Paris, chipul șoaptelor iubirii de basm (III)

Parisul a fost scena necontenitelor schimbări, orașul mișcărilor sociale ce a trecut prin momente dulci și amare, însă, după al Doilea Război Mondial, porțile sale deschise erau visul multora în a-i călca firul de iarbă pentru îmbogățirea spirituală, pentru descoperirea acestui destin ce face parte dintr-o lume a creației, nu doar dintr-un oraș pur și simplu. Paris, orașul unde s-au strâns laolaltă cele mai luminate minți ale lumii, încurajându-se reciproc la victorii culturale, istorice, este centrul educației, unde s-au format de-a lungul diferitelor epoci Molière, Voltaire, Diderot, ale căror idei au rămas testamente peste veacuri și au cucerit fără încetare generațiile însetate de cunoaștere, de nou, de o atitudine aplecată către unicitate cum rar mai întâlnim azi. Prin fiecare construcție, monument, muzeu, Parisul a evoluat de la satul galic Parisii la metropola de azi, s-a transformat și a devenit un compendiu de stiluri arhitecturale unice. Dacă la începuturi abundența de ornamente era mereu prezentă, acum materialele din beton, oțel, sticlă nu mai lasă în urmă decât linii drepte ori zgârie-nori ce umbresc uneori prea mult totul din jur.

Bazilica Sacré-Coeur și Cartierul Montmartre

Atmosferă boemă, sunet de chitară și o aură de bucurie sunt prezente prin punctul cel mai înalt al Parisului, dealul Montmartre, zonă ce a fost locuită probabil din vremea galo-romană. Cartierul parizian a fost spațiul inspirațional unde artiști cu renume au ales să compună, picteze, să-și exprime frumosul, Vincent van Gogh, Gen Paul, Pablo Picasso, Maurice Utrillo, Eric Satie fiind câțiva dintre cei atrași de farmecul de aici. Amprentele modei vechi și străzile ce se bifurcă amețitor, galeriile de artă, buticurile și muzeele unde sunt expuse lucrările marilor artiști, printre acestea ale unicului Salvador Dali la muzeul Dali Paris, te poartă în apusul cu fantasmă al perioadei Belle Epoque. Plină de grație și impunătoare prin aspectul fațadei albastre împletit de stilul bizantin și romantic, Bazilica Sacré-Coeur de Montmarte pare desprinsă din basme, ridicată în vârful dealului cu niște cupole gata să se-nalțe precum baloanele umflate-nspre astrul ceresc. Numeroasele scări ce trebuie urcate până la bazilica dedicată inimii sacre a lui Iisus dau energie corpului pentru a contempla atunci când pășești pe ultima treaptă, fiindcă de aici, de sus, priveliștea ce se deschide asupra orașului e unică, plină de splendoare. Din micul paradis de afară am ajuns în interiorul puțin întunecat al bisericii, loc ce rostește și fraze din Războiul franco-german, doar lumina născută din lumânări atinge acum mozaicul ce-i întruchipează inima în flăcări a lui Iisus Hristos, cea care a învăluit spațiul cu sentimentul nădejdii, al răbdării și binelui.

Panteonul

Din vârful dealului Sainte emană o solemnitate greu de descris în ascunsul paginii, poate și datorită încărcăturii spirituale și rigurozității, așa cum o simți încă din afară. Panteonul, ridicat după jumătatea anilor 1700 și inspirat pe alocuri de Panteonul Romei, este mausoleul iluștrilor recunoscuți ai Franței, așa cum este inscripționat chiar pe fațada monumentului. A fost la începuturi locul unde a fost înmormântată Sfânta Geneviève, sfânta patroană a Parisului. Atins de umbre întunecate, stilul neoclasic și-a făcut loc în interiorul atât de larg, imensele picturi ale sfinților, sculpturilor, toate vegheate din depărtare de măreața cupolă. La început, construcția a fost concepută doar pentru genul masculin, aici iși dorm somnul de veci 75 de bărbați, printre ei Victor Hugo, Voltaire, Jean Monnet, Alexandre Dumas, însă din 1995 au fost îngropate în Panteon și femei, una dintre acestea fiind fiziciana Marie Curie. Atârnat de cupola stă din anul 1851 pendulul ce se balansează circular, realizat de fizicianul Léon Foucault; acesta a vrut să demonstreze teoria sa printr-un experiment, conform căreia Pâmântul se rotește.

Place des Vosges, Cartierul Marais

Printre clădirile roșiatice din cartierul Marais, porumbeii zburdă liberi și răspândesc acum aerul aristocratic de demult… Una dintre cele mai vechi piețe publice din Paris, Place des Vosges, a fost construită pentru regele Henri IV în anii 1600; era pe atunci Place Royale, spațiul ideal pentru întâlniri de rang înalt, nunți, dar și dueluri. Grădinile frumos decorate din jur sunt într-un contrast fin cu arhitectura franceză a secolului al XVII-lea ce zugrăvește muzeele și monumentelor istorice. Casa de la numărul 6, unde a locuit Victor Hugo, a devenit acum muzeu, loc unde putem afla despre viața și impresionanta sa operă. Le Musée Carnavalet – Histoire de Paris din cartier este înzestrat cu ilustrații din istoria Parisului, din Antichitate până azi. Comunitatea evreiască de aici se mândrește cu lucrările de artă și exponate ce evocă istoria de peste 2.000 de ani de la Muzeul Artei și Istoriei Iudaismului. În cartierul Le Marais te așteaptă saloanele de ceai și cafenelele ori pur și simplu o bancă unde te poți așeza liniștit la umbra unui copac cu frunze ce vin lin spre pământ.

Muzeul Orsay

Ecourile trenurilor ce ajungeau în Gara Orsay la sfârșitul anilor 1800 au rămas undeva într-un album de poveste, o amintire. Prima gară electrificată din lume a fost transformată în muzeu, fiindcă nu mai putea face față fluxului mare de trenuri din acea vreme. Cu un design conceput de Gae Aulenti, Muzeul Orsay a pus în lumină arta impresionistă și post-impresionistă, picturile realiste și de peisaj. Printre lucrările importante se află „Gare Saint-Lazare“, autoportretul lui Vincent van Gogh și „Noaptea înstelată“, lucrări ale artistului Henri de Toulouse-Lautrec. Interiorul muzeului are un decor deosebit, acesta transpunându-te într-un palat al artei plastice prin multitudinea de colecții prezente ce pun în valoare anumite momentele istorice. Aici au loc concerte, proiecții de film și diverse spectacole.

Place Vendôme

Superbă prin forma sa dreptunghiulară, cu un spațiu foarte aerisit, Piața Vendôme este proiectul arhitectului  din timpul lui Ludovic al XIV-lea. Denumită la început Place Louis le Grand, piața a fost menită să fie zonă pentru locuințele regale. Sutele de ferestre ce privesc acum din toate direcțiile te cuceresc prin simplitatea în care stă închegată etalarea indiscretă a monarhiei. Prin aceste locuri extravagante, buticuri cu branduri de lux, nume sonore au fost în vizită des, mai ales la Hotel Ritz, printre ei scriitorul Ernest Hemingway, romancierul Scott Fitzgerald. Coco Chanel a locuit timp de 34 de ani la Hotel Ritz, perioadă în care a decorat într-un stil splendid și o finețe specială mobilierul, căruia i-a dat amprenta sa pariziană. Unul dintre punctele cu o semnificație istorică majoră, ce se aseamănă cu Columna lui Traian din Roma, este Coloana Marii Armate. Coloana a fost ridicată pentru cinstirea lui Napoleon și a armatei ce a obținut victoria în lupta de la Austerlitz în anul 1805. Pe fațada acesteia sunt evocate în spirală pe plăci din bronz episoade din luptă, iar în vârf a fost așezată statuia lui Napoleon.

La Conciergerie

Una dintre edificiile impresionante ale Evului Mediu, ce a servit ca închisoare și tribunal la sfârșitul anilor 1700, Conciergerie te cucerește prin aspectul său de fortăreață, stilul gotic, dar și povestea de după fațada și turnurile impunătoare. Conciergerie este de fapt o moștenire din Palais de la Cité, clădirea unde locuiau regii Franței la sfârșitul secolului al XIII-lea. Aici, pe lângă cei peste 2.500 de întemnițați, Maria Antoaneta, ultima regină a Franței înainte de Revoluția Franceză, a fost închisă și condamnată, lăsată să zacă în celulele pline de umezeală, pe măsură ce-și aștepta sfârșitul la nemiloasa ghilotină. Conciergerie și-a deschis porțile către public ca muzeu și este Sit al Patrimoniului Mondial UNESCO. Pe coridoarele reci se simte durerea celor judecați de Tribunalul Revoluționar, iar în câteva dintre săli – Sala Numelor, Sala Gardienilor, Sala Bărbaților de Arme – sunt prezentate numele condamnaților la moarte, artefacte, ultima scrisoare a Mariei Antoaneta, locul unde prizonierii erau predați pentru executare.

Cartierul Latin

Mirosul de carte veche, gândirea liberă, spiritul vesel, toate acestea la un loc sunt parte din Cartierul Latin, locul vieții studențești încă din vremea Evului Mediu. Centrele de cercetare, instituțiile de învățământ, terasele și cafenelele de aici au fost conservate până acum pentru a duce mai departe crezul intelectualității ce s-a dezvoltat zi de zi. Puțin diferit față de restul Parisului, în Cartierul Latin a rămas acel aer medieval ce îmbogățește zona prin amfiteatre și grădini, universități, centre de cercetare, vestitul cartier Sorbona, moschei. Librăriile pline de farmec de pe malul Senei, străzile amețitoare cu alei pavate cu piatră, galeriile de artă, bistrourile, bisericile antice sunt gata să-ți alinte spiritul de călător pentru a-ți face cunoștință cu un altfel de pitoresc, unul cultural, istoric ce-ți îmbogățește mintea și sufletul totodată.

Moulin Rouge

De la dansul curtezanelor din trecut până la French Cancanul contemporan, muzicieni, actori, totul are un numitor comun definit într-o strălucire și un spectacol plin de farmec tipic parizian. Moulin Rouge a fost creat de impresarul francez Charles Zidier și de antreprenorul spaniol Josep Oiler în anul 1889, gândindu-se că Parisului îi lipsește un loc extraordinar pentru divertisment. Scena cluburilor The Machine și barul à Bulles de pe acoperiș adună zi de zi turiștii și localnicii, gata să asiste la dansurile artiștilor frumos costumați ce se sincronizează într-o manieră perfectă presărată cu extravaganță. Ștrasurile, paietele și penele aduc zâmbetul pe chipul atrăgătoarelor fete Dorris, acrobaților pricepuți, clovnilor simpatici și creează în spațiul acesta destul de strâmt o atmosferă plină de fantezie și senzații tari ce te conduc într-o lungă călătorie din anii 1900 până azi. Printre cei care au călcat pragul faimosului Moulin Rouge se numără Dalida, Frank Sinatra, Regina Elisabeta a II-a, Ginger Rogers.

Sainte-Chapelle (Sfânta Capelă)

Construită de Ludovic al IX-lea în anii 1200, capela regală Sainte-Chapelle este podoaba arhitecturală realizată în stil gotic Rayonnant. A fost concepută pentru a adăposti relicvele din creștinătatea medievală, coroana de spini a lui Hristos. La răsăritul soarelui, Sainte-Capelle este ca o floare unicată în lume, peste 1.000 de vitralii din secolul al XIII-lea răspândind un rafinament pe care doar ochii-l înțeleg o dată cu întâlnirea acestora. Pe ferestrele din sticlă divinitatea capătă lumină și culoare, pe ele sunt fabulos evocate episoade biblice din Vechiul Testament și Noul Testament. Prin scenele înfățișate prin imagini au fost învățați mulți oameni fără carte despre Biblie. În capela inferioară se găsește pictura murală a Bunei Vestiri, cea mai veche din Paris de acest tip. Sainte-Capelle a fost vandalizată în timpul Revoluției Franceze și folosită ca depozit de cereale. De asemenea, biserica a servit și ca tribunal revoluționar. Numele celor care au transformat bucățile mici din sticlă în adevărate comori nu sunt cunoscute, însă ei au reușit să uluiască o lume întreagă prin talentul nemaiîntâlnit. Pe lângă vitralii, statuile celor 12 apostoli și ale Sfântului Petru reprezintă adevărate capodopere ale sculpturii medievale.

Palatul Garnier, Opera Națională

Ca o lume în care frumosul cultural abundă, iar excelența își face loc în cele mai mici detalii, Palatul Garnier, opera fabuloasă a Parisului, a fost construit la inițiativa lui Napoleon al III-lea, în 1860. Mai bine de 10 ani, Charles Garnier a lucrat neîncetat la proiectul ce urma să fie reperul emblematic al arhitecturii opulente, sculpturilor elegante, o clădire cu saloane decorate într-un stil baroc exuberant. Spectacole de operă, balet și diverse concerte au loc în această încăpere mirifică, plină de culoare romantică a artei din Palatul Operei. Boltele înalte din marmură, auditoriul în formă de potcoavă precum un teatru italian cu candelabrul de cristal și bronz, Salonul de Gheață – rotunda unde dansul și vânătoarea sunt prezente prin tapiserii atât de vii, foaierul plin de candelabre ce luminează scene din istoria muzicală de pe tavan atrag pasionații de istorie, artă și te cheamă aici pentru o experiență atât de rafinată.

Pont des Arts (Podul Artelor)

Ca o punte învăluită de dragoste peste Sena, unde zilele și nopțile par mai lungi, Podul Artelor respiră prin structura metalică și expiră încă din 1802 o frumusețe ce-i adulmecă neîncetat pe artiști, fotografi, pictori, gata să imortalizeze momentele unice de aici. Primul pod metallic din Paris, Pasarela Artelor, a fost construit din dorința lui N. Bonaparte de a lega Luvrul de actualul Institut al Franței. Cu toate că trebuia să plătească taxă, parizienii au îndrăgit numaidecât faimoasa construcție și doar în prima zi au pășit aproximativ 64.000 de trecători. Portocali de-a lungul balustradelor, înghețată pe băț, bănci din lemn pe care îndrăgostiții se așezau făceau parte din viața cotidiană derulată armonios pe pod. Treptat, structura podului a fost afectată, astfel că în anul 1984 el a fost reconstruit din oțel. Azi, bărcile ce se ondulează pe apele Senei, lacătele legate de balustrada podului pentru împărtășirea iubirii, florile împărțite din coșul de paie sunt în strânsă comuniune cu băncile din lemn, strângerile de mână ce amintesc de vremurile începutului și trimit în același timp mai departe fotografiile memorabile ce vor dăinui peste ani.

Castelul Versailles

Nu poți încheia călătoria la Paris fără o plimbare prin extravagantul Palat Versailles și frumoasele sale grădini, ce se află la câțiva kilometri de oraș. Palatul este sâmburele evoluției istoriei franceze, o mărturie a legăturii cu politica și simbol al Revoluției Franceze. Cabană de vânătoare pentru familia regală la început, Palatul Versailles s-a extins într-un stil futurist în timpul lui Ludovic al XII-lea. Magnifica Sală a Oglinzilor, ce cuprinde 300 de oglinzi și candelabre venețiene, faimoasele grădini decorate cu fântâni, sute de mii de flori și arbori, peste 200 de sculpturi, colecțiile de picturi prin care descoperi istoria Franței fac din palat o epopee a frumosului prin care domină grandoarea arhitecurală și seninătatea culturii atinse de istoria tumultoasă și crengile iubirii. Palatul Versailles a fost de-a lungul timpului, printre altele, muzeu de istorie, locul unde se țineau festivaluri nocturne, scenă pentru ceremonii, spital militar. Aici s-au semnat tratate de pace, printre care „Tratatul de la Versailles“ prin care s-a sfârșit Primul Război Mondial. La palat se va desfășura în anul 2024 competiția de echitație pe parcursul Jocurilor Olimpice.

„Capitala Artelor“, „Orașul Luminii“, al palatelor regale, a sărbătorii și a plăcerii, a opulenței, centrul ideilor filozofice ale iliminismului, Paris, prin cocarda tricoloră formată din albastru și roșu împletite cu albul monarhic, flutură spiritul libertății, al sentimentului iubirii ce dăinuie într-o lume ce tot închide și redeschide lacătul lăsat printre urmele apusului agățat de podul atât de iubit de soare și de nori.

Aurora Grigore

GALERIE FOTO