Cele mai răspândite grupuri de soiuri de mere în lume

Știați că vestitul măr Jonathan este soi de bază doar în România și Ungaria, preferat în consumul intern, dar care nu are pic de succes la export? Producătorii europeni au renunțat la poate cel mai vechi soi din lume din cauza termenului redus la păstrare. De asemenea, știați că, din principalele opt grupuri de soiuri de măr, cinci își au originea în Statele Unite ale Americii?

Grupul Jonathan (cu derivatele ulterioare Jonathan M41, Watson, Jonathan de Szatmarcseke) a fost descoperit în SUA, prin anul 1800. Vreme de un secol a fost cel mai cultivat soi din lume, dar după anii 1900 a pierdut competiția cu Red Delicious. În Europa, doar România și Ungaria l-au adoptat ca soi de bază, fiind preferat în consumul intern; dacă vreți, la noi este un fel de „măr național“.

Descriere: gust excepțional al fructului, echilibru perfect zahăr/aciditate, aromă specifică puternică, pieliță intens colorată în roșu. Pomul prezintă plasticitate, adaptabilitate pe orice tip de sol și în condiții climatice diferite, este puțin sensibil la ger, coroana poate fi condusă fără dificultăți, soiul prezintă precocitate în rodire, fructifică de-a lungul anilor constant, productivitatea este ridicată.

Dezavantaje: este sensibil la făinare și arsură bacteriană. În plus, odată cu intensivizarea culturii, care urmărea și cantitate și calitate deopotrivă, soiul nu a dat randamentul așteptat de pomicultori. Pe de altă parte, fermierii urmăresc și păstrarea cât mai îndelungată a fructelor, iar Jonathanul rezistă 1-2 luni, după care începe să-și piardă aspectul comercial (apar pete brune și depresiuni la suprafață, care se brunifică ulterior).

Grupul Red Delicious: A fost obținut în SUA în primele decenii ale secolului trecut; în prezent, ocupă locul I în producția mondială de mere. În Statele Unite este grup de bază în producție, iar în Italia, al doilea cel mai preferat soi. Sunt utilizate toate variantele ameliorate: Starkrimson Delicious, Redsupr, Delicious, Vellspur Delicious, Ace spur Delicious, Topspur Delicious, Redchief, Super Chief Sandidge, Red King, Jeromine, Starkspur Ultra Red.

Descriere: fructul roșu, cu intensități de culoare diferite și dungi longitudinale închise, este dulce, dispune de aromă puternică, se păstrează bine și este rezistent la manipulare. Prezintă aspect comercial. Soiul are o prodictivitate ridicată, iar alternanța de rodire poate fi eliminată prin normarea la tăierile de fructificare.

Dezavantaje: din cauza conținutului redus de suc nu se pretează la prelucrare industrială, iar prin păstrare pulpa devine făinoasă. Are intrare mai târzie pe rod și o rezistență redusă la ger, florile fiind sensibile și la temperaturi de 0°C, periclitându-se, astfel, legarea fructelor. Este sensibil, de asemenea, la rapăn.

Grupul Golden Delicious: a fost obținut tot în SUA și ocupă locul al II-lea pe piața mondială de fructe după Red Delicious. Soiul, cu diversele sale varietăți (Lysgolden, Belgolden, Reinders, clona B), constituie baza sortimentului în Franța, Spania și Italia.

Descriere: fructul este atractiv, de culoare alb-verzui, galben la maturitatea de consum, pulpă gălbuie, dulce, puțin acidulată, aromată; se păstrează bine în condiții clasice de depozitare, cu atmosferă controlată. Pomul se pretează la orice formă de coroană, rodește abundent, intră precoce pe rod.

Dezavantaje: este foarte sensibil la rapăn și făinare, iar aplicarea excesivă a tratamentelor pe bază de cupru în condiții de însorire accentuează rugozitatea pe pielița merelor, provocând un aspect comercial neplăcut. Umiditatea insuficientă la păstrarea în depozit duce la deprecierea calității merelor prin deshidratare.

Grupul Jonagold (variante roșu deschis-Goldpurpuriu, New Jonagold, Jonica King Jonagold, Jonabel, Highwood și roșu aprins spre închis- Jonagored, Jonagored Supra, Decosta, Jamured, Romagold, Jonaweld, Narvajo NPspur, Dalingny, Dalings, Dalinjeam, FirstRed, Rubinstar): a fost obținut în SUA, în 1943, din genitorii Golden Delicious și Jonathan. În Belgia este soi de bază, fiind răspândit deopotrivă în Olanda, nordul Italiei, Germania, Ungaria și Marea Britanie.

Descriere: pomul are vigoare supramijlocie, intră timpuriu pe rod, se pretează la tăieri moderate, este sensibil la rapăn și făinare. Fructul este mare, conic, de culoare galben-verzuie, acoperit 35-40% cu roșu deschis. Gustul este excelent. Rezistă la păstrare îndelungată, fiind pretabil și la prelucrare industrială.

Dezavantaje: pomul este sensibil la ger, iar fructul la arsuri solare.

Grupul Idared: a fost obținut în anul 1926, în SUA, din încrucișarea soiurilor Jonathan cu Wagner. Este răspândit în Ungaria, Polonia, Elveția și Austria.

Descriere: pomul prezintă vigoare mijlocie, înflorește eșalonat, timpuriu, intră precoce pe rod, are productivitate constantă, superioară soiurilor din care provine. Este sensibil la rapăn și făinare. Fructul ușor acrișor, fără arome deosebite, este mijlociu spre mare, bicolor, acoperit cu un strat subțire de ceară. Se păstrează poate cel mai bine, până prin iunie-iulie.

Dezavantaje: fructul este sensibil la loviri mecanice, deci presupune atenție sporită la manevrare.

Grupul Gala (Royal Gala, Imperial Gala, Mitchgala, Regal Gala, Rega Queen Gala, Gala Gored, Gala Must, Scarlet Gala, Galaxy,Gala Tardiva, Jugala, Mondial Gala): a fost obținut în 1962, în Noua Zeelandă. Are pondere însemnată pe piața globală, răspândindu-se rapid în Franța, Elveția, Italia.

Descriere: pomul de vigoare mijlocie are o capacitate mare de rodire, motiv pentru care este nevoie adesea de rărirea fructelor. Rodește timpuriu întâi pe nuielușe, apoi pe țepușe. Este foarte sensibil la rapăn și arsura bacteriană, tolerant la făinare. Înflorește tardiv, ceea ce face ca soiul să scape de riscul înghețurilor târzii de primăvară. Fructul are la bază pielița galbenă, acoperită integral cu roșu-orange, dar majoritatea varietăților sunt colorate în roșu intens. Pulpa este crocantă, suculentă, cu gust dulceag, aromat.

Dezavantaje: rezistență scăzută la boli, tendință de crăpare a mărului la nivelul cavității pedunculare; la recoltare există un procent mare de fructe substas, ceea ce aduce dificultăți la valorificare, mai ales că soiul nu se pretează nici la prelucrare industrială.

În afară de aceste cele mai importante 6 grupuri, în lume se mai cultivă soiuri din Grupul Elstar (Olanda) și Fuji (obținut în Japonia), ultimul cu mare răspândire în China.

Maria BOGDAN