Noua Politică Agricolă Comună a Uniunii Europene este unul dintre subiectele de maxim interes pentru agricultorii români. În cadrul acestor discuții, o temă care dă dureri de cap, la propriu, marilor fermieri este cea legată de intenția de a plafona subvențiile în cazul exploatațiilor mari. Practic, la ora actuală se vorbește despre limitarea sumelor acordate prin subvenții la maximum 60.000 euro/exploatație. Care ar fi impactul unei astfel de măsuri asupra agriculturii românești l-am rugat să evalueze pe dl prof. dr. Toma Dinu, decanul Facultății de Management, Inginerie Economică în Agricultură și Dezvoltare Rurală a USAMV București.

„Dacă umblăm la subvenție, afectăm profitul!“

La ora actuală, subvenția medie primită pentru un hectar de pământ lucrat este de aproximativ 180 de euro. Un calcul simplu ne arată că suprafața maximă a unei ferme vegetale, care nu are și animale ca să primească subvenția întreagă, ar fi de aproximativ 334 ha. Or, în Bărăgan, în Vestul României, ca și în unele zone din Moldova, sunt numeroase exploatațiile cu mult mai mari. De fapt, cea mai mare parte a producției agricole din țara noastră este realizată în ferme care depășesc cu mult 1.000 ha. Toate aceste exploatații riscă să se trezească în situația ca începând din anul 2021 să nu mai primească subvenții la nivelul de până acum. După tendința care se manifestă în acest moment la Bruxelles, fermierii vor primi o subvenție pentru suprafață de cel mult 60.000 euro/exploatație și cheltuielile cu plata lucrătorilor.

La o fermă de 1.000 ha, de exemplu, ar însemna ca, în loc de 180.000 euro, câți primește acum un fermier, să nu mai primească decât 120.000 euro! Adică, cu o treime mai puțin!

„Dacă ne uităm la distribuția în teritoriu a fermelor mari, vom constata că cele mai multe dintre acestea se găsesc în zone sărace. Cu câțiva ani în urmă s-a făcut un studiu la Institutul de Economie Agrară al Academiei Române care induce cumva ideea că zonele ar fi sărace din cauza fermelor mari. Cu tot respectul pentru autorii acestui studiu, eu aș nuanța puțin și aș formula altfel întrebarea: sunt zonele sărace că sunt fermele mari sau sunt fermele mari pentru că sunt zonele sărace? Eu înclin să cred că ultima variantă este cea adevărată și de aceea consider că prezența acestor ferme mari este foarte importantă, iar existența lor este necesară în zonele respective“, afirmă dl Toma Dinu.

Pe de altă parte, conform unui studiu recent realizat în județul Călărași referitor la ferme care totalizează 80.000 ha, practic „spuma“ terenurilor agricole din România, se poate vedea că în majoritatea cazurilor profitul realizat este egal cu subvenția, ba chiar, în multe cazuri, mai mic. „E clar în această situație că, dacă umblăm la subvenție, afectăm profitul!“, subliniază autorul studiului.

„Vor urma probleme în ceea ce privește rambursarea creditelor!“

„Studiul pe care l-am făcut arată că în ultimii ani fermele s-au capitalizat. Și-au mărit activele cu peste 70%. Asta înseamnă că au făcut investiții, și-au cumpărat mașini, combine și tractoare, și-au construit instalații și depozite, au cumpărat, poate, teren. Pe de altă parte, și activele circulante au crescut. Asta înseamnă că au cheltuit mai mult cu substanțele, cu îngrășămintele, că au cumpărat semințe mai scumpe, etc. Rezultatele se văd în aceea că de cinci – șase ani România este exportator net de cereale și plante oleaginoase. Deci faptul că au avut un sprijin, că au fost lăsați să investească, s-a văzut în activitatea economică. Dacă venim acum și le spunem că din 2021 le reducem subvențiile, lucrul acesta se va reflecta imediat în rezultate“, este de părere decanul FMIEADR.

„Un alt aspect important este că toate aceste ferme au făcut niște investiții pe care însă nu le-au realizat cu bani din buzunar, ci pe credite. Când au făcut aceste investiții, au făcut și o proiecție a rambursării creditelor. În perioada de rambursare intră și cea de după 2021, când subvenția va fi mult diminuată. Impactul asupra cash-flow-ului acestor ferme va fi devastator! Proiecția mea, fără să fi făcut un calcul, este că impactul va fi dezastruos și vor urma probleme în ceea ce privește rambursarea creditelor!“, mai avertizează Toma Dinu.

„Plafonarea subvențiilor implică ample efecte sociale“

„Un alt efect, la care mulți nu se gândesc în momentul acesta, este efectul social. În primul rând va fi afectat prețul terenurilor, care în cel mai bun caz va stagna. Activitatea în agricultură nemaifiind rentabilă, nu va mai exista interes pentru a cumpăra teren. Pe de altă parte, este foarte probabil să scadă și prețul arendei. Până la acest moment, arenda a fost cumva dependentă de subvenția la hectar. În momentul în care subvenția dispare sau este limitată, de ce aș mai da eu arendă pentru un teren pentru care nu primesc subvenție? De ce aș mai plăti o arendă care astăzi ajunge la 1.000 lei/ha în zonele bune ale României?“, se întreabă, retoric, analistul.

„În această situație, a scăderii prețurilor terenurilor și a valorii arendei, primii afectați vor fi proprietarii de terenuri mici și foarte mici, pe care acum le au date în arendă. Suprafețele acestea vor fi lucrate în continuare, dar probabil fără niciun beneficiu pentru proprietari. Probabil că fermierii vor lucra acele terenuri oferind doar foarte puțin în schimb sau chiar nimic! Vor fi lucrate doar ca să nu rămână părăsite“, mai apreciază domnia sa.

„Eu sper totuși să nu se ajungă până aici. Sper ca la nivel european să se înțeleagă că, cel puțin fermele mari care au primit niște subvenții și care au făcut niște investiții, au nevoie de o perioadă de tranziție, în care să se reorganizeze, să se spargă în societăți mai mici care să poată beneficia de subvenții în continuare“, mai spune profesorul.

Pe de altă parte, domnia sa crede că reorganizarea, prin divizarea în mai multe societăți mai mici, nu este o variantă decât pentru unele exploatații. Însă pentru cele foarte mari, nu este o soluție. „O fermă de zeci de mii de hectare, în câte să o desfaci? Apoi, cum să poți coordona un holding format din câteva zeci de societăți?“, se întreabă analistul.

„Încă o problemă care va apărea este legată de transmisibilitatea afacerii. Mulți dintre fermierii mari ai României sunt oameni în vârstă. La un moment dat, afacerea lor va trebui preluată de cineva. Dacă nu este una rentabilă, cine va dori să o preia?“

În concluzie, pentru viitorii europarlamentari români, una dintre cele mai importante sarcini va fi să explice Bruxelles-ului aceste aspecte. „Părerea mea este că fermierii ar trebui să îi cheme pe europarlamentari în ferme, să le explice toată această situație, astfel încât ei să poată susține cauza mai departe!“, propune prof. dr. Toma Dinu.

Alexandru GRIGORIEV

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO