Secetă puternică în Prahova

În Muntenia de Nord a plouat foarte puțin. În Prahova, de câteva luni bune, să tot fie din vara anului trecut, nu s-au mai înregistrat precipitații semnificative decât izolat, în zona vestică a dealurilor subcarpatice. Nici zăpadă n-a picat până pe 20 februarie 2020. În fine, au existat două episoade de fulguieli, dar omătul nu a apucat la propriu să se aștearnă. În aceste condiții se înțelege că gradul de aprovizionare a solului cu apă conduce spre concluzii nu tocmai optimiste privind starea culturilor agricole însămânțate în toamnă (semănatul a avut loc tot pe fondul lipsei apei în sol). Despre acest subiect am stat de vorbă cu ing. Marian Marcu, directorul Oficiului de Studii Pedeologice și Agrochimice Prahova.

Reporter: Dle director, pe fondul lipsei precipitațiilor, avem o imagine de moment a stării de aprovizionare a solului cu apă în zonele agricole din județ, fie că vorbim despre cultura mare, vie și livezi?

Marian Marcu: Noi, ca instituție, printre alte activități în ceea ce privește monitorizarea calității solului, avem și această atribuție, de a urmări periodic rezerva de umiditate în sol pe terenurile agricole din județ. Avem o analiză, cu măsurători și calcule, pentru perioada 1 septembrie 2019-5 februarie 2020, pe zone reprezentative de la câmpie și din zona colinară, astfel încât să acoperim întregul teritoriu agricol din raza de competență a OSPA Prahova, respectiv atât partea de cultură vegetală, cât și cea de vie și livezi. Pe lângă calculele noastre efectuate conform metodologiei, am utilizat, evident, și informații furnizate de colegii noștri de la Apele Române în ceea ce privește cantitatea de precipitații căzută în intervalul de referință amintit mai sus. Bun, având în vedere că observațiile noastre se opresc la data de 5 februarie (n.n. – ele continuă, dar interpretarea datelor privește perioada respectivă), dar și faptul că până la data discuției noastre (n.n. - 20 februarie) n-au căzut precipitații însemnate cantitativ, nu cred să fie diferențe astăzi față de concluziile analizei de acum 15 zile.

Rep.: Vă propun să detaliem.

M.M.: Să discutăm întâi despre precipitații. Avem ca zonă reprezentativă pentru câmpie Baba Ana, unde solurile sunt cele mai bune calitativ din județ (ca fertilitate și capacitate de a reține apa), iar datele culese de acolo pot fi extrapolate pentru tot sudul și sud-vestul județului; dacă aici lucrurile nu sunt bune, ele stau cu atât mai nefavorabil în vest, să zicem, unde avem brancioguri sau terenuri cu un conținut ridicat de pietriș + nisip în profil. Ei bine, în această zonă, în intervalul analizat, s-au înregistrat precipitații de 86,1 mm, față de o medie multianuală totală de 213,3 mm. Vorbim așadar de un deficit de precipitații exprimat de data aceasta în mc/ha de -1.272! Pentru Vălenii de Munte, reprezentativ pentru tot ceea ce înseamnă zonă colinară, au căzut 143,1 mm precipitații, față de o medie multianuală de 267,1 mm. Deficitul este de -1.240 mc /ha. Pentru Băicoi, o zonă mixtă, deal și câmpie deopotrivă, s-au înregistrat 229,1 mm precipitații, față de o medie de 267,1 mm. Deficitul este mic, de -380 mc/ha, însă aici avem alt dezavantaj, al unui sol predominant nisipos, incapabil să înmagazineze pentru o perioadă mai lungă de timp apa.

Rep.: Înțeleg așa, ca o primă concluzie: pentru 60-70% din teritoriul agricol al județului deficitul de precipitații este foarte mare! Ce înseamnă acest lucru la nivel de sol, în profilul 0-100 cm?

M.M.: Calculele privind rezerva de apă în sol și încadrarea într-o anumită categorie se fac în funcție de textura solului, de cantitatea de precipitații, de capacitatea solului de a reține apă, de coeficientul de ofilire. În final ajungem la indicele umidității active, cel care matematic ne spune dacă avem secetă, ce fel de secetă, aprovizionare satisfăcătoare sau optimă etc. Pe o scară de la 1-100, lucrurile stau astfel la noi din punctul de vedere al indicelui umidității active: Baba Ana – 17, ceea ce înseamnă „secetă puternică“, respectiv cu apariția fenomenului de ofilire a plantelor; Măgurele/Vălenii de Munte – 22, cifră care mai degrabă este la granița dintre secetă puternică și secetă moderată; Băicoi – 49, adică secetă moderă spre aprovizionare satisfăcătoare de apă.

Trăgând concluzia: rezerva de apă în stratul de sol înregistrează valori scăzute și deosebit de scăzute, seceta pedologică fiind moderată și puternică. Apa din sol este dificil și greu accesibilă plantelor, situație ce conducere la dezvoltarea încetinită a culturilor vegetale și la apariția fenomenului de ofilire.

Rep.: Ce înseamnă seceta pentru această fază de dezvoltare a plantelor (grâu și rapiță)?

M.M.: Incidența secetei este clară. Statisticile ne spun că, în 3 ani din 10, avem secetă pedologică în diferite perioade ale anului. Deficitul de apă în sol poate afecta planta într-un anumit fel dacă survine, să zicem, în perioada de dezvoltare și fructificare, caz în care gradul de afectare este major, și în alt fel dacă seceta pedologică apare iarna, când plantele sunt în repaus vegetativ, variantă în care, teoretic, seceta ar trebui să nu afecteze culturile cu aproape nimic. Dar acum avem o situație atipică: seceta a apărut pe fondul temperaturilor ridicate, iar căldura aceasta anormală a determinat ca plantele să pornească în vegetație. Pornind în vegetație, culturile au nevoie de apă, iar rezerva de apă este tocmai cum v-am spus. De aceea vom avea culturi afectate, fiindcă în stratul de 0-20 cm există umiditate de cam 16% față de 30%, cât ar fi fost dacă planta ierna sub zăpadă. Și ca să vedeți cât de atipică este situația, în mod curent iarna nu se fac determinări privind apa din sol, dar în acest an ni s-au cerut oficial analize și nouă, și celor de la ANMH.

Rep.: Care este situația reală în teren?

M.M.: Teoria spune așa: atunci când apare ofilirea, fenomenul este ireversibil. Cu alte cuvinte, este mare nevoie de precipitații fiindcă secvențial – după date – s-a ajuns în această etapă. Noi nu avem competențe să facem și aceste evaluări, dar ca inginer care a mers pe teren și a văzut culturile pot să vă spun că sunt suprafețe cu răsărire neuniformă (grâu și rapiță), cu plante care și-au modificat culoarea aparatului foliar din cauza lipsei de apă din sol, semn clar că ele suferă deja din pricina secetei. E adevărat, fermierii au cultivat soiuri și hibrizi rezistenți la secetă, dar nici măcar aceștia nu pot rezista la nesfârșit. Nu vreau să mă gândesc – fiindcă totuși e încă iarnă calendaristic – ce s-ar întâmpla cu aceste culturi pornite în vegetație dacă ar apărea un ger cu multe grade minus...

Maria BOGDAN