Cultura timpurie și de vară a legumelor din grupa verzei

Următoarele recomandări agrotehnice vin din partea cercetătorilor de la Banca de Resurse Genetice Vegetale Suceava „Mihai Cristea“. Autorul tehnologiei de cultură este dna Daniela Murariu, iar recomandările fitotehnice îi aparțin dnei Domnica Daniela Plăcintă. Subiectul articolului de față face referire la cultura legumelor din grupa verzei – varza albă, varză roşie, varză creaţă – (Brassica sp.L. Familia Brassicaceae). Acestea se cultivă bine după lucernă, trifoi, mazăre, fasole, dar se pot cultiva şi după cartof sau bostănoase.

Cultura timpurie

Pregătirea terenului se face din toamnă, iar după eliberarea lui de resturi vegetale se aplică îngrăşăminte organice şi chimice, apoi se efectuează arătura de bază la adâncimea de 30-32 cm. Tot toamna se administrează 20-30 t/ha gunoi de grajd, 300-400 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg de sare potasică, iar  primăvara 150 kg azotat de amoniu sau 200-250 kg Complex. Primăvara, înainte de plantare, are loc prelucrarea terenului cu grapa cu colţi reglabili sau cu freza. Înainte de plantare cu 5-6 zile se erbicidează terenul pentru toate categoriile de buruieni şi se încorporează în sol la 6-8 cm adâncime cu grapa cu colţi reglabili. Varza timpurie se cultivă prin producerea prealabilă a răsadurilor. Semănatul se realizează în prima decadă a lunii februarie. Sămânţa se seamănă în rânduri distanţate la 8-10 cm şi la 2-3 cm/rând. Atunci când se produce un număr redus de răsaduri, seminţele se seamănă în lădiţe din lemn, care, în prealabil, au fost umplute cu mraniţă (amestec de pământ – 60%, nisip – 10% şi gunoi de grajd fermentat – 30% ).

Reguli pentru repicarea plăntuțelor

La începutul formării primelor două frunze adevărate, după 10-15 zile de la răsărire, răsadul se poate repica în pahare de unică folosinţă, care au fost umplute în prealabil cu mraniţă. Adâncimea de repicat este de 2-2,5 cm. Pentru reuşita lucrării de repicat trebuie respectate câteva reguli generale: nu se repică în zilele prea reci sau prea însorite, pentru a proteja răsadurile de frig sau insolaţie puternică; răsadurile se scot din patul cald în cantităţi mici, prin dislocare, şi se ţin acoperite până la repicat. După repicare plăntuţele se udă imediat cu stropitoarea cu sită, apoi se umbresc timp de 1-3 zile şi se aerisesc mai puţin pentru a se asigura prinderea. La început, când răsadurile sunt mici şi timpul friguros, se udă rar şi cu apă puţină deoarece stratul de pământ se usucă doar la suprafaţă. Apa trebuie să fie la temperatura ambientului pentru a nu răci substratul, cu urmări negative asupra răsadurilor. Pe măsură ce timpul se încălzeşte, udările se fac mai des şi cu cantităţi mai mari de apă. Se urmăreşte ca apa să pătrundă mai adânc şi să umezească stratul de pământ pe toată grosimea. Distribuirea apei se face cu stropitori sau furtun cu sită. După repicare plăntuţele sunt tratate cu Dithane 0,2% pentru a preveni căderea plăntuţelor şi mana. Cu 2-3 săptămâni înainte de plantare răsadurile se călesc prin descoperirea completă în timpul zilei şi în nopţile fără îngheţ.

Plantarea, combaterea chimică și ecologică

Plantarea răsadurilor se realizează în luna aprilie, când în sol se înregistrează 80 grade Celsius şi pentru 2-3 zile nu se prevăd îngheţuri. Distanţa între rânduri trebuie să fie de 50-60 cm şi 30 cm între plante/rând. La 3-4 zile de la plantare se face completarea golurilor. Se aplică 2 praşile între rânduri şi 2 praşile/rând. La 3-4 săptămâni de la plantare se administrează 150 kg/ha azotat de amoniu şi 80-100 kg/ha sare potasică. Combaterea bolilor şi dăunătorilor se are în vedere pe tot parcursul perioadei de vegetaţie. Produsele folosite pentru combatere chimică sunt: CONFIDOR ENERGY (0,06%) – păduchele cenuşiu; DECIS 2,5 EC (0,04%) – buha verzei,  fluturele alb al verzei, păduchele solanaceelor; ACTARA 25 WG -0,06 kg/ha – ploşniţa roşie a verzei.

Combaterea ecologică  se realizează prin respectarea unor măsuri ca:

• tratamentul termic al pământului folosit în răsadniţă şi sere;
• înainte de semănat seminţele se vor dezinfecta cu apă caldă la 50°C timp de 30 de minute;
• în solele unde urmează să se înfiinţeze cultura se vor efectua arături adânci pentru distrugerea buruienelor perene şi a altor resturi vegetale;
• scăderea acidităţii parcelelor prin amendare cu var;
• revenirea culturii pe acelaşi teren după o perioadă de 4-5 ani pentru evitarea atacului de putregai cenuşiu;
• efectuarea de tratamente în timpul perioadei de vegetaţie cu zeamă bordeleză 0,5-1% pentru mană, alternarioză, albumeală şi cu sulf muiabil pentru hernia rădăcinilor;
• la apariţia puricilor de pământ se recomandă menţinerea umidităţii solului prin mulcire, tratamente efectuate seara cu rotenone, iar pentru fluturele alb al verzei asociere cu tomate, semănarea unor seminţe de cânepă în cultura de varză, distribuirea uniformă printre plante a unor copili de tomate proaspăt recoltaţi.

Recoltarea începe în ultima decadă a lunii mai în zonele de câmpie şi la începutul lunii iunie în celelalte regiuni.

Cultura de vară

După eliberarea terenului de resturi vegetale în toamnă se aplică îngrăşăminte organice şi chimice, apoi se efectuează arătura de bază la adâncimea de 30-32 cm. Toamna se administrează 20-30 t/ha gunoi de grajd, 300-400 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg de sare potasică, iar primăvara 150 kg azotat de amoniu sau 200-250 kg Complex. Primăvara, înainte de plantare, are loc prelucrarea terenului cu grapa cu colţi reglabili sau cu freza. Înainte de plantare cu 5-6 zile se erbicidează terenul cu DUAL GOLD 960 EC – pentru toate categoriile de buruieni (1,2 l/ha) şi se încorporează în sol la 6-8 cm adâncime cu grapa cu colţi reglabili. Varza de vară se cultivă prin producerea prealabilă a răsadurilor, iar semănatul se realizează în prima decadă a lunii martie până în prima decadă a lunii aprilie. Sămânţa se seamănă în rânduri distanţate la 8-10 cm şi la 2-3 cm/rând. Atunci când se produce un număr redus de răsaduri, seminţele se seamănă în lădiţe din lemn, care, în prealabil, au fost umplute cu mraniţă (amestec de pământ – 60%, nisip – 10% şi gunoi de grajd fermentat – 30%). De asemenea, răsadurile se pot produce în aer liber. La începutul formării primelor două frunze adevărate, după 10-15 zile de la răsărire, răsadul se poate repica în pahare de unică folosinţă care au fost umplute în prealabil cu mraniţă. Adâncimea de repicat este de 2-2,5 cm.

Repicarea nu se face în zilele prea însorite

Pentru reuşita lucrării de repicat trebuie respectate câteva reguli generale: nu se repică în zilele prea însorite pentru a proteja răsadurile de insolaţie puternică; răsadurile se scot din patul cald în cantităţi mici, prin dislocare, şi se ţin acoperite până la repicat. După repicare plăntuţele se udă imediat cu stropitoarea cu sită, apoi se umbresc timp de 1-3 zile şi se aerisesc mai puţin pentru a se asigura prinderea. La început, când răsadurile sunt mici, se udă rar şi cu apă puţină deoarece stratul de pământ se usucă doar la suprafaţă. Apa trebuie să fie la temperatura ambientului pentru a nu răci substratul, cu urmări negative asupra răsadurilor. Pe măsură ce timpul se încălzeşte, udările se fac mai des şi cu cantităţi mai mari de apă. Se urmăreşte ca apa să pătrundă mai adânc şi să umezească stratul de pământ pe toată grosimea. Plantarea răsadurilor are loc la sfârşitul lunii mai până la sfârşitul lunii iunie, în funcţie de zonă şi de perioada de vegetaţie a soiurilor utilizate. Înainte de plantare, răsadurile se fasonează şi se mocirlesc. Distanţa de plantare este de 70-75 cm între rânduri şi de 30-35 cm între plante/rând. Lucrările de îngrijire sunt aceleaşi ca şi la cultura timpurie. Recoltarea se face în lunile octombrie-noiembrie, după căderea primelor brume. 

Producerea seminţelor

Înfiinţarea culturii se face în luna octombrie și fiecare soi trebuie semănat la o distanţă de 2.000 m (pentru păstrarea purității). După pregătirea terenului (arat, grăpat, discuit) se deschid rigole adânci de 18-20 cm în care se aşază plantele mama – căpăţânile să fie la nivelul solului. Se tasează apoi pământul prin călcare, în jurul rădăcinilor plantei. După plantare (90 cm între rânduri şi 20-25 cm între plante/rând la soiurile timpurii, 35-40 cm la soiurile târzii) se acoperă căpăţâna cu un strat de pământ care se completează înainte de venirea îngheţului până la 20-25 cm. Primăvara devreme se descoperă căpăţânile de pământ și se crestează în cruce pentru a favoriza apariţia tijelor florifere. Se elimină din cultură plantele netipice, slab dezvoltate şi cele bolnave. Înainte de deschiderea florilor se îndepărtează lăstarii slab dezvoltaţi de la baza tulpinii. Lucrările de întreţinere sunt aceleași la cultura pentru consum. Recoltarea semincerilor se face începând din august, manual, în 2-3 etape din momentul în care o parte din fructele situate la baza plantei se îngălbenesc. Tulpinile florale se taie de la bază, se leagă în snopi şi se lasă la uscat câteva zile. Seminţele uscate extrase se păstrează în borcane din sticlă sau săculeţi din pânză în locuri uscate şi răcoroase.

- Principalele boli întâlnite la varză sunt: mana şi hernia verzei, iar dintre dăunători, pagube importante produc: puricii cruciferelor, ploşniţele verzei, musca verzei, păduchele cenuşiu al verzei, buha verzei şi fluturele alb al verzei.

Laura Zmaranda