Kuhn GMx aprilie2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 8 May 2021

Info-day Orizont 2020

SECURITATE ALIMENTARĂ, AGRICULTURĂ DURABILĂ, CERCETARE MARINĂ ŞI MARITIMĂ ŞI BIOECONOMIE - 7 noiembrie 2013, Aula ASAS
Oportunitati de formare de parteneriate în Orizont 2020

Ministerul Educației Național și Academia de Științe Agricole și Silvice ″Gheorghe Ionescu-Șișești″ organizează in data de 07. Noiembrie 2013, in aula ASAS o sesiune de informare a potențialilor parteneri/aplicanții in cadrul programului european CDI Orizont 2020. In măsura in care această informare va este utilă in activitate Dv. vă rugăm să confirmați participarea dv. pe adresa menționată in AGENDA atașată. Persoanele care nu pot participa din diverse motive la această reuniune sunt rugate să consulte agenda Orizont 2020 www.ancs.ro deoarece vor fi organizate zile de informare pe tot parcursul lunii noiembrie și in prima jumătate a lui decembrie 2013,  în mai multe centre universitare din țară, cu același scop declarat de a promova  prevederilor regulamentului  CDI Orizont 2020.

09:30-10:00  Inregistrarea participantilor
Deschidere : Președinte/ Vicepreşedinte ASAS : Prof.dr. Gh.SIN/Prof.dr. Mihai NICOLESCU

 

10:00-10:15 Cuvânt de bun-venit:
Preşedinte : prof. dr. Gheorghe SIN
Ioana ISPAS, coordonator national NCP, MEN

 

10:15-11.45  Sesiunea I:  De la PC la Orizont 2020
Moderator: Vicepreşedinte prof.dr. Mihai NICOLESCU

 

  1. Prezentarea Orizont 2020, elemente de noutate vs. PC – Ioana ISPAS , coordonator naţional NCP, MEN
  2. Orientări generale şi specifice in domeniul "Securităţii alimentare, agriculturii durabile, cercetării marine şi maritime şi bioeconomie", – Dr. Ing. A-F. Badiu NPC, ASAS;
  3. Oportunitatile pentru IMM-uri in ORIZONT 2020-Adrian Pascu, consilier MEN.

 

11,45-12,15 – Pauză cafea

 

12:15-14.30 Sesiunea II: Orizont 2020 SECURITATE ALIMENTARĂ, AGRICULTURĂ DURABILĂ, CERCETARE MARINĂ ŞI MARITIMĂ ŞI BIOECONOMIE,
Moderator dr. Aurel Badiu  NCP Agircultura Orizont 2020

 

  1. Inițiativa de programarea comună: JPI Climate Change dr Nastasia Belc
  2. Platforma Tehnologica ″Food for life″ Initiativa de programare comuna "O dieta sanatoasa pentru o viata sanatoasa" – dr. Nastasia BELC , reprezentant in Comitetul de Management al JPI HLDL.
  3. Experienţe europene în cercetarea agricolă:
    • Ştiinţele solului in context european –– dr. Cătălin Simota, ICPA;
    • Agricultura biologică – dr. Ion Toncea, INCDA Fundulea
    • Pomicultură – dr.ing. Ion Coman, ICDP Mărăcineni, Argeș,
    • Zootehnie – prof. dr.ing. Horia Grosu IBNA Baloteşti;
    • Protecţia plantelor – dr.ing. Florica Constantinescu, INCDPP București;
    • Industrie alimentară – dr.ing. Nastasia Belc, IBA București;
    • Infrastructură pentru irigaţii - prof. dr. Ioan Jelev, Secretar General ASAS;
    • Silvicultură: dr.ing. Ovidiu Badea – ICAS;
  4. Discuţii

 

 Înregistrarea se face pe site la www.ancs.ro  

  • Publicat în Social

Cercetarea trebuie să se adapteze după vremuri şi nu după vreme

• Interviu cu Gheorghe Sin, preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice

În condiţiile schimbărilor climatice, când previziunile meteorologilor indică o creştere continuă a temperaturilor în viitor, cercetarea agricolă devine veriga cea mai importantă pentru agricultură, poate singura care încă mai luptă cu vicisitudinile naturii şi de care vom depinde cu siguranţă în următorii ani pentru a obţine producţii bune. Chiar şi aşa, în România cercetarea agricolă este încă Cenuşăreasa mediului ştiinţific şi academic, lăsată să se descurce cu fonduri proprii, aşa cum poate.

Din 160.000 ha, cercetarea a rămas cu 28.000 ha

– Ca specialist, cum apreciaţi evoluţia acestei ierni din punctul de vedere al culturilor semănate?

– Am putea spune că, până în prezent, vremea a evoluat favorabil pentru culturile semănate în toamnă. Au reuşit să răsară o parte din culturi datorită regimului termic mai bun decât în alţi ani. Nu avem, până în prezent, niciun semnal care să indice că ar exista pagube produse de temperaturile scăzute sau de alte fenomene specifice iernii. Aşa cum evoluează vremea şi în prezent, consider că aceasta nu va afecta culturile agricole. Totul e să ştim şi să depunem toate eforturile pentru campania de însămânţări din primăvară. Să pregătim utilajele, să ştim dinainte unde semănăm şi ce semănăm, să stabilim soiurile şi hibrizii de care avem nevoie şi să procurăm sămânţa. Când vine vorba de sămânţă, aici insist ca aceasta să aibă însuşiri biologice ridicate, adică să fie certificată. De asemenea, să căutăm ca toate aceste măsuri care trebuie întreprinse în primăvară să se desfăşoare în condiţii cât mai bune, ţinându-se cont mai ales de indicii de calitate.

– Oamenii au apreciat în 2012 hibrizii şi soiurile româneşti. Avem sămânţă suficientă, pentru că ştiu că aţi rămas cu o suprafaţă mai mică de teren?

– Dacă unităţile de cercetare agricolă administrau în 1990 o suprafaţă de 160.000 ha, în prezent am rămas cu cca 28.000 ha. Deci s-a redus foarte mult suprafaţa pe care unităţile de cercetare multiplicau sămânţa, soiurile şi hibrizii creaţi. În această situaţie căutăm să folosim la maximum suprafeţele pe care le avem. Au apărut şi fermieri care îşi produc singuri sămânţa, ceea ce este un lucru bun. Pe de altă parte, producţia de sămânţă în ţara noastră mai este completată şi de firmele străine care aduc soiuri şi hibrizi creaţi în alte ţări. Aici ar trebui menţionat faptul că, înainte de a cultiva soiuri străine, trebuie testate în condiţiile României, pentru a nu avea surprize neplăcute, acestea nefiind adaptate la condiţiile noastre în ceea ce priveşte rezistenţa la secetă, arşiţă sau temperaturi scăzute.

Dependenţa producţiei de soiuri adaptate la secetă şi temperaturi ridicate

– În ultima perioadă, anotimpurile care s-au rotit altfel decât le ştiam noi pun la grea încercare fermierii şi creatorii de soiuri şi hibrizi, iar sarcina dumneavoastră de acum este să vă adaptaţi modului în care evoluează vremea.

– Se vorbeşte de mai mulţi ani de un fenomen care într-adevăr are loc, este vorba de o încălzire globală şi care se manifestă în primul rând prin fenomene extreme. În această situaţie se vorbeşte de asemenea şi de deşertificare, mai ales a zonelor din sudul ţării. Cercetătorii deja au căutat să îşi adapteze tematica de cercetare în sensul de a crea soiuri care să fie mai tolerante, mai rezistente la aceste creşteri de temperatură, la fenomenele de secetă, pedologică şi atmosferică. Aşadar, căutăm să avem soiuri care să reziste acestor modificări ale vremii şi avem deja o serie de realizări care într-adevăr pun în evidenţă faptul că există material biologic pe care îl vom pune la dispoziţia producătorilor agricoli, astfel încât producţiile să aibă fluctuaţii mai mici la apariţia acestor fenomene nedorite.

– Se mai îndreaptă tinerii către cercetare?

– Din păcate, atractivitatea pentru activitatea de cercetare este foarte scăzută din cauza subfinanţării cu care ne confruntăm. Spre deosebire de alte ţări, la noi cercetarea se bazează în primul rând pe autofinanţare şi pe unele fonduri care sunt puse la dispoziţie pentru a fi obţinute prin competiţie, situaţie care nu satisface nici pe departe necesarul desfăşurării normale a unei asemenea activităţi. Pe lângă atractivitatea foarte slabă, fondurile alocate cercetării s-au redus de la an la an comparativ cu alte ţări şi chiar cu vecinii noştri, contrar afirmaţiei făcute în toate programele politice că cercetarea este un domeniu prioritar, susţinut de stat. Acest lucru nu se vede, nu se simte, astfel că noi suntem nevoiţi să ne descurcăm cum putem. Mai avem un nucleu de cercetători pasionaţi care îşi continuă activitatea, însă totalul personalului este de 625, adică un număr redus de 4-5 ori faţă de ceea ce aveam cu 20 de ani în urmă.

Performanţă... cu dotări limitate

– Tehnica cu care lucraţi este competitivă cu ce se întâmplă în străinătate?

– Nu este suficientă dotarea pe care o avem, e nevoie în continuare de fonduri care să fie alocate dotării tehnice. În ceea ce priveşte utilajele de câmp, nu suntem la nivelul la care ar trebui să fim. Unităţile de cercetare, fiind instituţii publice, nu au putut beneficia de fonduri europene şi a trebuit ca dotarea să se facă din fonduri proprii. Sunt situaţii în care fermele de producţie sunt mult mai bine dotate decât staţiunile de cercetare.

– În aceste condiţii trebuie să elaboraţi tehnologii pentru fermele de producţie?

– Da, suntem puşi în această situaţie delicată, pentru că o tehnologie se bazează în mare parte şi pe tehnica cu care lucrezi, mă refer la utilajele de lucrat solul, de semănat, de recoltat, de întreţinut culturile. Într-adevăr, tehnica a făcut progrese şi necesită tehnologii adecvate.

– Cum decurge colaborarea dumneavoastră cu unităţile de producţie?

– În primul rând, suntem interesaţi ca rezultatele muncii noastre de cercetare să le regăsim în practica unităţilor de producţie. Avem asemenea colaborări, sunt situaţii în care întreaga cantitate de sămânţă este livrată cu prioritate către fermierii care sunt interesaţi să folosească soiurile produse de cercetarea românească. Avem organizate periodic Ziua grâului, a porumbului, a florii-soarelui în unităţile de cercetare la care îi invităm pe cei din producţie să viziteze câmpurile experimentale.

– Există o relaţie anume şi cu învăţământul agricol?

– Noi avem relaţii bune cu toate universităţile agronomice. Sunt cercetători care ţin cursuri studenţilor, de asemenea, o serie de studenţi îşi fac tezele de doctorat în unităţile de cercetare.

– În ce măsură colaboraţi cu unităţile de cercetare din străinătate?

– Avem încheiate diverse colaborări cu institute şi staţiuni de cercetare similare din Franţa, Germania, Italia, cu Academia de Ştiinţe Agricole din China, cu o universitate din Coreea şi există în general schimb de cercetători, de material biologic, lucru necesar pentru a ne racorda la tendinţele de cercetare din alte ţări.

– Aţi avut o reţea de staţiuni de cercetare foarte bine dezvoltată, care acoperea întreg teritoriul ţării. În momentul de faţă s-au împuţinat vizibil.

– Da. Dacă ne referim la numărul acestor unităţi, trebuie spus că în 1990 aveam 121, iar acum doar 57, iar dintre acestea deja unele au un potenţial foarte scăzut în ceea ce priveşte activitatea de cercetare. Aceasta ca urmare a exproprierii sau a faptului că li s-au diminuat foarte mult suprafeţele de teren, dar şi a subfinanţării personalului care şi el a scăzut mult. De aceea suntem nevoiţi să raţionalizăm reţeaua de unităţi de cercetare, în sensul de a concentra această activitate numai în unităţi care au potenţial, dotarea tehnică necesară şi personal adecvat. Vrem ca puţinii bani pe care îi avem să îi dirijăm acolo unde într-adevăr pot fi folosiţi cu mai multă eficienţă.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI NR.6, 16-31 MARTIE 2013

România, ţara tuturor posibilităţilor, cercetarea - la „picioarele“ ei

Cel mai sigur şi normal cadru de desfăşurare, revitalizare şi dezvoltare a activităţii noastre de cercetare este Academia de Ştinţe Agricole şi Silvice.

Cea mai grea problemă cu care s-a confruntat activitatea de cercetare în ultimii 10 ani a fost finanţarea sub orice critică. Şi totuşi rezultatele obţinute în această perioadă sunt chiar peste aşteptări. Este o dovadă în plus că ASAS a reuşit să menţină şi să creeze acea atmosferă propice muncii de cercetare. Sigur că o contribuţie remarcabilă au avut-o îndeosebi cercetătorii care au mai rămas, al căror devotament, ataşament şi pasiune au fost categorice. Orice schimbare de formă poate conduce la o instabilitate, la o lipsă de încredere, care să determine plecarea unora din sistem. Să nu se creadă că cei care au rămas nu au unde să se ducă.

În acelaşi timp, trebuie să recu­noaştem că şi în ASAS este nevoie de schimbare. Faptul că de foarte mulţi ani relaţia dintre ASAS şi MADR nu a funcţionat normal trebuie să aibă o explicaţie. Dacă asupra termenilor colaborare, coordonare, subordonare etc. nu se cade de acord, dar mai ales nu se vor înţelege corespunzător se pare că întreaga cercetare agricolă va avea de suferit. Dar dacă oamenii politici, cel puţin până în prezent, nu au fost traşi la răspundere, nu au plătit la propriu, noi, cei care suntem implicaţi în asigurarea hranei populaţiei, vom răspunde. De altfel, întrebarea „mai avem cercetare?“ sau afirmaţia că „cercetarea nu face nimic“ repre­zintă modul în care astăzi noi plătim. Indiferent de non-valoarea unor oameni politici promovaţi pe prima scenă a ţării şi care habar nu au cu ce se „mănâncă“ cercetarea, ei se duc şi vin, în timp ce noi suntem pereni, cel puţin până acum.

Se pare că şi din cauza acestor neînţelegeri sistemul de finanţare nu a funcţionat corespunzător. Totuşi, nu înţelegem de ce ASAS nu poate fi ordonator de credite, de ce nu poate fi finanţată de la buget, dacă nu întreaga activitate de cercetare, cel puţin 70 sau 80%, restul urmând a fi completat din activităţi conexe. Cum rămâne cu afirmaţia că „România este ţara tuturor posibilităţilor“, dacă mereu s-a apelat la cadrul legislativ conform căruia MADR nu putea finanţa cercetările din cadrul ASAS.

Mai curând credem că, de fapt, banii nu s-au distribuit corespunzător. Că priorităţile guvernanţilor au fost altele. Cine nu ştie că, „oricât de scumpă ar fi cercetarea, nu se cunoaşte o altă cale mai ieftină spre progres“. Acest lucru nu trebuie argumentat. Este un adevăr deja demonstrat de către cele mai avansate economii din lume, inclusiv China, al cărei procent din PIB alocat cercetării a fost în unele cazuri şi de 20 de ori mai mare decât cel alocat în România, al cărui PIB se cunoaşte. Cel mai mare potenţial economic pe care l-a deţinut şi îl deţine şi în prezent România este agricultura. Evoluţia pe plan mondial arată o îngrijorătoare eventuală criză alimentară. Dacă urmărim nivelul importurilor, s-ar părea că această criză ne va lovi şi pe noi. Asta dacă vom vinde pământurile la străini, noi devenind sclavii lor.

ASAS-ul credem că nu a fost şi nici nu trebuie să fie înregimentat politic. Trebuie însă să se implice în politica agricolă a României. Trebuie să fie mai prezentă pe această scenă. Şi mai convingătoare. Trebuie găsite acele mijloace prin care să se dovedească faptul că ASAS nu este ancorată în trecut. Este clar că ASAS-ul trebuie să promoveze în funcţii de răspundere specialişti mai tineri, mai hotărâţi şi mai convingători.

Restructurarea şi reorganizarea cercetării agricole din România trâmbiţată de MADR are un sâmbure de adevăr. Numai că nu în sensul în care îl spune ministerul, de a reduce numărul de unităţi, ci în sensul restructurării de fond. Trebuie umblat la tematica de cercetare, la calitatea şi nivelul cercetării. Cine crede că în agricultură se poate importa orice material biologic şi orice informaţie tehnologică de oriunde se înşeală amarnic. Sunt nenumărate exemple în acest sens. Vezi tomatele tari ca piatra, predominant cu ţesuturi celulozice în interior, diverse alte legume fără gust sau tehnologii ultra­performante care de departe nu şi-au atins parametrii faţă de costurile achiziţionării acestora.

Desfiinţarea unor unităţi de cercetare, cel puţin în legumicultură, este un act de subminare a economiei naţionale. În România se cultivă zeci de specii legumicole într-o paletă foarte largă de condiţii climatice, agropedologice. Pierderea Staţiunilor de la Arad, Brăila şi Işalniţa (50% din total) a făcut ca în sarcina Institutului de la Vidra şi a celor 3 Staţiuni din Bacău, Buzău şi Iernut să fie puse din ce în ce mai multe probleme. Şi asta în contextul reducerii drastice a fondurilor alocate şi a personalului de cercetare.

Dacă vorbim de fondurile alocate de către MADR pentru întreaga cercetare şi de răspunsul acestuia referitor la cererea ASAS de a fi suplimentat, ar trebui să arătăm că valoarea acestuia abia se ridică la nivelul cât se aloca în 1989 numai pentru cercetarea legumicolă.

Se propune înfiinţarea fie a unui singur Institut Central, fie a 3 Institute mari, dându-se unele exemple din alte ţări. Din nou se dă dovadă de lipsă totală de responsabilitate, de cunoaştere a realităţii, dar mai ales de experienţă. Complexitatea activităţilor agricole din România justifică pe deplin actuala organizare de bază a cercetării. Afirmăm acest lucru şi din experienţa pe care o avem în cadrul Secţiei de Horticultură a ASAS, unde nu de puţine ori apar probleme extrem de specifice unui domeniu sau altul. De asemenea, propuneri ca cercetarea să fie orientată pe unele probleme arată cât de puţin se gândesc unii la viitor. Astfel de propuneri în mod cert au doar o singură motivaţie: lipsa de fonduri, pentru care se propun cele mai simple soluţii: desfiinţarea unor unităţi, reducerea numărului de personal.

În ceea ce priveşte intensificarea colaborării cu Institutele de Învăţământ Superior, fără doar şi poate că este absolut necesară. Totuşi, ne întrebăm dacă acelaşi lucru este transmis şi acestora. În momentul de faţă apreciem că cele mai implicate instituţii în problematica agriculturii României sunt cele de cercetare. Oare întreabă cineva cum s-au cheltuit milioanele de euro primite de către Universităţi prin proiectele RELANSIN şi AGRAL, unde şi cum s-au implementat rezultatele obţinute? Oare nu cumva întrebarea „ce face cercetarea şi cum s-au cheltuit banii alocaţi“ ar trebui adresată mai întâi acestora? Nu dorim să aruncăm „găina moartă“ în curtea altuia şi, indiferent de răspuns, cercetarea legumicolă şi nu numai va face tot posibilul de a activa colaborarea cu toate Universităţile agricole din ţară.

Mai trebuie să menţionăm faptul că sistemul de finanţare a cercetării de până acum a creat un cvasihaos chiar şi în cercetare. Atât o concurenţă total nejustificată şi anormală între diferite instituţii de cercetare cu obiective de cercetare diferite, cât şi între unităţi cu aceleaşi obiective. Din păcate, lipsa de fonduri a condus şi la o corupţie fără precedent. Noi nu am sesizat niciun progres în urma alocării fondurilor de cercetare pe baza proiectelor câştigate la licitaţie. De aceea considerăm că nu ar fi lipsit de interes ca fondurile alocate cercetării agricole să fie dirijate de către ASAS către Institutele de Ramură şi acestea din urmă către Staţiunile de Cercetare, totul sub controlul şi îndrumarea ASAS. Să nu uităm că cine dă banul are şi dreptul de a controla. Dar poate tocmai acest lucru îi mobilizează atât de tare pe cei de la MADR. Şi anume, banii care vor fi puşi la dispoziţia cercetării de către UE în 2014.

În final, credem că ar mai fi nevoie de o Strategie Naţională privind Dezvoltarea Cercetării Agricole, care să includă obiective pe termen scurt, mediu şi lung, baza umană ca vârstă, valoare şi specializare, baza materială, costuri şi surse de finanţare etc.

Director ştiinţific
Dr. Victor Lăcătuş
Membru corespondent al ASAS
LUMEA SATULUI, NR.4, 16-28 FEBRUARIE 2013

 

Bilanţ la ASAS - Zece premii pentru cercetători agricoli români

În ziua de 29 noiembrie a.c., a avut loc Adunarea generală a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“.

Şedinţa a debutat cu o informare a prof. dr. Gheorghe Sin, preşedintele ASAS, privind activitatea Prezidiului ASAS, în perioada iunie 2012 – prezent, pe marginea căreia s-au purtat discuţii pentru creşterea eficienţei activităţii de cercetare agricolă.

Au fost aleşi prin vot secret noi membrii ai ASAS:

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Luise-Maria Gheorghiu
LUMEA SATULUI, NR.24, 16-31 DECEMBRIE 2012

Abonează-te la acest feed RSS