Adaptarea la era digitală

Pentru a ne adapta la era digitală este necesară regândirea politicilor educaționale, investițiile în capitalul uman fiind probabil mai importante astăzi ca niciodată. În multe cazuri, universitățile pregătesc studenții pentru locurile de muncă din trecut și cel mult din prezent și mai puțin pentru viitor.

Tinerii care sunt astăzi pe băncile școlii, cei care îi îndrumă și cei care alcătuiesc programele lor școlare au foarte puține idei despre ceea ce este piața muncii într-o lume interconectată, cu acces la informație 24/7, unde înveți permanent lucruri noi și te înscrii la diferite cursuri/universități online, la doar un clic distanță. În același timp, o prioritate este găsirea de soluții pentru persoanele care au deja un loc de muncă, dar se confruntă sau se vor confrunta cu probleme ca urmare a schimbărilor aduse de digitalizare, automatizare, robotică. Dezvoltarea învățării pe tot parcursul vieții, în primul rând, precum și adaptabilitatea, flexibilitatea, gândirea critică, creativitatea par să facă parte din soluțiile viitorului.

Angajatorii vor juca, de asemenea, un rol important în sprijinirea/pregătirea angajaților pentru a putea să se adapteze la noile cerințe și schimbări care vor avea loc la locul de muncă, așa cum patronii trebuie să-și regândească strategia de management al resurselor umane pentru a rămâne competitivi și a avea oportunitatea unei dezvoltări durabile în contextul digitalizării.

Sunt subliniate următoarele recomandări de acțiune:

• Proiectarea unui sistem național de educație online (platforme naționale ușor de utilizat și sigur, integrat cu sistemele de administrare a datelor și cu cele pentru evaluarea studenților);
• Proiecte de dezvoltare instituțională prin digitalizare;
• Programe de instruire dedicate educatorilor/profesorilor pentru a-i ajuta în predarea online;
• Sprijin pentru implementarea resurselor pedagogice adecvate pentru predarea online;
• Cursuri special concepute pentru ca profesorii să utilizeze tehnologii avansate;
• Sprijin financiar pentru studenții vulnerabili (pentru achiziționarea de laptop, aplicații etc.);
• Platforme unitare/standardizate pentru educația online;
• Adaptarea programelor de învățământ la toate nivelurile de învățământ (primar, secundar inferior, secundar superior) la specificul tehnologiilor digitale;
• Stabilirea obiectivelor și cerințelor specifice de calitate pentru activitățile digitale (online);
• Crearea și susținerea financiară a unui program de „digitalizare“ a învățământului superior, prin care pot fi alocate resursele necesare implementării sistemelor informatice integrate;
• Investiții majore în servere și rețele interne modernizate, precum și în rețele avansate pentru angajații de specialitate;
• Modificarea legislației pentru educația online.

Unul dintre obiectivele principale ar trebui să fie actualizarea programelor de învățământ pentru a pregăti studenții astfel încât aceștia să aibă competențe digitale compatibile cu cele cerute de piața muncii. Pentru educație și instruire și, chiar mai mult, pentru a anticipa cerințele (competențe ale viitorului) care au apărut ca urmare a implementării de noi tehnologii legate de digitalizarea din perspectiva pieței muncii, este necesar să se dezvolte noi modele pentru a estima impactul acestor tehnologii asupra locurilor de muncă pentru toate sectoarele economiei țării.

Luând în considerare provocările pe care tehnologiile digitale le pot aduce pieței muncii, există o serie de soluții posibile, cu impact pozitiv:

• Dezvoltarea sistemelor educaționale și a învățării pentru un loc de muncă schimbat/altfel;
• Determinarea modului în care sectorul privat poate desfășura formarea;
• Crearea de stimulente pentru investițiile din sectorul privat pentru a trata capitalul uman ca oricare altul;
• Explorarea parteneriatelor între sectoarele public și privat pentru a stimula investițiile în facilitarea infrastructurii;
• Regândirea venitului (de exemplu, venitul universal de bază);
• Regândirea sprijinului pentru tranziție și siguranța lucrătorilor afectați;
• Adoptarea de soluții compatibile cu tehnologiile care pot fi utilizate pe piața muncii pentru îmbunătățirea corelației, accesului și reducerea decalajelor de competențe;
• Concentrarea pe crearea de locuri de muncă;
• Inovarea modului în care oamenii lucrează cu mașinile;
• Controlul beneficiilor productivității tehnologice pentru a crea creștere, surplus și forță de muncă, care configurează spațiul pentru soluții creative și, în cele din urmă, beneficiază de toate acestea.

Valul digitalizării este atât de puternic încât schimbarea este inevitabilă, inclusiv în educație. Astfel, Educația 4.0 a apărut ca un răspuns conceptual, un concept omniprezent în sistemele educaționale actuale, în care oamenii și tehnologia sunt reunite pentru a crea noi oportunități de învățare.

Cadrul pentru competența digitală a educatorilor (DigCompEdu) reprezintă o abordare fundamentală care recunoaște nevoia puternică a educatorilor din multe țări europene pentru un set de competențe digitale specifice profesiei, pentru a profita de potențialul tehnologiilor digitale pentru a îmbunătăți și a inova educația.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU