Confecționarea unui mărțișor

Luna martie poate fi denumită în nenumărate feluri. Pe lângă faptul că este considerată începutul primăverii, există și multe alte sintagme prin care o caracterizăm, printre cele mai cunoscute fiind „Mărțișor“ și „Luna Femeii“. Este clar că există o multitudine de tradiții, superstiții și obiceiuri interesante în această lună, unele păstrându-se cu sfințenie chiar și în prezent.

De la mărțișor la Babe

Startul acestei luni este cu adevărat special. Mărțișorul, simbolul primăverii, este oferit în această primă zi de martie tuturor doamnelor și domnișoarelor. Există însă zone din țară în care băieții și bărbații primesc mărțișoare și trebuie să întoarcă gestul frumos doamnelor pe 8 martie, atunci când le oferă flori, ciocolată sau cadouri. Frumosul simbol al primăverii se poartă până la finalul lunii martie, urmând ca în ultima zi să fie agățat într-un pom, de preferat unul înflorit. Acesta este unul dintre cele mai vechi obiceiuri ale poporului român; nu se cunosc cu exactitate începuturile mărțișorului, însă există voci care susțin că s-ar păstra încă de pe vremea tracilor deoarece și bulgarii îl păstrează cu sfințenie. Alții spun că ar proveni de pe vremea romanilor, atunci când Anul Nou era serbat pe 1 martie era celebrat și Marte, zeul războiului, iar șnurul alb-roșu însemna victorie și virilitate.

Cea mai cunoscută legendă populară este legată de Baba Dochia, despre care se spune îl toarce, în timp ce urcă oile la munte. Tot ea, Baba Dochia, ar fi avut o fată vitregă pe care nu o prea iubea și i-a dat o haină foarte murdară pe care fata să o spele la râu până devine albă ca zăpada. Fata se chinuia, dar haina tot mai neagră devenea pe măsură ce o spăla. Atunci un flăcău a apărut și a întrebat-o ce face și, aflându-i povestea, i-a oferit o floare roșie și albă, după care a îndemnat-o să mai spele o dată haina și să meargă acasă. Fata a făcut întocmai și, ajungând acasă, Baba a fost uimită văzând floarea din părul ei și a crezut că a venit primăvara. Atunci a plecat cu turma pe munte, iar pe parcursul călătoriei și-a dat rând pe rând jos cojoacele până n-a rămas niciunul, doar că vremea s-a schimbat, a început să ningă și a înghețat totul. Atunci când a ajuns în vârf, tânărul pe nume Mărțișor i-a reproșat ceea ce-i făcuse fiicei vitrege, apoi a dispărut. Nemaiavând haine, Baba Dochia a înghețat în vârf de munte împreună cu oile sale, transformându-se în stane de piatră.

Legenda Babei Dochia se mai păstrează și astăzi prin așa-zisul obicei „alegerea babei“, adică de pe 1 până pe 9 martie trebuie să ne alegem o babă, adică una dintre aceste zile, și cum va fi vremea în această zi așa ne va fi tot anul. În unele zone din țară „baba“ nu se alege, ci este în funcție de ziua nașterii, deci este aceeași în fiecare an.

Poate cea mai așteptată zi din luna martie este 8 martie, Ziua Internațională a Femeii, atunci când doamnele și domnișoarele din toată lumea sunt sărbătorite, apreciate și primesc daruri. Această sărbătoare a luat naștere în urma unui protest al unor femei din clasa muncitoare, care au cerut reducerea numărului de zile de muncă. Astfel, sub sloganul „Pâine şi trandafiri“, pe 8 martie 1908 15 mii de femei au mărşăluit la New York, cerând să le fie micşorată ziua de muncă, salarii mai bune, dreptul la vot şi încetarea exploatării copiilor pentru muncă. Mai târziu, în anul 1910, activistele Luise Zietz și Clara Zetkin au propus o zi internațională a femeilor, însă fără a specifica o dată anume. Un an mai târziu, în martie 1911, s-a sărbătorit pentru prima oară Ziua Internațională a Femeii, în Austria, Danemarca, Germania și Elveția. În anul 1975, în Anul Internațional al Femeii, ONU a sărbătorit pentru prima dată Ziua Internațională a Femeii pe data de 8 martie, însă această organizație atrage atenția asupra faptului că data de 8 martie trebuie să însemne mai mult. Această zi este strâns legată de obiceiul de a oferi flori și aranjamente florale, iar simbolul zilei este laleaua. În această zi bărbații nu trebuie să supere sau să se certe cu femeile din viața lor, indiferent de relația pe care o au. Se spune că neînțelegerile din această zi atrag ghinionul asupra întregii familii.

40 de Mucenici și obiceiurile populare

Se spune că cei 40 de mucenici au fost aruncați în închisoare, bătuți timp de 8 zile și condamnați la moarte prin înghețare. În acea noapte s-au întâmplat multe minuni, astfel că apa lacului s-a încălzit, topind gheața și 40 de cununi strălucitoare s-au coborât deasupra capetelor mucenicilor. Văzând toate aceste minuni, împăratul care i-a condamnat la moarte a poruncit să fie scoși din lac și lăsați să moară pe câmp, zdrobindu-le oasele de la picioare. De aceea 9 martie este ziua în care se prăzmuiesc cei 40 de Mucenici care s-au sacrificat pentru Iisus.

În popor există numeroase tradiții ce se leagă de această zi, unele păstrându-se cu sfințenie chiar și astăzi. Unul dintre vechile obiceiuri ține de munca pământului și se spune că în această zi gospodarii scot plugul pe ogoare, unde dau măcar o brazdă simbolică pentru a avea un an bun. Mai mult decât atât, bătrânii din sate consideră că, dacă plouă în această zi, e clar că va ploua și de Paște, iar de tună, vara va fi prielnică pentru toate culturile câmpului. Dacă noaptea va fi geroasă și dă înghețul, e semn că toamna va fi una lungă.

Gospodinele coc sau fierb 40 de sfințișori sau mucenici.  Aceștia sunt făcuți din aluat dospit, sub forma cifrei opt, care reprezintă de fapt cele opt zile de tortură și se dau de obicei de pomană.

Și bărbații țin un obicei în această zi. Este vorba de cele 40 de pahare care trebuie băute pe 9 martie pentru a fi sănătoși tot anul și pentru a avea putere de muncă. Se spune că vinul semnifică sângele vărsat de cei 40 de mucenici. De aceea în unele zone din țară această zi este considerată și „ziua bărbatului“. Se mai spune că, dacă sărbătoarea nu este respectată, 40 de zile de boală se vor revărsa pe cei care muncesc în această zi.

O altă sărbătoare importantă pentru lumea satului este în data de 17 martie, de Alexii, atunci când pământul se deschide și începe să iasă la iveală toate vietățile pământului, iar oamenii curăță pomii și livezile.

În data de 25 martie prăznuim și prima sărbătoare închinată Maicii Domnului, Blagoveștenia sau Bunavestirea. Este praznicul în amintirea zilei în care Sf. Arhanghel Gavriil i-a vestit Fecioarei Maria că va naște un prunc. Există numeroase superstiții și tradiții legate de această zi: revin păsările călătoare, este sărbătorit cucul și se spune că nu e bine să umbli flămând și fără bani în buzunar în această zi pentru că așa vei fi tot anul. Tot în această zi se scot și stupii de la iernat, ciobanii amenință iarna cu topoarele, femeile aprind focuri în fața casei și în niciun caz nu pun cloșca pe ouă. În general, această zi este în timpul postului Paștelui și este una dintre puținele zile în care este dezlegare la pește.

Larissa DINU

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a autorizat și a plătit, în perioada 31 martie – 5 aprilie, fonduri europene în valoare totală de 117,90 milioane euro pentru beneficiarii Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2020) care au semnat angajamente pentru măsurile de mediu și climă, precum și contracte de finanțare pentru investiții.

Pentru beneficiarii Măsurii 10 „Agro-mediu și climă”, Măsurii 11 „Agricultura ecologică”, Măsurii 13 „Plăți pentru zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice” și ai Măsurii 14 „Bunăstarea animalelor”, AFIR a autorizat și a transferat către APIA, pentru a efectua plățile către beneficiarii PNDR, 96,85 milioane euro, bani care au ajuns deja în conturile fermierilor.

Pentru proiectele de investiții în exploatații agricole, în ferme, pentru unități de procesare, dar și pentru dezvoltarea mediului rural, AFIR a alimentat conturile beneficiarilor cu suma de 21,05 milioane euro.

Fondurile publice nerambursabile sunt plătite ca urmare a cererilor de plată primite de la beneficiarii publici și privați ai Programului Național de Dezvoltare Rurală, în conformitate cu contractele de finanțare încheiate și angajamentele asumate, după ce au fost verificate și autorizate la plată de AFIR, respectiv APIA, pentru măsurile delegate.

Sursa: afir.info

Nu mai este mult și începe luna femeii, iar oferitul mărțișoarelor este poate cea mai importantă activitate din această perioadă. Fel de fel de mărțișoare vor apărea zilele următoare, însă vă îndemn să le alegeți pe cele realizate de meșterii populari și producătorii români. De ce? În primul rând pentru că sigur veți găsi unul unic, realizat cu dragoste și potrivit fiecărei persoane pe care doriți să o surprindeți și în al doilea rând pentru că meșterii și producătorii au nevoie de sprijinul nostru, mai ales acum, în lipsa târgurilor și a expozițiilor, acestea fiind principalele modalități de comercializare a produselor pe care le realizează.

Indiferent în ce zonă vă aflați, sigur veți găsi oameni pricepuți, care păstrează tradiția zonei și o imprimă mărțișoarelor. Căutați-i, sigur îi veți găsi în mediul online și veți putea comanda mărțișoare unice.

Din acest motiv, m-am gândit să ofer două exemple concrete: Rodica Dîlganu din Pielești, județul Dolj, și Cristina Dîrjan din Fetindia, județul Sălaj.

Prima dintre ele se ocupă cu pictarea obiectelor și a mobilierului din lemn, iar în acest an ne oferă mărțișoare pictate – ii, trifoi cu patru foi, dar și semne de carte ce pot fi considerate mărțișoare.

„Mărțișoarele le-am făcut la cererea clienților și prietenilor noștri, până acum nu am avut timp, însă anul acesta ne-am gândit că ar fi un lucru frumos din partea noastră, așa că oferim mărțișoare pictate. Ne bucurăm că deja s-au vândut multe dintre ele, ceea ce înseamnă că au fost apreciate, ceea ce ne bucură pentru că au fost făcute cu suflet. Mărțișoarele sub formă de ie costă 4.5 lei, iar trifoiul 5 lei. Cei interesați trebuie să știe că primim comenzile online pentru că nu există târguri să ne putem întâlni cu clienții noștri. Este în continuare o perioadă dificilă, așa cum a fost anul 2020, noi am primit toate comenzile on-line și am reușit să ne menținem afacerea“, a declarat Rodica Dîlganu.

Cristina Dîrjan ne oferă mărțișoare cu miros de lavandă. „Resimțim efectele pandemiei din plin, s-au redus vânzările cu aproximativ 70%. Ne desfășurăm activitatea în mediul on-line, dar aici poate vinde oricine, orice, fără documentele necesare și asta mai ales prin intermediul grupurilor. Este în dezavantajul nostru, al celora care am investit în spații de producție și tot ce este necesar pentru a nu pune sănătatea oamenilor în pericol. Încercăm să ne surprindem clienții fideli cu noi mărțișoare, dar și pe cei care nu ne cunosc. Avem în acest an mărțișoare florale, mărțișoare colorate, mărțișoare parfumate din praf ceramic, dar și diverse produse cu și din lavandă, cărora noi le-am adăugat șnurul alb-roșu. Cei interesați ne găsesc pe pagina noastră de Facebook și pot  comanda produsele, iar pentru cei din județul Sălaj livrăm la domiciliu, dacă comanda depășește 30 lei. Noi avem prețuri de producător care variază de la 6 la 15 lei“, a precizat Cristina Dîrjan.

Spunem că mărțișorul este o sărbătoare românească, deci să susținem meșterii populari și producătorii români cumpărându-le mărțișoarele!

Larissa DINU

Pe 1 martie se oferă persoanelor dragi mărţişoare în semn de apreciere sau mulţumire. Tradiţia sărbătorii are o vechime de mii de ani, încă de pe vremea dacilor mărţişoarele fiind considerate aducătoare de fericire şi noroc. Ele sunt formate în mod tradiţional dintr-un şnur în culorile alb cu roşu, albul reprezentând iarna şi roşul primăvara, la care se adăugă mici simboluri ale norocului: soare, lună, stea, scară, ancoră, flori, inimă, potcoavă, trifoi cu patru foi, coşar etc.

Pe 1 martie se oferă persoanelor dragi mărţişoare în semn de apreciere sau mulţumire. Tradiţia sărbătorii are o vechime de mii de ani, încă de pe vremea dacilor mărţişoarele fiind considerate aducătoare de fericire şi noroc. Ele sunt formate în mod tradiţional dintr-un şnur în culorile alb cu roşu, albul reprezentând iarna şi roşul primăvara, la care se adăugă mici simboluri ale norocului: soare, lună, stea, scară, ancoră, flori, inimă, potcoavă, trifoi cu patru foi, coşar etc.

Mărţişoarele tradiţionale sunt tot mai căutate

De mărţişoarele autentice, tradiţionale nu ne putem despărţi aşa de uşor, un exemplu în acest sens fiind ceea ce creează meşterul popular Carmen Cristea din Suceava. Este vorba de mărţişoare care reprezintă o fată şi un băiat, făcute din aţă în două culori tradiţionale alb şi roşu, pe care sucevenii le primesc cu drag, cu toate că sunt foarte simple şi uşor de confecţionat. „Sunt mărţişoare pe care le-am făcut împreună cu mama mea în vârstă de 81 de ani şi sunt mărţişoarele copilăriei ei. După cum mi-a povestit chiar ea, motivele de inspiraţie erau păpuşile din cârpe, pe care părinţii le confecţionau pentru a se juca copiii când erau mici. Când era luna martie, având la îndemână aţele cu care lucrau părinţii ţesături şi cusături în casă, copiii au inventat împreună cu părinţii şi bunicii acest tip de mărţişor. Ele se realizează foarte simplu, din mici ghemotoace de aţă roşie şi albă. Se formează o păpuşă sau jurubiţă din aţă cu dimensiunea a patru degete care se modelează tot cu aţă. Se leagă mâinile, picioarele, mijlocul la băieţel şi la fetiţă se formează rochia. Sunt  mărţişoare care au succes, sunt ochioase, copiii sunt atraşi de ele, pentru că sunt inspirate din forma corpului omenesc“, ne-a spus Carmen Cristea.

Lucrate cu suflet

Aceste mărţişoare ingenioase şi cu valoare sentimentală se pot realiza din orice fel de aţă, lâniţă, bumbac, aţă de papiotă, în funcţie de ceea de avem la îndemână în casă. Pe  măsură ce scade dimensiunea, sunt tot mai greu din realizat.

„Cele două siluete, băiat şi fată, urmează a fi împreunate printr-un şnur răsucit manual din aţă roşie şi albă şi legate împreună. Alături de oamenii din aţă avem şi trăistuţe de dimensiuni mici, foarte ingenioase, care au rolul de a promova zestrea bucovineană. Este o ţesătură cu pătrăţele alb şi negru şi baira, care este un şiret alb cu roşu, astfel fiind realizat mărţişorul. Costul nu este mare deoarece este realizat din materiale ieftine, iar la vânzare, ca la orice produs realizat de un meşter popular, munca nu este acoperită. De obicei, meşterul are în sânge dorinţa de a face ceva frumos, autentic, nu urmărește mereu banii. Majoritatea colegilor mei lucrează cu sufletul, se bucură când realizează un obiect nou sau când a ieşit un lucru adevărat, iar mărţişorul nu face parte din categoria meşteşugului, este mai mult legat de artă şi e bine să îl facă toată lumea. Bunicul meu făcea mărţişoare din paie, mama făcea din cârpe, toţi ar trebui să facem mărţişoare, aşa cum ne pricepem, pe care să le dăruim celor dragi“, este îndemnul meşterului popular Carmen Cristea.

Sentimentele meșterilor, în micile obiecte

Carmen Cristea este cunoscută în rândul meşterilor populari şi pentru mărţişoarele din ceramică, ceramica şi pictura fiind pasiunile sale. Absolventă a Liceului Pedagogic, apoi a Facultăţii de Economia Turismului, suceveanca s-a axat pe ce i-a plăcut în viaţă, pictura pe sticlă şi ceramică, fiind pictor decorator sticlărie şi ceramică mai mulţi ani într-una dintre cele mai renumite fabrici de sticlărie din judeţ. Aici a învăţat şi tainele meseriei de sticlar, şi-a deschis orizontul spre ceramică, a avut tangenţă cu materia primă, cu cuptoarele în care se ard ceramica și sticla, cu coloranţii, iar până la realizarea mărţişoarelor din ceramică şi din sticlă nu a fost decât un pas.

„Îi îndemn pe cei care cumpără mărţişoare să achiziţioneze obiecte autentice, care pot fi păstrate în casă ca elemente decorative. Eu de mică am cumpărat numai de la meşteşugari, aşteptam să vină târgurile să-mi cumpăr ceva. De aceea doresc ca oamenii să achiziţioneze aceste obiecte făcute cu mare drag de colegii mei. Sunt meşteri populari din mai multe zone, sunt mărţişoare din lemn, din coajă de ghindă, din coajă de nucă, mărţişoare cusute, mărţişoare din pânză, mărţişoare decorate pe ouă de prepeliţă etc. Pe chipurile celor care cumpără mărţişoare tradiţionale se poate citi o bucurie aparte. În loc să cumpere mărţişoare realizate în serie, toate la fel, este mai valoros şi mai frumos un mărţişor lucrat manual, iar cel care îl primeşte va avea şi o mică parte din sufletul unui meşter român. Este şi un respect faţă de cel căruia îl dăruieşti“, ne-a asigurat Carmen Cristea. 

Cadou simbolic, oferit din inimă

Originile sărbătorii mărţişorului nu sunt cunoscute exact, dar se consideră că a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, pe 1 martie, lună care purta numele zeului Marte, ocrotitor al câmpului şi al turmelor, zeu care personifica naşterea naturii. La vechii traci era omagiat zeul Marsyas-Silen, considerat inventatorul fluierului, cultul său fiind legat de glia maternă şi de vegetaţie, fiindu-i consacrate sărbătorile primăverii, ale florilor şi fecundităţii naturii. Se mai spune că dacii credeau în simbolurile norocoase ale primăverii şi le purtau până când înfloreau copacii. Semnificaţia mărţişorului a rămas aceeaşi de-a lungul timpului, un simbol al primăverii, al revenirii la viaţă, care ne aduce optimism şi credinţă. Şi forma acestuia s-a schimbat, adaptându-se cerinţelor vremii. „Mama mea este din satul Poieniţa, un sat bătrânesc foarte frumos din judeţul Neamţ, situat lângă pădure. Primăvara se respectau câteva tradiţii legate de mărţişor. După ce erau purtate timp de aproape o lună, mărţişoarele erau agăţate într-un trandafir, vişin sau cireş înflorit din faţa casei. Se credea că, dacă pomul va rodi, omul va avea noroc sau şnurul roşu îl va proteja de boli, fiind protejați copiii și casa“, ne-a spus Carmen Cristea.

Silviu Buculei

În cursul lunii martie, Direcţiile judeţene sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor precum şi a municipiului Bucureşti au desfășurat 11.152 de controale în unităţile din industria agroalimentară care desfăşoară activităţi în domenii precum: fabricarea produselor de morărit, a pâinii, a produselor de patiserie, a băuturilor răcoritoare, a băuturilor alcoolice, dar și a celor de depozitare a produselor alimentare, a seminţelor, legumelor și fructelor.

Controalele au vizat aspecte privind calitatea spaţiilor de depozitare a produselor alimentare, manipularea, prelucrarea şi depozitarea acestora, controlul dăunătorilor, documentele prevăzute de legislație şi a informaţiilor privind sistemul HACCP, condiţiile de igienă şi de funcţionare a unităţilor.

Ca urmare a neregulilor constatate, au fost acordate 139 de amenzi contravenționale în valoare totală de 247.400 lei.

Neconformităţile constatate și sancționate au fost:

• Alba, 1.200 lei - depozitarea necorespunzătoare a produselor alimentare;
• Arad, 2.600 lei - etichetarea și depozitarea necorespunzătoare a produselor alimentare;
• Argeș, 1.200 lei - utilajele şi ustensilele insuficient igienizate; produse alimentare depozitate direct pe paviment;
• Bacău, 8.800 lei - neîntreţinerea în condiţii corespunzătoare de igienă a spaţiilor de prelucrare, de depozitare precum şi a instalaţiilor şi utilajelor; comercializarea directă către consumatorul final a produselor alimentare în spaţii neigienizate;
• Bihor, 4.000 lei - depozitarea și manipularea necorespunzătoare a produselor alimentare;
• Bistriţa-Năsăud, 6.800 lei - condiții igienico-sanitare necorespunzătoare; agregatele de frig şi rafturile neigienizate; lipsa echipamentului de protecţie; funcţionarea în spaţii neînregistrate sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor; produsele alimentare dirijate către neutralizare aveau ambalajele deteriorate şi etichetele nelizibile;
• Botoşani, 2.600 lei - funcţionarea în spaţii neaprobate sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor; depozitarea necorespunzătoare a produselor alimentare;
• Brăila, 1.200 lei - manipularea necorespunzătoare a produselor alimentare;
• Bucureşti, 36.600 lei - nerespectarea normelor privind întreţinerea spaţiilor de prelucrare, depozitare şi de valorificare a produselor alimentare, precum şi a instalaţiilor, utilajelor şi a ustensilelor de lucru folosite; comercializarea directă către consumatorul final a produselor alimentare în spaţii necorespunzătoare sau neaprobate sanitar-veterinar şi fără respectarea condiţiilor de igienă; etichetarea necorespunzătoare a produselor alimentare şi comercializarea acestora neetichetate potrivit legislaţiei în vigoare; neanunţarea de către persoanele fizice sau juridice a începerii ori sistării activităţii supuse controlului sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor;
• Buzău, 1.800 lei - lipsa contractului DDD; delimitarea şi identificarea spaţiului pentru produse neconforme;
• Călăraşi, 600 lei - depozitarea necorespunzătoare a produselor alimentare;
• Cluj, 6.000 lei - etichetarea necorespunzătoare a produselor alimentare; produse alimentare neetichetate; desfășurare de activități fără document de înregistrare sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor;
• Constanţa, 2.000 lei - neîntreţinerea în condiţii corespunzătoare de igienă a spaţiului de depozitare şi comercializare;
• Dâmboviţa, 54.400 - depozitarea necorespunzătoare a produselor alimentare; neîntreţinerea în condiţii corespunzătoare de igienă a spaţiilor de depozitare şi producţie, a utilajelor şi ustensilelor; etichetarea necorespunzătoare a produselor alimentare; comercializarea în spaţii neînregistratate sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor;
• Galaţi, 28.000 lei - nerespectarea parametrilor organoleptici a produsului finit; lotizarea produselor alimentare şi igienizarea întregului spaţiu de depozitare necorespunzătoare; manipulare necorespunzătoare produse alimentare, reparare tavan spaţiu comercializare;
• Giurgiu, 2.000 lei - depozitarea necorespunzătoare a produselor alimentare;
• Gorj, 4.400 lei - neconformităţi de igienă şi întreţinere a unor suprafeţe şi echipamente tehnologice (rafturi, mese de lucru, agregate frigorifice); prezenţa mucegaiului la nivelul unor pereţi; depozitarea necorespunzătoare a produselor alimentare; prezența unor impurităţi fizice în interiorul ambalajului; lipsa etichetelor; lipsa termometrelor pentru monitorizarea temperaturii la depozitarea alimentelor perisabile;
• Ialomiţa, 7.000 lei - depozitarea necorespunzătoare a produselor alimentare; în spatiul de depozitare ambalaje pavimentul este igienizat necorespunzător; etichetarea necorespunzătoare a produselor alimentare;
• Ilfov, 8.000 lei - nedemonstrarea trasabilităţii materiei prime; depozitarea necorespunzătoare a produselor alimentare;
• Mehedinţi, 600 lei - nerespectarea normelor de igienă privind întreţinerea spaţiilor de producţie, de depozitare, a echipamentelor de lucru folosite şi anexele social-sanitare;
• Mureş, 2.600 lei - depozitarea necorespunzătoare a produselor alimentare;
• Neamţ, 8.000 lei - lipsa trasabilității produselor alimentare; manipularea necorespunzătoare a produselor alimentare; depozitarea necorespunzătoare a produselor  alimentare;
• Olt, 24.800 lei - nerespectarea regimului termic privind depozitarea produselor congelate; neîntreţinerea igienică a spaţiilor; produse alimentare cu modificări organoleptice aflate la comercializare; nerespectarea normelor privind manipularea şi depozitarea produselor alimentare; zona de recepţie marfă şi depozitare insuficient igienizată; etichetare incompletă pentru stabilirea trasabilităţii;
• Sibiu, 21.200 lei - spaţiile de producţie şi depozitare neigienizate; etichetarea și depozitarea necorespunzătoare a produselor alimentare; utilizarea aditivilor fără menţiune pe etichetă;
• Timiş, 4.000 lei - spaţiile de producţie şi depozitare neigienizate; neîntreţinerea în condiţii de igienă a spţiilor de prelucrare alimente;
• Tulcea, 600 lei - depozitarea necorespunzătoare a produselor finite;
• Vaslui, 1.800 lei - depozitarea necorespunzătoare a produselor alimentare;
• Vâlcea, 600 lei - depozitarea necorespunzătoare a produselor alimentare;
• Vrancea, 4.000 lei - condiţii de depozitare necorespunzătoare a produselor alimentare;

De asemenea, în cadrul controalelor în unităţile din industria agroalimentară s-au prelevat probe conform procedurilor şi Programului de supraveghere şi control, urmărindu-se prezenţa şi încadrarea în valorile maxime admise a pesticidelor, contaminanţilor, aditivilor şi substanţelor interzise precum şi teste de sanitaţie necesare analizei gradului de igienă, probe transmise spre analiză laboratoarelor arondate.

Asociația ART- Meșteșugurile Prutului și Asociația Alexandru Lăpușneanu, Iaşi, în perioada 1-4 martie a.c., organizează manifestarea cultural-interactivă Mărțișor – simbol și tradiție, ediția a III-a, ce se va desfăşura în Piața Unirii din Iaşi. Astfel, meșterii populari vor oferi vizitatorilor obiecte tradiționale specifice meșteșugului fiecăruia, care se pot constitui în daruri și cadouri de primăvară.

În cadrul manifestarii 25 de meşteri populari, atât din Moldova, cât şi din alte zone etnografice ale ţării, precum şi din Republica Moldova vor face demonstratii practice și ateliere de iniţiere a copiilor în tehnicile confecţionării mărţişorului tradiţional. În cadrul programului pregătit pentru eveniment sunt incluse şi momente artistice de dansuri şi cântece populare susţinute de grupul de copii şi adulţi din Asociaţia Ciurbeştenii.

 „În primul rând, evenimentul în sine este de natură culturală, pentru că promovăm mărțișorul, acesta fiind simbolul tradițional românesc introdus pe lista patrimoniul cultural imaterial al umanității – UNESCO de anul trecut, și mai mult de atât trebuie să îi dăm cinstea cuvenită. Acest eveniment are mai multe componente, respectiv: componenta culturală, educațională și comercială. La componenta culturală avem demostrații făcute de meșteri populari, în care vizitatorii și eventual cumpărătorii pot să vadă că noi lucrăm singuri aceste mărțișoare, în spiritul tradiției și a continuității peste timp a acestui obicei. La componenta educativă avem ateliere interactive, de inițiere în confecționarea mărțișorului, unde copii și adulții, care doresc să vadă cum se confecționează un mărțișor sunt așteptați cu brațele deschise. Mărțișoarele noastre sunt de fapt în funcție de meșteșugul, meșterului popular. De exemplu sunt meșteri populari cioplitori în lemn, astfel din lemn în miniatură se sculptează: Dragobetele, cocoșul, roata și alte simboluri tradiționale românești care se găsesc și pe cusăturile ielor și a lucrărilor meșterițelor noastre. De asemenea avem în târg meșteri populari țesători, cu industrie casnică, care în meșteșugul lor, ei promovează acest simbol. Sunt motive tradiționale precum: butoiașele, steluțele, trifoiul cu patru foi, coșarul pe care vrem să le împărtășim copiilor și tineretului că să știe că și noi avem o tradiție milenară“, a precizat Silvia Cozmîncă, Președinte Asociația Art- Meștelugurile Prutului.

Modiga Beatrice Alexandra

GALERIE FOTO

{gallery}articole/2018/03.martie_2018/martisor-Iasi{/gallery}

Nu cu mult timp în urmă, pe rețelele de socializare și în mass-media era semnalat faptul că portul popular românesc a devenit „sursă de inspirație“ pentru celebra creatoare de modă Tory Bruch. Sursă de inspirație spunem noi, pentru că designerul nu a recunoscut inițial faptul că noile creații nu îi aparțin în totalitate.

Totul a pornit pe pagina de Facebook a comunității La Blouse Roumaine a cărei fondatoare este Andreea Tănăsescu, cea care a lansat și manifestarea mondială Ziua Universală a Iei. De pe pagina comunității i s-a cerut creatoarei de modă să își asume faptul că întreaga colecție este inspirată din portul popular românesc, iar una dintre piese este expusă la Muzeul Metropolitan de Artă din New York și datată de la începutul secolului al XX-lea, obiectul vestimentar pe care ea îl propusese fiind copiat 1 la 1. Nemulțumirea a pornit și din faptul că, în dreptul colecției, sursă de inspirație era trecută cultura africană, deci nu era recunoscut nicăieri că portul nostru a fost cel care a inspirat-o, să nu spunem că de fapt a copiat integral. Nu puțini au fost cei care s-au alăturat comunității La Blouse Roumaine și au semnalat pe pagina creatoarei de modă acest lucru, însă comentariile lor erau imediat șterse. Abia după ce la nivel internațional această întâmplare a luat amploare, Tory Bruch a modificat descrierea din dreptul colecției, oferind explicațiile reale.

Totuși, nu este primul caz de acest gen și nici ultimul, după cum susțin mulți cunoscători din domeniu, pentru că, susțin ei, tradițiile populare și portul popular românesc vor fi întotdeauna de actualitate. Tot o astfel de întâmplare a fost semnalată de curând și în cazul unei colecții Dior. De această dată sumanul de Biniș a fost sursa de inspirație. Un tânăr din Bihor care locuiește în Indonezia a văzut în vitrina unui magazin de lux din Singapore cojocul pe care și el îl deține, în fapt copia unu la unu a acestuia. Așa s-a ajuns ca în mediul online să se creeze o întreagă revoltă Bihor, nu Dior! Radu Frentiu a semnalat faptul că prețul piesei Dior era de 35.000 de dolari, o sumă colosală mai ales dacă ne gândim că la noi în țară abia am reînceput să recunoaștem valoarea comorilor din lada bunicii.

Nici bundița de Bucovina nu a trecut neobservată, același brand copiind un model prezentat în cadrul unui proiect al școlii generale din comuna Ostra, județul Suceava.

Și uite așa, celebrii creatori de modă precum Christian Dior și Tory Bruch valorifică ceea ce noi nu apreciem la adevărata valoare, ba mai mult fac și bani frumoși din asta. Ce ar trebui făcut? Ar trebui să existe o lege care să protejeze ia românească și portul popular și chiar să se creeze un „brand cultural“. Această inițiativă a fost lansată de ceva vreme, mai insistent tot de comunitatea La Blouse Roumaine, dar rezultatele încă nu există!

Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2017 – pag. 52

După prima ediţie a proiectului „10 pentru folclor“, desfăşurată anul trecut în 40 de şcoli din judeţul Suceava, s-au introdus săptămânal 120 de ore opţionale de folclor. Rezultatul aparţine, în egală măsură, artiştilor care au acceptat să susţină „această cauză nobilă fără a avea vreo pretenţie financiară, primarilor, directorilor de şcoli, elevilor şi părinţilor, care, în final, au fost de acord ca în aceste unități de învățământ să existe un opţional de folclor.

Artişti, profesori şi preoţi pledează pentru studierea folclorului

Ediţia a II-a a proiectului, care are ca scop introducerea folclorului ca obiect de studiu opţional în şcolile din judeţul Suceava, s-a desfăşurat anul acesta în luna februarie, prin mai multe evenimente culturale organizate în localităţile rurale. Din echipa de 10 promotori ai introducerii folclorului ca obiect de studiu au făcut parte soliştii de muzică populară Grigore Gherman, Andra Matei, Angelica Flutur, prof. Constantin Irimia, coordonatorul Grupului folcloric „Dor, Leonard Zamă – poliinstrumentist, Costinel Leonte – maestru coregraf al Ansamblului profesionist „Ciprian Porumbescu din Suceava, preotul Iulian Florea, paroh la Biserica „Sf. Dumitru din Suceava, Loredana Ceică (inspector şcolar), Giani Leonte (preşedintele Alianţei Sindicatelor din Învăţământ) şi Mihaela Bârsan (realizator emisiuni folclorice). În demersul lor, cei 10 au avut în vedere cei trei factori decisivi din viaţa fiecărui copil: familia, şcoala şi biserica, din acest an echipei proiectului alăturându-se Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor. Chiar dacă o parte dintre artiştii care au participat anul trecut la proiect – George Sârbu (dirijor şi folclorist), Constantin Mândrişteanu (instrumentist) şi Alexandru Brădăţan (interpret de muzică populară) – nu s-au mai regăsit pe afişul proiectului, ei sprijină în continuare această iniţiativă şi sunt alături de organizatori.

Toţi au pledat în favoarea acestei cauze prin discursuri, dansuri populare, piese folclorice vocale şi instrumentale pe parcursul a zece întâlniri la care au participat profesori, elevi şi părinţii acestora, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi judeţene.

Biserica susţine introducerea folclorului ca opţional în şcoli

„Ne bucurăm foarte mult că această poveste continuă. Cred că eram şi obligaţi de rezultatele foarte frumoase, pe care nici noi, organizatorii, nu ne-am aşteptat să le obţinem. Am mărit echipa considerabil, chiar dacă este un proiect pe bază de voluntariat, toţi cei care participă neavând nicio pretenţie financiară, inclusiv artiştii.

Din acest an, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor are un rol foarte important în proiect, fiind vizibilă implicarea consilierului economic, părintele Gheorghe Saftiuc, consilierului administrativ Vasile Baltag şi a preotului Iulian Florea, cel care a fost delegat să reprezinte instituţia în proiect. Alături de noi au venit şi interpreţii de muzică populară Andra Matei şi Grigore Gherman, Andra fiind prima suceveancă ce a adus în judeţ trofeul celui mai important Festival de folclor din România, «Maria Tănase», organizat la Craiova, iar Grigore are o educaţie muzicală foarte solidă şi predă canto popular la Bucureşti. Cu ajutorul celor 10 persoane am reuşit să aducem şi artişti din alte zone ale ţării. Angelica Flutrur l-a adus pe bunul prieten şi coleg hunedorean Ovidiu Homorodean, iar Andra Matei a determinat o tânără interpretă foarte îndrăgită din zona Mehedinţului, Olguţa Berbec, să se alăture spectacolelor maraton, adevărate regale de folclor“, ne-a spus Mihaela Bîrsan, iniţiatoarea şi coordonatoarea proiectului.

Artişti renumiţi în echipa „10 pentru folclor“

Întâlnirile au fost cu atât mai importante cu cât în sală s-au aflat şi factorii de decizie de la nivelul Inspectoratului Şcolar şi cei ai localităţilor care au susţinut proiectul „10 pentru folclor“. Majoritatea dintre ei au susţinut introducerea folclorului ca obiect de studiu în şcoli, mai ales că proiectul este susţinut de cei mai cunoscuţi artişti populari din Bucovina.

„Sunt onorată că fac parte din acest proiect, iubesc foarte mult copiii şi abia aştept să mă reîntâlnesc cu ei în fiecare şcoală. Explicăm copiilor, părinţilor şi profesorilor de ce ar trebui să fie implementată ora de folclor în şcoli. Trăim într-o lume modernă, dar nu trebuie să ne uităm rădăcinile. Lucrul acesta ar trebui să-l învăţăm prin studiu şi practică, iar prin muzică îi atragi pe copii spre folclor. Le cântăm, facem hore, jucăm împreună, vrem să le trezim dor pentru aşa ceva. Prin joacă, prin cântec ei învaţă mai mult despre folclor. Este mult mai simplu pentru copii o astfel de modalitate de a le preda folclorul. Folclorul se cultivă de mic, de aceea am mers la şcolile cu clasele I – VIII. Sper să ajungem la cât mai multe şcoli şi folclorul să devină un obiect de studiu important“, ne-a precizat solista de muzică populară Angelica Flutur.

„Eu am terminat Facultatea de Litere, română-spaniolă, iar prin acest proiect sunt un fel de învăţător. Copiii văd în noi un exemplu, iar eu vreau să fiu demnă de acest exemplu şi să le arăt copiilor partea frumoasă a ceea ce fac eu. Folclorul nu înseamnă numai muzică populară, ci şi poveşti, basme, înseamnă şi zicători şi ei trebuie să ştie din toate câte puţin, a adăugat solista Andra Matei.

Grigore Gherman este din Cernăuţi şi s-a stabilit la Bucureşti de 5 ani, unde predă muzică la şcoala actriţei Cristina Stamate. Crede din toată inima că este un proiect de care avea nevoie Bucovina pentru că „aici muzica populară este mult mai curată decât în alte zone, aflându-se pe aceeaşi treaptă cu credinţa, cu omenia. Chiar era nevoie de acest proiect nu pentru că muzica populară este cartea de vizită a neamului nostru, ci pentru că ne reprezintă starea de suflet, ca oameni credincioşi, muncitori. Am îmbinat credinţa cu folclorul, elemente care în ultimii ani au reuşit să unească nordul cu sudul Bucovinei.“

Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava sprijină demersul artiştilor

În proiectul «10 pentru folclor» şcoala a fost reprezentată în egală măsură de Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava, prin inspectorul şcolar general Gheorghe Lazăr şi inspectorul de arte Loredana Ceică, iar Arhiepiscopia Sucevei şi a Rădăuţilor susţine proiectul prin părintele Iulian Florea.

„Ediţia de anul trecut a acestui proiect a avut rezultate foarte bune, 120 de opţionale pentru folclor fiind foarte importante pentru elevii care vor să ducă mai departe tradiţiile poporului român şi ale zonei noastre. «Cusături tradiţionale româneşti», «Obiceiuri şi tradiţii la români», «Tradiţii şi obiceiuri populare în satul meu», «Folclor în sat», «Patrimoniul cultural din Bucovina», «Satul de ieri şi satul de azi», «Tradiţii şi obiceiuri româneşti», «Folclorul, sufletul românului» sunt doar câteva denumiri ale opţionalelor din acest an școlar. Este o gamă variată de denumiri prin care copiii se apropie de folclor prin cusături, prin instrumente muzicale, prin obiceiuri sau meşteşuguri tradiţionale, prin dans şi cântece. Trebuie să ducem mai departe această zestre frumoasă a Bucovinei şi doresc ca în anul şcolar 2017-2018 să avem peste 200 de astfel de opţionale“, ne-a spus inspectorul şcolar general Gheorghe Lazăr.

„Este o onoare şi o bucurie pentru noi să punem suflet în ceea ce numim «10 pentru folclor». Biserica dintotdeauna a fost parte integrantă din spiritualitatea noastră străbună, iar în Bucovina lumea merge la marile sărbători în costum popular. Dacă ne gândim numai la Simion Florea Marian, un folclorist al sfântului altar, un slujitor al lui Dumnezeu şi al oamenilor, un reprezentant de seamă al bisericii şi un mare etnograf şi folclorist din ţinutul Bucovinei, această invitaţie reprezintă o onoare pentru biserică“, a adăugat preotul Iulian Florea.

„Dacă nu ar fi folclor, noi ca popor nu am mai exista“

Leonard Zamă, numit şi omul orchestră prin numărul mare de instrumente tradiţionale la care cântă, face parte din echipa care a pus bazele proiectului. „Eu tot timpul am fost aproape de copii pentru că am şi eu elevi şi îi îndrum tot timpul să cânte la instrumentele tradiţionale româneşti. Dacă nu insist eu, care le stăpânesc, altul nu ar putea să o facă. Totul trebuie să pornească de la oameni cunoscători, pentru instrumente populare tradiţio­nale nu avem acele metode analitice de predare şi atunci trebui arătat ochi la ochi, mână la mână cum trebuie manevrat fiecare instrument. Ar fi păcat să nu îi învăţăm pentru că instrumentele tradiţionale mâine, poimâine poate nu le mai întâlnim în România. Venim cu acest proiect şi pentru ca aceste instrumente să fie păstrate şi folosite, să îi îndrumăm pe aceşti copii să prindă dragoste de folclor şi de instrumentele tradiţionale folosite de ţăranul român. Este mai greu să înveţi un instrument tradiţional decât să stăpâneşti bine o melodie cu vocea, de aceea pedagogii, învăţătorii şi părinţii se ocupă mai mult să găsească talentele vocale. Eu apreciez părinţii care investesc într-un copil care iubește muzica şi nu îl obligă să cânte. Folclorul este totul. Dacă nu ar fi folclor, noi ca popor, nu am mai exista“, s-a destăinuit instrumentistul Leonard Zamă

GALERIE FOTO

{gallery}articole/2017/04.aprilie_2017/folclor{/gallery}

Silviu Buculei

Revista Lumea Satului nr. 8, 16-30 aprilie 2017 – pag. 50-52

Pentru etnicii polonezi din România tradiţiile şi mai ales sărbătorile sunt deosebit de importante, tradiţiile fiind transmise de la o generaţie la alta de secole. La Soloneţu Nou, un sat sucevean din comuna Cacica, cu o populaţie formată din peste 90% etnici polonezi, perioada de la Duminica Floriilor până la Paşte este una specială, în care toată familia se pregăteşte pentru a participa la cea mai mare sărbătoare creştină, Învierea Domnului.

Duminica Floriilor este prima zi din Săptămâna Sfântă în Biserica Catolică, polonezii începând pregătirile pentru a întâmpina marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului. După această zi, fiecare familie merge în cimitirul satului pentru a îngriji mormintele celor trecuţi la cele veşnice şi a face curăţenie în casă şi gospodărie. În Miercurea Mare din Săptămâna Patimilor, zi stabilită de credincioşii romano-catolici pentru a fi alături de Iisus pe drumul Calvarului, polonezii din Soloneţu Nou participă la Calea Crucii, mergând prin sat, de la Biserica romano-catolică „Coborârea Duhului Sfânt“, construită în perioada 1937-1940 de către credincioşii polonezi, până la cimitirul vechi, acolo unde sunt înmormântaţi primii catolici polonezi care s-au stabilit în comunitate, pentru a le aprinde o lumânare.

Drumul Crucii, refăcut la Soloneţ

După prânz credincioşii se adună la biserica romano-catolică, unde se roagă în mod solemn, fără acompaniament, fără orgă, pentru a arăta tristeţea momentelor trăite de Hristos până la Înviere, după care pornesc pe Calea Crucii. Din biserică iese mai întâi grupul de copii şi tineri, care poartă pe braţe Crucea cu Iisus răstignit şi lumânări aprinse, urmat de preot şi mulţimea de credincioşi. Procesiunea durează aproximativ două ore şi se fac 14 opriri, în faţa unor mici capele, a unor Sfinte Cruci, care au fost construite de-a lungul anilor de polonezi. La procesiune participă aproape tot satul şi oamenii aprind o lumânare la mormântul primilor locuitori din acest loc. Drumul Crucii este un obicei pe care romano-catolicii, urmând exemplul Fecioarei Maria care a parcurs în urma fiului său, Iisus Hristos, întreg drumul spre Golgota, fiind martor ocular la fiecare oprire din acest drum, l-au păstrat, oprindu-se la cele 14 staţii. Aşa cum am aflat de la cei care participă la această procesiune, fiecare oprire este menită să ne apropie de Hristos, de patimile Lui, de suferinţa Lui. „Calea Crucii are ca scop şi regăsirea noastră, a sufletului nostru, este felul de a ne jertfi pentru Hristos, jertfa iubirii supreme pentru Dumnezeu. Această pregătire ne conduce spre Iisus care ne dă o viaţă nouă, pace şi linişte sufletească, de care avem atât de mare nevoie astăzi. Fără Hristos şi fără credinţă, fără această pregătire interioară renunţând la păcat şi curăţirea de tot ceea ce ne apasă sufleteşte nu vom reuşi“, ne-au spus localnicii din Soloneţ.

Polonezii mai în vârstă susţin că cei care participă an de an la procesiunea din Miercurea Mare de refacere a Drumului Crucii – cu credinţă, cu smerenie – Dumnezeu le iartă jumătate din păcate.

Tinerii fac pază la mormântul lui Iisus

Începând din Joia Mare, tinerii din sat, îmbrăcaţi în costume negre, cămașă albă, cu chipiu în cap şi cu o puşcă de lemn în mână fac de pază şi citesc rugăciuni la mormântul lui Iisus amenajat în miniatură în incinta bisericii. Aceasta este o tradiţie în biserica polonă, garda având ordin să păzească mormântul timp de trei zile şi trei nopți, pentru a garanta că mormântul se va păstra neatins. În Polonia, pom­pieri voluntari aveau această misiune, de a păzi mormântul lui Iisus ca amintire a momentului când Pilat a trimis o cohortă să păzească locul în care a fost înmormântat Mântuitorul. Chiar dacă nu sunt pompieri militari, tinerii au păstrat acest obicei, de aceea au şi ei acele şepci pe cap, al căror model l-au împrumutat de la comunităţile româneşti din Pârteşti. Au o carte de rugăciuni din care citesc, au rozariul, iar timpul pe care îl petrec în faţa lui Iisus este un moment de rugăciune. Din ziua de joi, după Cina Domnului, până sâmbătă la prânz, familiile vin pe rând, zi şi noapte, pentru a se ruga în faţa lui Iisus. Aceşti tineri, prin ceremonialul de schimbare a gărzii, aduc o notă aparte momentelor de rugăciune.

Celebrarea Învierii Domnului începe în Joia Mare

Celebrarea Învierii Domnului începe în Joia Mare şi continuă până a doua zi de Paşte. Cel mai important moment este micul dejun din dimineaţa Paştelui, când se consumă mâncarea binecuvântată sâmbătă după-amiază. Bucuria Paştelui se simte în orice familie, iar, conform tradiției, bucatele pregătite cu trudă nu pot fi gustate până nu sunt sfinţite în sâmbăta de dinaintea Paştelui. Nimeni nu mănâncă nimic până la întoarcerea de la slujba de Înviere. Când s-au reunit acasă, capul familiei sau persoana mai în vârstă dă startul servirii mesei, nu înainte ca fiecare să guste din oul sfinţit. Coşul tradiţional care trebuie sfinţit de preot cuprinde câteva simboluri: miel din unt de casă, crucea din sare, ouăle, cârnaţii, hreanul, şunca şi pâinea de casă. Spre deosebire de alte zone, unde pentru această sărbătoare se prepară miel, aici se pregăteşte şuncă de porc. În coşul pentru sfinţit găsim şi ouă frumos decorate, simbolizând triumful vieţii asupra morţii.

Etnicii polonezi participă la împărţirea ouălor sfinţite

De Paşte polonezii se întâlnesc la Dom Polski pentru a împărţi ouăle sfinţite. Cu acest prilej polonezii din Bucovina îşi fac urări reciproce de sănătate, bucurie şi succese.

Ceremonialul împărţirii cu oul sfinţit începe cu o rugăciune de sfinţire a bucatelor, a oului în special, oficiată de preoţii decanatului de Bucovina. Conform preşedintelui Uniunii Polonezilor din România, Ghervazen Longher, împărţirea cu oul sfinţit este o veche tradiţie poloneză care datează în Polonia de secole. Ouăle, simbol al vieţii şi al reînnoirii naturii, sunt un semn al fertilităţii şi al unei noi vieţi. „Ceremonialul împărţirii cu oul sfinţit este o tradiţie pe care etnicii polonezi au adus-o când au venit pe aceste meleaguri, în 1834, când 30 de familii de emigranţi polonezi s-au stabilit în satul care avea să se numească Soloneţu Nou, aducând cu ei şi păstrând ca o comoară nepreţuită credinţa catolică, limba şi tradiţiile părinţilor lor. În perioada comunistă, manifestarea nu s-a putut organiza în mod public, fiecare polonez marcând această sărbătoare cu sfinţenie în propria casă. După 1990, a putut fi reluată în cadru lărgit şi festiv. Dacă imediat după Sfânta Liturghia de Învierea Domnului polonezii iau masa în familie, gustând din bucatele sfinţite, de această dată membrii comunităţilor de polonezi din Suceava, Pleşa, Soloneţu Nou, Poiana Micului, Rădăuţi, Vicşani, Moara, Păltinoasa şi Gura Humorului se reunesc pentru a gusta din bucate sfinţite, pentru a marca bucuria unei sărbători străvechi care merită transmisă generaţiilor următoare“, a precizat Ghervazen Longher.

GALERIE FOTO

{gallery}articole/2017/04.aprilie_2017/traditii-poloneze{/gallery}

Silviu Buculei

Revista Lumea Satului nr. 7, 1-15 aprilie 2017 – pag. 50-51

Cea de-a VI-a ediţie a Festivalului Etnofol­cloric Interregional al Malăncilor „Malanka-fest 2017“ s-a desfăşurat la Cernăuţi, în 15 ianuarie 2017.

Festivalul de etnografie şi folclor de la Cernăuţi este cel mai de masă şi pitoresc festival de Anul Nou pe stil vechi din Estul Europei. Au participat 46 de colective din regiunea Cernăuţi şi din alte regiuni ale Ucrainei (Transcarpatia, Hmelniţki, Ivano-Frankivsk), şi România (Câmpulung Moldovenesc şi satul Mălini, judeţul Suceava), care au fascinat publicul spectator prin varietatea şi bogăţia costumelor populare, măiestria interpretativă, diversitatea repertoriului, prin scenetele hazlii şi spectaculoase.

Românii din ţinut s-au evidențiat la fiecare ediţie a festivalului „Malanca Fest“, ocupând locuri de frunte şi impresionând locuitorii şi oaspeţii oraşului Cernăuţi nu numai prin costumaţie şi motivele „Malăncii“ tradiţionale, ci şi prin mecanisme speciale. „Malanca“ de la Crasna a putut fi încununată cu lauri, adică considerată învingătoare, fiind cea mai pitorească reprezentaţie populară a obiceiurilor tradiţionale româneşti, uimind şi captivând numerosul public prin scenete şi prin diversitatea costumelor: „Regii“, îmbrăcaţi în haine naţionale româneşti, la inimă cu Tricolorul – pe ambele umere străluceau, încrucişate la piept, cele trei culori, roşu, galben şi albastru. „Urşii“, în haine confecţionate din paie de rogoz şi cei cu aripi din paie de 5 metri, „crescute“ în spate, erau ţinuţi în lanţuri de „Ţigani“. Horbovenii, la rândul lor, au impresionat publicul prin mecanisme speciale – „Cucoş uriaş“ – simbolul anului 2017, şi „Calul troian“, înalţi de aproape 5 m, înscenând şi povestea populară românească „Punguţa cu doi bani“. N-au lipsit de la joc şi voie bună nici moşnegi, babe, urşi, capre, domnişoare, militari, căluţi, Moşi Crăciun, necuraţi, monştri, dragoni, văcuţe, eroi din filme artistice şi desene animate, ţigani, vrăjitori, piraţi, regi etc. Ca şi în anii precedenţi, a uimit şi tehnica improvizată de impresionante mărimi.

În acest an, pentru a exclude orice influenţă a membrilor juriului, organizatorii au hotărât că votarea locurilor premiante să fie on-line, pe site-ul „Malanka Fest“ (www.malanka.chv.ua). Astfel, conform acestei votări, premiul I de 50.000 grivne a fost acordat colectivului „Regii Egiptului“ din satul Ceahor, raionul Hliboca. Iar premiile II de 30.000 grivne şi III de 20.000 grivne au fost înmânate grupului „Calul troian“ şi „Malăncii din Horbova“, ambele din satul românesc Horbova, raionul Herţa.

„Malanka-Fest“ a devenit cel mai pitoresc şi extins festival etnografic naţional din Europa de Est. Evenimentul a fost urmărit de zeci de mii de vizitatori, care l-au transformat într-o carte de vizită a Bucovinei de Nord. Menţionez că fiecare colectiv din satele populate de români și ucraineni din regiunea Cernăuți s-a evidenţiat prin costumele tradiționale, iar alte colective au prezentat costume creative, evidențiindu-se chiar și prin spectacole teatralizate.

Malanca este denumirea slavă a cetelor organizate de mascaţi la Anul Nou, denumire întâlnită nu numai în satele ce ţin sărbătorile pe stil vechi, în special în cele huţăneşti sau cu populaţie ucraineană, ci şi în multe sate care au trecut la noul stil. Din păcate, astăzi acest obicei frumos se pierde încetul cu încetul. Pe an ce trece, se organizează tot mai puţine Malănci şi tot mai puţini gospodari le primesc în casele sau cel puţin în ogrăzile lor.

E ceva trist. De fapt, Malanca are aceeaşi soartă ca şi toate cetele de colindători, urători şi semănători. Nu e vina tradiţiilor că noi am devenit mai… fuduli, iar să mergi cu colinda e o ruşine. Dar nu pentru asta am scris tot acest text. Am făcut-o pentru a păstra pentru alţii ceea ce mai este, iar mâine s-ar putea să fie dat uitării. Orașul Cernăuți se aseamănă tot mai mult în luna ianuarie cu un epicentru al carnavalurilor de iarnă.

Malanca Fest este un astfel de festival etno-folcloric, care se desfășoară cu scopul de a păstra și a promova tradițiile și obiceiurile strămoșești din Bucovina de Nord.

GALERIE FOTO

{gallery}articole/2017/02.februarie_2017/10{/gallery}

Clement LUPU

Revista Lumea Satului nr. 4, 16-28 februarie 2017 – pag. 52-53