Deși piețele gem de produse, din sticla televizorului se anunță altă inflație
Scris de Lumea SatuluiPrin ce trece România în acest an aniversar este greu de imaginat. În loc să ne bucurăm de împlinirea unui secol de la unirea majorității ținuturilor românești între hotarele patriei-mamă, poporul vrând-nevrând este implicat într-unul dintre cele mai cumplite războaie – războiul româno-român, iscat de efectele întârziate al evenimentelor din decembrie 1989. Credeam că vom trăi în sfârșit într-o țară democrată cu adevărat, fără să știm că vom distruge ce s-a construit cu sacrificii greu de îndurat și de imaginat.
De aproape trei decenii fiecare zi pe care o mai apucăm vine să ne convingă că se poate și mai rău. România a încăput pe mâinile unor conducători veniți parcă dintr-o altă lume, care s-au apucat să o hărtănească, să tragă unii într-o parte, alții în alte zeci, sute și chiar mii de părți. Românii, plini de o vină care este de neiertat, au dovedit o pasivitate uneori soră cu jafurile comandourilor de trădători și vânzători ai celor mai de preț bunuri pe care le cuceriseră prin trudă.
Partidele create nu au avut ideologii, nu au avut proiecte și programe pentru dezvoltarea României pe baza temeiurilor solide pe care erau construite multe dintre sectoarele economiei naționale. Au început punerea în aplicare a celor mai naive și frauduloase înstrăinări plasate sub cele mai odioase înalte protecții.
Rând pe rând au căzut în cel mai groaznic faliment cele mai productive întreprinderi care aveau o însemnată contribuție la bugetul statului din industrie, agricultură și servicii, acolo unde se nășteau sau se prelucrau bogățiile naturale ale solului și subsolului. România sfârșitului de secol XX se prezenta incomparabil mai distrusă ca Iugoslavia, supusă unei dezmembrări pe care puțini o bănuiau și, poate, un scenariu asemănător era pregătit și pentru noi.
Partidele, cele istorice, Partidul Național Țărănesc și Partidul Național Liberal, au avut parte de frământări greu de potolit în care lupii tineri proveniți unii dintre ei din structuri așa-zis comuniste și securiste au avut grijă ca adevărații politicieni ieșiți din temnițele cominterniste să treacă la cele veșnice, iar cei rămași la cârma organizaților s-au înfrățit cu dușmanii, până nu de mult de moarte, și au devenit tovarăși de jafuri și trădări, așa încât s-a înstrăinat tot ce am avut mai de preț, începând cu petrolul, gazele, sursele de energie electrică și tot ce era competitiv în economie. S-a pus cruce mineritului, atât a celui pentru cărbune, dar mai ales celui pentru celelalte minereuri, pregătindu-se întreg sectorul extractiv pentru vânzare pe nimic.
Pământul, unul dintre cele mai fertile și mai invidiate din Europa, a avut parte de hotărâri criminale care au permis înstrăinarea unor mari suprafețe către persoane de alte naționalități. La ora actuală aproape 40% din cele mai roditoare suprafețe din Câmpia Banatului, Bărăganului și Câmpiei Române sunt deținute de italieni, germani, francezi, arabi, olandezi, danezi, turci și alte neamuri.
Ca să se ajungă la această situație, unii parlamentari autohtoni au dat legi una mai draconică decât alta și fiecare în felul ei a contribuit la distrugerea locurilor de muncă și la scăderea continuă a nivelului de trai. Mai mult, în România cei care aveau în sarcină să păzească patrimoniul, avutul național s-au înarmat cu legi și la aplicarea lor au angajat cele mai credincioase slugi puse pe căpătuială. Aceștia din urmă au avut sarcina să tragă obloanele și să pună lacătele la porțile întreprinderilor economice românești. Societățile comerciale au fost închise și cei care le-au creat au fost arestați.
Cu sprijinul celor mai înalți conducători au fost defrișate milioane de hectare de pădure. Un exemplu concret este retragerea măsurilor care pedepseau tâlharii codrilor. Așa a ajuns metrul ster de lemn de foc de la 500 de lei în 1991 la 5.000 de lei în 2018, iar românii se încălzesc cu lemne aduse din Bulgaria.
Și cum vorba lungă este sărăcie curată, vă reamintesc că în urmă cu aproape un secol revista Brazda, patronată de marele sociolog Dimitrie Gusti – renăscător de tradiții românești, anunța criza din 1929, aducând națiunii la cunoștință că de la Turnu Severin și până la Sulina silozurile și locurile de depozitare sunt pline, iar banița de grâu și porumb nu a crescut cu o para, dând de înțeles că marfă este din belșug și cerere puțină.
Mihai Vișoiu
Articole recente - Lumea Satului
- Soluțiile agricole stimulează eforturile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră
- Ghidul solicitantului pentru achiziția de utilaje agricole în consultare publică pe site-ul afir.ro
- APIA: 4 aprilie 2024 - Startul Campaniei de primire a Cererilor de Plată
- Cultivarea rapiței, o soluție durabilă la provocările securității alimentare
- Tehnologia de cultivare a inului de fibră
- Gărgărița tulpinilor de varză, și la rapiță
- Ziua Mondială a Apei: Practicile sustenabile în agricultură facilitează managementul strategic al resurselor de apă
- VIAȚA LA ȚARĂ
- Noi substanțe active pentru combaterea insectelor dăunătoare
- AFIR folosește soluții UiPath pentru a sprijini fermierii români să acceseze fondurile europene mai rapid