pentru supremație dintre boieri, lungile pribegii prin Transilvania. Peste șapte decenii, nepoții lui Vlad Banul, frații și bravii ostași ai lui Mihai Viteazul, Radu, Preda și Stroe Buzescu, reiau construcția mănăstirii, pe care o finalizează la 8 iulie 1588. Meșterii au fost aduși din Transilvania, motiv pentru care în mai multe izvoare scrise biserica trece drept „operă nemțească“. În pisania din naos scrie că tot atunci au fost realizate zidurile de apărare, chiliile călugărilor, „șapte pe dreapta intrării, spre apus, șapte pe latura de răsărit“, trapeza, o jimblărie, două cuptoare de pâine, casele pentru musafiri și clopotnița. Biserica este micuță, de 15 m lungime și 6 m lățime, cu ziduri groase, de un metru, și turlă înaltă, prevăzută cu 12 ferestre. Mănăstirea devine necropolă a Buzeștilor, aici fiind înmormântați, printre alții, Preda Buzescu – mare ban al Craiovei, Stanca – Jupânița, soția lui Preda și Radu Buzescu – mare clucer.

DSC03179

Pictura a fost realizată de o echipă de meșteri locali, condusă de Mihnea Zugravul, pe care voievodul Mihai Viteazul l-a trimis să aducă tocmai din Italia  culorile. În 1864 interiorul a fost repictat pe Barbu Coșoveanu Zugravul. În frescele interioare sunt reprezentați Buzeștii, frații Petru Cercel (1583-1585) și Mihai Viteazul (1593-1601), doamna Stanca, a doua soție a lui Mihai Viteazul, cu fiul ei Pătrașcu Voievod, Florica, fiica lui Mihai Viteazul, căsătorită cu un nepot al Buzeștilor, Preda Postelnicul din Greci, și jupânițele Stanca, soția lui Radu Buzescu, Cătălina, soția lui Preda Buzescu, și Sima, soția lui Stroe Buzescu. Mănăstirea Căluiu a fost, în lungi răstimpuri, și vatră de cultură, aici scriindu-se nenumărate pisanii, cărți de slujbă și condici cu transcrieri ale proprietăților mănăstirii (zapisele de vânzare a unor sate și moșii pe care frații Buzescu le cumpărau pentru înzestrarea ctitoriei). La un moment dat, în 1791, aici funcționa chiar o școală. Așezământul a fost servit rând pe rând de călugări greci, români, apoi de măicuțe, iar din 1986 au revenit și sunt și astăzi călugării, cei care, sub starețul Corneliu Miroslav, încep o migăloasă muncă de restaurare a bisericii vechi, declarată monument istoric, și de reconstrucție a unui nou lăcaș mult mai încăpător, dat fiind numărul din ce în ce mai mare al pelerinilor și credincioșilor.

Maria Bogdan

  • Publicat în Turism

Mănăstirea Clocociov, colțul de Rai al Olteniei

Când am ajuns prima oară la Mănăstirea Clocociov am asemănat-o cu Voronețul Bucovinei și cu Agapia Neamțului. Asemănarea nu ține de arhitectura celor trei sfinte lăcașe ori de picturi, ci este impresia generală pe care am dobândit-o după vizitarea întregului ansamblu mănăstiresc. 

Situată la marginea orașului Slatina, județul Olt, Mănăstirea Clocociov are o istorie aparte deoarece nu este cunoscut numele ctitorului, însă atestarea documentară există încă din vremea lui Neagoe Basarab. Un rol important în trecutul mănăstirii îl ocupă și Mihai Viteazul, care a reclădit biserica și i-a atribuit alte proprietăți. Însă cea mai importantă contribuție este cea a lui Matei Basarab, atunci când toate realizările materiale îi sunt atribuite lui Diicu Buicescu, rudă a domnitorului.

Manastirea Clocociov2 Olt

Perioada grea și tumultoasă din timpul Primului Război Mondial, dar și anii de după au determinat ruinarea mănăstirii. În anul 1935 au loc mai multe lucrări, iar biserica a fost redeschisă. Un alt moment important în istoria ansamblului mănăstiresc este venirea părintelui Visarion Coman, împreună cu patru călugăriţe de la Mănăstirea Suceviţa, în anul 1977. De atunci, sfântul lăcaș a beneficiat de lucrări ample, în anul 1982 a devenit mănăstire de maici, iar astăzi este un adevărat colț de Rai.

Manastirea Clocociov5 Olt

Biserica veche este împrejmuită cu un gard asemenea zidurilor cetăților medievale, iar intrarea se face pe sub clopotniță. În mijlocul curții se află vechea mănăstire, un adevărat monument istoric, construit în plan triconc, atent îngrijit și în care încă se mai oficiază slujbe. Intrarea în mănăstire se face pe sub o boltă de piatră, deasupra ei păstrându-se pictura inițială, însă doar parțial. Majoritatea picturilor sunt restaurate de-a lungul timpului, iar pe peretele de apus al bisericii sunt pictați Mihai Viteazul şi soţia sa, Doamna Stanca.

Sfânta mănăstire are hramul bisericii Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, este declarată monument istoric, iar obștea este formată din 40 de maici, stareță fiind Stavrofora Iulia Băgăceanu, iar slujitor, părintele Nicolae Bălășoiu.

În prezent, curtea ansamblului mănăstiresc este mult mai mare, are mai multe construcții noi, printre care un paraclis cu hramul Nașterii Maicii Domnului unde se oficiază majoritatea slujbelor, dar și  chiliile maicilor.

Manastirea Clocociov1 Olt

Ce mi-a plăcut în mod deosebit? Curățenia, liniștea, priceperea și amabilitatea maicilor. Curtea era bine îngrijită, împânzită cu flori, pe straturi lângă biserici sau în ghivece așezate lângă chilii și pe terase. Pe lângă acestea, un loc deosebit îl au cactușii. Un alt lucru care mi-a plăcut a fost faptul că nu am simțit că am intrat într-o curte în care nu pot zăbovi prea mult. Părintele strângea frunzele căzute sub pomi, maicile trebăluiau, fiecare cu sarcinile pe care le avea de îndeplinit, dar au avut grijă să deschidă biserica veche pentru a o putea admira, mi-au oferit detalii despre istoricul mănăstirii și chiar au avut întrebări pentru mine. A fost deci o experiență nouă, care mi-a încărcat sufletul cu bucurie și liniște, o experiență pe care sigur o voi repeta de multe ori de acum înainte.

Larissa SOFRON

Manastirea Clocociov3 Olt

Fermierii din Olt au irigat, în 2016, puțin peste 10.000 ha

79,39% din suprafața totală a județului Olt (549.828 ha) o reprezintă, potrivit datelor din 2014 publicate de Institutul Național de Statistică, terenul agricol, respectiv, 436.515 ha, cu următoarele categorii de folosință: arabil: 390.336 ha, pășuni – 33.038 ha, fânețe – 556 ha, vii – 7.465 ha, livezi – 5.120 ha. Agricultura este dominată de cereale și plante tehnice, dar locuitorii se mândresc cu importantele centre viticole (Cîrlogani, Dobroteasa, Morunglav, Vitomirești, Strejești, Mărunței), pomicole (Topana, Strejești, Spineni, Pleșoiu, Leleasca, Cungrea, Făgețelu) sau legumicole (localitățile din Lunca Dunării, Olt și Olteț).

Tot INSEE, care reține datele raportate fie de Direcția Județeană Agricolă, fie de alte instituții, spune că, în 2016, județul Olt deținea o suprafață totală amenajată pentru irigații de 193.094 ha, din care 184.090 ha suprafață agricolă amenajată și 173.238 ha irigații amenajate pe terenurile arabile. În analiza pe baza căreia a elaborat Strategia pentru renovarea infrastructurii principale, Ministerul Agriculturii spune că în Olt sunt 182.225 ha amenajate, iar viabile mai sunt doar 148.162 ha, adică 81,30 % din totalul amenajărilor. Acestea sunt: Terasa Corabia – 35.795 ha total amenajări / 30.142 ha viabile; Terasa Caracal – 75.739 ha total amenajări / 47.329 ha viabile; Drăgănești – 6.233 ha amenajări viabile în totalitate; Bucșani / Cioroiu – 27.717 ha amenajări viabile în totalitate; Potelu / Corabia – 10.928 ha amenajări viabile în totalitate; Stoenești / Vișina – 25.813 ha amenajări viabile în totalitate. În 2016, potrivit Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare (ANIF), s-au încheiat contracte multianuale și sezoniere pentru 11.926 ha și au fost irigate efectiv 10.626 ha. Cu alte cuvinte, doar culturile de pe 7,17% terenuri amenajate cu sisteme viabile de irigații au primit apă. Ar mai fi de reținut că au fost înființate 24 de organizații ale utilizatorilor de apă pentru irigații, iar 9 dintre acestea au accesat Măsura 125 pentru reabilitarea infrastructurii de irigații din ferme.

6 amenajări propuse pentru reabilitare

Mai multe OUAI-uri care au accesat fonduri europene nu au putut iriga din cauză că statul nu a reabilitat infrastructura pe care o gestionează prin ANIF. Acest lucru ar putea fi rezolvat dacă Programul național de reabilitare a infrastructurii principale pentru irigații va fi aplicat la timp de către MADR. Mă rog, respectând oarecum etapele de intervenție. Iar în județul Olt sunt programate intervenții în toate cele trei etape.

Etapa I-a: Bucșani-Cioroiu (cuprinde suprafețe și din Vâlcea), 34.382 ha (6 OUAI din Olt înființate și toate au accesat proiecte europene), reabilitare 3 stații de pompare de bază, 1 stație de repompare, 27.245 ml canale de aducțiune și 28 de construcții hidrotehnice; Terasa Caracal, 75.739 ha (4 OUAI înființate, 1 proiect implementat), reabilitare 1 stație de pompare de bază, 6 stații de repompare, 88.000 ml canale de aducțiune, 19.466 ml canale de distribuție, 140 de construcții hidrotehnice; Potelu – Corabia, 10.928 ha (3 OUAI înființate, 2 proiecte aplicate), reabilitare 2 stații de repompare și 32 de construcții hidrotehnice.

Etapa a II-a: Terasa Corabia, 35.795 ha (9 OUAI înființate), reabilitare 1 stație de pompare de bază, 4 stații de repompare, 11.623 ml canale de aducțiune și de priză, 76.070 ml canale de distribuție, 80 de construcții hidrotehnice; Stoenești – Vișina, 25.813 ha (2 OUAI înființate), reabilitare 1 stație de pompare de bază, 1 stație de repompare, 55.491 ml canal magistral, 7.500 ml canale de distribuție, 76 de lucrări hidrotehnice.

Etapa a III-a: Drăgănești, 6.233 ha, reabilitare 1 stație de pompare, 20.242 ml canale de aducțiune, 3 construcții hidrotehnice.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 14, 16-31 iulie 2017 – pag. 8

Gunoiul de grajd, „transformat“ în argint

Ca să schimbi lumea este suficient uneori doar să ieși din rând. Asta și-a spus acum cinci ani și Puținelu Dobre, un fost profesor de istorie din comuna Izbiceni, județul Olt, care are pe deasupra și o jumătate de secol de experiență ca legumicultor. Un „recidivist“ al inventicii, cum se autocaracterizează, pentru că de-a lungul vieții a făcut tot felul de descoperiri. Însă invenția care i-a adus recunoașterea este un îngrăşământ natural lichid, complex, concentrat. Interlocutorul nostru spune că prin folosirea lui agricultorii pot reduce cu aproximativ 40% cheltuielile cu fertilizarea solului. Iar eu aș completa că agricultura superchimizată de acum are nevoie de produse bio. Chiar și doar pentru a „respira“ din când în când.

Cinci ani de experimente, patru medalii de recunoaștere

După 50 de ani de agricultură în care a văzut că excesul de îngrășăminte chimice duce la distrugerea solului și la sărăcirea micilor agricultori care atunci când trag linie constată că nu le-a mai rămas nimic, dl Puținelu și-a propus să realizeze un fertilizator natural din gunoi de grajd. Ceva simplu de obţinut și să nu coste mult. Primele încercări au început în 2011 și, încurajat de rezultatele experimentului desfășurat „băbește“, și-a propus să facă acest lucru „după știință, după carte“. Așa că a început să cântărească și să folosească în anumite proporții gunoiul de grajd de la mai multe specii de animale. Prin fermentare a obținut, spune legumicultorul de la Izbiceni, un fel de „mraniță lichidă“ cu proprietăți extraordinare și care poate concura cu succes îngrășămintele chimice. Un fapt confirmat, completează interlocutorul nostru, de analizele de laborator care au arătat o concentrație bună a raportului azot-fosfor-potasiu și a celorlalte microelemente. Nu a trecut mult și faima fertilizatorului foliar bio obținut în gospodăria din Izbiceni s-a răspândit. A fost brevetat în 2012 și mai târziu premiat.

„În 2015 am obținut două medalii de argint, una la Salonul de Invenții de la Geneva și alta la Concursul de Inventică de la Bruxelles – Eureka 2015. Am primit și o diplomă de excelență și medalia de aur cu mențiune specială la Salonul Internațional de Inventică PRO INVENT din 2014 desfășurat la Cluj-Napoca. În același an am fost onorat cu diplomă și medalie de argint la cea de-a 16-a ediţie a Salonului de Invenții și Inovații Inventica. Este un succes pe care l-am căpătat prin faptul că le-am dat oamenilor un produs bun, cu rezultate deosebite și cheltuieli minime.“

O „mraniță lichidă“ pentru toate plantele

Despre procesul de obținere a acestui îngrășământ dl Dobre spune că este atât de discret încât vecinii nici nu cred că-l produce în gospodărie. Totul începe cu combinarea gunoiului de grajd colectat pe timpul iernii de la diferite specii de animale (5-7% balegă și urină de vacă și oaie, 7,5% găinaț de pasăre și 2,5% găinaț de porumbel și 75% apă). Gunoiul de grajd este pus apoi în saci de rafie sau material textil care să permită pătrunderea apei, este scufundat în apă și menținut așa 72 de ore la o temperatură între 15-30 grade Celsius. Apoi lichidul rezultat este extras, iar amestecul decantat este sterilizat cu un pistol cu flacără și folosit tot ca îngrăşământ natural, dar amestecat cu turbă. Folarex-ul, spune inventatorul său, are proprietățile unei „mranițe lichide“, cu mențiunea că acesta nu încurajează îmburuienarea terenului, ci dimpotrivă. Poate fi folosit pentru toate categoriile de plante, iar prescripția de administrare pentru plantele aflate în vegetație este de 200 ml la 15 litri de apă cu repetiție la aproximativ opt zile. Acest îngrășământ natural oferă plantelor aproape toate elementele de care au nevoie pentru a-și crea un sistem imunitar puternic.

Fără efecte adverse

Fiind un produs natural, ce poate înlocui în totalitate îngrășămintele chimice potrivit legumicultorului din Izbiceni, Folarex-ul nu are efecte adverse asupra pământului și a biodiversității. Dimpotrivă, menține un grad ridicat de fertilitate a solului și îi reglează ph-ul la un nivel corespunzător. Alte proprietăți sunt reducerea îmburuienării, faptul că poate fi aplicat înainte de a începe creșterea, dar și în timpul acestui proces, stimulează dezvoltarea organelor florale, nu fermentează și nu necesită condiții speciale de păstrare. Astăzi Puținelu Dobre s-a dedicat aproape exclusiv producerii acestui îngrășământ pentru că, spune el, există o cerere destul de mare. Mai mult decât atât, recent s-a întâlnit cu un german din Hamburg pentru a vorbi despre posibilitățile de promovare a folarex în landul de domiciliu. Totuși, inven­tatorul din Izbiceni mai are de bifat pe lista reușitelor omologarea produsului și apoi menținerea pe o piață în care firmele mari dețin monopolul. „Dacă nu ar fi și în acest domeniu o mafie, invenția mea ar fi îmbrățișată de tot mai mulți oameni.“

„Invenția“ legumicultorului din Izbicieni are mare căutare în rândul agricultorilor, de aceea și producția lui este pe măsură. În prezent realizează până la 60 tone anual, însă spune că ar putea produce peste 120 tone.

Printre proiectele de viitor ale dlui Puținelu se numără și obținerea unor fonduri nerambursabile de la Ministerul Mediului cu ajutorul cărora să achiziționeze panouri foltaice și solare pentru energie electrică și apă caldă. Astfel producerea îngrășământului său ar fi mult mai ușor de realizat.

brevet inventie fertilizatori

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr 11, 1-15 iunie 2016, paginile 14-16

GAL-ul „La noi în sat“ – Olt. Proiecte cu bani europeni

Tânără, frumuşică, energică, olteancă încăpăţânată care nu lasă niciodată neisprăvit un lucru odată început, Crina Jurj este managerul GAL-ului „La noi în sat“. Dacă n-ai şti cu cine ai de-a face, la prima vedere ai crede că e o fătucă rătăcită prin birouri pentru o aprobare oarecare. Numai că, de câţiva ani, ea este cea care a schimbat destinul câtorva zeci de oameni,  învăţându-i şi ajutându-i să obţină fonduri europene, prin proiecte viabile, menite să aducă mai binele şi la ei în sat.

„Câte-s altfel, omul, leatul!/Neschimbat e numai satul,/Dup-atâţi Prieri şi toamne,/Neschimbat ca tine, Doamne!“, scria cândva Blaga. Localizate poate de câteva sute de ani în acelaşi spaţiu geografic şi încremenite de tot atâta timp în colbuite documente administrative, în general satele, „dup-atâţi Prieri şi toamne“, au rămas cam aceleaşi. Numai oamenii s-au schimbat, învârtiţi şi răsuciţi de noile vremuri, obligaţi să iasă din acea statornică rostuire a lucrurilor dictată de însăşi veşnicia satului. Dacă s-ar fi născut acum un secol, la vârsta ei, Crina Jurj încă ar fi jucat la horele din sat ori ar fi dus apă semănătorilor ca juna Rodică. Astăzi, cu facultăţi absolvite şi masterate luate, Crina „păstoreşte“, ca manager al GAL-ului „La noi în sat“, 13 comune din judeţul Olt şi una din Dolj. „Asociaţia a fost înfiinţată în anul 2012, având până acum 6 sesiuni lansate şi un grad de contractare de 97%. Astfel, în momentul de faţă avem toată alocarea financiară utilizată, plăţile către beneficiari încadrându-se undeva la 45%. Prin măsurile pe Instalarea tânărului fermier avem un număr de 15 proiecte implementate, unele fiind deja finalizate. Pe Măsura 141 avem 11 beneficiari ai fondurilor UE. Avem proiecte şi în sectorul animal, şi în domeniul apicol.“

Proiecte de suflet pentru tineri

Dacă prima sesiune a fost una dedicată discuţiilor şi explicaţiilor pentru câştigarea încrederii oamenilor, deja a doua sesiune a atras 37 de proiecte depuse pe toate măsurile. În cadrul măsurilor nonagricole au fost achiziţionate utilaje pentru prestări servicii, în cadrul Măsurii 313 este în construcţie un complex cu piscină interioară şi exterioară în comuna Găneasa, iar prin Măsura 322 beneficiari au fost primăriile.

„Noul PNDR sperăm să vină în ajutorul beneficiarilor, mai ales în ceea ce priveşte diminuarea termenelor de contractare şi a celor de derulare a proiectelor. Recomandarea mea pentru deponenţi este să aplice şi să facă tot posibilul să ducă la bun sfârşit aceste proiecte care vin în ajutorul lor, cu atât mai mult cu cât este foarte greu să se dezvolte din propriile resurse. Este păcat să nu acceseze astfel de fonduri care, cu toate condiţiile impuse, tot în sprijinul lor vin. Încă avem multe proiecte, în special proiectele finanţate în cadrul Măsurii 322, unde avem finanţate baze sportive, pieţe şi achiziţii de utilaje pentru deservirea unităţilor pentru situaţii de urgenţă. Însă unul dintre proiectele la care eu ţin foarte mult este o bază sportivă construită în comuna Găvăneşti. Aşezat vizavi de şcoală, cu terenul în sine dimensionat la normele standard, cu vestiare modern construite, este un proiect pe care mulţi aş vrea să-l preia ca exemplu pentru ce se poate face pentru tinerii din comunitatea respectivă. Terenul este descoperit, iar valoarea ajutorului financiar a fost de 102.000 de euro. Poate fi folosit pentru multe sporturi, nu numai pentru fotbal, cum s-ar crede“, spune mândră de realizările ei Crina Jurj.

Patricia Pop, Paul Rogojinaru

Abonează-te la acest feed RSS