reclama youtube lumeasatuluitv
update 17 Oct 2019

Încondeierea ouălor, artă și obicei moldovenesc

Din cele mai vechi timpuri, ouăle sugerează renaşterea naturii, a omului, precum şi Învierea lui Iisus Hristos. În Moldova, în perioada Sfintei Sărbători de Paști, în semn de prețuire a jertfei Mântuitorului, femeile din aceste locuri brăzdate de istorie, tradiție și sărbătoare trudesc ore întregi pentru realizarea unui ou încondeiat în care se regăsesc, pe lângă simbolurile religioase, și cele care desemnează trăinicia neamului, pe baza poveștilor și a povestirilor. Deoarece în această zonă tainele meșteșugului și ale artei încondeierii ouălor aparțin comunității huțule din Bucovina (Paltinu și Vatra Moldoviței), precum și din alte zone ale Sucevei (Măgura – Ulma și Izvoarele Sucevei), dar și la Iași. Am ajuns și noi, la aceste comori tradiționale pentru a înțelege, cum în această zonă tradiția este trainică din veac în veac, iar oamenii din aceste locuri de răscruce țin la meșteșugul lor.

Oul încondeiat tradițional și oul arătos

În satul Paltin, comuna Vatra Moldoviței, din județul Suceava, Aurelia Ciuvercă, în vârstă de 63 ani, duce tradiția mai departe și inspiră noua generație în a iubi acest meșteșug: „Moștenesc tradiția încondeierii ouălor de la bunici și am dus-o mai departe prin intermediul cele patru fete pe care le am deoarece pentru noi este un meșteșug de suflet. Astfel, am ajuns să fac ouă închistrite, iar tehnica în acest sens este una foarte simplă. Noi spălăm, curățăm și scoatem conținutul ouălor și apoi începem a le închistri cu ceară curată; prima dată lucrăm pe alb, în a doua fază îmbăiem ouăle în galben, iar după această etapă le îmbăiem în baie roșie, apoi neagră, după care le ștergem și le închistrim, cum știm noi cel mai bine, cu motive tradiționale. Înainte, bunicii mei nu dădeau cu lac... dădeau doar cu șoric de porc. În schimb, noi acum folosim lacul, deoarece este mai arătos. Motivele tradiționale pe care noi le folosim sunt: spicul grâului, frunze de stejar, coarnele berbecului, grebla, steaua, creasta cocoșului și cărarea rătăcită. Înainte era mai simplu deoarece se făceau pe ouă doar niște picături, alb pe galben și pe roșu, pur și simplu picurai ceara. Mai nou, am observat că se cer foarte mult ouăle în relief“, a precizat meșterul popular Aurelia Ciuvercă.

Un condei numit chişiţă

În această perioadă ouăle de găină, de raţă sau de struţ sunt desenate cu multă pricepere de artizanii din aceste locuri. Astfel, am ajuns să o cunoaștem pe Maria Gorban în vârstă de 42 ani, din satul Măgura, comuna Ulma, din județul Suceava: „La noi tradiția se păstrează din moși-strămoși și încerc la rândul meu să o păstrez și s-o duc mai departe. De mică mi-a plăcut să încondeiez ouă. Tehnica constă în încondeierea cu ceară de albine și punerea ouălor în mai multe vopsele; unele modele sunt vechi, tradiționale, iar altele le-am reinventat: Crucea Paștelui, frunze de stejar, calea rătăcită, cireșica, peștele etc. De asemenea, mai fac și ouă încondeiate cu ceară în relief, ceara rămânând pe ou, iar la unele le șterg ceara, rămânând doar modelul. În prima fază scoatem conținutul din ou, după care se curăță atât interiorul cât și exteriorul ouălor, iar când este uscat încep încondeierea cu o chișiță, respectiv pun ceară fierbinte și fac modelul dorit“, ne spune Maria Gorban, meșter popular.

Pictura ouălor, alt meșteșug destoinic

La Iași am întâlnit-o pe Valentina Acasandrei. Aceasta lucrează cu motive religioase și inspirate din poveștile lui Creangă: „Meșteșugul meu este iconoritul, adică pictura icoanelor. Pictez icoane pe lemn și sticlă, cu toate că sunt mai puțin cunoscute în zona noastră a Moldovei.

Pictez pe linguri de lemn diferite scene din poveștile și povestirile lui Ion Creangă. M-am gândit la această nișă în primul rând pentru că m-am născut în Iași, cu toate că rădăcinile mele sunt undeva prin Cernăuți. Se spune că, iar Creangă s-a născut la Humulești, dar a dat tot ce a avut mai bun la Iași, sub umbra marelui Eminescu. Acest lucru este pentru mine o motivație de a face cunoscută literatura lui Creangă. Cât despre tehnica pe care o aplic ouălor, eu nu le încondeiez cu ceară, ci le pictez deoarece am încercat să le transpun prin tehnica meșteșugului meu pe un alt suport, respectiv coaja de ou.

Ilustrez motive religioase și îmi place să înfățișez scena cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe în luptă cu balaurul deoarece este un sfânt popular la noi, în zona Moldovei, fiind și ocrotitorul nostru încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare. Să nu uităm că apărea și pe steagurile de luptă. Alte modele tradiționale sunt: scena Învierii, Hristos ieșind biruitor din mormânt, în veșmânt alb și cu raze ce simbolizează lumina Învierii și, nu în ultimul rând, Crucea Paștelui.

În cazul meșteșugului meu este o cruce formată din romburi și cu spice de grâu. De asemenea, am asociat Crucea Paștelui cu simbolul cocoșului deoarece acest model este asociat cu lepădarea lui Petru, atunci când Hristos i-a spus: «– Că tu astăzi, în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta de două ori cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine»“, spune Valentina Acasandrei, meșter popular.

Beatrice Alexandra MODIGA

Fermierii campioni la porumb din Moldova

Vedetele câmpurilor cu porumb din zona Moldovei au fost hibrizii P9415, P9911, P9241 și P9537. Producțiile obținute de fermierii din județele Botoșani, Bacău, Vrancea, Vaslui și Galați au fost pe măsura așteptărilor acestora, iar stabilitatea pe care o au an de an, datorită rezultatelor obținute, îi determină să rămână fideli hibrizilor Pioneer.

Primul fermier campion din zona Moldovei este domnul Tudorel Popa din  Vrancea, care lucrează 100 ha, dintre care 30 ha au fost semănate anul trecut cu porumb. A obținut 14.065 kg/ha cu hibridul P9415 și se declară mulțumit de rezultate. “Am semănat porumbul după rapiță, așa că am arat și am fertilizat cu 150 kg/ha de îngrășământ complex 18.46.0, după care în primăvară am efectuat o lucrare cu tăvălugului și una superficială cu discul, am dat 200 kg/ha de uree și am semănat. Am aplicat 2 îngrășăminte și unde a fost cazul am corectat, am efectuat o prașilă mecanică și am fertilizat cu 100 kg/ha de azotat de amoniu.  A fost primul an în care am semănat acest hibrid și am fost foarte mulțumit”, a declarat fermierul.

popa tudorel

În Botoșani, Titel Simionescu a devenit fermier campion cu producția de 14.180 kg/ha, obținută cu hibridul P9911. “Lucrez 710 ha, iar cu porumb am avut anul 270 ha. Am semănat după soia și floarea-soarelui, astfel că în toamnă am arat și scarificat și am aplicat îngrășăminte – 300 kg/ha. În primăvară am pregătit terenul și am aplicat îngrășăminte triplu 16 – 200 kg/ha. În vegetație am mai fertilizat cu azotat de amoniu – 120 kg/ha, asta în stadiul de 6-8 frunze, la prima prașilă, după care la a doua prașilă, în faza de 10 frunze, am mai aplicat uree. Am semănat 67.000 b.g/ha în a doua jumătate a lunii aprilie, cultura a primit două erbicide – unul în preemergență și unul în postemergență, dar și un insecticid. În acest an am irigat în 4 tranșe, porumbul primind în total 80 l/mp. Am recoltat începând cu finalul lunii august și până în octombrie, perioada a depins de hibridul pe care l-am semănat. Anul acesta suprafața cu porumb va crește, voi întoarce rapița și grâul în primăvară, deci voi avea aproximativ 404 ha cu porumb”, a declarat agricultorul.

 simionescu titel

În județul Bacău primul fermier campion este domnul Cătălin Pavel, care a obținut 14.000 kg/ha cu hibridul P9415. “Anul trecut am avut o producție foarte bună la porumb, hibridul P9415 a fost excepțional. Am fertilizat cu 280 kg/ha de îngrășăminte complexe triplu 16 și 170 kg/ha de nitrocalcar, am erbicidat în două treceri și am aplicat un îngrășământ foliar pe bază de zinc. Am recoltat în perioada 10-15 octombrie”, a afirmat fermierul campion.

pavel catalin

Un alt fermier campion la porumb este domnul Ioan Răuță din Săscut, Bacau, care a semănat hibridul P9415 și a obținut 13.600 kg/ha.

rauta ioan

În județul Vrancea fermier campion a devenit și domnul Eugen Grigoraș, care a cultivat hibridul P9903 și a obținut 12.950 kg/ha.

grigoras andrei

Neculai Păun din Bacau a cultivat porumb anul trecut pe 130 ha, iar hibridul P9241 i-a asigurat 12.500 kg/ha. “Lucrez 38 ha, iar porumbul l-am semănat după grâu, soia, dar am avut și monocultură. Am arat în toamnă la 25-30 cm, în primăvară am efectuat două lucrări pentru pregătirea terenului și astfel am intrat cu discul și combinatorul. Am fertilizat cu îngrășăminte complexe 18.46.0 – 200 kg/ha și 200 kg/ha de uree, am semănat în perioada 10 – 25 aprilie. Cultura a mai primit 2 erbicide și un tratament, iar recoltatul a avut loc în perioada 25 septembrie – 15 octombrie. Am fost foarte mulțumit de producție, iar în acest an voi semăna 150 ha cu porumb și am ales același hibrid, P9241”, a punctat fermierul campion.

paun neculai

Cătălin Lucian Popa din localitatea Pădureni, județul Vrancea, este și el fermier campion și a obținut 12.300 kg/ha cu hibridul P9537. “Lucrez 300 ha, iar porumbul l-am semănat la jumătatea lunii aprilie, atunci când am și fertilizat cu îngrășăminte complexe 20.20.0 - 200 kg/ha. Am mai aplicat culturii două erbicide și doar atât, apoi am recoltat începând cu 20 septembrie”, a precizat agricultorul.

popa catalin lucian

Un alt fermier campion din zona Moldovei, Jud Galati este Fițel Stanciu, care obținut 10.400 kg/ha cu hibridul P9903. “Anul trecut am avut porumb pe 94 ha, iar în total lucrez 420 ha. Am semănat pe mai multe sole, deci au fost mai multe plante premergătoare printre care mazăre, floarea-soarelui și chiar porumb. Am scarificat și arat, iar în primăvară doar am pregătit terenul cu combinatorul și am aplicat azot în jur de 150 kg/ha, în timp ce la semănat am aplicat îngrășăminte complexe 18.46.0 – 250 kg/ha. Am prășit mecanic în faza de 6-8 frunze și atunci am aplicat azot 100 kg/ha, vorbim de substanță brută. În postemergență am aplicat un erbicid, nu am mai apucat să dăm îngrășăminte foliare pentru că plantele s-au dezvoltat foarte bine”, a  declarat agricultorul. Acesta a mai adăugat faptul că a avut o cultură foarte frumoasă, a recoltat în jurul datei de 10 octombrie, iar pentru acest an a ales doi hibrizi noi pentru a le testa productivitatea, dat hibridul de bază rămâne P9903.

stanciu firel

Fermier campion a devenit și domnul Dorin Căpraru, din Vaslui, care lucrează 823 ha, iar porumb a semănat anul trecut pe 155 ha și a obținut 10.060 kg/ha cu hibridul P9415. “Am semănat porumbul după rapiță, așa că am arat, am fertilizat cu 280 kg/ha îngrășăminte 20.20.0. și am încorporat cu discul, după care am semănat, începând cu 25 aprilie. Am erbicidat o singură dată, la prășit, în faza de 8-10 frunze, am fertilizat cu azot – 180 kg/ha. Am recoltat la finalul lunii septembrie”, a afirmat agricultorul. Acesta a mai adăugat că în următoarea campanie va semăna același hibrid, P9415, însă din cauza vremii nu știe exact suprafața, totuși aproximează că va avea cel puțin 140 ha.

capraru dorin

Syngenta a prezentat fermierilor din zona Moldovei portofoliul și produsele noi

De curând la Iași, Syngenta a organizat "Simpozionul Inovației". Aici, reprezentanții companiei au prezentat fermierilor noutățile din portofoliul de hibrizi și erbicide la porumb, dar și despre noile tendințe în piața de floarea-soarelui.

Două noi produse 100% Syngenta - Maxim Quattro & Vibrance

În cadrul evenimentului Ionuț Nae, manager de produs România și Republica Moldova, a prezentat beneficiile, pe care le vor avea fermierii cultivând hibrizii din gama Artesian: stabilitate în producții indiferent de condițiile climatice; adaptabilitate la toate zonele de cultură din România; spor de producție în condiții optime de climă și tehnologie, dar și recoltare timpurie, fără costuri de uscare ce ajută la obținerea unui preț de vânzare cât mai avantajos. Alt beneficiu prezentat a fost faptul că plante sănătoase prezintă incidență scăzută de Fusarium spp. Acesta a vorbit și despre importanța alegerii acestor hibrizi, deoarece pot fi recoltați cât mai aproape de 14% STAS. „Această caracteristică se adaugă portofoliului hibrizilor Artesian. Cu alte cuvinte, îi încurajez pe fermieri să semene hibrizii timpurii și semitimpurii pentru că îi vor recolta la o umiditate cât mai apropiată de STAS. Aceștia sunt hibrizi care își păstrează stabilitatea în producție, în condiții normale de tehnologie, dar cu un potențial de producție, în condiții  normale și foarte bune, din perspectiva condițiilor climatice. Ca element de noutate, compania noastră a adus pentru portofoliul hibrizilor Artezian pentru anul 2019, două noi produse 100% Syngenta. Unul dintre ele este Maxim Quattro - cel mai important tratament la sămânță disponibil pe piață, care are patru substanțe active. Al doilea produs, cu care am tratat toți hibrizii din gama Artesian este Vibrance. Acesta are o nouă substanță activă și determină o dezvoltare a sistemului radicular, în primele stadii de vegetație. Aceste două produse asigură un control superior al bolilor cu transmitere la sol și din sămânță, dar și o vigoare cât mai bună la răsărire. Ambele ajută la valorificarea potențialului genetic a hibrizilor respectivi“, a specificat Ionuț Nae.

SY Carioca - un hibrid nou pentru 2019

La cultura de porumb, reprezentanții companiei au prezentat hibridul SY Carioca. Acesta este un hibrid din grupa FAO 490, timpuriu, pentru siloz și boabe, de talie medie, cu o perioadă de vegetație cuprinsă între 135-145 zile. Noul hibrid din portofoliu promite producții de top în condiții intensive, dar și o calitate deosebită a boabelor, pretabil pentru o recoltare tardivă fără pierderi de producție. Dintre particularități, reprezentantul companiei Ionuț Nae a enumerat faptul că oferă un potențial ridicat de producție, fiind adaptat pentru condiții intensive de tehnologie. În același timp, prezintă toleranță la bolile tulpinii și știuletelui, dar și la frângere și cădere.

IMG 8854

Un nou nivel în producțiile de floarea-soarelui de tip high-oleic

Floarea-soarelui de tip high-oleic poate reprezenta nișa profitabilă din fermă, important este să se aleagă hibridul potrivit. Hibrizii de tip high-oleic Syngenta au producții cel puțin egale cu hibrizii convenționali și un conținut de acid oleic peste limitele impuse de procesatori, ne precizează Dana Răduică, manager de produs semințe de floarea-soarelui, România. „Oferim soluții pentru orice tehnologie de cultivare a florii-soarelui. Avem hibrizi convenționali în tehnologia Clearfield, Clearfield Plus și Express, și din punct de vedere, a calității, avem hibrizi linoleici și high-oleici. Peste 70% din portofoliul pe care-l oferim, sunt hibrizi relativ noi, produși în ultimii 3-4 ani, pe piața din România. Strict legat de noutăți, în sezonul acesta venim cu un hibrid în segmentul Clearfield Plus, respectiv Katana CLP, special pentru zonele cu Lupoaie, adică zona Galați și Brăila, care în combinație cu tehnologia Clearfield Plus oferă un control eficient a acestui parazit“, a punctat Dana Răduică.

An aniversar - 20 de ani de Amistar

Anul acesta, compania Syngenta sărbătorește 20 de ani de tehnologie Amistar, cea mai vândută tehnologie din lume.  500 de milioane de hectare sunt tratate la nivel global cu acest produs, ne precizează Gabriela Dragoș, manager produs cultura de cereale România și Republica Moldova. „Avem sporuri de producție obținute la nivel global. Fiind tehnologia nr. 1 în alegerea fermierilor din întreaga lume, deoarece și-a dovedit eficacitatea. Începând de anul acesta, oferim un produs nou, Amistar opti, gata de utilizare “, a mai punctat Gabriela Doboș.

Fermierii și produsele Syngenta

La eveniment nu puteau lipsi fermierii din zonă, care folosesc produse Syngenta. Aceștia se declară mulțumiți atât de hibrizii companiei, cât și de eficiența produselor de protecția plantelor.

Bogdan Cain, lucrează în zona de nord a județului Vaslui o suprafață de 1.800 ha, pe două ferme și folosește produse Syngenta, de circa 5 ani, fiind client fidel, deoarece achiziționează an de an, atât hibrizi de porumb cât și de floarea-soarelui. „La porumb cu hibridul SY Zephir, anul acesta am scos o producție de 12.300 kg/ha, iar la floarea-soarelui am semănat hibrizii SY Bacardi  CLP și  SY Neostar CLP, care au scos în jur de 3.800 kg/ha“, a declarat fermierul.

Tot din Vaslui, Ștefan Picioroagă achiziționează produsele companie din anul 2003. Pe o suprafața  agricolă de 580 ha, fermierul cultivă porumb, floarea-soarelui, grâu și rapiță. „Pentru cultura de floarea-soarelui, folosesc hibridul NK Neoma și SY Neostar CLP, iar pentru cea de porumb hibrizii SY Zephir, SY Dartona și SY Chorintos. În anul 2018, la floarea-soarelui am avut o producție de 3.700 kg/ha la SY Neostar CLP, 3.500 kg/ha la NK Neoma, iar la porumb 9.000 kg/ha cu hibridul SY Zephir și 9.300 kg/ha cu SY Dartona. Legat de cele prezentate, în primăvară acesta vreau să însămânțez SY Orpheus. Dintre erbicide, am folosit Listego la floarea-soarelui și Elumis la porumb“, a precizat agricultorul.

Și Cristian Daniel Brumari achiziționează produsele companiei de 15 ani. Acesta este din Negrești, județul Vaslui și lucrează o suprafață de 760 de hectare, cu cereale păioase, rapiță, porumb, floarea-soarelui și soia. „Utilizăm, în principal hibridul de porumb-SY Arioso, cu acesta am obținut producții mulțumitoare an de an, chiar și în condițiile anului 2018, un an mai dificil, deoarece a fost secetos. Voi utiliza cu siguranță hibrizii de floarea-soarelui de tip high-oleic în ferma noastră, dar vrem să încercăm și hibridul  NK Neoma. Per ansamblu suntem mulțumiți, atât de semințe cât și de erbicide. Spun acest lucru, deoarece pentru porumb folosim Elumis, iar pentru floarea-soarelui și soia, administrăm Listego“, a afirmat  Brumari.

De la Brăila a venit la prezentare și fermierul Ionuț Postolache. Acesta utilizează de 6 ani produse marca Syngenta, se declară mulțumit și chiar vrea să încerce noul hibridul SY Carioca, pe o suprafață de 50 hectare. „Am o suprafață  560 ha unde cultiv grâu, porumb, floarea-soarelui și orz. Anul trecut am avut 250 de hectare de porumb, dintre care 100 ha le-am pus cu  hibrizi de la această companie, respectiv NK Cobalt, SY Iridium și SY Batanga. Dintre fungicide am folosit Amistrar, iar ca erbicide am administrat Elumis“, a punctat fermierul.

IMG 8849

Un alt brăilean care a fost prezent la eveniment se numește Cristian Stan și este din comuna Dudești. Acesta lucrează o suprafață de 500 de hectare și folosește în permanență hibrizi de floarea-soarelui și porumb, începând cu anul 2010. „Am semănat în special NK Neoma și SY Neostar CLP. Anul trecut cu SY Neostar CLP am avut o producție 4.000 kg/ha pe o solă de 30 ha, iar pe o altă solă, tot de 30 ha - 3.700 kg/ha. Dintre fungicide am folosit Elatus, care este foarte bun, iar dintre erbicide am utilizat Elumis. Legat de prezentare, mi-a atras atenția hibridul nou, SY Carioca, și cred că o să folosim și noi anul acesta“, a punctat agricultorul.

Ștefan Pipirig de la Panifcom Iași ne spune că în unitatea sa se cultivă o suprafață de 4.000 ha, iar cu toate că anul acesta nu a folosit hibrizi de la compania Syngenta, în urmă cu doi ani, două sole, una de 200 ha, iar alta de 180 ha, dar datorită faptului că a fost un an secetos,  acesta a recoltat în jur de 7.500 kg/ha, dar cu o umiditate foarte scăzută de 11%. „Legat de erbicide, la cultura de porumb, pentru în jur de 1.000  ha mergem pe Elumis, am optat pentru o doză de 1,6 l/ha anul acesta, iar anul trecut am mers pe 1.5 l/ha, și recunosc este un erbicid eficient. Având multe hectare și o perioada de erbicidare redusă, ținând cont că  Elumis merge de la 2 la 8 frunze, noi am dat și la 9 frunze. La rapiță, pe cele 700 de ha am folosit fungicidul Toprex, în anii trecuți mai foloseam graminicidul Fusilade Forte, dar nu l-am văzut în catalog anul acesta. Alte fungicide, precum Ridomil și Dual Gold, le foloseam la loturile de floarea-soarelui“, a declarat Ștefan Pipirig.  

Din comuna Rediu, județul Galați a venit Marian Dănăilă. Aceasta are o suprafață agricolă de 2.150 ha, unde seamănă  50% culturi de toamnă și 50% culturi de primăvară. „Pănă în prezent ne-am axat pe plante prășitoare, floarea-soarelui și porumb, și parțial pe cereale păioase. La porumb, 90% am folosit hibridul SY Arioso, iar pe 10% din suprafață am cultivat 3 hibrizi noi pentru testare. Pentru cultura de floarea-soarelui am utilizat hibridul Talento. Totodată, de la aceeași companie folosim Elumis pentru porumb și Listego pentru floarea-soarelui. La porumb am avut o producție care a ajuns la 8.000 kg/ha, la floarea-soarelui în jur de 3.000 kg/ha, iar la cereale păioase producția a fost de 5.000 kg/ha“, a specificat Marian Dănăilă.

Beatrice Alexandra MODIGA

AGRO ON: Evoluție prin Asociere în partea de NE a Moldovei

Vineri, 23 martie 2018, la Hotel Internațional, din Iași a avut loc evenimentul „AGRO ON: Evoluție prin asociere“, care face parte din inițiativa „Connect Nord-Est“, un proiect amplu al Agenției pentru Dezvoltare Regională Nord-Est organizat în parteneriat cu „Târgul pentru fermieri Agralim“ și Clusterul pentru Agricultură şi Zootehnie „Agro Ferma“, născut din dorința de a aduce laolaltă oameni cu valori și aspirații similare, care cred în puterea comunității și participă colectiv la crearea unui viitor mai bun pentru ei și pentru generațiile viitoare.

Pe durata întregului eveniment cei prezenți au avut ocazia să exploreze avantajele asocierii, să pună bazele unor colaborări benefice pe termen lung cu potențialii parteneri, dar și cu mentori gata să îi ghideze în demersurile lor de a-și uni forțele cu ceilalți și de a-și îmbunătăți profitabilitatea. De asemenea s-au dezbătut diferite probleme privind productivitatea scăzută, capacitatea redusă de investiții și accesul deficitar la piețele de desfacere, cu care se confuntă fermierii. Mai mult decât atât s-a adus în discuție faptul că piața este invadată de oferta agroalimentară europeană, cu care micii producători locali, chiar dacă furnizează produse de o calitate superioară, nu pot concura.

Gândire colectivă, fermieri de succes!

Vlad Gliga, director Dezvoltarea Afacerilor, de la Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est a prezentat în deschiderea evenimentului două povești de succes, care s-au format datorită asocierii unor fermieri, una din Danemarca, respectiv compania Arla și o altă campanie din Olanda, numită Tansan Campina: „Când spun unor fermieri, sunt de fapt peste 100. Avem toate motivele și premizele să facem aceiași pași în acest moment, iar noi asta încercăm să facem, să ajutăm în acest sens. Trebuie înființat un sistem tehnic, format dintr-o structură, în care fermierul să își petreacă ziua doar în ferma lui; acesta nu trebuie să meargă la birou, nu trebuie să facă vânzări, pur și simplu trebuie să facă doar ceea ce îi place, fiind aproape de vitele lui sau de câmpuri, fără a-și părăsi ferma. În schimb, structura, asociația înființată trebuie să se ocupe de tot ceea ce înseamnă vânzarea diferitelor produse în lumea largă și să asigure totodată continuitatea vânzării. Cei prezenți astăzi aici, vor deveni inevitabil ambasadori a condițiilor prin asociere. Astfel, prin puterea și dorința de a-i ajuta și pe alții să gândească într-un spirit colectiv, dar și pentru a crea prosperitate atât la nivel individual, cât și colectiv ne determină să evoluăm. Coordonez de un an și jumătate Direcția Mediului de Afaceri din ADR Nord-Est, timp în care am discutat cu mulți antreprenori. În același timp MADR a încercat să aducă idei inovative din afară și să le dezvolte în regiune, astfel a adus experți din Europa de Vest și nu numai pentru a împărtăși idei de succes și experiențe utile către noi. În cazul nostru, rezultatele au fost sub așteptările noastre și ne întrebăm de ce? Unde este blocajul? De ce noi nu putem evolua la fel de repede ca alte economii? Discutând mai în profunzime, atât cu partenerii noștrii din afară, cât și cu cei de pe plan local, ne-am dat seama că ne lipsește fundamentul, baza de la care au pornit ei acum 100 de ani, iar noi foarte greu facem pași spre aceste direcții, deoarece  fundamentul acesta trebuie să se bazeze pe o gândire colectivă, să existe de asemenea dorința de a ne asocia și a reuni atât puterile, cât și resursele materiale și intelectuale. De abia în acest context am putea să vorbim de idei inovatoare. Pe parcursul vizitelor, în afară am identificat în rândul fermierilor mai multe motive, în vederea asocierii: economice, în cazul fermierilor mici pot economisi mult și se pot dezvolta mult mai repede; de asemenea pot achiziționa utilaje la prețuri mai reduse, iar fermierii care împar costurile, pot cumpăra mai ieftin materie primă și pot vinde mai sigur. Un alt motiv este că faci viață mai ușoară generațiilor viitoare, prin lăsarea moștenire copiilor, iar pentru acest lucru ar trebui să ne străduim puțin mai mult. De asemenea, acolo unde om cu om colaborează, există relație între ei, locul înflorește, ca și omul de o potrivă.“ 

Grupurile de producători au mână liberă de la minister

În panelul de discuții și întrebări, cu tema „Statusul asocierii în România- avantaje și bariere“ , Cristina Fabian, consilier superior, Direcția Generală de Politicii Agricole a fost invitată să ia cuvântul în acest sens: „Global prind lucrurile la nivelul întregii țări, asocierea există și nu există! De asemenea s-au asociat fermierii, dar nu au încredere în aceste asocieri. Care sunt probleme pe care le întâmpină în acest sens? De ce este neîncrederea aceasta în asociere? Legislație există… atât națională cât și europeană. De asemenea avem forme asociate, grupuri de producători, organizații de producători și cooperative agricole. Noi am identificat câteva probleme, pe partea de cooperative, deoarece aici apare acea neîncredere datorită neaplicării de către Ministerul Finanțelor a facilităților fiscale, pe care Ministerul Agriculturii, în urmă cu doi an, respectiv anul 2016 le-a introdus în legea cooperației agricole nr. 566. La acest moment s-a reluat această discuție, la nivelul Ministerului Agriculturii, iar domnul ministru Petre Daea face toate demersurile și vrea să convingă toate forțele din România pentru a se aplica aceste facilități fiscale. Astfel, legea cooperației agricole o să fie încurajatoare pentru asociații. Pe partea grupurilor de producători, respectiv pe partea de legume - fructe, care s-au înființat în perioada 2007-2008, până în 2013, o mare parte dintre ele s-au transformat în organizații de producători, o formă superioară de organizare. În continuare, grupurile de producători se pot forma, deoarece avem legislație în acest sens.“ 

Auchan încurajează producătorii agricoli locali

Din tabăra „nu foarte mult apreciată“ a fost Natalia Nicolae, director Auchan, Iași, care încearcă să dărâme un mit, deoarece: „Auchan își dorește cu adevărat să colaboreze cu producătorii locali. Pentru noi este unul din proiectele strategice de dezvotare la nivel internațional. Avem un interes deosebit de a oferi clienților noștri produse sănătoase, locale și proaspete, dar nu avem cum să obținem astfel de produse, decât luându-le din zona noastră. „Bun, sănătos și local“ este unul din cele patru proiecte strategice Auchan și este o prioritate pentru noi să dezvoltăm parteneriate durabile și câștigătoare cu producăori locali pentru a oferi clienților noștri produse locale. În acest moment, la nivel de Auchan România există un număr de peste 250 de producători locali cu care colaborăm. La nivel de regiune Nord avem 80 de producători locali. Aceștea ne furnizează în jur de 200 de articole, iar cifra dezvoltată de ei din momentul listării și până acum este de 4,7 milioane de lei, la Iași. Sunt niște cifre care arată că funcționează, iar noi colaborăm cu producători locali și sper să fie profitabil pentru ambele părți. Domeniile din care avem producători locali sunt legume și fructe, panificație, lactate, brânzeturi, mezeluri, biscuiți, patiserie, dulcețuri, conserve și orice alt ceva ce este produs local. Avem cea mai mare responsabilitate în fața celor peste 80 milioane de clienți ai noștri, și trebuie să ne asigurăm că punem în circulație produse sigure, de calitate, iar partenerii noștri își tratează angajații și în general societatea în mod responsabil. Noi nu ne dorim să ne asociem cu entități care desfășoară o activitate ilegală.“ 

În regiunea Nord-Est, alocarea financiară disponibilă în cadrul acestui apel de proiecte este de 9,65 milioane euro, iar contribuția programului la finanțarea unei investiții este de maximum 90% din valoarea eligibilă a investiției, în limita plafonului de minimis, de 200.000 euro.

ASOCIEREA cheia spre SUCCES!

Bazele unei asocieri de succes se construiesc din dorința micilor fermieri de a-și depăși condiția și de a-și îmbunătăți profitabilitatea, dar și din deschiderea de a-și uni forțele pentru a fi stăpânii propriului destin.

Prin cooperare, producătorii au acces facil la noi piețe de desfacere, tehnologie, activități de instruire și formare, și numai împreună pot dezvolta o putere de negociere crescută, își pot reduce costurile de producție și pot deveni mai vizibili atât pe piața locală, cât și pe piețe internaționale. În comunitățile agricole, asocierile pot lua diverse forme și mărimi, însă toate au același rol esențial în viata unui producător local deoarece oferă acces la mijloacele și resursele necesare pentru a-și putea susține și dezvolta activitatea. Însa beneficiile asocierii nu se opresc la producători, ci creează oportunități pentru întreaga comunitate locală. Aceasta stimulează producția locală, încurajează consumul de produse locale și susține dezvoltarea locală durabilă.

Beatrice Alexandra MODIGA

GALERIE FOTO


Târgul Apicol din Moldova a reunit 180 de expozanți la cea de - a X - a ediție, la Iași

În perioada 10 - 11 martie a.c., la ERA Shopping Park a avut loc a X-a ediție a Târgului Apicol din Moldova, un eveniment dedicat atât consumatorilor de miere de albine, cât și apicultorilor, care s-a dovedit la fiecare ediție un sprijin deosebit adus promovării produselor apicole și apiculturii românești. În cadrul evenimentului au participat 180 de expozanți, respectiv unii dintre cei mai pricepuți apicultori, renumiți furnizori de echipamente și tehnologie, specialiști din țară și din străinătate, atât din domeniul apiculturii, cât și din domeniile conexe.

180 de expozanți în 2 zile de târg

Evenimentul a fost organizat de Compania de Servicii Sanitar Veterinare, în colaborare cu mai multe firme din domeniu, inclusiv cu A.C.A- Filiala Județeană Iași, Apidava, Magazinul Apicultorului, ApiCris și Apivet și a avut ca scop: „de a veni în ajutorul, atât a apicultorilor, cât și a consumatorilor de miere, dar și în a dezvolta relații directe de vânzare - cumpărare, astfel încât să eliminăm micii intermediari, iar consumatorul să se bucure de o miere naturală și nefalsificată.

Expozantii au fost în jur de 180 și au venit din toată țara (Craiova, Timișoara, Cluj-Napoca, Constanța, București, Blaj), dar și din Ungaria, Serbia și Republica Moldova. Dintre cele expuse, vizitatorii au putut cumpăra de la produse tehnice (centrifugi, afumătoare, rame, faguri), până la produse ale stupului (diverse sortimente de miere, polen, propolis, lăptișor de matcă, produse apicole – suplimente nutritive, cosmetice naturiste comercializate direct de către producători). 

La acest târg au participat un număr de peste 12.000 de vizitatori, din 10 județe. Anul acesta, față de celelalte ediții am remarcat o scădere a vânzărilor, deoarece se folosesc neonicotinoidele, iar în urma acestui fapt albinele noastre sunt otrăvite sistematic și atunci numărul de albine scade, iar noi nu putem să ne luptăm cu morile de vânt la nesfârșit“, a precizat dr. Sebastian Ciocan, organizatorul Târgului Apicol Iași.

Problema neonicotinoidelor dezbătută printre expozanți

Petru Budeanu, Președintele Sindicatului Apicultorilor din România (SAR) din județul Iași, a venit cu noutăți de la Parlamentul European, cu vedere la problema neonicotinoidelor, cu care se confruntă apicultorul român: „În urma demersurilor făcute, în ultimii 4 ani, Parlamentul European a luat hotărârea ca din anul 2020 să acorde subvenții pentru fiecare familie de albine, iar în urmă cu două săptămâni tot Parlamentul European este acela care a luat hotărârea, ca neonicotinoide să fie stopate în culturile agricole. Un alt lucru benefic care s-a realizat este că s-a hotărât, ca rasele de albine să fie susținute foarte puternic în detrimentul raselor și a hibrizilor de import, care duc în cele din urmă la o degradare în timp a raselor autohtone de albine în toată Europa. Săptămâna aceasta a avut loc o întâlnire cu reprezentanții apicultorilor la nivel de Ministerul Agriculturii și s-a stabilit ca importatorii de rase și hibrizi de albine din afara țării să fie pedepsiți cu închisoarea, în scopul protejării rasei autohtone de albine Apis Mellifera Carpatica.“

Susținem producătorii autohtoni!

Dintre expozanți am întâlnit-o pe Nicolae Oana, din satul Găureni, comuna Miroslava, județul Iași, care ia așteptat pe vizitatori, la standul ei cu diverse produse: „În cele două zile de târg am venit cu acizi, vitamine, suplimente, tratamente, fitile și nu în ultimul rând hrană. Am constatat că vizitatorii sunt interesați de produse, dar în același timp sunt grăbiți să vadă, noutățile și de la ceilalți expozanți, studiind oferta.“

Mihai Ionuț Rus, Cluj-Napoca ne spună că: „De obicei la târguri venim pentru a prezenta produsele noastre (stupi verticali, rame stupi, accesorii stupi, gratii Hanneman, hrănitoare apicole, centrifugi apicole, măturătoare miere, afumătoare, perii apicole, furculițe descăpăcit, măști apicole, mănuși apicole, combinezoane apicole, colectoare polen, plăci active, faguri artificiali, hrană albine, medicamente albine, feromoni, cutia Nicot, cărți apicole), acum în schimb am venit cu faguri de plastic alimentar; aceștia sunt cei mai groși de pe piața din România, ce ar putea fi refolosiți  în viitor. Cu toate că, aceste produse sunt pe piață de trei ani și sunt făcuți după STAS-ul românesc, iar noi suntem încântați de feedback-ul primit de la clienți. La început, aceștia prezintă o mică reticență, însă la noi în țară foarte mult au pătruns firmele din Canada și SUA, iar acolo fagurii de plastic alimentar sunt folosiți în masă, astfel consider că este destul de bună trecerea pentru apicultură din România.“

Apicultură Inteligentă prin aplicația BoxyBEE

La Iași, stupina este la purtător prin aplicația BoxyBEE: „Este vorba de un concept nou, pe care vrem să îl introducem în România, sub numele de Apicultura inteligentă și este vorba despre o aplicație pe telefon pentru managementul stupinei, o aplicație cu reprezentare grafică a stupilor așa cum îi avem în stupină; putem să ne transpunem caietul de stupină pe telefon, totodată putem să-i punem întrebări, de exemplu: „Care sunt stupii la care trebuie să adaug mâncare“ sau „Care sunt stupii de unde se poate extrage mierea?“, astfel avem toate datele introduse în telefon și putem face diverse statistici pentru a vedea la ce stup trebuie să acționăm. Aplicația este gratuită și se poate instala de pe orice telefon cu Android, din magazinul Play al telefonului“, a mai adăugat Mihai Ionuț Rus, Stuparul.ro.

Intelligent Beekeepping sau Apicultura Inteligentă aparține fimei Hivetech solutions SRL și este conceptul umbrelă pentru brandul BoxyBEE, ce prezintă informații culese în timp real din stupină și agregate, astfel încât stuparul să poată lua rapid deciziile corecte.

Îmbinarea naturală între software (BoxyBEE App) și hardware (BoxyBEE X) este conceput pentru a genera o soluție completă, integrată. Senzorii fizici aflați în stupină transmit datele pe care stuparul le poate vedea agregate pe telefon sau calculatoare.

Beatrice Alexandra MODIGA

GALERIE FOTO


Trei companii reunite pentru fermierii din Moldova

În luna ianuarie a.c., la Hotel Internațional – Iaşi, a avut loc prima întâlnire a fermierilor din judeţ și nu numai cu furnizorii de seminţe, îngrăşăminte şi substanţe pentru protecţia plantelor, organizată de DuPont Pioneer împreună cu DuPont Crop Protection şi Lebosol.

Cu prilejul simpozionului „Împreună mai puternici“, organizatorii le-au expus celor peste 200 de fermieri prezenţi oferta de erbicide, fungicide și insecticide aplicate pe diferite culturi: grâu, porumb, floarea-soarelui, rapiță și tomate. În acest context le-au fost împărtăşite secretele produselor şi felul în care acestea le pot asigura un efect garantat în a obține o producție cât mai mare la hectar.

Fuziunea Dow AgroSciences și DuPont, în avantajul fermierului

„Dacă până acum atât Dow AgroSciences cât și DuPont erau o ramură a unor mari concerne, acum noua companie se va ocupa doar de agricultură. Aceasta înseamnă că vom satisface mai bine nevoile globale ale fermierilor și vom încerca să venim cu soluții complete în ceea ce privește protecția plantelor, fungicide, erbicide, insecticide, dar și cu soluții în ceea ce privește sămânța. Este promițător atât pentru dumneavoastră, cât și pentru noi și credem că noua companie va avea cel mai mare buget de cercetare. Pe viitor, vom propune mai multe ramuri, iar tot ce încercăm să facem este să venim în sprijinul noilor tendințe, respectiv să fim competitivi, să fiți competitivi, să fim profitabili, să fiți profitabili,  și să satisfacem nevoile pe care le vom avea.

Satisfacerea nevoilor, inovație și beneficii, acestea sunt căile pe care vom merge pe viitor și sperăm să ne ridicăm la nivelul celor mai puternice companii. Portofoliul pe care l-am prezentat astăzi cuprinde tot ce înseamnă protecția plantelor. Vom avea cel mai mare portofoliu de erbicide atât pentru cereale păioase cât și pentru porumb, dar și un portofoliu foarte vast și pe culturi speciale, iar colegii de la Pioneer au avut cea mai ieftină sămânță, dovedind acest lucru în anii trecuți“, sublinia Ciprian Păcuraru, reprezentant Dow AgroSciences.

Produsele pe culturi, oferite pentru anul 2018 de către Dow AgroSciences, sunt următoarele: erbicide (CERLIT, DMA EXTRA 600 SL, ESTERON EXTRA 600 EC, FLORAMIX, GALERA SUPER, LONTREL 300, LANCELOT SUPER, PALLAS 75 WG și MUSTANG), fungicide (DITHANE M-45, DITHANE NEOTEC 75 WG, KARATHANE GOLD 350 EC, POSTALON 90 SC, SYSTHANE FORTE) și insecticide (LASER 240 SC, RELDAN 22 EC, RUNNER 2F). 

Pentru anul 2018, DuPont Pioneer oferă o gamă largă de  hibrizi AQUAmax de porumb, dintre care cei mai importanți sunt: P0412, P0216, P9911, P0023, P9903, P9486, P9241, P9175, cuprinşi între 480 şi 320 FAO. Pentru floarea-soarelui se recomandă hibrizii: PT264, PT271, PT234, PT225, PR44W29 și PT200C, iar la soia: P2IT45, PR91M10, PR92M35 și PR92B63.

Ionuț Neștian, director zonal de vânzări pentru Pioneer: „Acest simpozion este o formă de a le mulțumi fermierilor că au înțeles, în ultimii 2 ani de zile, să-și achiziționeze sămânța din toamnă, să nu mai aștepte în primăvară întrucât atunci nu mai găsesc sămânță disponibilă. Un lucru important pe care l-am observat în ultimii ani la marea majoritate a fermierilor este că prețul nu mai reprezintă cel mai important criteriu atunci când iau decizia de achiziție. Drept dovadă este faptul că la Pioneer cei mai vânduți hibrizi în momentul de față sunt cei mai noi, mai exact și hibrizi care au un preț ridicat. Totodată, toată lumea este interesată de producție și să scoată cât mai mult la hectar.“

Fermierii din zona Moldovei, tot mai atrași de noutăţile din domeniu

Interesul cu privire la noutăţile din domeniul agricol prezentate la primul simpozion de acest tip din anul 2018, desfăşurat la Iaşi și organizat de DuPont Pioneer împreună cu DuPont Crop Protection şi Lebosol, a fost manifestat atât de către fermierii cu câteva zeci de hectare, cât şi de către cei cu câteva mii și sute de hectare de teren arabil.

Daniel Florici, fermier în satul Buznea, comuna Ion Neculce, județul Iași: „În acest moment lucrez o suprafață de 200 ha. Împreună cu tatăl meu am dezvoltat această activitate în anul 2007, pornind de la o suprafață mai mică, de 50 ha. Scopul participării la acest simpozion este unul bine definit. Știm foarte bine că rolul acestor prezentări este de a ne informa și a ne pune la curent cu noile tendințe din agricultură; de aceea cred că partenerii noștri de astăzi ne vor prezenta lucruri foarte interesante. De asemenea, ceea ce ne pune în legătură cu ei sunt produsele pe care le folosim cu mare succes. De-a lungul timpului, pot spune că am avut experiențe foarte frumoase cu cei de la Pioneer, de la DuPont, chiar și cu colegii de la Dow AgroSciences. Sunt produse care merită încercate, au un spectru foarte mare de combatere, nu sunt doar pentru o anumită cultură, acum depinde de fiecare, de costurile pe care la calculează pentru hectar. Sunt produse care, la rândul lor, au un cost mai redus și depind de bugetul fiecăruia. Recomand fungicidul Acanto Plus, de la DuPont, sau erbicidele de la Dow AgroSciences, în special cele pentru cultura grâului.“

Marian Trincă, inginer agronom, comuna Movileni, județul Iași: „Cultivăm o suprafață de apro­ximativ 1.700 ha, care se află pe raza comunei Ocnița. Cultivăm cereale păioase, porumb, rapiță, sfeclă pentru zahăr, soia și mazăre. Participarea mea la acest eveniment este de informare, de a fi la curent cu noutățile în domeniul agriculturii. De la Pioneer noi folosim în special sămânța, respectiv hibrizii de porumb. Suntem și colaboratori, în sensul că producem sămânță, având loturi de hibridare la floarea-soarelui. Iar de la Lebosol am folosit cu succes produsul Aminosol, dar și Repelent împotriva mistreților care ne-au provocat daune în cultura de porumb.“

Andrei Pantelimon, fermier județul Bacău: „Lucrăm în jur de 800 ha cu porumb, floarea-soarelui, rapiță și soia. Am venit la acest simpozion să vedem produsele noi, respectiv hibrizi noi, dar și pesticide. Atât de la Lebosol, cât și de la DuPont avem produse preferate. Astfel, de la DuPont lucrăm foarte bine cu Granstar Super și cu fungicidul Acanto Plus, iar de la Lebosol, Lebosol-Total Care, Lebosol-Bor, produse pe care le folosim des în fermă.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Situația "Ajutorului minimis pentru tomate" în zona Moldovei

Producătorii agricoli din România sunt susținuți printr-un program guvernamental să cultive tomate în spații protejate (sere, solarii), astfel încât să asigure necesarul de consum intern din producția autohtonă. Situația lunii ianuarie, cu privire la schema de <<Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susţinere a produsului tomate în spaţii protejate>>, pentru anul 2018, reprezentând echivalentul în lei a sumei de 40 de milioane euro, pe zona Moldovei, diferă de la județ la județ.

Bacău

În județul Bacău, privind programul tomate, totalul de înscriși în anul 2018 este de 15 beneficiari, din care: 8 beneficiari sunt producători agricoli persoane fizice care dețin atestat de producător, din care 3 au beneficiat și în anul 2017 de <<Programul tomate>>; 5 întreprinderi individuale, care  au beneficiat și în anul 2017 de acest program, dar și 1 PFA.

„În urma popularizării acestui program la nivelul comunelor, numărul cererilor va crește, deoarece mai mulți beneficiari și-au arătat interesul pentru acest program. Producătorii agricoli s-au declarat mulțumiți de acest program în urma căruia au beneficiat de sprijinul de 3.000 de euro/an cu care și-au putut acoperi o serie de cheltuieli. Din acest motiv, cei care au depus cereri în anul 2017, vor depune și în anul 2018. Pot spune faptul că nu este necesar un număr mare de documente, obligația producătorilor este de a valorifica cantitatea de 2.000 kg tomate/1.000 mp. Majoritatea producătorilor doresc să valorifice această cantitate în ciclul 2 (noiembrie-20 decembrie) datorită condițiilor meteo și a costurilor ridicate pentru încălzirea solariilor pe timp de iarnă“, a precizat Simona Barzaghideanu, director executiv  D.A.J. Bacău.

Vaslui

Până la data de 01.02.2018, la nivelul județului Vaslui, au fost primite și înregistrate un număr total de 49 cereri de înscriere reprezentând 31 persoane fizice care dețin atestat de producător emis în baza Legii nr. 145/2014 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței produselor din sectorul agricol, 14 întreprinderi individuale și o persoană fizică autorizată constituite potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.44/2008 privind desfășurarea activităților economice și 3 societăți comerciale.

„Referitor la numeroasele întâlniri avute cu reprezentanții Direcției pentru Agricultură a Județului Vaslui, legumicultorii, care au îndeplinit condițiile de eligibilitate și au beneficiat de încasarea ajutorului de minimis în anul 2017 precum și producătorii agricoli înscriși în Registrul unic pentru accesarea <<Programului de susținere a produsului tomate în spații protejate 2018>>, susțin faptul că factorii determinanți în evaluarea și obținerea unor producții timpurii și de bună calitate sunt reprezentați atât în calitate foarte bună a răsadului la plantare cât și de condițiile de microclimat asigurate în spațiile protejate“, a declarat Gigel Crudu, director executiv D.A.J. Vaslui.

Iași

„Dacă ne referim la anul 2017, din punctul nostru de vedere cel mai de succes program este cel cu tomatele pentru că el are continuitate și în anul 2018. În luna ianuarie sunt înscriși în acest program 40 de beneficiari,  comparativ cu luna ianuarie a anului 2017, când nu era înscrisă nicio persoană. Interesul față de acest program, cred că se datorează exemplului de bună practică, pentru că oamenii la început sunt reticenți, dar la momentul în care se observă că programul este de succes și că cei care erau înscriși au primit banii, atunci văd că se poate, și se înscriu și ei“, ne-a transmis Roxana Ramona Florea, reprezentant comunicare DAJ Iași.

Valoarea sprijinului financiar care se acordă beneficiarilor este de 13.481,4 lei/ beneficiar/an, care reprezintă contravaloarea în lei a 3.000 euro/beneficiar/an.

Prin acordarea ajutorului de minimis se urmărește obținerea unor produse de calitate, competitive cu cele de pe piața europeană, precum și o eficiență economică în realizarea și valorificarea acestora.

Beatrice Alexandra MODIGA

Campionii marilor recolte la porumb din Moldova

În zona Moldovei, județele Neamț, Botoșani, Bacău, Vrancea și Vaslui, hibrizii de porumb Pioneer P9537, P9241, P9903, P9175 au garantat producții de excepție. Fermierii campioni care au ales hibrizii Pioneer au fost mulțumiți de cantitatea obținută pe hectar, mai ales ținând cont de faptul că niciunul dintre cei 10 agricultori pe care îi vom prezenta în cele ce urmează, nu a irigat culturile. O dovadă care confirmă o dată în plus faptul că hibrizii Pioneer garantează performanță în orice fermă.

Cu producția de 14.350 kg/ha obținută cu hibridul P9241, fermier campion  a devenit domnul Nicu Cepreaga. Acesta lucrează în județul Neamț 270 ha, dintre care porumb anul trecut a semănat 100 de ha. “Am arat în toamnă, la adâncimea de 30 cm, apoi în primăvară am efectuat o trecere cu combinatorul, am aplicat îngrășăminte complexe 20.20.0 – 200 kg/ha, după care la semănat, în data de 26 aprilie, am aplicat pe rând 200 kg/ha de uree. Am erbicidat o singură dată, iar în stadiul  de 3-4 frunze am aplicat 250 kg/ha de nitrocalcar. Cultura a mai beneficiat de un îngrășământ foliar și de o fertilizare. Am recoltat la sfârșitul lunii octombrie, început de noiembrie. Anul acesta voi semăna tot 100 ha cu porumb, în principal același hibrid - P9241”, a declarant fermierul campion Nicu Cepreaga.

Cepreaga Nicu

Următorul fermier campion din zona Moldovei este domnul Mihai Pavelescu, care a obținut 14.150 kg/ha cu hibridul P9903. Acesta lucrează 480 ha în localitatea Ștefan Cel Mare, județul Neamț. “Anul trecut am avut porumb pe 80 ha, semănat după păioase. În toamnă am arat la 25 cm și am aplicat 150 kg/ha superfosfat, iar în primăvară am discuit, am trecut cu combinatorul și am aplicat complex 15.15.15 – 300 kg/ha. Apoi am semănat la mijlocul lunii aprilie, când am mai aplicat 150 kg/ha – uree granulată cu degajare lentă. Am prășit de 2 ori și la fiecare lucrare am aplicat 100 kg/ha de nitrocalcar. Am erbicidat preemergent și nu am aplicat niciun tratament și nici nu am irigat. Am început recoltatul în octombrie și pot spune că am obținut producție mare, am fost mulțumit. Anul acesta voi semăna în jur de 100 ha cu porumb, în principal voi merge tot pe hibridul P9903”, a declarant fermierul campion.

Mihai Pavelescu

Tot în județul Neamț, localitatea Dumbrava Roșie, își desfășoară activitatea și fermierul campion Gheorghe Popescu. Acesta lucrează 160 ha, iar anul trecut a semănat porumb pe 35 ha, iar hibridul P9241 i-a asigurat producția de 13.500 kg/ha. “Am semănat porumbul după sfeclă de zahăr și după floarea-soarelui. Ca de obicei, am arat în toamnă la adâncimea de 35 cm, iar în primăvară am continuat cu lucrările de pregătire a terenului, am efectuat o trecere cu combinatorul. Am semănat în prima parte a lunii aprilie și tot atunci am aplicat 200 kg/ha complex triplu 16. Am erbicidat și după semănat și în vegetație, nu am dat nici un tratament și nici nu am prășit. Anul acesta a fost fără probleme, am avut și ploi și totul a fost bine. Am recoltat începând cu 10 octombrie”, a declarat fermierul campion. Mulțumit de recoltă, domnul Gheorghe Popescu va semăna anul acesta 45 ha cu porumb și a ales deja hibrizii Pioneer P9241 și P9537.

Gheorghe Popescu

În județul Botoșani, fermier campion a devenit domnul Cătălin Rotariu. Acesta lucrează 1.800 ha, iar porumb a semănat anul trecut pe 500 ha. Hibridul P9903 i-a asigurat producția de 13.220 kg/ha. “Porumbul l-am semănat în principal după soia și floarea-soarelui.  Am mers pe lucrările clasice: în toamnă am arat, în primăvară am discuit și am pregătit patul germinativ. Am aplicat îngrășământ complex – 300 kg/ha. La începutul lunii aprilie am semănat și am mai aplicat 150 kg/ha uree. Am aplicat erbicide și preemergent și postemergent, am prășit o singură dată și nu am efectuat nici un tratament. Mai mult, cultura a fost în neirigat!  Am recoltat începând cu 15 octombrie și am terminat la jumătatea lunii noiembrie. Anul acesta voi semăna porumb pe 300 ha”, a conchis Cătălin Rotariu.

Rotariu Catalin

În județul Vrancea, fermier campion a devenit domnul Tudorel Popa. Acesta a obținut 13.100 kg/ha cu hibridul P9903 și 12.070 kg/ha cu hibridul P9537. “Lucrez 100 ha, porumb am avut anul trecut pe 38 ha, semănat după grâu. Am arat la 35 cm, în toamnă, iar în primăvară am efectuat câte o trecere cu discul și combinatorul și am aplicat uree 100 kg/ha . Am semănat pe 11 aprilie când am aplicat și 250 kg/ha. Am prășit în faza de 8-10 frunze și am aplicat încă 100 kg/ha de uree. Am erbicidat în preemergență și unde a fost cazul am corectat cu un nou erbicid. Nu am aplicat tratamente și nici nu am irigat. Am recoltat începând cu 15 octombrie și am fost mulțumit de producție. În primăvara aceasta voi semăna 30 ha cu porumb. am ales 2 hibrizi Pioneer, dar cu FAO mai mic”, a punctat agricultorul vrâncean.

Popa Tudorel

Domnul Ioan Rauță a devenit fermier campion la porumb cultivând trei hibrizi Pioneer. Acesta lucrează în județul Bacău 1.800 ha, iar anul trecut a semănat porumb pe 560 ha, 430 ha cu hibrizi Pioneer. Hibridul P9903 i-a oferit producția de 12.150 kg/ha, P9241 -11.600 kg/ha, iar P917510.860 kg/ha. “Am semănat porumbul după grâu, floarea-soarelui și lucernă. Am arat din toamnă la 35-40 cm, iar în primăvară am continuat cu pregătirea terenului, am aplicat și îngrășăminte naturale, 400 kg/ha de uree, iar la semănat am dat complexe 18.46.0, între 350-380 kg/ha, asta după jumătatea lunii aprilie. Am erbicidat în faza de 6 frunze, apoi am aplicat 2 îngrășăminte foliare, primul în faza de 8 frunze, al doilea la 10 frunze și am efectuat 2 prașile mecanice. Am recoltat în luna octombrie, iar anul acesta voi semăna 500 ha cu porumb și am ales doi hibrizi Pioneer”, a punctat fermierul campion.

Rauta Ioan

Fermier campion a devenit și Iustin Antal din localitatea Țibucani, județul Neamț. Acesta lucrează 1.700 ha, porumb a semănat anul trecut pe 430 ha și a obținut 11.400 kg/ha cu hibridul P9537. “Merg pe arătură de toamnă la 25-30 cm, iar în primăvară efectuez o trecere cu combiantorul. Anul trecut am semănat la sfârșit de aprilie, început de mai, am aplicat îngrășăminte 18.46.0 – 150 kg/ha și nitrocalcar 150 kg/ha, pe unele sole am mai aplicat și uree, iar pe toată suprafața am aplicat microgranulate – 20 kg/ha. Am erbicidat preemergent, iar în vegetație a revenit cu un alt erbicid doar pe solele unde a fost nevoie. Nu am aplicat tratamente și am efectuat o singură prașilă mecanică. Recoltatul a avut loc la sfârșitul lunii octombrie, început de noiembrie. Anul acesta voi semăna în jur de 500 ha cu porumb, am comandat deja hibrizii Pioneer, cu care voi semăna mai bine din jumătate din suprafață”, a declarat Iustin Antal.

Antal Iustin

În localitatea Pădureni, din județul Vrancea familia Popa lucrează 300 ha. Domnul Gheorghe Popa și cei doi fii au semănat porumb anul trecut pe 110 ha și au devenit fermieri campioni cu hibridul P9537, care le-a asigurat producția de 10.900 kg/ha. “Am semănat porumb după grâu. Am început cu scarificatul, am arat la adâncimea de 25 cm, iar în primăvară am trecut cu combinatorul, am aplicat uree 200 kg/ha  și am semănat la începutul lunii aprilie, atunci când am aplicat îngrășământ complex 20.20.0 – 200 kg/ha. Imediat, în negru cum se spune, am erbicidat, iar a doua erbicidare a avut loc în faza de 4-6 frunze. Nu am aplicat tratamente, nu am prășit și nici nu am irigat, deci producția, mulțumitoare de altfel, a fost obținută fără aceste lucrări. Am recoltat în luna octombrie”, a punctat domnul Gheorghe Popa. Mulțumiți  de producție, anul acesta membrii familiei Popa vor semăna întreaga suprafață de porumb, 110 ha, numai cu hibrizi Pioneer.

Fam Popa

Domnul Florin Zalomir  din județul Bacău a devenit fermier campion la porumb cu hibridul P9241, care i-a oferit producția de 9.860 kg/ha, însă pe unele sole cantitatea a depășit cu mult 10.000 de kg/ha. “Am semănat anul trecut porumb pe 140 ha. Cultura premergătoare a fost floarea-soarelui. Am arat la 35 cm încă din toamnă, după care în primăvară am nivelat și am trecut o dată cu combinatorul. Am aplicat îngrășământ complex 20.20.0 – 400 kg/ha, la semănat, în jurul datei de 10 aprilie. Am erbicidat imediat după semănat, unde a fost cazul am intervenit cu al doilea erbicid, iar în vegetație, în faza de 8 frunze am aplicat îngrășământ foliar și am prășit o singură dată. Cultura a fost în neirigat, iar recoltatul l-am început în jurul datei de 24 octombrie, campania a durat 2 săptămâni”, a specificat fermierul campion. Mulțumit de evoluția culturii și de producția obținută anul trecut, fermierul campion va semăna anul acesta aceeași suprafață cu porumb.

Zalomir Florin

În județul Vaslui, fermier campion a devenit domnul Florin Enache. Acesta lucrează 278 ha, 118 ha a semănat cu porumb anul trecut, iar hibridul P9903 i-a oferit producția de 8.750 kg/ha. A semănat porumbul după floarea-soarelui și grâu, dar pe o solă unde a întors rapița, iar producția atinsă aici a fost de pe 10.000 kg/ha. “Lucrările le-am efectuat în funcție de solă și de ce cultură a fost înainte. Așa că fie am arat, fie doar am discuit și am pregătit terenul. Pe sola unde nu a ieșit rapița, a fost aplicat complex triplu 15 – 200 kg/ha, iar pe celelalte sole am aplicat azot în primăvară – 170 kg/ha, la semănat, în prima jumătate a lunii aprilie. Apoi la prășit, în faza de 6-8 frunze, am aplicat încă 130 kg/ha de azot și a mai urmat o a doua prașilă, la faza de 10 frunze. Am erbicidat în vegetație, iar tratamente nu am aplicat. Am recoltat în jur de 19 septembrie și am terminat în jur de 20 octombrie. Anul acesta voi semăna în jur de 160 ha, în principal P9241, dar și un hibrid nou pentru a-l testa”, a declarant fermierul campion, Florin Enache.

Florin Enache

Prima întâlnire a anului. Fermierii din Moldova împreună cu principalii furnizori de inputuri.

Joi, 18 ianuarie 2018, la Hotel Internațional-Iaşi, a avut loc prima întâlnire a fermierilor din judeţ și nu numai, cu furnizorii de seminţe, îngrăşăminte şi substanţe pentru protecţia plantelor, organizată de Grupul DowDuPont Pioneer împreună cu Lebosol.

Cu prilejul simpozionului, desfăşurat sub sloganul „Împreună mai puternici“, organizatorii le-au expus celor peste 200 de fermieri prezenţi oferta de seminţe, erbicide, fungicide și insecticide destinate culturilor de grâu, porumb, floarea soarelui, rapiță și tomate. În acest context, le-au fost împărtăşite secretele produselor şi modul de utilizare astfel încât acestea să aibă efectul scontat şi să ofere garanţia obţinerii unor producţii cât mai mari pe unitatea de suprafaţă.

(Materialul detaliat, în revista Lumea satului nr. 3/2018)

Beatrice Alexandra Modiga

Campionii marilor recolte la floarea-soarelui din Moldova

În județele din nordul și nord-estul țării, floarea-soarelui a fost anul acesta una dintre cele mai frumoase culturii, după cum ne-au declarat fermierii din zonă. Și nu doar frumoasă, ci și rentabilă pentru că producțiile obținute din Botoșani și până în Vrancea i-au mulțumit pe agricultori și le-au oferit cu titlul de fermier campion.

Primul fermier campion din zona Moldovei este domnul Alexandru Țicalo, din localitatea Mihăileni, județul Botoșani, a obținut 5.100 kg/ha cu hibridul P64LE99 și 4.100  kg/ha cu hibridul P64LE25. “Lucrez 550 ha, iar floarea-soarelui am avut 125 ha. Cultură premergătoare a fost soia, iar înainte de arat am aplicat îngrășăminte complexe 18.46.0 – 150 kg/ha. Apoi în luna noiembrie am arat, iar în primăvară pregătirea patului germinativ a constat doar o trecere cu combinatorul. Am semănat pe data pe de 14 aprilie, iar cultura a beneficiat doar de un sigur erbicid. Nu am aplicat alte tratamente și nici nu am prășit. Am recoltat la începutul lunii octombrie și am fost foarte mulțumit de hibridul P64LE99, motiv pentru care anul viitor din cele 100 ha pe care intenționăm să semănam floarea-soarelui, pe 90% din suprafață vom folosi hibridul acesta”, a declarat fermierul  campion.

Ticalo Alexandru

Tot în județul Botoșani, în localitatea Răuseni, fermierul Florin Marciuc lucrează 475 ha, floarea-soarelui a semănat pe 115 ha și a devenit fermier campion cu hibridului P63LL06 cu care a obținut 4.759 kg/ha. “Cultură premergătoare am avut porumb. Am arat la jumătatea lunii octombrie, când am aplicat fosfor și potasiu - 80 kg/ha îngrășământ pe bază de potasiu substanță brută, iar pe bază de fosfor – 160 kg/ha. În primăvară am trecut o singură dată cu combinatorul și am semănat pe 10 aprilie. Unde a fost cazul am aplicat azotat de amoniu, 120 kg/ha, iar unde a fost solul mai acid am aplicat nitrocalcar 135 kg/ha. Am erbicidat o singură dată și am efectuat o prașilă mecanică, atunci când am aplicat azotat de amoniu – 120 kg/ha sau nitrocalcar – 130 kg/ha. Am aplicat un tratament cu fungicid și am recoltat în jurul datei de 10 septembrie. Anul viitor voi semăna floarea-soarelui pe 160 ha, am fost foarte mulțumit de hibridul P63LL06 și sigur voi continua cu el pe mai departe”, a declarat agricultorul din Botoșani.

Florin Marciuc

În județul Bacău, localitatea Cașin, fermierul Nicolae Mășu a obținut 4.400 kg/ha cu hibridul P64LE25. “Lucrez 141 ha, cu floarea-soarelui am avut 30 ha, iar premergător pentru cultura de floare au fost culturi de porumb și mazăre. Am arat în toamnă și în primăvară am intrat pe sole de 2 ori cu discul, deci nu a ieșit tractorul până nu a fost discuit perfect, aplicat îngrășăminte complexe  16.16.16 – 250 kg/ha și am semănat în jurul datei de 3 aprilie. Am dat un erbicid, iar la prășit am mai aplicat 200 kg/ha. După prașilă a crescut foarte repede cultura și nu am mai intervenit cu alte aplicări. Am recoltat mult mai devreme, adică la sfârșitul lunii august, pentru că am și semănat devreme. Anul viitor voi semăna 30 ha, am dat deja comandă pentru că am fost foarte mulțumit de cum s-a comportat cultura. A fost frumoasă, tare frumoasă! Și cea mai rentabilă cultură din acest an”, a specificat fermierul campion.

Masu Nicolae

Cătălin Rotariu din localitatea Dragalina, județul Botoșani, lucrează 1.800 ha, floarea-soarelui a avut pe 300 și a obținut cu hibridul P63LL06 4.350 kg/ha și 4.100 kg/ha cu hibridul P64LE25. “La sfârșit de octombrie, început de noiembrie am arat. În  primăvară am continuat cu lucrările de pregătire a patului germinativ, iar înainte de semănat am aplicat complexe 12.52.0 – 300 kg/ha. La sfârșitul lunii martie am semănat și tot atunci am mai aplicat și 150 kg/ha de uree. Cultura a mai beneficiat de aplicarea unui fungicid și un îngrășământ foliar, înainte de înflorire, și de o prașilă mecanică. Am recoltat la începutul lunii septembrie, iar în campania viitoare vom semăna 260 ha cu floarea-soarelui”, a punctat Cătălin Rotariu.

Rotariu Catalin

În comuna Vânători din județul Vrancea, domnul Rareș Huștiu lucrează 400 ha, iar floarea-soarelui a semănat anul acesta pe 142 ha. A devenit fermier campion cu hibridul P64LE99 care i-a asigurat producția de 4.280 kg/ha și de care a fost foarte mulțumit. “Pe solele cu floarea-soarelui, culturi premergătoare au fost grâul și orzul. În toamnă am arat și discuit, în primăvară  am intrat cu freza, pentru că nu avem încă un combinator, apoi am semănat la începutul lunii aprilie. Am aplicat la semănat complex triplu 16 - 200 kg/ha, iar când am prășit am mai aplicat 150 kg/ha de azotat. Înainte de prășit, am erbicidat o singură dată și am aplicat îngrășământ foliar. Am recoltat la jumătatea lunii septembrie. Anul viitor voi semăna floarea-soarelui pe 143 ha”, a specificat fermierul campion.

Rares Hustiu

Agricultorul Florin Zalomir din localitatea băcăuană Berești-Bistrița, a obținut 4.050 kg/ha cu hibridul PR64F50. “Lucrez 465 ha și pe 100 ha am avut floarea-soarelui, semănată după porumb. În toamnă doar am arat, după care în primăvară am discuit și am intrat cu combinatorul. Am semănat între 3 și 5 aprilie, atunci când am aplicat și îngrășăminte complexe, triplu 15 în cantitatea de 200 kg/ha. Am erbicidat preemergent și am aplicat un tratament în faza de 8-9 frunze. Cultura a mai beneficiat de o prașilă, totul a decurs foarte bine, nu am avut probleme. Am recoltat la sfârșitul lunii august”, a declarant fermierul campion, care a mai adăugat faptul că anul viitor va semăna floarea-soarelui pe 120 ha.

Florin Marciuc

În județul Vaslui, fermier campion a devenit domnul Lucian Tofan, care a obținut 4.000 kg/ha cu hibridul PR64F50 și  cu P64LE25 - 3.700 kg/ha. Lucrez 670 ha, iar campania aceasta am semănat, după grâu, 242 ha cu floarea-soarelui. În toamnă am arat și am discuit, în timp ce în primăvară am efectuat o lucrare cu combinatorul, acolo unde a fost cazul, și am aplicat sulfat de amoniu – 200 kg/ha. Apoi, la semănat, la sfârșitul lunii martie, am mai aplicat 120 kg/ha îngrășăminte complexe 15.15.15 și am continuat cu aplicarea de îngrășăminte la prășit, când am mai aplicat 150 kg/ha de sulfat de amoniu. Cultura a mai beneficiat de un erbicid, dar și de tratament cu bor și un fungicid. Am recoltat la începutul lunii septembrie, iar producția obținută cu ambii hibrizi a fost mult peste cantitatea obținută cu hibrizii competitori. Anul viitor floarea-soarelui pe 200 ha”, a punctat fermierul campion.

Tofan Lucian

Tot în județul Vaslui a devenit fermier campion și Iulian Tofan, care lucrează 170 ha în localitatea Rânzești și a obținut 3.950 kg/ha cu hibridul P64LE99. “Am avut floarea-soarelui pe 170 ha, semănat după cultura de grâu. Am arat și discuit în toamnă, în primăvară am aplicat 300 kg/ha îngrășământ triplu 15 și am efectuat o lucrare cu combinatorul. Am semănat peste 80.000 de plante /ha, la începutul lunii aprilie. Cultura a beneficiat de un erbicid, de un biostimultor pe bază de fosfor, un fungicid și un îngrășământ foliar, la faza de 8-10 frunze. Am recoltat la sfârșitul august”, a declarat fermierul campion. Acesta a fost foarte mulțumit de cultură, iar anul viitor va semănat floarea-soarelui pe 25 ha.

Tofan Iulian

Hibrizii Pioneer au performat și în județul Iași, localitatea Miroslava, la Liceul Tehnologic Agricol Miroslava. Aici s-au obținut 3.850 kg/ha cu hibridul P64LC108.

Liceul tehn agricol

Un alt fermier campion din zonă a țării este Costică Cioată din județul Vaslui, care a obținut 3.700 kg/ha cu hibridul P64LE99.

Cioata Costica

În județul Vrancea, fermier campion a devenit și Nicolae Pascu, care a obținut 3.620 kg/ha cu hibridul P64LE99. Acesta lucrează în localitatea Măicănești 600 ha, iar floarea-soarelui a avut pe 120 ha. “Cultură premergătoare a fost grâul, în toamnă am arat și am aplicat complexe, 120 kg/ha. În primăvară am mai aplicat 180 kg/ha sulfat de amoniu și 145 kg/ha îngrășământ starter DAP la semănat, în primele zile ale lui aprilie. Am erbicidat postemergent și am aplicat 190 kg/ha azot, atunci când am prășit. Anul acesta nu am aplicat tratamente, a fost totul în regulă și cultura nu a avut nevoie de alte intervenții. Am recoltat la începutul lunii septembrie, iar hibridul P64LE99 mi-a plăcut foarte mult, anul viiotr voi semăna 70 ha”, a punctat fermierul campion.

Pascu Nicolae

Agricultorul Iulian Drug a obținut și el 3.620 kg/ha cu hibridul P64LE99. Acesta lucrează 500 ha în județul Bacău, iar în acest an a avut floarea-soarelui pe 200 ha, semănată după porumb. “După recoltat am arat, iar în primăvară am discuit și semănat la începutul lunii aprilie, tot atunci am aplicat și complexe 20.20.0, între 160 și 180 kg/ha. Am mai aplicat culturii 2 erbicide și am un tratament la faza de 6-8 frunze. Am prășit o dată, atunci când am aplicat și 180 kg/ha de uree. Am început recoltatul în data de 10 septembrie, iar anul viitor voi semăna floarea-soarelui pe 200 ha.

Drug Iulian2

În județul Vrancea, fermier campion a devenit și Lucian Popa, care a obținut 3.600 kg/ha cu hibridul P64LE25.

Lucian Popa

Să mai fie Slănicul „Perla Moldovei“? Categoric NU!

Am revenit la Slănic-Moldova după o absență de mulți ani. Mi-a plăcut atunci? Da, pentru că nu aveam termen de comparație. Mi-a plăcut acum? Da și nu. Da, pentru legendele țesute în jurul stațiunii (Nemira), pentru felul în care a luat naștere, pentru arhitectura clădirilor vechi (Cazinoul, monument de interes național) și, parțial, pentru peisaj. Nu, pentru că jumătate este ruinată. E un fel de copie la indigo a stațiunilor Herculane sau Borsec, cu patrimonii distruse și falimentate intenționat. Se mai potrivește supranumele dat altădată, de „Perlă a Moldovei“? Categoric nu! Singurul gând cu care pleci de acolo este să se înceteze odată cu prăduirea asta planificată, să ia „capitaliștii“ băcăuani gratis și ultimul fir de iarbă, numai să se termine cu paragina, numai să crească stațiunea la valoarea de altădată.

Citeam că, după Primul Război Mondial, Slănic-Moldova ajunsese o ruină. Nu știu cum a fost atunci, dacă distrugerea din anii 1916-1918 seamănă cu cea de astăzi. Dar se cunoaște că reconstrucția a început târziu, prin 1932.

După 14 ani adică. Acum au trecut 27 de ani și n-aș zice că e semn de renovare generală. Senzația este că încă n-au fost împărțite toate averile ca să se poată apuca cineva de refăcut. În fine, să nu privesc doar „partea goală a paharului“; sunt câteva lucruri, private și publice, care au „înflorit“. Dar este tare păgubos să crești un lucru distrugând voit alt lucru, când s-ar fi putut petrece totul atât de simplu, modernizând o bază turistică deja existentă. Și fac, fără să vreau, o analogie între felul în care s-a născut stațiunea și ceea ce se petrece azi și acum.

Stațiune născută printr-un admirabil act de caritate...

Iar actul de naștere datează de la 1 ianuarie 1757, când domnul Moldovei, Constantin Cehan Racoviță, dăruiește moșia de pe Valea Slănicului Epitropiei Spitalului „Sf. Spiridon“ din Iași. Nu știu în ce fel a ajuns Racoviță moșier peste acele locuri, dar important este că donează totul pentru o cauză nobilă, socială, pomenind ceva despre „resurse pentru tratarea săracilor“. În 1801 moșia era ținută în arendă de serdarul Mihalache Spiridon, administrator de ocnă, boier de seamă și slujitor al curții domnești. Acesta descoperă primele izvoare prin locurile încă nelocuite de nimeni. Și tot el face cale înspre aceste ape miraculoase, ridică o biserică și câteva odăi de locuit. În 1808, cu voia domnitorului Scarlat Callimachi, sunt strămutate în viitorul Slănic primele 12 familii de „rufetași“ (țărani lucrători la ocnă) care aveau obligația să îngrijească izvoarele căutate de-acum de bolnavi din întreaga Moldovă. În 1820 se construiesc 40 de camere pentru pacienți, în 1824 se acordă privilegiu domnesc pentru înființarea băilor, iar în 1836 țăranii de pe Valea Oituzului întemeiază cătunul Cerdac și, mai apoi, Satul Nou. Prima apariție pe harta țării este consemnată în anul 1840, sub numele de Feredeiele Slănicului. În anul 1846 Adunarea Moldovei trece, prin donație, băile și pădurile, izvoarele și „toate acareturile“ Eforiei Spitalelor „Sf. Spiridon“ din Iași. Este un fel de întărire a darului lui Racoviță, reconfirmată printr-un hrisov emis de Grigore Ghica Vodă la 6 noiembrie 1851. Sub administrația Eforiei, stațiunea ia avânt. Se face analiza apelor, izvoarele iau o serie de medalii de aur la concursurile internaționale, iar între anii 1887-1912 se construiesc, cu meșteri italieni, cazinoul și hotelurile „Racoviță“, „Zimbru“, „Puf“, „Cerbu“, „Nemira“, „Dobru“, „Central“, calea ferată până la Târgu Ocna, podurile peste pârâul Slănic, șoseaua, se captează izvoarele, se aduc instalații moderne pentru băi etc. Primul Război Mondial aduce mari daune. Reconstrucția începe în 1932, dar o nouă perioadă de glorie este semnalată în comunism, când vilele vechi sunt reabilitate, iar altele noi, e drept, după o arhitectură nefericită, completează infrastructura de cazare a stațiunii a cărei faimă depășise de mult granițele țării.

...și dintr-o fermecătoare legendă

Interesant este că nici chiar comuniștii n-au schimbat numele hotelurilor. Iar denumirile vin de la locurile în care este plasată stațiunea; iar acestea, la rândul lor, le-au împrumutat de la o frumoasă legendă localizată, în timp, cu un veac înainte de descălecarea lui Bogdan Vodă. În Moldova de Jos se spune că trăia familia cneazului Farcaș. Soția acestuia a murit la puțină vreme după ce a născut o fată fermecător de frumoasă, botezată Nemira. Grija i-a avut-o mai apoi o țigancă oacheșă, Cleja. Copila era mai altfel decât toți; îmblânzea căprioarele, se cățăra pe stânci, trăgea cu arcul și era neîntrecută la alergat. Când a împlinit anii de măritat, în înțelegere cu tatăl său, a pus condiția pețitorilor să o întreacă la câteva probe sportive; cum fata era de neegalat, niciun fecior n-a reușit s-o cucerească. Asta până într-o bună zi când un voinic, fiu de cioban din neamul Șandru, s-a ridicat la nivelul pretențiilor. Între cei doi tineri s-a înfiripat o tulburătoare poveste de dragoste. Începură pregătirile de nuntă. Numai că, într-o bună zi, castelul cneazului Șandru a fost atacat de tătari „câtă frunză și iarbă“. Oștenii, aflați sub comanda bravului Dobru, au luptat vitejește. Au căzut la datorie, sub săgețile otrăvite ale tătarilor, fratele mezin al cneazului, numit Farcu Mic, Pufu, unicul fiu al unchiului Nemirei, Ciunget, căsătorit cu Doftena, Cleja și chiar uriașul Dobru. Șandru nu știa nimic despre urgia de la castel. A aflat de invazie când a coborât de pe munte. A adunat imediat toți ciobanii care, înarmați până-n dinți, s-au bătut cu tătarii ca leii și i-au învins. Bucuros, tânărul a pornit alături de câțiva camarazi să-și caute iubita. Pe drum, ceata s-a întâlnit cu un nou val de tătari. S-au luptat din nou pe viață și pe moarte; s-a întâmplat însă ca și voinicul să fie străpuns în spate de două săgeți, dându-și sufletul apoi în brațele Nemirei. Aceasta a vărsat lacrimi amare încât fiecare din ele s-a transformat în câte un izvor. Apoi s-a rugat zânelor bune să aducă un vifor, să înghețe pe veci pe orice tătar. Și așa a fost; a venit un vânt-numit de-atunci Nemira – care i-a prefăcut în gheață pe toți cotropitorii. Dar a înghețat și Nemira, la pieptul iubitului ei mort...

Iar astăzi... între frumos și dezolare

„Lacrimile“ Nemirei, izvoarele adică, sunt astăzi închise, într-o ecuație a economiei de piață foarte încâlcită. Doar ce-a apucat Primăria să cumpere mai funcționează. Cazinoul a scăpat de bombardamente; să vedem dacă iese întreg și din această încercare. O mulțime de clădiri de la intrarea în stațiune sunt degradate. Ale cui sunt? Cine se mai descurcă în morișca financiară în care a intrat fosta societate balneoclimaterică? Sunt clădiri luate pe nimic, intermediate, vândute și revândute la prețuri triple decât cele de achiziție, cu implicarea unor societăți ale statului ajunse și ele proprietare de pensiuni și ale unor nume care deja au făcut istorie în politică și la DNA. Nu este locul și nici nu mi-am propus să scriu azi despre așa ceva. Dar mă gândesc la Racoviță; ce-ar spune domnitorul dacă ar vedea cum i se prăduiește donația? Aproape că am răsuflat ușurată când am dat cu ochii de parcul central, amenajat inițial cu mai bine de 100 de ani în urmă și reamenajat acum; când am văzut câteva vile bine întreținute, în toată splendoarea lor arhitecturală. Nici nu mai contează în ce fel au ajuns pe mâna cui au ajuns. Important este că respectivul sau respectivii au avut grijă de ele! Și să mai spun despre păduri, rărite și ele? Nemira de-ar fi...

Maria Bogdan

  • Publicat în Turism

Fermierii campioni la rapiță din Moldova

Deși Moldova nu este una dintre cele mai favorabile zone pentru cultura rapiței, așa cum sunt județele din sudul țării, agricultorii care au mizat pe hibrizii Pioneer au obținut producții bune în acest an și au devenit astfel fermierii campioni. În nord-estul țării, lipsa ploilor după semănatul rapiței și mai apoi ninsorile târzii din primăvară au afectat producțiile, însă hibrizi precum PT234, PT225, și nu numai, au demonstrat încă o dată că pot face diferența.

 În județul Neamț, unul dintre fermierii campioni s-a dovedit a fi domnul Toni Vârgă, care a avut producția de 4.800 kg/ha cu hibridul PT234. Acesta lucrează 570 ha, dintre care, în campania agricolă 2016-2017, a semănat rapiță pe 150 ha. “Rapița a fost o cultură bună și anul acesta. Am început pregătirea terenului la sfârșitul lunii iulie, planta premergătoare fiind grâul. Am semănat pe 20 august, iar ca îngrășăminte am aplicat 70 tone de dejecții animaliere, plus 200 kg/ha complexe 18.46.0. În toamnă i-am aplicat un singur fungicid, nu a avut nevoie de altceva. În primăvară am continuat cu 100 kg/ha de uree și 100 kg/ha nitrocalcar, plus un îngrășământ foliar. Ca tratamente am mai aplicat 2 fungicide și 2 insecticide. Am recoltat în perioada 20-25 iulie,” a specificat fermierul campion Toni Varga. Agricultorul nemțean a mai specificat că în această toamnă va semăna tot 150 ha cu rapiță, iar hibridul pe care va miza va fi tot PT234, cel care i-a asigurat producția de 4.800 kg/ha.

2

Și în județul Iași hibrizii Pioneer au performat. De acestă dată, este vorba despre PT225 cu care fermierii Vasile și Cristian Hodorogeanu au obținut 4.720 kg/ha. În localitatea Aroneanu, aceștia lucrează 600 ha, dintre care 130 fiind semănate cu rapiță. “Plantă premergătoare am avut grâu, iar imediat după recoltat am început pregătirea terenului, cam pe 20 iulie. Terenul nu a beneficiat de minimum de lucrări, am mers pe varianta clasică: am arat la 25 cm, apoi am nivelat cu grapă cu disuri, trebuie să spun că nu au fost grozave condițiile totuși. Imediat după semănat, pe care l-am efectuat pe 22 august, am dat un tăvălug. Un lucru bun a fost că am avut ploaie după semănat, aproximativ 17 l/mp, și i-a prins foarte bine, dar după n-a mai plouat până la sfârșitul lunii octombrie. În toamnă, am aplicat îngrășăminte, 300 kg/ha și un insecticid, fungicid nu a fost cazul să dau. În primăvară am continuat cu 150 kg/ha uree și 100 kg/ha azotat, pe care l-am aplicat atunci când rapița avea aproximativ 60 cm. Am mai aplicat un tratament cu fungicid și două cu insecticid. Nu a mai avut nevoie de altceva deoarece am beneficiat în zonă de acea alternanță a vremii, rece-cald, care i-a prins bine culturii și nu s-au dezvoltat anumite insecte, care o afectau de obicei. Am recoltat la timp, chiar dacă la etajele inferioare planta era încă verde, la suprafață era prea uscată totuși. Am decis să o recoltăm la umiditatea între 8 și 10%”, a declarat Vasile Hodorogeanu.  

3.Lovin Georgel                

În județul Vaslui, hibridul PT234 i-a oferit fermierului Georgel Lovin 4.640 kg/ha. Acesta lucrează 280 ha, iar pe 60 ha a avut rapiță. “Pot spune că am avut o cultură bună, plantele au intrat bine în iarnă, asta și datorită faptului că după semnănat am avut și ploaie. Ca de obicei, planta premergătoare a fost grâul, iar înainte de a semăna rapița, am aplicat complexe 18.46.0 - 150 kg/ha. Am semănat pe 4 și 5 septembrie, iar până la intrarea în iarnă am făcut o erbicidare și am aplicat un insecticid. În primăvară am mai aplicat uree, 200 kg/ha, un erbicid pentru buruienile cu frunză lată și două insecticide. Fungicid nu am dat, pentru că în momentul în care am vrut să aplic, rapița era frumoasă, adică bine dezvoltată și mi-a fost milă să mai intru în cultură, dar am făcut rău că nu am aplicat, poate aveam producții și mai bune. Am recoltat în perioada 1-7 iulie”, a specificat fermierul campion. Drept dovadă că a fost mulțumit de cum s-au comportat hibrizii Pioneer, anul acesta agricultorul vasluian va dubla suprafața însămânțată cu rapiță și pe toate cele 120 ha va semăna hibrizii Pioneer PT225, PT234 și PT264.

4.Samson Vasile

Un alt fermier campion este Vasile Samson din Roman-Neamț, care a obținut cu hibridul PT234 – 4.550 kg/ha și cu hibridul PT200CL – 4.350 kg/ha. “Lucrez suprafața de 300 ha și pe 40 ha am avut rapiță. Ca plante premergătoare am avut grâu și triticale și am început pregătirea terenului după recoltat, în luna iulie. Am dezmiriștit, am arat și apoi am dat cu combinatorul. În data de 11 august am semănat cu fertilizare pe rând, am aplicat complexe în cantitatea de 250 kg/ha și am avut norocul că imediat după ce am semănat a plouat 28 l/mp, deci în faza inițială cultura a avut apa necesară. Apoi am aplicat un erbicid pentru samulastră și doar atât în toamnă. După care în primăvară am aplicat 200 kg/ha de uree, 100 kg/ha îngrășământ pe bază de azot. Ca tratamente am mai aplicat 2 fungicide, 2 insecticide și un erbicid. Am recoltat la începutul lui iulie și am fost mulțumit de producții. Anul acesta voi însămânța rapiță pe 45 ha”, a menționat fermierul.

5.Muraru

Tot în județul Neamț, își desfășoară activitatea și ferma Muraru, care a înregistrat producția de 4.520 kg/ha cu hibridul PT225. În localitatea Horia, familia Muraru lucrează 100 ha, iar rapiță a avut semănată pe 30 ha. “În a doua jumătate a lunii iulie, după ce am recoltat grâul, am început să pregătesc terenul pentru rapiță. Am semănat pe 20 august, am aplicat îngrășăminte în cantitatea de 250 kg/ha, apoi în primăvară, 200 kg de azot. În toamnă nu am aplicat tratamente, iar în primăvară unul singur, un insecticid și un foliar, pentru că nu am mai putut intra în cultură din cauza faptului că a nins și nu a fost timp optim, plantele erau stresate și nu ar fi avut efect orice aplicam. Am recoltat în jurul datei de 10 iulie, iar în acest an voi semăna tot 30 ha cu rapiță, același hibrid, pentru că și în condițiile grele pe care le-am avut, producția a fost bună”, a specificat domnul Muraru.

6.Grigore Ctin

Hibridul PT234 este cel care i-a oferit producția de 4.280 kg/ha fermierului Constantin Grigore din județul Vrancea, localitatea Măicănești. Acesta lucrează 900 ha, dintre care rapiță a avut semănată pe 200 ha. “Am pregătit normal terenul, nu aplic minimum tillage în fermă. Așa că după recoltatul grâului, în iulie am început lucrările obișnuite și am semănat pe 1 septembrie, cum de altfel semăn în fiecare an, dacă îmi permite vremea. Am dat cu îngrășământ, 250 kg/ha, și un erbicid. A fost singurul an în care nu am avut nevoie să fac preventiv alte tratamente. În februarie am aplicat uree - 200 kg/ha și la sfârșitul lunii martie azotat, 180 kg/ha. Ca tratamente, un insecticide și un fungicid, anul acesta au fost foarte puțini dăunători, însă cel mai mare obstacol a fost zăpada din primăvară. Atunci rapița era înflorită în proporție de 60%, iar zăpada ajunsese până la jumătatea tijei, și atunci au avortat florile din etajul superior, altfel cred că faceam peste 5.000 kg/ha. La sfârșitul lui iunie am recoltat, cu echipamente noi, campania a durat 4 zile și jumătate”, a punctat fermierul campion. Pentru aceasta, are în vedere să semene pe 200 ha rapiță, mai mult nu îi permite rotația culturilor, iar pe mai bine de jumătate din suprafață va semăna hibrizi Pioneer.

7.Apostu Fanica

Tot în localitata Măicănești-Vrancea, Fănică Apostu a devenit fermier campion cu hibridul PR46W14, obținând producția de 4.200 kg/ha.

Căpriana, unica mănăstire voievodală din Moldova

Cel mai vechi și faimos așezământ monastic din țara de dincolo de Prut, Mănăstirea Căpriana, considerat și ultimul bastion al arhitecturii voievodale din Republica Moldova aparținând spațiului cultural românesc, este situat la 70 km de Albița, pe drumul raional 24, desprins din E 581 (Huși – Chișinău), în ținuturile deluroase acoperite de Codrii Lăpușnei de altădată. Istoria sa este indisolubil legată de voievozii moldavi și doar o mai mică perioadă – cea a declinului – poartă amprenta vremelnicului și nedreptului stăpân de la Răsărit.

Căpriana... De unde să fi venit numele acestui sat înconjurat de păduri? Nici nu se putea altfel, legenda s-a raportat la cel mai iubit și viteaz domn din istorie, Ștefan cel Mare și Sfânt. Se spune că, trecând odată prin Codrii Lăpușnei, a oprit să-și adape calul și să se odihnească. Șezând el așa, a zărit o căprioară într-o poieniță din mijlocul pădurii. Oștenii au vrut s-o vâneze, dar Ștefan nu i-a lăsat. Și-apoi a văzut în luminiș alte și alte căprioare. Și a hotărât pe loc ca aici să se ridice satul Căprioara devenit, cu timpul, Căpriana. O altă versiune este copia fără nume a Vrâncioaiei. Se bătea Ștefan cel Mare cu turcii prin codrii Moldovei și, la un moment dat, a ajuns la o bătrână care avea șapte feciori. „Mi-i dai mie pe băieții tăi la luptă?“, ar fi întrebat voievodul. „I-ai“!, i-ar fi zis mama. Și-au plecat cu toții la război și, cu o vitejie nemaiîntâlnită, i-au pus pe turci pe fugă. Când se întorceau, au dat peste o poiană. Și-a zis Ștefan: „Voi zidi aici o mănăstire în cinstea voastră și-n amintirea acestei bătălii. Unde s-o înfige săgeata, acolo va fi clădită“. Unul dintre băieți a slobozit din arc o săgeată, iar aceasta, în cădere, a ucis o căprioară. Înduioșat, Ștefan a poruncit: „Acest loc se va numi Căpriana“.

Ctitoriile domnilor moldoveni

pisania biserica voievodala

Primele documente care fac referire la Căpriana datează din 1420. Ele vorbesc despre moșia unui boier aflată la graniță cu o biserică din lemn, ridicată de mai mulți răzeși din Merei, îndrumați de fratele viitorului egumen Ciprian. În 1425, Alexandru cel Bun, care se va căsători cu nepoata egumenului, Marena, zidește un lăcaș din piatră (Căpriana I), cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, pe care, în 1429, îl ridică la rang de mănăstire domnească și îl înzestrează cu o prisacă, o moară și o moșie întinsă peste șase sate. În actul de donație se pomenește despre „mănăstirea de la Vâșnovăț unde este egumen Chiprian“ sau „mănăstirea lui Ciprian“ din „poiana lui Ciprian“, unde viețuiau 40-50 de călugări. Fundațiile acestei biserici au fost descoperite de arheologi în 1993. Alte surse afirmă că biserica din piatră a fost construită de fapt de Ștefan Cel Mare. În orice caz, fie că este vorba despre restaurare sau reclădire, marelui voievod îi este atribuită reconsolidarea lăcașului distrus de cutremurul din 1471, el fiind păstrat în documente ca ctitorul de seamă al bisericii. Un alt cutremur, cel din 1516, aduce mari distrugeri, astfel că Petru Rareș a rezidit, între anii 1542-1545, biserica în totalitate (Căpriana II), ctitoria sa fiind consemnată în cronicile lui Grigore Ureche. Din aceasta se mai păstrează, astăzi, doar zidurile. Născut în zona Lăpușnei, Alexandru Lăpușneanu a acordat o grijă sporită mănăstirii, efectuând noi lucrări și donații. Domnitorul Vasile Lupu a reînnoit prestolul, pavimentul și iconostasul bisericii voievodale. Din anul 1698, închinată mănăstirii Zografu, de pe Muntele Athos, Căpriana intră într-o lungă perioadă de declin.

Sub perioadele țaristă și sovietică

În 1812, după anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus, mănăstirea s-a rupt de Moldova, fiind trecută sub jurisdicția Arhiepiscopiei Chișinăului și a Bisericii Ruse. Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, forțat totuși să promoveze imaginea bisericii țariste, în detrimentul celei voievodale, asemănătoare construcțiilor din nordul Moldovei, a refăcut din nou lăcașul, adăugând sistemul de boltire în stil neoclasic. Acesta are totuși meritul de a fi salvat planul de tip moldovenesc din vremea lui Petru Rareș, biserica „Adormirea Maicii Domnului“ fiind singura din țara de dincolo de Prut care mai păstrează influențe culturale românești. Pe lângă acest monument de cult, au mai fost ridicate încă două biserici de iarnă, „Sf. Gheorghe“ (1840) și „Sf. Nicolae“ (1903). În perioada sovietică, M. Căpriana cunoaște cel mai mare declin: averile au trecut la stat; în 1949 a existat prima tentativă de închidere a mănăstirii, sub justificarea convenabilă că preoții și călugării „au o atitudine dușmănoasă față de colhoz și, prin diverse metode, caută să împiedice organizarea acestuia“; cărțile de la biblioteca mănăstirească, cea mai mare din Basarabia, au dispărut; în 1962 așezământul a fost închis; în chilii a fost deschis un sanatoriu, în biserica „Sf. Nicolae“ s-a organizat clubul sătesc, iar biserica „Sf. Gheorghe“ a devenit depozit. Abia după 1989, în contextul istoric al redeșteptării naționale a românilor din Moldova, mănăstirea și-a redeschis porțile.

Și azi

Capriana biserica noua

Dar ce păcat, Basarabia n-a reușit să scape cu totul de influențele Bisericii Ortodoxe Ruse. Căpriana a intrat într-un amplu proces de reconstrucție, numai că ctitoria lui Ștefan cel Mare - Petru Rareș n-a fost nici astăzi restaurată în interior. În schimb, regimul Voronin a transformat lăcașul denumit „Sf. Gheorghe“ într-o rețetă care n-are nicio legătură cu patrimoniul național cultural, așa cum se revendică azi Moldova, trup din trupul României. Se spune că niște specialiști britanici au afirmat că „renovarea s-a făcut pe baza unor criterii greu de definit după inspectarea clădirii. În niciun caz scopul nu a fost prezervarea patrimoniului artistic și istoric – și așa nu foarte mare – al Moldovei. Poate s-a dorit crearea unui loc luxos, unde bogații Moldovei să se simtă ca acasă“. Și cam așa stau lucrurile, biserica este reconstruită în stil rusesc și are mult, foarte mult comercial și prea puțin suflet. Cred că nici lui Dumnezeu nu i-ar plăcea să locuiască în această opulența fără rost. În schimb, la câte milioane s-au îngropat în colosul de inspirație moscovită, pentru biserica „Adormirea Maicii Domnului“ nu s-au aflat nici acum bani pentru a fi recondiționată!

interior biserica voievodala

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 22, 16-30 noiembrie 2016 – pag. 56-57

APCPR solicită autorităţilor să interzică intrările de carne din Moldova şi Ucraina

Exploatațiile comerciale de creștere a porcilor din Asociația Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR) urmăresc cu îngrijorare ultimele știri sosite din Republica Moldova, unde au fost confirmate două noi focare de pestă porcină africană (PPA) în ferme ţărănesti amplasate la circa 40 km de granița cu România.

În ultimii ani, focare de pestă porcină africană au apărut în toate ţările situate în Nord- Estul României, ultima fiind Moldova, ceea ce probează migrarea pe căi naturale a virusului, teorie susţinută de specialiștii în situaţii de urgenţă din domeniul sanitar-veterinar. Statisticile realizate pun în evidenţă că principală cauză a răspândirii virusului PPA sunt mistreţii și oamenii cu produsele alimentare din carne de porc, transportate din zone infectate.

Lituania, Letonia, Estonia, Polonia și Ucraina s-au confruntat cu apariția PPA și au aplicat toate procedurile necesare distrugerii efectivelor afectate și protecției împotriva extinderii bolii. Costurile necesare pentru distrugerea efectivelor afectate și împiedicarea migrării virusului se ridică la milioane de euro.

ANSVSA a publicat pe site-ul său documente de informare și avertizare adresate publicului care călătoreşte din aceste ţări spre România. Spre informarea publicului, ataşăm două din materialele informative, dar acest lucru nu este suficient.

Prevenirea evoluției bolii în România presupune o campanie susţinută de informare a populaţiei, a celor circa 1,2 milioane de deţinători de exploatații non profesionale de creștere a porcilor, de mobilizare a autorităţilor centrale și locale în stoparea traficului cu alimente la frontiera de N-E, controlul circulaţiei porcilor și respectarea tuturor reglementărilor sanitare veterinare din sectorul de creştere a porcilor, responsabilizarea vânătorilor în valorificarea corectă a porcilor mistreți împușcați, etc.

Responsabilizare inseamnă și că orice suspiciune de boală a porcului să fie semnalată imediat autoritătilor veterinare.

Populația și autoritătile trebuie să conștientizeze faptul că un focar de PPA va consuma milioane de euro de la buget, va reduce producția natională și va restricţiona grav comerțul cu carne de porc pentru toate categoriile de producători. Va crește, în schimb, importul de carne de porc.

Exploataţiile comerciale profesionale au programe de biosecuritate, au investit în protecția și monitorizarea stării de sănătate a animalelor, iar apariţia unor cazuri de PPA ar duce la înregistrarea unor pierderi imense pentru producători, dar și pentru stat.

Asociația Producătorilor de Carne de Porc din România solicită autoritătilor statutului să ia măsuri urgente de interzicere a intrărilor de animale, carne și produse alimentare din Moldova și Ucraina și de control eficient în punctele de frontieră sau reducerea numărului acestora, de control a vânătorilor indiferent de forma de funcționare și de pregătire pentru intervenții în caz de urgenţă.

Solicităm să se publice măsurile de prevenţie împotrivă apariției PPA pe teritoriul României și autoritătile responsabile de intervenții în caz de urgentă cu datele de contact, să se folosească mesajele de „Interes Public” ale televiziunii naționale pentru informarea populației și să se restricționeze comerțul cu Moldova și Ucraina. Numai un efort comun va evita apariția PPA și consecințele dezastruoase pentru industria cărnii de porc din România.

Sursa Asociația Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR)

Crăciunul în Moldova

În vălmășagul vieții de fiecare zi, apropierea marii Sărbători a Nașterii Domnului prilejuiește multora dintre noi amintiri despre farmecul inegalabil al satului românesc de odinioară despre care Lucian Blaga spunea că „fâlfâia pe lângă noi ca un miros sfios de iarbă tăiată, ca o cădere de fum din streșini de paie, ca un joc de iezi pe morminte înalte“.

Datinile, tradițiile și obiceiurile atât de legate în lumea satului sunt, cu fiecare an, din păcate, tot mai sărace, odată cu inovațiile neinspirate care ajung să determine dispariția lor.

Este ce spunea cu tristețe Vasile Tincu din Bodești-Neamț, un bătrân „de-atâtă cu văleatu“: „Obiceiurile vechi erau la inima omului. Erau așa cum le-au lăsat cei bătrâni. Le știam, le-așteptam și ne bucuram să le mai vedem o dată. Aiestea de-amu îs cam ca nilumea. Îs aduse de cine știe unde și n-au niciun rost.“

Să ne amintim așadar de vremea când, cu mic cu mare, lumea satului aștepta marea Săr­bătoare a Nașterii Domnului care era precedată de multe tradiții și obiceiuri odată cu 30 noiembrie, noaptea Sfântului Andrei, numit în Moldova Sântandrei, Moș Andrei, Andrei Cap de Iarnă, Indrea sau Ziua Lupului.

Atunci tinerii neînsurați organizau în noap­tea Sânandreiului Păzirea usturoiului. Perechi de tineri puneau pe o masă mai multe măciulii de usturoi înconjurate de tămâie și câteva lumânări de la Paști, acestea din urmă aprinse. Se petrecea și la despărțire fiecare fată lua o măciulie de usturoi pe care o ducea a doua zi la biserică. Era păstrată apoi lângă icoane, usturoiul din Noaptea Sfântului Andrei fiind bun de făcut „de dragoste“.

Tot acum pe cercevele, pragul ușilor, hornuri și grajduri se făcea semnul crucii cu un cățel de usturoi și tot cu un cățel de usturoi se făcea semnul crucii pe anumite zone sensibile ale corpului (ochi, gură, frunte, piept) pentru a fi feriți de boli și „bubă neagră“.

În noaptea Sfântului Andrei fetele doreau să afle ce le rezervă viitorul în anul care va urma. Din mulțimea practicilor premaritale amintim turta de Andrei. În noaptea amintită, pentru a frământa aluatul fetele aduceau de nouă ori, și cu ochii închiși, apă cu gura, apa, sarea și făina potrivit unei rețete. Se măsurau acestea cu o coajă de nucă, fiecare fată își făcea turta ei, o mânca, după care se culca așteptând să-i apară ursitul.

Alte candidate la măritiș alegeau să facă plimbări nocturne. Obiectivele vizate erau gardul, fântâna sau cotețul porcilor. La gard începeau a număra nouă pari, la ultimul legau o cordiță roșie. A doua zi, după cum arăta parul, stabileau caracteristicile viitorului soț: drept și neted însemna un soț tânăr etc.

În ziua Sfântului Andrei nu se mătura, nu se făcea pomană, nu se dădea nimic cu împrumut, iar unele obiecte, cum ar fi cleștele, pieptenele de scărmănat lâna se legau strâns cu sfoară și nu se pronunța cuvântul lup, Sfântul Andrei fiind, se știe, patronul lupilor.

În șirul manifestărilor acestei perioade urma Sărbătoarea bubelor. Acum, mai ales femeile care aveau copii nu munceau deloc, altfel riscau să li se îmbolnăvească odraslele de bubat, adică de variolă.

Pe 6 decembrie este sărbătorit Sfântul Nicolae, un fel de patron al iernii, un bătrân care cu barba lui cea albă trebuia să aducă zăpada. Mai mult, Sân Nicoară era perceput ca dătător de bogăție, de noroc.

Se mai spune că în Noaptea de Anul Nou, când se deschid cerurile, Sfântul Andrei este văzut la stânga lui Dumnezeu. Și, în sfârșit, Moșul, care este perceput în ultima vreme drept sfântul care aduce daruri copiilor.

Sigur, sunt mai multe de spus: să amintim de Sărbătoarea vitelor sau Sfântul Modest care era ținută pe 18 decembrie. Atunci era adus acasă preotul care stropea cu agheazmă ograda, grajdurile și toate vitele. Se credea astfel că vitele se vor înmulți mai ușor și vor fi ferite de boli.

După sărbătorile Sfinților Andrei și Nicolae, oamenii trăiau cu nerăbdare fiecare zi, starea de spirit a oamenilor era bucuria, copiii fiind cu gândul la colinde, la stea sau irozii, flăcăii se pregăteau la capră, căiuți sau cetele de urători. Întreaga suflare aștepta marea sărbătoare, o sărbătoare a îndestulării, de aici expresia: Paștele fudulului și Crăciunul sătulului.

Pe 20 decembrie urma sărbătoarea Ignatului, ziua în care se tăia porcul. Și aici erau prezente câteva practici și credințe specifice. La tăierea porcului nu trebuia să asiste niciun milos, altfel porcul murea cu greutate și carnea nu era bună, iar cei care văitau porcul îl supărau pe Dumnezeu. La ceafă se făcea o tăietură în formă de cruce, se zicea că numai așa sufletul porcului va ieși din cap.

Să mai amintim doar că în Ajunul Crăciunului oamenii mâncau puțin din toate bucatele pământului pentru ca acestea să rodească în anul care va urma. Tot acum se gustau plăcintele cu julfă (sămânța de cânepă amestecată cu miere) numite Pelincile sau Scutecele Domnului, în timp ce preotul umbla din casă în casă cu o ceată de copii care strigau din răsputeri „Ni oho!“

În încheiere să ne amintim, stimați cititori, câteva dintre versurile „poetului nepereche“: „Colinde, colinde!/ E vremea colindelor,/ Căci gheața se-ntinde/ Asemeni oglinzilor/ Și tremură brazii/ Mișcând rămurelele,/ Căci noaptea de azi-i/ Când scânteie  stelele.“

Stelian Ciocoiu

Chișinău 1988. Clipe memorabile despre și cu Sofia Vicoveanca

Vă propun, fiindcă așa ceva nu trebuie să se uite niciodată, o reîntoarcere într-un timp, vorba maestrului, azi în Ceruri, Grigore Vieru, cu zile dese de suflet. Așadar: 15, 16, 17 septembrie 1988, Chișinău, Palatul „Octombrie“, rebotezat în libertate și latinitate Palatul Național. Acolo și atunci, într-o minune care a făcut înconjurul diasporei românești, dar prea puțin vorbită acasă, mă și mir de ce atât de nevorbită acasă, o artistă din Țara de Sus, țara lui Ștefan cel Mare, a făcut istorie. O istorie pe care frații noștri basarabeni o au și astăzi vie în memorie și povestesc despre ea cu religiozitate, cu la fel de mult tremur ca acum 27 de ani. Sofiei Vicoveanca, fiindcă despre această mare și adevărată româncă vorbim, i-am cerut îngăduința să reînviem acele clipe memorabile... Și ce vibrații a născut această târzie aducere aminte!

Vorbim despre o perioadă când Basarabia încă aparținea URSS, iar noi nici vorbă să visăm de ieșirea de sub comunism! Sofia Vicoveanca a fost prima interpretă din România care a cântat în Moldova, URSS Moldovenească parcă se chema atunci chinuita noastră patrie de dincolo de Prut, după 18 ani de ger cultural și de orice fel între cele două republici surori.

Ultimul concert al formației „Mondial“ avusese loc în 1970. Nici nu mai contează ce și cum au făcut maestrul Nicolae Botgros și directorul Filarmonicii Naționale, Mihail Murzac, s-o vadă în mijlocul lor pe cea pe care o ascultau, pe furiș, la posturi „furate“ cu antene pirat. Și invers se făcea același lucru. Deh, doruri de frați despărțiți de istorii nedrepte... Ținută la vamă de soldații sovietici, schimbând mai multe trenuri, Sofia Vicoveanca, însoțită de vestitul instrumentist Silvestru Lungoci, a ajuns la Chișinău chinuită de oboseală. La gară însă a întâmpinat-o o mare de oameni, iar Nicolae Botgros, care pregătise orchestra, a dorit, dincolo de orice osteneli, să prezinte câteva acorduri cu cântecele învățate la perfecție. „Când i-am ascultat – își amintește Sofia Vicoveanca – m-a străbătut un fior din creștet până-n tălpi. Am încremenit. Nu mai auzisem așa ceva niciodată.“ Din acest moment încep trei zile înălțătoare. Artă pură. Trăiri aparte. Simboluri. Și cine să înțeleagă mai bine pribegia moldavă dacă nu cea a cărei familie a luat-o cu o secundă înaintea sovieticilor, pășind încoace, peste fâșie, chiar când Bucovina de Nord era ruptă din trupul țării...

Remember tulburător de dincolo de Prut, la peste două decenii de la concertul de suflet al Chișinăului

Într-o emisiune a televiziunii moldovene din 2011, un fel de remember după două decenii și ceva de la acele spectacole „cum nu se mai pomeniseră în Palatul „Octombrie“, realizată cu cei care au fost organizatori ori martori ai evenimentului, maestrul Nicolae Botgros spune că sovietul de atunci n-a știut despre ce este vorba: „Ei credeau că am adus o interpretă de la noi, din Bucovina de Nord (n.m. – Ucraina de zi). După primele două concerte, puternicii zilelor și-au dat seama cine a venit și, când au văzut ce fenomen s-a creat, au vrut să întrerupă al treilea concert, cel televizat și difuzat în direct.“ Era puhoi de lume și pentru prima dată în Chișinău a fost paralizată circulația troleibuzelor.

Scriitorul și istoricul literar, academicianul Nicolae Dabija, mărturisește: „Sofia Vicoveanca plutea, nu cânta. Era un vis. A fost cel mai excepțional concert pe care l-am văzut eu vreodată în viața mea, o explozie în conștiința noastră... Eu unul, regăsind cântecul nostru, mi-am zis atunci, în sală, că vom avea și limbă română, vom avea și grafie latină. Și le-am avut! Atunci, în acele seri, am recuperat o parte din sufletul nostru. Faptul că astăzi suntem liberi o datorăm acelui concert, atunci s-a întâmplat să fie începutul libertății noastre, atunci a început tot, în plină dictatură, în plină URSS. Ne-am revăzut sufletul nostru reflectat în ochii tăi, Sofia Vicoveanca.“ Mihail Murzac își amintește că în Palatul „Octombrie“, începuse un fel de redeșteptare națională, prin seratele de poezie ale lui Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Ion Vatamanu, Ion Druță, iar acel spectacol a desăvârșit „trezirea sentimentului național“. Nicolae Botgros mai rememorează: „A fost o mare revoluție și în muzică, și în suflet. În timpurile acelea interzise a fluturat tricolorul în sală. Era ceva de vis, nu se mai scrie în istoria noastră un spectacol, un moment ca acela... Când a cântat balada lui Ștefan cel Mare mi-am zis că această doamnă a venit la noi prin minunea Pământului, îmi venea să mă așez în genunchi...“

Aduceri aminte din celălalt „acasă“. Sofia Vicoveanca, după 27 de ani...

– Erați îmbrăcată în costumul popular de munte alb - negru, cu basma neagră. Păreați un personaj de tragedie antică, așa văd prin ochii mei. În fine, poate era portretul românului mereu urgisit de vremuri? O mulțime imensă a inundat centrul orașului. Vă mai amintiți cum a fost?

– Oh, sunt niște amintiri pe care le-am îngropat adânc în sufletul meu. Nici nu știu dacă aș vrea să vorbesc prea mult despre ceva care se împletește cu sentimentele mele cele mai de nescotocit. Știu că a fost lume în sală și mai multă a rămas afară. Dar eram eu însămi în transă ca să remarc totul. Au fost niște momente intense de suflet cum nu cred să mai trăiesc vreodată, valuri de inimi, valuri de flori... Nu pot să uit, m-am întors la hotel și am găsit în cameră, pe colțul mesei, o farfurie cu nuci, o pâine și, înfiptă în ea, o lumânare stinsă, cu un chibrit alături. Am întrebat ce s-a întâmplat, personalul nu era deloc amabil, vorbea limba rusă, dar într-un final am aflat că doi bătrânei veniți de departe, dintr-un sat, cu rata, ca să nu piardă mașina de întoarcere, mi-au lăsat un disc să le scriu ceva, iar darurile erau semnul lor că se roagă pentru mine... Câtă simplitate și-n același timp cât Dumnezeu în acel gest!

– Ați apărut pe scenă. Sala v-a ovaționat în picioare. Ați început să cântați. S-a lăsat o tăcere de mormânt. Apoi iar furtună de aplauze. Și-ați spus, printre altele: „Vă aduc omagiul meu și-al tuturor gospodarilor de pe meleagurile unde trăiesc și cânt. (...) Am mers în turnee în lumea toată. Dar mă întrebam deseori de ce nu duc cântecul unor oameni de care mă simt în primul rând legată prin spațiu și timp istoric și mai ales prin grai străbun.“ Oamenii au amuțit, apoi au vibrat într-un fel anume.

– Înainte de acel spectacol, țin minte că eram în cabină, a intrat un domn înalt cât ușa, spunea că este medic. Mi-a zis: „Doamnă, dacă nu vă cruțați, să știți că noi vă sfâșiem. Să luați măsuri, să nu vă epuizați sufletește.“ Pesemne s-a referit la intensitatea trăită în acel spațiu. Iar eu mă știu, atunci când lumea mă vrea mă dăruiesc total, n-am limite, asta este hrana mea spirituală. Oamenii erau atât de înfometați de adevăr, de lucru curat, le era atâta dor de patrie! A fost ca un scurtcircuit, am simțit până-n rădăcina ființei mele emoții pe care nu le credeam posibile. Iar când am cântat balada lui Ștefan cel Mare... Erau oamenii cu mâinile împreunate ca la rugăciune.

– Ireal acel moment! Atunci a urcat maestrul Grigore Vieru pe scenă. Sala era în delir. Și a spus, trebuie să scriu neapărat asta, adresându-se publicului: „Iată că, de trei zile, marea și autentica interpretă a cântecului popular, Sofia Vicoveanca, moare mereu și reînvie mereu pe scena frumosului palat de cultură de unde, ca dintr-un pom domnesc, din minunea harului, se desprind frunzele de aur ale glasului ei, se desprind și se lasă peste calda și îndrăgostita dvs. respirație, într-un anotimp când nu putem să nu spunem, împreună cu poetul, «Niciodată toamna n-a fost mai frumoasă/Sufletului nostru bucuros de moarte».

– Îmi spusese o colegă din Moldova că poetul lor național este în sală, dar la vremea aceea, cu informațiile securizate la graniță, nu știam foarte multe unul despre celălalt. Mai târziu, când ne-am cunoscut, mi-a mărturisit, dar se referea la secvența când eu am recitat din scriitura lui: „Când te-am auzit, am simțit că paralizez.“

– Momentul complet este așa: maestrul a improvizat niște versuri, o parafrază din „Miorița“ (Floare vicoveană,/ Floare năzdrăvană,/De trei zile-ncoace/Gura nu-ți mai tace./Ești abia venită/Ori îndrăgostită?/Floare vicoveană,/ Floare năzdrăvană,/Să le spui curat/ Că m-am cununat/Cu glăsciorul tău/Plin de Dumnezeu), v-a îmbrățișat, v-ați șters obrazul de lacrimi și i-ați răspuns, în grai moldovenesc: „Mama pâine albă coace/Noi cântăm duios/Pentru pace, pentru pace/Mulțumim frumos.“ Și iar ropote... Maestrul Botgros spunea, referindu-se la această clipă: „Eu plângeam, orchestra plângea, sala plângea, Sofia plângea, plângeau afară natura, copacii fiindcă era o mare deschidere a neamului și a sufletului nostru.“

– E adevărat, am plâns cu toții. Țâșneau pur și simplu lacrimile. Când am ajuns acasă, soțul meu, un om extrem de cult și exigent, m-a întrebat cum a fost. A rămas rezervat când i-am povestit și când am exaltat oarecum spunându-i cât m-au îmbogățit sufletește cele trei zile de Chișinău. După ce i-am dat caseta video să se uite l-am găsit și pe el plângând...

– Cine n-ar face-o? Mi s-a întâmplat și mie, la 27 de ani după acel concert! Acolo – iar toate momentele despre care vorbim pot fi vizionate de oricine, pe Internet – a fost un fenomen, vorba maestrului Botgros, o minune. Doar cine a trăit acele vremuri și simte românește poate înțelege. Doamna Sofia Vicoveanca, ați mai avut vreodată vreun spectacol cu o asemenea încărcătură emoțională?

– Nu, e irepetabil. Așa ceva nu se mai poate întâmpla. Cred că mai sus de acele emoții nicio inimă nu îndură. E mai mult decât poate să încapă într-un singur suflet.

Maria Bogdan

Sărbătoarea Sfintelor Paşti în satele moldave

Pentru toţi creştinii unul dintre momentele trăite cu cea mai mare intensitate era şi este Noaptea Sfântă a Învierii. Sâmbătă noaptea, când începe slujba de Înviere, viaţa triumfă asupra morţii şi lumina biruie întunericul prin vocea solemnă a preotului „Veniţi de luaţi Lumină!“.

Ouăle roşii

„Sângele curs de pe crucea pe care era răstignit Mântuitorul a înroşit ouăle din coşul adus de Maria Magdalena, aşa au apărut ouăle roşii“, ne explică Maria Toma din Codăieşti – Vaslui. De aici obiceiul de a vopsi sau de a împodobi ouăle cu variate semne şi simboluri la sărbătoarea pascală, acestea fiind nelipsite de pe masa fiecărui creştin. În satele româneşti oul roşu simbolizează sănătatea, frumuseţea şi viaţa lipsită de primejdii. „Frumos şi sănătos ca un ou roş“ este o sintagmă care domină încă spiritualitatea satului.

În Moldova ouăle se vopsesc şi se încondeiază în Joia Mare şi uneori Sâmbăta Mare. Meşteşugul este practi­cat în exclusivitate de femei. Altădată femeile obţineau culorile naturale cu care se vopseau ouăle din flori, fructe, coajă de copaci şi rădăcini. Culorile obţinute erau calde şi pastelate, de o frumuseţe pe care nu o vor egala nicicând coloranţii chimici. Astăzi, rar se mai întâlneşte vreo bătrână care continuă să pregătească fierturi din coji de ceapă roşie, frunze de nuc, flori de tei, nuiele de măr pădureţ, pojarniţă sau coajă de sânger în care sunt puse la „înroşit“ ouăle pentru Paşti.

În timp, dimensiunea estetică a ouălor de Paşti a câştigat teren odată cu apariţia celor dintâi desene pe suprafaţa acestora. În satele Moldovei acestea se numesc scrise, închistrite, încrestate, încondeiate sau chiclăzuite. În aplicarea desenelor pe suprafaţa ouălor se folosesc ceara de albine şi un instrument tradiţional numit chişiţă – un beţişor la capătul căruia se face o gaură de mărimea unui ac ceva mai gros în care se introduce un cilindru fin a cărui lungime nu depăşeşte doi centimetri. Tehnologia, destul de complicată, are ca rezultat obţinerea unor „ouă închistrite“ de o mare frumuseţe şi varietate. Motive fitomorfe (spicul grâului, frunza stejarului, cârcelul viei) se întrepătrund cu cele zoomorfe (creasta cocoşului, şarpele, urechile iepurelui) sau cosmomorfe (fulgerul, stelele, soarele).

Multe ouă scrise se adresează membrilor familiei, dorindu-li-se un an cât mai prosper. Plugarului, de pildă, i se dăruiau ouă care priveau îndeletnicirea sa (fierul plugului, coarnele berbecului, unghia caprei, ocolul), gospodinei îi reveneau cele ce ţin de gospodărie (creasta cocoşului, laba gâştei). Alte desene care apar pe ouăle închistrite în mai toate satele moldovene sunt Brâul Maicii Domnului, cărarea pierdută sau calea rătăcită, drumul încurcat, mâna, vârtelniţa, steaua îmbrobodită etc.

Cândva, meşteşugul scrierii ouălor era cunoscut de majoritatea gospodinelor, fiecare lucrând pentru familia sa. În zilele noastre meşteşugul s-a restrâns, devenind apanajul câtorva reprezentante – chiar bărbaţi – ale comunităţii săteşti care uneori sunt atât de solicitate încât nu mai ţin cont de toate rigorile care altădată se respectau cu stricteţe. Astfel încât nu ne mai miră faptul că la mai toate târgurile „artizanale“ şi-au făcut apariţia şi ouă de... struţ pictate cu scene religioase care nu au nimic din sobrietatea şi frumuseţea obiceiului străbun.

În toate gospodăriile pregătirile au fost încheiate. Au fost înroşite şi „închistrite“ ouăle încă din Joia Mare. Pasca şi cozonacul împrăştie miresme îmbietoare, iar în cuptor bucatele din care nu lipsesc sarmalele, friptura de miel, drobul şi nelipsitul borş de găină cu „tocmaci“ sunt pregătite.

Învierea

Odată cu înnoptarea, în curţile bisericilor şi pe dealurile din preajma satelor se aprindeau focuri. Obiceiul se mai păstrează şi astăzi –, oamenii spunând că astfel se păzeşte Paştele. Prin unele locuri, toaca, despre care se spunea că ţine la distanţă duhurile rele, era luată de la biserică şi dusă de nişte flăcăi la cimitir unde era bine păzită, altfel paznicii ar fi dat un mare ospăţ celor care reuşeau s-o fure.

Spre miezul nopţii se trăgeau câteva focuri cu puşca. La auzul acestui semnal, cu mic cu mare, oamenii îmbrăcaţi în straie noi plecau spre biserică. În satele de pe Valea Muntelui din judeţul Neamţ şi din Bucovina există încă obiceiul ca, la un astfel de eveniment, credincioşii să fie îmbrăcaţi în costume populare.

În bisericile devenite neîncăpătoare oamenii „iau Lumina“, ascultă slujba de Înviere, iar la sfârşitul acesteia are loc sfinţirea bucatelor tradiţionale: pasca, ouăle roşii, cozonacii, caşul, mielul etc. Coşurile în care sunt duse bucatele, folosite numai în acest scop, se numesc în judeţul Suceava „păscăriţă“ sau „blid de pomană“, în părţile Neamţului „colivar“, iar pe Valea Trotuşului „coş pentru rodini“. După binecuvântarea preotului, credincioşii străbăteau uliţele satului cu lumânări aprinse, iar în Bucovina se opreau la cimitire pentru a duce  morţilor vestea despre Învierea lui Hristos. Pe morminte se aşterneau feţe de masă şi avea loc un ospăţ nocturn, unde se consumau cele dintâi bucate sfinţite.

Ajunşi acasă, se obişnuia ca în zorii zilei să se aducă un vas cu apă nouă sau apă neîncepută. Turnată într-un vas nou, se puneau un ou roşu şi un ban de argint cu care se spălau pe faţă toţi membrii familiei pentru ca tot anul să fie roşii în obraz şi strălucitori ca argintul.

În unele sate din Moldova, în prima zi de Paşti se colindă. Cete de mici colindători merg din casă în casă, primiţi cu bucurie de gazde, care le oferă ouă roşii, pască şi cozonac. În cadrul colindatului un loc aparte îl ocupă Vălăritul, o datină practicată numai de flăcăi, numiţi vălari. Alaiul cutreieră uliţele satului vestind Învierea Domnului, zăbovind în casele cu fete de măritat care erau udate cu apă.

Prima zi a Paştelui era rezervată reculegerii şi odihnei în familie, doar tinerii adunându-se în curtea bisericii. Aici se trăgeau întruna clopotele şi se bătea toaca, anunţându-se astfel bucuria Învierii Domnului.

Marea sărbătoare a Învierii prilejuieşte şi multe alte datini şi obiceiuri mai mult sau mai puţin legate de semnificaţia ei. O regulă străveche, respectată în multe sate din Moldova, spunea că în prima zi a Paştelui nu trebuie să-ţi plăteşti datoriile, nici să faci împrumuturi. Tot în această zi vacile nu se mulg deloc, viţeii au parte de tot laptele, iar câinii, oricât de răi ar fi, sunt lăsaţi slobozi.

Tot legat de aceste obiceiuri laice să amintim că, în unele sate din Botoşani, fetele mari veneau la biserică cu un ou roşu în sân, în timp ce altele lipeau coji de ouă roşii pe uşile caselor în speranţa că vor veni mai degrabă peţitorii. În biserică, atunci când preotul spunea prima dată „Hristos a Înviat“, fetele bătrâne ziceau repede „Eu o să joc înainte“, sperând să se mărite şi ele. Firimiturile rămase de la mesele de Paşti erau îngropate, din ele răsărind o plantă numită cucoană sau maruncă care, pisată, era pusă în băutura unei femei care dorea să aibă copii.

Să mai amintim şi de Paştile Blajinilor, sărbătoare de cinstire a strămoşilor, deşi acest eveniment se petrece în ziua a opta de la Înviere. Potrivit datinii, blajinii, ascunşi de lumea noastră, ar locui într-o ţară undeva la marginea pământului sau chiar sub pământ şi, spre deosebire de noi, trăitorii de pe Terra, au calităţi morale deosebite: bunătate, blândeţe, simplitate. Blajinii se roagă mereu pentru sufletele noastre. Ei umblă prin lume fără a fi văzuţi de oameni pentru a fi feriţi de multele sudalme şi fărădelegi ale semenilor noştri. Legătura acestor blajini cu lumea noastră este asigurată de cojile sau găoacele de ouă aruncate pe ape curgătoare de unde ajung pe Apa Sâmbetei, râu care s-ar vărsa undeva la marginea pământului sau pe lumea cealaltă.

Oamenii satelor moldovene ţineau cu străşnicie Paştele Blajinilor. Prin Botoşani, bătrânii dădeau de-a dura ouă roşii în amintirea blajinilor, iar în Bucovina, după ieşirea la iarbă verde, multe firimituri şi picături erau lăsate să cadă intenţionat pe pământ întru pomenirea celor omorâţi de hoţi, împuşcaţi, înecaţi.

De Praznicul Praznicilor şi Sărbătoarea Sărbătorilor suntem din nou cu toţi părtaşi Învierii lui Hristos. Luăm cu toţii „Lumină din Lumină“, ne amintim de bucuria Învierii, cum n-o facem în restul anului, şi sperăm ca bunătatea Fiului Domnului să ne fie călăuză.

Stelian CIOCOIU

Crăciunul de altădat' în Moldova

„Colinde, colinde!
E vremea colindelor!
Căci gheaţa se-ntinde
Asemeni oglinzilor!
Şi tremură brazii
Mişcând rămurelele
Că noaptea de azi-i
Când scântee stelele
Se bucură copiii
Copiii şi fetele
De dragul Mariei
Îşi piaptănă pletele
De dragul Mariei/
Ş-a Mântuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului.“

Versurile poetului nepereche al neamului ilustrează nerăbdarea cu care oamenii satelor de altădată aşteptau fiecare zi, pregătindu-se pentru sărbătoarea Naşterii Domnului şi sfârşitului de an.

Noaptea strigoilor

De fapt, atmosfera Crăciunului este pregătită încă din 30 noiembrie. Noaptea Sfântului Andrei, cunoscută şi sub denumirea de Andreiu de iarnă sau Cap de iarnă, e momentul în care apar lupii, vârcolacii sau strigoii. În multe sate, pentru a „lega“ gura lupului, gospodina ungea cu usturoi toate acareturile, inclusiv gardul curţii şi fântâna, tocurile uşii din interior şi ferestrele. La poartă lega trei căţei de usturoi şi trei fire de lână roşie spunând: „Eu nu leg usturoiu/Leg gura lupului/Ş-a lupoaicei/A strigoiului/Ş-a strigoaicei/ Pe codri să se ducă/La mine să n-ajungă.“

Tot acum, grupuri de fete şi flăcăi organizau păzitul usturoiului. Acesta era adus de fiecare fată, aşezat pe o masă şi acoperit cu o broboadă roşie. Două bătrâne străjuiau masa pe care se afla usturoiul având grijă să nu fure cineva vreun fir. Cei prezenţi petreceau împreună. Când se lumina afară, muzica – tocmită de flăcăi – începea să cânte. Usturoiul era împărţit fiecăruia dintre participanţi şi păstrat cu grijă întrucât era bun pentru sămânţă, pentru farmece şi vrăji.

Ignatul

Într-o lume în care postul Crăciunului era asimilat cu o perioadă consacrată Maicii Domnului, interdicţiile alimentare erau adesea respectate cu o singură excepţie: sărbătoarea Ignatului, pe 20 decembrie, când oamenii de altădată se considerau oarecum în perioada Sărbătorilor de iarnă. Era ziua tăierii rituale a porcului când, îşi aminteşte moş Nicolae Asaftei din Pipirigul Neamţului, nu trebuia să asiste niciun milos, existând credinţa că porcul murea cu greutate, iar carnea nu va fi bună. După ce porcul nu mai mişca se făcea o tăietură în chip de cruce la ceafă; se zicea că numai aşa sufletul porcului va ieşi din cap. Pe gospodari îi interesa splina, aceasta indicându-le, în funcţie de grosime, cum va fi iarna. Dacă porcul era negru, cei care participau la tăiere se mânjeau cu sânge pe faţă sperând că vor fi mai îmbujoraţi şi sănătoşi tot timpul anului care va urma.

Sângele strâns într-o strachină cu mălai uscat era bun pentru afumarea copiilor de guturai, spaimă ş.a. Avea loc apoi pomană porcului. Toţi cei care participaseră la tăiere mâncau o tochitură din carnea animalului stropită din belşug cu ţuică sau vin.

Pentru gospodine pregătirile începeau mult mai devreme. Femeile scoteau din casă toate lucrurile, scuturându-le şi spălându-le indiferent de gerul de afară, îşi văruiau casa şi spălau ferestrele şi uşile pregătindu-se pentru venirea preotului cu Ajunul şi a musafirilor aşteptaţi în ziua de Crăciun.

De Ajun se postea pentru Maica Domnului, ea fiind muncită şi supărată. În schimb, oamenii trebuiau să mănânce puţin din toate roadele pământului. Se gusta din bob pentru a avea saţ, din perje pentru a te îndulci şi a nu te certa cu nimeni, din grâu îndulcit cu miere şi din julfă – un fel de mâncare specifică acestui colţ de ţară preparat din sămânţă de cânepă pisată fiartă cu apă şi miere şi întinsă peste turtele numite pelincile Domnului.

Preotul umbla în fiecare gospo­dărie „cu Ajunul“, obicei întâlnit şi astăzi, însoţit de o liotă de copii care strigau din toţi rărunchii „Chiralesa“ sau „Ni aho“. După ce binecuvântează bucatele şi casa, preotul, potrivit obiceiului, trebuia să stea măcar câteva clipe pe un loc unde gospodina avusese grijă să pună grâu sau alte seminţe. Era mare supărare dacă preotul nu urma acest obicei deoarece exista credinţa că astfel vor şedea peţitorii, cloştile pe ouă şi ... norocul.

Şi o excepţie de la regulă: în Ajun femeile gravide şi copiii aveau voie să mănânce cam tot ce pofteau, copiii fiind îndopaţi cu mult dovleac în credinţa că vor fi graşi şi frumoşi în anul care vine.

În această noapte se spunea că cerul se deschide şi oamenii stăteau treji pentru a auzi cocoşii în cer, cei care îi auzeau crezând că vor avea noroc la bani şi vor fi sănătoşi.

Exista, de asemenea, credinţa potrivit căreia cei care apucau să fure în noaptea de Ajun puteau să fure tot anul fără teama de a fi prinşi.

Bereza

Odată cu prima oră a serii în curţile gospodarilor, la ferestrele luminate, apăreau colindătorii. Primiţi întotdeauna cu suflete deschise deoarece aduc numai veşti bune, colindătorii – de regulă, băieţi – încheiau colindele vestind Naşterea Domnului cu versurile:

„Daţi-ne câte un şorici
Că noi nu plecăm de aici
Daţi-ne măcar parale
Că luăm uşa în spinare
Ne daţi, ne daţi or nu ne daţi
Că de noi nu scăpaţi.“

În satul Sticlăria – Iaşi flăcăii care urmau să facă de Anul Nou Capra Cerbul sau Jianul umblau în Ajunul Crăciunului cu Bereza, un obicei al locului, numai acolo unde erau fete de măritat. Gazda îi aştepta cu un colac mare şi vin. Lăutarii care îi însoţeau cântau Ruseasca, Polca, Ciobănaşul sau Bătuta. Dacă dintr-un motiv sau altul o fată nu primea Bereza, la hora satului era scoasă din joc, flăcăii punând muzicanţii să-i cânte marşul.

Am amintit doar câteva din mulţimea de datini şi obiceiuri de altădată, acum când uliţele satelor sunt an de an mai triste în lipsa tineretului care făceau ca sărbătorile sfârşitului de an să fie de neuitat.

Stelian Ciocoiu

Zăpada căzută în judeţele Moldovei, binecuvântare pentru agricultură

Cantităţile mari de zăpadă căzute în luna decembrie în zona Moldovei, şi nu numai, sunt percepute ca o binecuvântare pentru agricultură, pentru că vor reface în mare parte necesarul de apă din sol, care, urmare a secetei din a doua jumătate a anului 2012, este încă destul de ridicat.

Suceava: Deficitul de apă, în scădere

Conform directorului executiv al Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Suceava, Vasile Schipor, zăpada s-a aşezat în mod uniform şi în strat consistent, pe cea mai mare parte a terenurilor agricole aceasta având, cum bine ştim, şi rolul de a proteja semănăturile de păioase şi rapiţă din toamnă.

„În măsura în care beneficiem de umiditate, de un aport hidric substanţial, avem speranţa că în primăvară culturile vor arăta bine. Dacă stratul de zăpadă se va menţine, culturile vor fi protejate de ger, acesta fiind un semn bun pentru recolta de păioase a anului 2013. Sunt fenomene care nu ne-au luat prin surprindere, pentru că iarna vine în fiecare an, însă zăpada face bine agriculturii“, ne-a declarat Vasile Schipor.

Beneficiile cele mai mari sunt pen­tru rapiţă, pentru că această plantă este deosebit de sensibilă la ger şi nu rezistă la temperaturi sub -5 grade Celsius. În opinia specialistului, culturile înfiinţate toamna trecută ar putea fi în pericol doar dacă s-ar forma o crustă de zăpadă pe deasupra, care să se menţină pe o durată mai mare de timp, caz în care plantele nu mai pot să respire, iar agricultorii trebuie să intervină pe teren să spargă crusta.

Şeful DADR este optimist asupra producţiei de anul acesta pentru că sfârşitul toamnei lui 2012 a ţinut cu agricultorii atât ca temperaturi cât şi din punctul de vedere al precipitaţiilor, astfel încât suprafaţa semănată a fost mai mare decât cea scontată. Astfel, au fost recuperate o parte din întârzierile la grâu, suprafaţa însămânţată sporind de la 16.750 ha la 18.884 ha, ceea ce înseamnă un procent de 71% din totalul preconizat. În cazul rapiţei, de la 600 ha scontate, au fost semănate 1.150 ha. Semănăturile de toamnă s-au realizat pe 80% din suprafaţa programată, iar culturile răsărite „arată foarte bine“ din spusele directorului DADR Suceava.

Temperaturile ridicate şi precipitaţiile din luna noiembrie au permis şi creşterea suprafeţelor arate pentru însămânţările de primăvară, procentul crescând de la 34% la 50% din terenurile care trebuiau arate în toamnă.

Iaşi: Suprafaţa însămânţată cu grâu a crescut cu 2.000 ha

După ce, în 2012, agricultorii ieşeni s-au confruntat şi ei cu o perioadă lungă de secetă, totuşi până la aşternerea primului strat de zăpadă şi producerea fenomenului de îngheţ la sol ei au reuşit să însămânţeze culturi de toamnă pe aproape 43.000 de hectare. Ponderea cea mai mare din această suprafaţă o are grâul de consum care a fost însămânţat pe 32.520 ha, urmat de rapiţă, cultivată pe 5.700 ha.

Conform spuselor directorului executiv al Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Iaşi, Neculai Olariu, suprafaţa însămânţată cu grâu este cu aproape 2.000 de hectare mai mare faţă de cea însămânţată în toamna anului 2011. Alte 3.000 de hectare de teren au fost însămânţate cu orzoaică de toamnă, orz, secară şi triticale.

Şi suprafeţele ocupate cu plante de nutreţ au crescut semnificativ, de la 700 de hectare în 2011, la 1.600 de hectare. Cea mai mare suprafaţă este însămânţată cu lucernă, 1.100 de hectare, după care urmează trifoiul, care se regăseşte pe 500 de hectare.

În ceea ce priveşte rapiţa, din cauza secetei, gradul de răsărire a acestei culturi a fost unul extrem de scăzut.

Şeful DADR Iaşi apreciază că, în prezent, suprafeţele însămânţate se prezintă bine din punct de vedere agricol, pentru primăvara lui 2013 suprafeţele rămase de însămânţat în judeţul Iaşi însumând aproximativ 188.000 de hectare de teren arabil.

Neamţ: Culturile însămânţate în toamnă se prezintă bine

În judeţul Neamţ arăturile de toamnă au fost executate pe 40.000 ha, ceea ce înseamnă cam o treime din suprafaţa arabilă totală, iar însă­mânţările de toamnă s-au realizat pe 85% din suprafaţa planificată, fiind semănate 21.100 hectare cu grâu şi secară, 6.700 hectare cu rapiţă, 1.950 hectare cu orz, 1.625 ha cu triticale, 900 ha cu orzoaică de toamnă.

Conform directorului executiv al DADR Neamţ, ing Traian Bararu, culturile înfiinţate toamna trecută în judeţul Neamţ arată foarte bine, terenurile sunt acoperite cu zăpadă, singurele probleme care ar mai putea să apară ar fi temperaturile scăzute survenite după topirea zăpezii.

Silviu BUCULEI
LUMEA SATULUI, NR.4, 16-28 FEBRUARIE 2013

 

Abonează-te la acest feed RSS