Târgul Apicol Vaslui, ediția a IV-a. Un eveniment dulce, creativ și educativ

La începutul lunii septembrie a avut loc Târgul Meșterilor Populari. Peste 80 de meșteri populari din județele Vaslui, Argeș, Harghita, Botoșani, Suceava, Bacău, Iași, Neamț, Bistrița-Năsăud, Mureș, precum și din București și Republica Moldova au fost prezenți în Parcul Copou, unde și-au expus autenticul și au promovat cea mai de preț comoară a românilor, meșteșugurile tradiționale.

Meșterii au venit la târg cu oale din lut, străchini, icoane, țesături, ii, cămăși populare, pălării, opinci, mobilier și alte valori tradiționale.

Evenimentul a cuprins și o serie de spectacole artistice.

„Omul cu icoanele“ de la Bacău, prezent la Târgul Meșterilor Populari de la Vaslui

Cunoscutul meșter popular din Bacău, Rodion Stoian, a revenit la Târgul Meșterilor Populari de la Vaslui, ducând mai departe tradiția icoanelor sculptate în lemn. Însă, „Omul cu icoanele“ a mai adus la Vaslui măști, cușme dacice, căciuli hazlii, cojoace, opinci și linguri cu motive populare din satul natal Răcătău, din județul Bacău.

Celebra opincăreasă din Runcu Salvei s-a îndrăgostit de Vaslui

Printre expozanții de la Târgul Meșterilor Populari am regăsit-o și pe Florea Cosmi, mama opincilor din Runcu Salvei, județul Bistrița-Năsăud. Bătrâna, ajunsă la vârsta de 87 de ani, este îndrăgostită de Vaslui, unde se simte ca acasă.

De altfel, vasluienii s-au putut bucura de prezența celebrei opincărese și nu au ratat niciun moment de a se fotografia. Opincăreasa munceşte la opinci de când se ştie. Chiar dacă acestea nu mai au căutare, bătrâna s-a orientat şi s-a specializat într-ale artizanatului popular, prezentat la fiecare ediție a Târgului Meșterilor Populari de la Vaslui.

Târgul Meșterilor Populari a fost organizat de Centrul Cultural Județean Vaslui, în parteneriat cu Primăria Vaslui și Consiliul Județean Vaslui.

Beatrice Alexandra MODIGA

Agenția de Plăți şi Intervenție pentru Agricultură (APIA) informează că, pentru Măsura de acordare a sprijinului financiar pentru intervențiile aferente sectorului apicol din cadrul Planului Strategic PAC 2023-2027 - ISA – PS 2024, au fost depuse la nivelul centrelor județene/municipiului București APIA 7.151 cereri de plată, pentru o sumă totală de 86.201.335,49 lei.

La acest moment, APIA se află în stadiul de finalizare a verificărilor administrative și de stabilire a cantităților eligibile din punct de vedere administrativ, etapele următoare în gestionarea cererilor de plată pentru intervențiile apicole fiind:

• Generarea eșantionului de control la fața locului;
• Efectuarea controlului la fața locului;
• Verificarea dosarelor selectate în controlul de management;
• Stabilirea sumelor eligibile după finalizarea verificărilor administrative și a controlului la fața locului;
• Transmiterea sumelor eligibile către MADR – Comitetul de Monitorizare;
• Publicarea OMADR care să conțină cuantumurile stabilite;
• Autorizarea la plată a sumelor stabilite ca fiind eligibile.

Valoarea sprijinului alocat pentru anul 2024 este de 12.163.260 euro, din care 50% reprezintă contribuția Uniunii Europene iar 50% contribuția României. Sumele stabilite ca fiind eligibile pentru intervențiile apicole din anul 2024 se vor încadra în cuantumul unitar planificat, respectând plafonul alocat pentru fiecare intervenție.

Plățile se efectuează în lei, la ultimul curs de schimb valutar stabilit de Banca Centrală Europeană (BCE) înainte de data de 1 ianuarie a anului în cursul căruia este luată decizia de acordare a sprijinului financiar.

Pentru plățile anului 2024 cursul de schimb valutar a fost stabilit la valoarea de 4,9756 lei, termenul final de plată pentru intervențiile apicole aferente anului 2024 fiind 15 Octombrie 2024.

În plină vară, în iulie, stupina are nevoie de atenția apicultorului prin realizarea câtorva activități specifice acestei luni. Acestea presupun continuarea deplasării către anumite culesuri, extragerea în continuare a mierii, dar și alte măsuri privind organizarea și pregătirea stupului pentru vremea rece. Informațiile prezentate în rândurile următoare vin din partea specialiștilor din cadrul Asociației Crescătorilor de Albine din România.

Valorificarea resurselor melifere continuă

Odată cu încetarea principalelor culesuri are loc şi o reducere a activităţii familiilor de albine, deoarece în lipsa surselor nectaro-polenifere ponta mătcii se reduce ca intensitate. Creşterea de trântori, de asemenea, se reduce semnificativ, iar roirea naturală nu mai pune probleme.

Încă din această perioadă încep preocupările privind pregătirea rezervelor de hrană şi a albinei de iernare. În lipsa culesurilor de întreţinere, familiile de albine consumă din rezervele proprii, de aceea apicultorii trebuie să aibă în vedere şi în această perioadă deplasarea familiilor de albine la o serie de culesuri care, chiar dacă nu sunt productive, aduc un stimulent natural menţinerii la un nivel maxim a pontei mătcii, cu efecte favorabile în perioada următoare.

În prima parte a lunii încă se derulează culesul la floarea-soarelui şi, în funcţie de hibrid şi condiţii pedoclimatice, poate să aducă  venituri importante. De menţionat că la acest cules are loc ocuparea spaţiului de ouat cu miere, rezultatul fiind un blocaj al pontei cu efecte defavorabile asupra creşterii de noi generaţii de puiet care să înlocuiască albina uzată. În acest sens, apicultorul trebuie să intervină, introducând rame goale pentru pontă în centrul cuibului.

În continuare, o serie de resurse melifere ar putea fi valorificate: floarea-soarelui târzie, busuiocul de mirişte, coriandru, hrişcă, lavanda, lucernă, muştar alb, pepene galben, pepene verde, castraveţi, fâneaţă sau floră spontană alcătuită din cicoare, muştar de câmp, păpădie, iarba şarpelui, mentă, isop, jaleş de câmp, limba mielului, rapiţă sălbatică, roiniţă, salvie de câmp, sulfina, talpa gâştei, trifoi alb, zămoşiţă, zburătoare, zmeur.

Organizarea stupului

Pentru o bună derulare a activităţii apicole, în această  perioadă se va avea în vedere continuarea lucrărilor de recoltare şi extracţie a fagurilor cu miere. Se va reorganiza cuibul familiilor de albine, lăsând în stupi numai fagurii cu puiet şi rezervele aferente. Se va evalua situaţia acestora, precum şi starea de sănătate. Fagurii goi sau cu miere puţină se descăpăcesc şi se aşază după diafragmă pentru ca mierea să fie consumată.

Se va preveni declanşarea furtişagului prin restrângerea cuibului, micşorarea urdinişului şi efectuarea de intervenţii rapide în famillile de albine, precum şi întărirea familiilor mai slabe, care ar putea fi vulnerabile. În lipsa unor culesuri de întreţinere se vor administra hrăniri stimulente în perioadele lipsite de cules pentru menţinerea unor familii cât mai puternice şi creşterea albinelor de iernare.

Se vor întări familiile slabe sau roiurile artificiale formate în lunile anterioare. Din această perioadă se poate începe schimbarea mătcilor bătrâne, necorespunzătoare, pentru a avea timp suficient să depună ouă înainte de a întrerupe ouatul pe perioada sezonului inactiv. În cazul unor culesuri târzii (fâneața, floarea-soarelui cu înflorire tardivă) se vor pregăti familiile pentru transport, se vor scoate din stupi fagurii destinați reformei şi se va extrage ceara. fagurii de rezervă se vor trata împotriva găselniței. Se vor efectua tratamentele medicamentoase în caz de necesitate. Pentru stabilirea gradului de infestare cu varroa se va folosi foaia de control sau alte metode descrise în literatură. Se vor efectua activități de stocare şi/sau valorificare a producţiei obţinute. În completarea producţiei de miere se poate recolta polen (acolo unde există un cules abundent, mai ales în zonele de deal) sau propolis.

Laura ZMARANDA

Sursa: ACA

„Banii astăzi îi ai, mâine nu-i ai, dar cunoștințele îți rămân“, ne spune tânărul fermier Pericle Mihai Sălceanu, student la Facultatea de Agricultură din Iași, care administrează împreună cu familia o fermă mixtă de animale în Leoști, comuna Pădureni, județul Vaslui. Vorbim de un efectiv de ovine de 3.000 de capete, rasa Merinos de Palas, în jur de 40 de capete de bovine, rasa Bălțată Românească, dar și de 200 ha culturi arabile și 300 ha pășune.

Tehnologizarea și mecanizarea, salvarea zootehniei

Fiind o zi de sâmbătă, pe tânăr l-am găsit la fermă, dar nu de puține ori se întâmplă ca Pericle să facă naveta în timpul săptămânii de la Iași la Vaslui; nu neglijează în niciun fel studiile, de aceea este și bursier, iar în fermă când ajunge nu uită de cele învățate: „casă, masă, rasă“.

„Ne aflăm în cadrul fermei pe care o administrez împreună cu familia mea. Ferma este una mixtă, cca 500 de hectare, dintre care în jur de 200 ha culturi arabile și 300 ha pășune. Pe partea de zootehnie, în cadrul fermei găsim cca 3.000 de ovine, rasa Merinos de Palas, caprine, bovine, în jur de 40 de capete, rasa Bălțată Românească, 6 cai și alte păsări. Am 22 de ani și am ales domeniul acesta pentru că vreau să-l duc mai departe. Este o muncă frumoasă, bănoasă, dar pe care trebuie să o faci cu drag și dezavantajele sunt mai multe: costurile de întreținere, forța de muncă nu prea o găsești, trebuie să fii non-stop la animale, nu există sâmbete, nu există duminici libere, nu există sărbătoare. Încerc să îmbin cât de mult ferma cu învățatul, nu neglizez nici partea de facultate, nici partea de activitate în fermă, fac naveta. În cursul săptămânii stau la Iași, dar când apare câte o problemă, chiar sunt nevoit să fac naveta. De exemplu, banii îi ai, mâine nu-i ai, dar cunoștințele îți rămân. Încerc să duc mai departe cât de mult se poate ferma la un alt nivel, pentru că lipsa forței de muncă ne impune să recurgem la alte metode, să folosim tehnologizarea și mecanizarea. Investiția pe care o facem la nivelul fermei, atât zootehnică cât și vegetală, nu se face pe un an sau doi, se face pe termen de lungă durată, de aceea sperăm la timpuri mai bune, la prețuri mai bune și să fie mai apreciate munca și calitatea produselor. Nu poți să fii fermier, dacă în cadrul fermei nu ai și o parte din zootehnic, pentru că ele se îmbină și sunt dependente una față de cealaltă“, adaugă crescătorul.

Se aplică o economie circular în fermă

Tânărul ne mai spune că și-ar dori ca noi, oamenii, să susținem cât mai mult fermierii, deoarece ei sunt cei care produc hrana oamenilor.

„Vrei nu vrei trebuie să mănânci, trebuie să consumi. Ca să aduci mâncarea de la furcă la furculiță este multă muncă în spate. Consider că zootehnia și cultivarea plantelor ar trebui să fie cât de cât împreună, pentru că se completează una pe alta. Este o economie circulară, de viitor.“

Despre prețul mielului

Campania de fătări la ovine din ferma tânărului este pe cale să se finalizeze, iar crescătorul vasluian trebuie să acorde o atenție deosebită animalelor în această perioadă.

„Din circa 1.500-1.600 de ovine mai sunt cam 300 de fătat, restul au fătat, o parte sunt fătate de la Crăciun, mieii având undeva la 25-30 kg, iar aceștia, după cum se văd, sunt mici“, specifică acesta.

Legat de prețul mielului, anul acesta este în creștere

„Se anunță un preț bun, dar raportat la cheltuielile directe pe care le avem, de la furaje, forță de muncă, la cheltuieli indirecte, cu tratamente și multe altele. La ora actuală prețul în viu se învârte undeva în jurul prețului de 23 lei/kg, iar în carcasă, fiind randamentul la ovine 50%, ar veni dublu, între 38-40 lei/kg. În supermarket am văzut chiar la 55 lei/kg, doar că pe piața internă nu prea se caută așa mult. Pentru anul acesta prefer să dau toți mieii la tir pentru a înțelege ceva din câștig. De asemenea, nu ne mai chinuim cu sacrificarea“, punctează Pericle.

Rasa Bălțată românească, o altă alegere

Pe partea de zootehnie, pe lângă ovine, familia Sălceanu mai crește și circa 40 de vaci; majoritatea sunt Bălțată Românească, o rasă foarte bună, care dă un randament atât pe partea de lapte, cât și pe partea de carne.

„În general este aclimatizată, este pentru zonele noastre, consider că merge mai bine decât alte rase. În alte zone poate să meargă mai bine Black Angus, dar aici prefer această rasă.“

Dintre ovine și bovine, diferența o face specia, adaugă tânărul fermier.

„La bovine, de când a fătat vaca până trece un an sau doi și se face junică, trebuie un timp cât mai lung de reproducție, de aceea și numărul de capete la nivel mondial și chiar în țara noastră este mai mic, pe când la ovine stăm bine, doar că sunt mult mai prolifice și se înmulțesc mai repede, se hrănesc mai bine. În schimb, vacii îi trebuie o alimentație mult mai bună.“

Zootehnia, moștenire de suflet pentru tatăl tânărului

Nu de puține ori ni se spune că zootehnia este un sector lăsat moștenire. Vremurile tot mai grele din ultimii ani duc la pierirea unui sector esențial pentru agricultura românească. Doar pasiunea și dragostea față de mioare îi mai determină pe unii fermieri să nu renunțe, ci „să renască“.

Cătălin Sălceanu, tatăl tânărului Pericle Mihai Sălceanu, a pus pe picioare o fermă de aproximativ 3.000 de ovine, rasa Merinos de Palas, în comuna Pădureni, din dragoste pentru acest domeniu. Chiar dacă vorbim de un efectiv destul de mare, într-un județ unde nu există aproape deloc forță de muncă, această fermă este o moștenire de suflet și așa va rămâne…

„Am preluat ferma de la tatăl meu, care a lucrat la CAP (n.a. Cooperativa Agricolă de Producție); după Revoluție și-a făcut o micuță fermă de oi, în jur de 100 de capete. Eu am absolvit liceul, am vrut să urmez o facultate ca să devin inginer zootehnist, dar din păcate am prins timpurile cu Revoluția și nu am mai continuat. Am lucrat câțiva ani în cadrul armatei, iar la un moment dat tata ne-a întrebat dacă vrea vreunul dintre copii să preia ferma de oi. Noi suntem în total patru frați. Cele două surori care lucrează în învățământ și fratele croitor au zis că nu-i interesează, dar eu, fiind mai în floarea vârstei, am vrut să preiau ferma familiei. În momentul de față avem aproape 3.000 de oi cu tot cu capre, rasa Merinos de Palas, o rasă mai prolifică“, încheie Cătălin Sălceanu, tatăl tânărului Pericle Mihai Sălceanu din Leoști, județul Vaslui.

Beatrice Alexandra MODIGA

Târgul Național Apicol, organizat la începutul lunii aprilie în curtea Institutului de Cercetare și Dezvoltare pentru Apicultură București, a fost un prilej pentru a lua pulsul apiculturii la început de primăvară.

„Mierea fără calitate, din import, continuă să intre în țară“

Ioan Fetea, președintele Asociației Crescătorilor de Albine din România, spune că problemele pe care le-a semnalat cu această ocazie sunt aceleași de ani întregi și că întotdeauna motivele invocate pentru lipsa rezolvării lor sunt banii.

„Anul apicol a început bine, familiile de albine sunt dezvoltate, să sperăm că vom putea valorifica așa cum trebuie culesurile importante și să comercializăm și produsele obținute. De mulți ani vorbim despre aceleași probleme care nu se rezolvă și este păcat pentru că este un sector care, fără a se reglementa unele lucruri, va avea de suferit. În ultimii ani, costurile de producție au crescut cu 30-40%, prețurile de achiziție au scăzut cu 40-50% și producția de miere a scăzut foarte mult. Există o concurență acerbă între produsele din România și cele din import care de multe ori, așa cum recunoaște și Uniunea Europeană, sunt contrafăcute (aproape jumătate din importuri). În aceste condiții, apicultorii stau și se gândesc dacă mai merită să investească în acest sector. Tinerii parcă sunt în recul și nu se mai apropie cu aceeași pasiune și interes de acest domeniu. Ministrul Agriculturii a aprobat un ajutor pentru apicultori pentru pierderile suferite din cauza efectelor războiului din Ucraina, dar asta nu îi ajută prea mult pentru că mierea fără calitate va intra în România în continuare. Ne-am luptat și pentru etichetare corectă și se pare că Parlamentul European a recunoscut această măsură. Astfel, se trece pe etichetă țara de origine a mierii, dar și procentul de amestec de miere. Sigur că această lege nu va rezolva în totalitate problemele apiculturii. Noi tot facem solicitări, dar răspunsurile și rezultatele nu vin imediat pentru că se motivează lipsa fondurilor.“

„Și anul acesta amenință seceta“

Ilie Nistor, un apicultor din județul Argeș, spune că situația apicultorilor în ultimul deceniu  a fost fără precedent în toată cariera sa în apicultură.

„Problemele cu care se confruntă acum apicultura nu erau până acum 10 ani. Aceste neonicotinoide despre care s-a făcut atâta vâlvă fac un mare rău apiculturii. Toate acestea contribuie la scăderea bagajului de rezistență genetică a familiilor de albine și nu doar la noi, ci în toată lumea. La un moment dat se semnala dispariția a unor colonii întregi de albine. Zeci, sute de colonii dispăreau și nu se știa din ce cauză. Neonicotinoidele trebuiau interzise demult pentru că pământul nostru este încă neotrăvit. Să sperăm că lucrurile vor fi și în favoarea noastră. Am înțeles că vor fi și niște ajutoare acordate apicultorilor, dar să știți că sunt infime pe lângă eforturile pe care le facem. Producțiile au scăzut dramatic și nu mai spun că nu ne mai putem deplasa la diferite culesuri pentru că nu toți fermierii înțeleg aportul albinelor. Și anul acesta ne amenință seceta. Un exemplu concret în acest sens este că înainte, dacă săpam, dădeam de pământ umed la 60-70 cm. În primăvara asta am săpat până la 1,50 metri și nu am dat de apă. Ce înseamnă asta? Că numai pomii cu rădăcini de peste doi metri nu vor suferi din cauza secetei.“

„Cererea de miere ecologică este în creștere“

La târg am întâlnit și un producător de miere ecologică. Dan Pașca ne-a vorbit despre provocările producției ecologice și despre evoluția afacerii proprii.

„Suntem producători și procesatori de miere ecologică certificată. Suntem una dintre primele stupine certificate ecologic, din anul 2003. Avem sortimente de munte, în general, miere de zmeură, de flori de munte, de mană. Nu este ușor să produci miere ecologică pentru că trebuie respectate anumite cerințe, iar taxele de certificare sunt foarte mari. În pastoral stupii trebuie duși doar în zone nepoluate; toate lucrările în stup sunt diferite față de cele convenționale, deci e mai dificil. În prezent avem în jur de 400 de familii de albine în stupina din Bistrița-Năsăud și producția diferă de la an la an, între 20 și 40 de tone. Ultimii ani au fost mai dificil, dar noi avem o fabricuță de procesare unde ambalăm produsele și atunci nu mai vindem en-gros pentru că prețurile sunt foarte mici. Încercăm să vindem totul ambalat și pe piața internă și către export. Cca 20% din  producție merge către export și restul valorificăm în țară. Cererea a crescut în ultimii ani și tendința este în continuare de creștere.“

„Am avut pierderi de 25% în familiile de albine“

Marius Igna, apicultor din județul Ilfov, are 300 de stupi și produce o gamă variată de miere. În primăvara aceasta familiile lui de albine au ieșit mai slăbite decât și-ar fi dorit apicultorul.

„Am iernat în trei locații și, în cazul stupilor aflați la cca 100 de kilometri de București, am avut pierderi de 25%. Familiile de albine din Ilfov au fost bine, iar cele de la munte mai sunt slăbite. O să unific stupii și asta este. Aștept să fortific familia de albine și sper ca totul să fie bine la culesul de salcâm. Cred că din cauza schimbărilor de vreme au apărut aceste probleme. Spre sfârșitul verii și toamna, familia de albine se pregătește pentru iernare. Albinele de iernare au nevoie de o acumulare mare de proteine în corpul lor, care se numește «corp gras». Cred că albinele mele nu au avut suficient polen ca să își formeze acest corp gras. La sfârșit de august a fost o lipsă acută de polen.“

Laura ZMARANDA

Cel mai nou produs în familia Apisrom de la Vaslui, unul dintre principalii procesatori de miere de albine din România, este berea. Astfel, producția de bere din Regiunea Moldovei va fi revitalizată de Dumitru Răscanu. Creativ, harnic și neînfricat, antreprenorul vasluian a pus la bătaie 300.000 de euro ca să deschidă o fabrică de bere artizanală cu șapte sortimente de bere. În curând își va deschide porțile și va produce 12 tone de bere/lună.

Berea este un produs de larg consum

Alături de Dumitru Răscanu am făcut turul fabricii și am degustat mai multe sortimente de bere, printre care și cea cu miere de albine, și am aflat ce l-a ambiționat pe acesta să treacă de la mierea de albine la bere, ce costuri a suportat și cum arată fabrica care deja a făcut prima șarjă de bere. Începută de anul trecut, fabrica este un concept de la una dintre cele mai mari companii din lume, respectiv o companie chinezească, cu foarte multă tradiție.

„Chinezii au peste 80 de fabrici instalate în Europa și foarte multe în Asia, America, Australia. Fabrica dispune de tehnologie de ultim moment, este ultraperformantă, iar întreaga parte de clădire a ajuns să coste undeva la 300.000 de euro. Ne aflăm în prima fabrică de bere artizanală din județul Vaslui, unde deja am pus la punct vreo șapte rețete pe care le preparăm, de la bere belgiană, la bere blondă, bere arămie și bere neagră, diferite rețete pentru cele patru tipuri deocamdată. În total avem șapte rețete depuse spre aprobare, urmând să mai dezvoltăm și alte tipuri de bere. Am ales să investesc într-o astfel de fabrică pentru că mi s-a părut extrem de provocator pentru consumul oamenilor. Am observat că în general oamenii și-au rafinat orientarea de consum și așteaptă noi produse, în primul rând mai naturale, mai corecte din punctul de vedere al rețetei și da, berea este un produs de larg consum“, specifică Dumitru Răscanu.

Capacitatea de producție este de 8 până la 10 tone/lună

Antreprenorul vasluian specifică că de mai mult de un an de zile se chinuie să autorizeze fabrica de bere.

„Din punct de vedere tehnic suntem foarte pregătiți, însă autorizarea circuitului este extrem de dificilă, ne chinuim mai mult de 12 luni cu autorizările. Noi o să avem un portofoliu de șapte tipuri de bere, dar fiecare trebuie autorizată individual și de asta procesul durează. În schimb, cred că peste câteva luni o să fim prezenți pe piață cu cele șapte sortimente pe care ni le dorim. Capacitatea de producție este de 8 până la 10 tone/lună, deja am dat comandă de noi tancuri de fermentare și o să creștem undeva la 12 tone/lună.“

Prima șarjă de bere produsă, berea cu miere de albine

Pentru a ne convinge că totul este nou-nouț, am mers în fabrica de la Vaslui și am aflat despre procesul tehnologic pe care vasluianul ni l-a spus pas cu pas. Așa am aflat și de prima șarjă de bere cu miere de albine.

„Ne aflăm în sala de materii prime. În aceste butoaie sunt sacii cu malț, fie că sunt malțuri obișnuite, fie că sunt malțuri speciale pentru cele trei tipuri principale de bere pe care le producem. Malțul din saci se cântărește după rețete care sunt deja înregistrate și se urcă în moară, în vederea măcinării lor. Din moară o să plece în buncărul de stocare și după intră în prepararea propriu-zisă a berii. Cerealele intră în buncărul de cereale, urmând ca aici să preparăm mustul de bere, care mai târziu intră în fermentatoare și, în aproximativ 30 de zile, berea este gata, ajunge la maturitate completă. În general, producem șarje de aproximativ 1.000 de litri de bere. Sunt anumite reguli, o anumită tehnologie prin care se respectă modul de dozare și de preparare a mustului; mustul respectiv, după preparare, intră într-o zonă de fierbere și, timp de aproximativ o oră, se fierbe, urmând după asta să fie răcit și când ajunge la 30 grade îl urcăm în aceste fermentatoare și stă timp de 28 până la 30 de zile, după care ajunge la maturitate completă. Cu siguranță va fi pe placul consumatorului pentru că știm ce le place oamenilor, știm să facem bere și cu siguranță vom face o bere specială pentru că ingredientele sunt speciale. Avem bere îmbuteliată și aceasta are și un conținut mic de miere, crescând gradul alcoolic și nefiind necesară pasteurizarea ei. Așadar, este o bere 100% artizanală, nepasteurizată, nefiltrată. În modul acesta de ambalare este prima șarjă de bere pe care o producem, absolut o noutate“, mai adaugă producătorul din Vaslui.

Beatrice Alexandra MODIGA

Pentru tânăra Ioana Iordăchiță, experiența timpurie în agricultură i-a înrădăcinat dragostea pentru pământ și a modelat pasiunea sa pentru acest domeniu. Ne întoarcem în timp, în anul 2007, când familia Iordăchiță, Cristian și Carmen, a decis să-și deschidă un nou domeniu de activitate, investind într-o afacere agricolă în județul Vaslui, în localitatea Muntenii de Jos. În prezent cultivă legume și răsaduri în solariile care au o suprafață de 1.700 mp, precum și în câmp deschis.

„Totul a pornit de la dorința tatălui meu de a găsi o oportunitate de investiție și de a-și asigura un venit stabil pentru familia noastră. Chiar dacă nu avea experiență vastă în acest domeniu, pasiunea și determinarea lui au fost motorul care ne-a condus către această nouă provocare. În același an, am fost înscrisă și eu la școală, iar această afacere a devenit parte integrantă din viața noastră de zi cu zi. Am crescut odată cu fermă, petrecând fiecare vacanță printre plantele din solarii, învățând și contribuind la munca de zi cu zi a părinților mei. Această experiență timpurie în agricultură mi-a înrădăcinat dragostea pentru pământ și a modelat pasiunea mea pentru acest domeniu“, specifică Ioana Iordăchiță, tânăra în vârstă de 23 de ani.

Ferma legumicolă este una sustenabilă

Pentru Ionela, părinții ei au fost adevărați autodidacți în agricultură, învățând tehnicile de lucru din mers.

„La început, ei au aplicat metode de muncă tradiționale, dar cu trecerea timpului și cu experiența acumulată au descoperit și au adoptat tehnici noi și mai eficiente. Fiecare zi petrecută în solarii a fost o oportunitate de învățare și de îmbunătățire a practicilor agricole, iar rezultatele au fost remarcabile. Astfel, ei au reușit să adapteze și să optimizeze procesele de cultivare, asigurându-ne că ferma noastră devine mai sustenabilă în timp.“

Business exclusiv de familie

Investiția în ferma familiei a fost susținută exclusiv din fonduri proprii.

„Fiecare an a fost o nouă provocare din punctul de vedere al investiției, deoarece vremea și condițiile meteorologice au fost factori imprevizibili care au influențat în mod semnificativ planurile și eforturile noastre. Cu toate acestea, am învățat să ne adaptăm și să gestionăm resursele cu înțelepciune, reușind să facem față fluctuațiilor și să continuăm să ne dezvoltăm ferma în ciuda obstacolelor întâlnite pe drum“, adaugă legumicultoarea din județul Vaslui.

Distribuția produselor din ferma familiei Iordăchiței se realizează în principal prin vânzarea la piață sau direct din solar, ne spune tânăra.

„Am experimentat și varianta livrărilor în diferite puncte din oraș, dar am constatat că necesită mult timp, iar în zilele aglomerate de vară prioritățile noastre sunt concentrate pe maximizarea eficienței lucrărilor în fermă. Având în vedere că ne bazăm doar pe resursele interne, adică doar pe membrii familiei pentru a gestiona întreaga fermă, inclusiv vânzarea produselor, nu avem un angajat dedicat exclusiv pentru livrări.“

Vânzare directă către consumatori

Mai mult decât atât, în județul Vaslui nu se găsesc oameni disponibili să vină să lucreze cu ziua, ceea ce îi face pe membrii familiei Iordăchiță să se bazeze în totalitate pe eforturile lor și pe munca în echipă a membrilor de familiei pentru a duce la îndeplinire toate activitățile necesare în fermă.

„De asemenea, este important de menționat că la piață nu vindem la preț en-gros, ci ne concentrăm pe vânzarea directă către consumatori, oferindu-le produse proaspete și de calitate, la prețuri accesibile. Acest aspect ne permite să construim și să menținem relații strânse și de încredere cu clienții noștri“, mai punctează legumicultoarea.

Agricultura este o industrie vitală și plină de oportunități, dar necesită multă muncă, determinare și răbdare pentru a avea succes, mai menționează legumicultoarea din Vaslui.

„Pentru cei care doresc să investească în agricultură, sfatul meu este simplu: este o alegere profitabilă, dar presupune eforturi considerabile. Este important să fiți pregătiți să învățați continuu, să vă adaptați la schimbările de pe piață și să faceți față provocărilor întâmpinate în acest domeniu. Cu toate acestea, cu pasiune și angajament, investiția în agricultură poate aduce satisfacții și recompense pe termen lung.“

Solariile metalice, în defavoarea celor din lemn

În ceea ce privește planurile de viitor, pentru că tânăra are studii superioare în domeniu, absolvind de curând specializarea Protecția consumatorului și a mediului, din cadrul Facultății de Agricultură din Iași, aceasta intenționează să aplice tehnologii mai avansate și să acceseze fonduri europene, pentru a dezvolta și mai mult ferma, respectiv solariile care au o suprafață de 1.700 metri pătrați, precum și culturile din câmp deschis.

„Avem în vedere construirea de solarii metalice, renunțând treptat la cele din lemn. Această schimbare va aduce o serie de beneficii, inclusiv durabilitate crescută și eficiență sporită în gestionarea culturilor noastre. Totodată, intenționez să investesc mai mult în promovarea produselor noastre agricole. În prezent, unele dintre răsadurile noastre au o lună de la semănare, cum ar fi roșiile și ardeii kapia și gras, urmând să fie plantate. De asemenea, am semănat vinete negre și albe, precum și mai multe soiuri de roșii și ardei. În curând, o parte dintre acestea vor fi oferite spre vânzare ca răsad în pahar. Pentru a menține o temperatură optimă în solar, folosim focul la sobe pe bază de rumeguș și lemn, asigurând condițiile ideale pentru creșterea sănătoasă a plantelor noastre în ciuda temperaturilor reci din exterior. În același timp, lucrăm la repararea solariilor unde folia este ruptă și va fi înlocuită. Această muncă de pregătire ne permite să avem solariile în stare optimă pentru plantare, asigurând astfel succesul culturilor noastre.“

Obiectivul pe termen lung pe care și-l dorește Ioana este că speră să ofere clienților produse de calitate, proaspete și sănătoase.

„Tot ceea ce vindem este crescut cu aceeași atenție și dedicare pe care o avem pentru noi și familia noastră. Cinstea este un atribut la care noi ținem foarte mult, iar munca ne reprezintă“, încheie Ioana Iordăchiță, tânăra legumicultoare din localitatea Muntenii de Jos, județul Vaslui.

Beatrice Alexandra MODIGA

În România, apicultura este o afacere cât se poate de viabilă, fiind favorizată de o climă blândă şi de o natură darnică, cu plante melifere variate, cu păduri întinse de tei şi salcâmi, cu suprafeţe mari cultivate cu pomi fructiferi şi floarea-soarelui, ce dăinuie anual din martie până în octombrie.

Produsele de bază obţinute de la albine, miere, ceară, lăptişor de matcă, polen, venin de albine, apilarnil, propolis sau păstură, sau combinate şi prezentate sub formă de loţiuni sau creme, sunt din ce în ce mai mult solicitate pe piaţa naţională sau la export, România reprezentând în acest domeniu cca 2% din totalul mondial şi cca 9-10% din producţia Europei, conform unor date statistice publicate.

Efectele terapeutice şi energovitalizante ale produselor apicole, având în vedere că 1 kg de miere este echivalentul a 3 l de lapte, 50 de ouă, 12 kg de carne sau 30 de banane, justifică orientarea tot mai puternică a cumpărătorilor, indiferent de vârstă, spre astfel de produse.

Din aceste motive, precum și prin faptul că apicultura poate asigura o îndeletnicire permanentă sau ca o a doua ocupaţie, asigurând venituri băneşti consistente, creşterea albinelor s-a dezvoltat simţitor atât prin creşterea numerică a famililor de albine, dar și prin organizarea persoanelor care practică această activitate, ca persoane fizice sau juridice, deținătoare de stupine sau de exploataţii apicole cu activitate complexă înregistrate/autorizate la DSVSA județeană.

Activitatea cu albinele presupune respectarea unor reguli tehnologice sau de protecție sanitară foarte stricte, pentru a se evita anumite accidente sau modificări în starea de sănătate a albinelor, implicit a stupinei.

Calitatea mierii şi a produselor apicole este monitorizată permanent prin examene efectuate la laboratoarele acreditate pentru verificarea parametrilor cu referire la umiditate, aciditate, zaharoză, zahăr invertit, glucoză, lactoză, substanţe insolubile, analize prin care se pot identifica şi eventualele falsificări ale mierii.

Albinele, ca şi alte organisme vii, se pot îmbolnăvi de diferite boli care, prin mortalitea pe care o produc, reduc numărul albinelor şi prin aceasta familiile de albine se depopulează, devenind neproductive, pagubele materiale şi financiare fiind însemnate atât pentru apicultori, cât şi pentru economia naţională (dat fiind rolul major pe care îl au albinele în polenizarea culturilor entomofile).

Bolile albinelor se împart în boli contagioase, necontagioase şi intoxicaţii.

► Bolile contagioase se grupează în:

■ virotice (puietul în sac, boala neagră);

■ bacteriene (loca americană, europeană, septicemia, paratifoza);

■ micotice (ascosferoza, aspergiloza, melanoza);

■ parazitare (nosemoza, varooza, amibioza, acarioza, brauloza, senotainioza, triunghiulinoza).

► Bolile necontagioase ale albinelor sunt reprezentate prin:

■ puietul răcit;

■ boala de mai;

■ diareea albinelor;

■ anomaliile mătcilor.

► Intoxicaţiile albinelor se pot produce cu: polen, nectar, miere de mană, medicamente, pesticide folosite pentru combaterea dăunătorilor.

► Dăunătorii albinelor sunt: găselniţa, fluturele „Cap de mort“, viespiile, lupul albinelor, furnicile, prigoriile, ciocănitorile, şoarecii.

În cadrul măsurilor de prevenire a bolilor la albine, pe lângă acţiuniile specifice pentru fiecare boală specifică, un rol important îl reprezintă aplicarea măsurile de profilaxie generală, din care pentru perioada de iernat se recomandă următoarele:

► Alegerea vetrei de iernare, asigurând următoarele: să poată fi protejată de vânturile reci, să asigure liniştea necesară albinelor, să poată fi curăţată uşor de zăpadă, iar apa după dezgheţ să se scurgă uşor (să nu băltească), să fie protejată de şoareci prin instalarea de grătare la urdiniş.

► Supravegherea modulului de iernare şi a stării famililor de albine prin controale auditive (ascultare), fără a se recurge la deschiderea stupului:

■ zumzetul moderat şi uniform arată că familia de albine este în stare bună şi că iernarea decurge normal;

■ bâzâitul puternic arată că familia este în suferinţă;

■ zumzetul slab, însoţit de zgomotul asemănător foşnetului frunzelor, înseamnă că familia este înfometată;

■ când zumzetul este foarte slab sau nu se percepe aproape deloc, se va interveni, fără abuz însă, prin lovirea cu mâna a peretelui din faţă al stupului, iar dacă albinele răspund printr-un zumzet puternic, care însă încetează imediat, înseamnă că familia iernează în condiţii bune.

► Îndepărtarea fără zgomot a zăpezii neafânate şi a gheţii (când este cazul) de pe scândurelele de zbor ale stupilor şi desfundarea urdinişurilor blocate de albinele moarte.

► Asigurarea şi supravegherea zborurilor de curăţire ale albinelor având în vedere că, în sezonul nefavorabil, albinele au capacitatea de a acumula în intestinul gros o cantitate importantă de excremente, care pot declanşa diaree pe al cărei fond se pot instala boli grave, în special nosemoza, excremente care se vor elimina prin zboruri de curăţire în zilele cu temperaturi de +12°C.

► Aprecierea modului de iernare a albinelor se face după aspectul diferitelor resturi scoase de pe fundul stupului, după cantitatea de albine moarte găsite pe jos, în faţa urdinişului, respectiv:

■ mortalitatea crescută a albinelor atenţionează faptul că familia a iernat cu prea multe albine-vârstnice;

■ uzura organismului lor din cauza unor boli;

■ prezenţa albinelor umede, mucegăite, arată că în stup este prea multă umiditate.

• Prezența obligatorie a apicultorului în stupină pentru a urmări modul de desfăşurare a zborului, identificarea familiilor ce prezintă stări anormale şi soluţionarea altor situaţii constatate.
• Colaborarea permanentă cu serviciile sanitare veterinare şi cu Asociaţia Crescătorilor de Albine din zonă.

Apicultura este sprijinită financiar de Guvernul Român, conform Programului Naţional Apicol, prin alocarea de sume substanţiale din fonduri europene şi din bugetul naţional, sume destinate pentru sprijinirea activităţilor de profilaxie şi combatere a varoozei, a analizelor fizico-chimice ale mierii, achiziţionarea materialului biologic pentru refacerea efectivului apicol, precum şi pentru achiziţionarea stupilor şi inventarierea tuturor masivelor melifere de pe teritoriul României, analiza aspectelor geografice judeţene şi de infrastructură rutieră, sprijin care favorizează obţinerea în stupine de produse apicole importante cantitativ și la parametri calitativi superiori.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA,

Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Anca Elena Fogoroș, o tânără legumicultoare din județul Vaslui, a găsit o metodă inedită de a promova produsele românești, dar și de a-și valorifica producția din ferma pe care a înființat-o alături de soțul ei, Silviu.

Legumicultoarea creează buchete din legumele cultivate în propriile solarii

Vrei să faci un cadou mai altfel? Anca poate să te ajute cu buchete comestibile și tematice.

Anca Elena Fogoroș este o legumicultoare din comuna Bogdănița, județul Vaslui. Împreună cu soțul ei, Silviu Fogoroș, se ocupă de ferma de legume „Ferma Ursu“, care totalizează 1.500 de ari de spații protejate și alte două hectare cu pomi și viță-de-vie, în jurul casei. Producția obținută este distribuită clienților și prin curier, dar în mare parte se vinde de la poarta fermei. Noutatea, însă, o reprezintă pasiunea pentru crearea de buchete din legume viu colorate, de la ceapă, morcov, vinete, usturoi și altele până la borcane cu murături, sub brandul „Buchetul Grădinii“.

„Ideea buchetelor cu legume a pornit inițial în septembrie 2020 de la o mămică ce a vrut să facă un cadou mai special pentru o doamnă care consumă legume cât mai naturale. Inițial am făcut un coșuleț, dar mi-am dat seama că nu încap foarte multe și le-am aranjat apoi într-un buchet. De atunci am început să fac mai multe buchete, în ideea de a valorifica legumele care rămân, pentru că noi livrăm la domiciliu pachete cu legume“, a spus tânăra legumicultoare din județul Vaslui.

Prețurile unui buchet realizat din diverse legume poate să se încadreze între 70 de lei și 500 de lei, diferența o fac legumele din care este alcătuit buchetul, dar și cantitatea de legume utilizate. În funcție de complexitatea realizării buchetelor, dar și de experiența căpătată, timpul alocat este de minimum 20 de minute și maximum 4-5 ore.

Beatrice Alexandra MODIGA

Într-o fermă din Costești, județul Vaslui, culturile se stropesc cu drone și tot cu drone se cartografiază parcelele și se observă cu precizie la centimetru cât de roditor e solul. Toate sunt rezultatul viziunii unui tânăr fermier care a intrat în agricultură cu mapa, laptopul și imaginile spectrale de la înălțime. Prin tot ce face în compania familiei, Alin Luculeasa e fermierul high-tech, căruia digitalizarea fermei i-a adus un premiu special la Bruxelles.

Are 30 de ani și face business în cel mai sărac județ al țării. Dar o face cu atâta pasiune, pricepere și viziune ancorată în viitor, încât, în doar câțiva ani, munca lui a devenit un adevărat model de excelență și bune practici, iar afacerea, o extraordinară poveste de succes.

Alin împreună cu tatăl și unchiul său gestionează o fermă de înaltă performanță în județul Vaslui, EVEL-H COMPANY Costești, în cadrul căreia este responsabil pentru coordonarea operațională a întregii activități agricole și implementarea de tehnologii noi. Absolvent al Facultății de Management şi Dezvoltare Rurală din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, promoția 2013, încă de la început, tânărul vasluian și-a luat rolul în serios și, una câte una, a început să introducă în fermă tehnologii digitale, idei și practici durabile, cu ajutorul cărora a reușit să diminueze cheltuielile fermei, dar și să implementeze o agricultură prietenoasă cu mediul. Efortul lui și al echipei de sprijin, toți colegi din Programul „Tineri Lideri pentru Agricultura“ derulat de Clubul Fermierilor Români, a fost recunoscut și recompensat la sfârșitul anului trecut, când a câștigat premiul pentru Cel mai bun proiect digital în cadrul Congresului European al Tinerilor Fermieri de la Bruxelles. Este prima dată când România primește o astfel de recunoaștere.

Motiv incredibil de pierdere a banilor UE: „a creat condiții artificiale“

Alin Luculeasa pierde finanțarea europeană la ultima tranșă de plată din proiect. Acesta ne spune că i s-au cerut banii înapoi pentru că ar fi creat „condiții artificiale“. Mai exact, acestuia i s-a reproșat că a lucrat la firma tatălui și la cea a unchiului, dar și că a avut relații comerciale cu ei.

„Da, am avut câteva relații comerciale cu aceștia, perfect legale și normale, pentru că un fermier niciodată nu lucrează singur, dar firma mi-am condus-o singur așa cum am știut mai bine“, a precizat vasluianul.

Ba mai mult, tânărul fermier a mai spus că toate aceste lucruri erau cunoscute de reprezentanții Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rural (AFIR) încă din ziua în care a depus proiectul. Aflat în pragul falimentului, acesta a contestat în instanță decizia dată de AFIR.

„E singura șansă pe care o mai am, cea a judecății, șansă pe care am accesat-o deja, urmează un drum lung pe calea instanțelor. Cazul meu este unul particular, dar nu unicul, și mi-ar plăcea să fie ultimul astfel încât fermierii să fie lăsați sa facă agricultură, nu interpretare și analiză de text, pe ghiduri. Firma mea e în pragul falimentului, dar trebuie sa vedem ce facem în viitor astfel încât mecanismele să funcționeze“, a mai specificat Alin Luculeasa.

Alin Luculeasa și-a început activitatea în cadrul fermei familiei sale, Evel-H Company Costești, unde se ocupa de managementul operațional al activității agricole, dar și de optimizarea activității prin implementarea noilor tehnologii. Acesta este secretar regional al Clubului Fermierilor Români pentru regiunea Moldova Centru, iar la finalul anului 2022 a câștigat premiul pentru „Cel mai bun proiect digital“ acordat în cadrul Congresului European al Tinerilor Fermieri de la Bruxelles. Alin Luculeasa și-a creat, în urmă cu câțiva ani, o fermă și a aplicat pentru o finanțare europeană, însă lucrurile s-au complicat mai mult decât se aștepta.

„Am depus în 2021 proiectul acesta de modernizare a fermei mele, o fermă la început de drum, vegetală, pe o suprafață de 70 ha. Am fost declarat inițial eligibil, dar fără finanțare, nu m-am descurajat, mi-am continuat activitatea contractând prestări de servicii pentru că încă nu aveam utilajele necesare. După aproape 15 luni, fără să mă aștept la asta absolut deloc, am primit o notificare, cum că am devenit finanțabil. Bucurie mare, reiau discuțiile cu furnizorii de echipamente și constat că au intervenit majorări de prețuri semnificative (30-40%), dar îmi zic în continuare că ăsta e businessul, dacă ar fi simplu ar face toată lumea. Contractez (pe următorii 6 ani) un leasing financiar pentru întreaga sumă (cheltuieli eligibile + neeligibile + majorări de preț), cumpăr utilajele, îmi ajung în fermă, fac cerere de plată pentru >95% din suma eligibilă, primesc banii, după câteva luni fac cerere pentru ultima tranșă de plată. Înainte de a mi se acorda și ultima tranșă, mi se face un control în teren, unde totul a fost conform și am primit raport de control favorabil“, a mai declarat Alin Luculeasa.

Lucrurile au luat, apoi, o altă întorsătură, tânărul fermier povestind că i s-a reproșat că ar fi creat condiții artificiale.

„A doua zi după control, mi se cer niște clarificări la care răspund, ca mai apoi, după o lună de zile, să fiu notificat că s-a creat un proiect de proces verbal în care se constată că am creat condiții artificiale. Îmi expun punctul de vedere cu documente justificative, cum că sunt angajat într-o fermă, a unchiului meu, și asta nu este ilegal, cum că nu dețin utilaje sau hale de stocare și am contractat prestări de servicii ca să pot să fac agricultură, și nici asta nu este ilegal atât timp cât am plătit toate contractele prin bancă, transparent. Mai mult decât atât, toate aceste aspecte erau vizibile în proiectul depus de mine încă din prima zi, din 2021. Am depus toate facturile de vânzare a mărfii și tot ce ține de modul cum mi-am desfășurat activitatea, degeaba, nu a contat! Mi s-a motivat că în 2015 am fost angajat la firma tatălui meu și din 2019 lucrez la firma unchiului meu și că am avut relații comerciale cu aceștia. Da, am avut câteva relații comerciale cu aceștia, perfect legale și normale, pentru că un fermier niciodată nu lucrează singur, dar firma mi-am condus-o singur așa cum am știut mai bine. Am mizat pe agricultură conservativă, digitală și eficientă din punct de vedere economic, principii pe care le promovez eu cu fiecare ocazie, și am lucrat pentru visul meu asumându-mi riscuri, fiind prezent zi de zi în fermă sau, dacă nu eram în fermă, eram la Clubul Fermierilor Români tot pentru a mă alinia cu cele mai noi tendințe din agricultură. Nimic din toate acestea nu au contat. Astăzi sunt dator statului român cu banii pe care mi i-a dat din bugetul european pentru a aduce plus-valoare în satul românesc, lucru pe care eu l-am făcut“, a povestit tânărul fermier.

Beatrice Alexandra MODIGA