reclama youtube lumeasatuluitv
update 21 Oct 2019

Raportul Comisiei Europene asupra consumului de îngrășăminte

La începutul lunii iulie, Comisia Europeană a publicat un raport privind consumul și comerțul de fertilizanți în agricultura comunitară. Concluzia finală este că în ultima perioadă consumul a scăzut în mod constant, iar adoptarea tehnologiilor oferite de agricultura de precizie creează premisele ca îngrășămintele să fie folosite cu și mai multă eficiență.

Agricultura de precizie – pârghie de reducere a consumului de fertilizatori

De-a lungul istoriei umane, gunoiul de grajd a fost nutrientul de bază pentru plante. Odată cu dezvoltarea producției agricole și creșterea nevoii de hrană, agricultorii au căutat noi metode pentru a îmbunătăți eficiența pe câmpurile lor. Pe de altă parte, în condițiile urbanizării crescânde, circulația nutrienților de la animale și oameni către sol a devenit mai dificilă. Așa s-a ajuns la dezvoltarea îngrășămintelor comerciale.

Reformele succesive ale Politicii Agricole Comune, cu trecerea de la susținerea prețurilor la sprijinul acordat prin plățile decuplate a condus și la reducerea cantității de îngrășământ considerată ca economic optimă pentru a fi aplicată și, pe cale de consecință, a dus la o reducere puternică a utilizării îngrășămintelor. În ultimii ani, utilizarea de îngrășăminte în UE s-a stabilizat. În zilele noastre, fertilizarea precisă dă agricultorilor posibilitatea adaptării aplicării nutrienților în funcție de nevoile plantelor și prin aceasta crește productivitatea, reducând în același timp cantitatea îngrășămintelor utilizate, se arată în preambulul raportului.

UE – importator net de îngrășăminte

Azotul, fosforul și potasiul sunt principalele componente ale îngrășămintelor, dar, adesea, îngrășăminte compuse mai conțin macronutrienți secundari cum ar fi calciu, sulf și magneziu. În multe dintre ele compușii micronutrienți sunt adăugați (de exemplu cupru, fier, mangan, bor). De aceea, adesea produsele rezultate sunt complexe adaptate pentru nevoile utilizatorului final. Ponderea substanțelor nutritive secundare și a micronutrienților poate fi mare și, prin urmare, poate reprezenta o parte semnificativă din valoarea anumitor compuși.

Un aspect important și oarecum îngrijorător este acela că piața de îngrășăminte este dominată de puține țări producătoare. UE depinde în mare măsură de importuri pentru majoritatea îngrășămintelor minerale. În timp, îngrășămintele pe bază de azot au fost cele mai tranzacționate produse între UE și țările terțe. Mai mult de trei milioane de tone sunt importate anual în UE. Dacă este inclus și amoniacul, atunci nivelul importurilor ajunge la șase milioane de tone de produse pe bază de azot/an. Îngrășămintele cu fosfați (ca mono/diamoniu fosfat) au fost cele mai puțin tranzacționate, în jur de un milion de tone anual. În ceea ce privește importurile de fertilizanți pe bază de potasiu, acestea oscilează în jurul valorii de două milioane de tone pe an.

Stăm la mâna Rusiei, Norvegiei și Algeriei

Din anul 2014, balanța comercială a UE s-a inversat, astfel încât, dintr-un exportator net, Comunitatea Europeană s-a transformat în importator. În anul 2017 importurile nete au ajuns la 153 000 de tone.

Principalele țări producătoare de îngrășăminte pe bază de azot din apropierea UE se află în Africa de Nord (Egipt, Algeria) și în Europa de Est (Belarus, Rusia și Ucraina). Importurile UE de îngrășăminte pe bază de nitrați provin mai ales din Rusia, Egipt și Algeria. Din 2010, amoniacul este în cea mare parte importat în UE din Rusia (50% din importurile medii totale ). Asta până în 2017, când cel mai mare furnizor a devenit Algeria.

Produsele bazate pe fosfat provin în principal din Maroc (22% din totalul importurilor UE). Exporturile de fosfați diamoniu (DAP) din Maroc și Rusia în UE au crescut semnificativ și au ajuns la 70% din importurile totale de DAP ale UE în 2017.

În sfârșit, importurile de clorură de potasiu provin în principal din Rusia și Belarus (aproximativ 70% din totalul importurilor UE). Compușii de tip NPK, cei mai utilizați în agricultură, sunt în cea mai mare parte importați din Rusia și Norvegia. Din 2015, Rusia a preluat de la Norvegia poziția de cel mai mare furnizor al UE pentru aceste produse.

Deși consumul s-a stabilizat, prețul a tot crescut

Estimările de consum ale îngrășămintelor de sinteză sunt stabile în întreaga UE. Statele care au aderat la UE după 2004 (UE-N13) au manifestat o tendință de creștere a consumului, dar pornind de la un relativ nivel scăzut față de celelalte state membre. În perioada 2006-2016, cea mai mare creștere de îngrășăminte aplicate pe hectar a avut loc în Bulgaria (8,5%) și România (5,9%), dar începând cu 2017 a scăzut în comparație cu media UE.

Fertilizarea terenurilor agricole din UE se face, de asemenea, și prin aplicarea de materii organice, cum ar fi gunoi de grajd, mai menționează raportul. Când este produs de efectivele de animale din ferme, gunoiul de grajd (sau suspensia) se aplică pe culturi și pășuni atât în producția convențională, cât și în cea ecologică.

Începând cu anul 2000, producția crescută de lactate a determinat o scădere a numărului total de bovine și astfel cantitatea de gunoi produsă a scăzut în întreaga UE. Conform datelor colectate la nivelul anului 2016, costurile legate de îngrășăminte au reprezentat aproximativ 10% din consumul intermediar. Există diferențe mari între statele membre după cum s-a observat, de la 2% în Țările de Jos la 21% în Lituania. Între 2006 și 2016 cota a rămas stabilă la nivelul UE, însă a crescut semnificativ în anumite țări.

Fermele agricole specializate în cultură mare au cele mai mari costuri de îngrășăminte, cu o parte a consumului intermediar de 19%, în medie, între 2006 și 2016. Costurile îngrășămintelor au ajuns la 7.500 euro/fermă în 2016, sumă majorată cu 4% anual pe parcursul întregii perioade a UE. Cu toate acestea, în unele state membre (PL și LU) fermele de cultură de câmp au redus costurile de fertilizare în timpul aceleiași perioade.

La fermele de creștere a vacilor de lapte costul pe hectar pentru îngrășăminte a crescut cu 1,7% anual între 2006 și 2016. În aceeași perioadă, alte ferme de creștere a animalelor (în special ovine și caprine) și-au redus costurile pentru îngrășăminte în aceeași perioadă.

Alexandru GRIGORIEV