Aspecte privind utilizarea enzimelor în hrana monogastricelor
Utilizarea enzimelor ca aditivi furajeri joacă un rol major în îmbunătățirea calității produselor de origine animală.
Enzimele se întâlnesc în toate organismele vii, de la organisme unicelulare până la cele superior organizate, inclusiv organismul uman.
După locul de sinteză, enzimele pot fi: endogene (produse de glande şi organe) sau exogene (produse de plante, bacterii, levuri, mucegaiuri).
O importanță deosebită o reprezintă preparatele enzimatice de origine microbiană. Acestea se pot obține din specii bacteriene, precum: Bacilllus subtilis, Lactobacillus acidophilus, Lactobacillus plantarum și Streptococcus faecium și specii fungice: Aspergillus oryzae, Trichoderma reesei și Saccharomyces cerevisae etc.
DE CE ENZIME?
Toate procesele care au loc în organism depind de enzime. Acestea sunt principalii catalizatori ai tuturor reacțiilor fizico-chimice, fără de care organismul nu ar putea să funcționeze și, deci, să existe.
Enzimele sunt implicate în procesele de digestie, detoxifiere, imunitate și toate celelalte procese metabolice și regeneratoare.
Adaos enzimatic în hrana monogastricelor. Avantaje
În Biobaza INCDBNA Balotești s-au derulat o serie de experimente pe monogastrice (suine și păsări), în care s-au utilizat preparate enzimatice complexe ca aditivi furajeri.
Un exemplu poate fi dat de utilizarea unui aditiv furajer pe bază de Lactobacillus plantarum și Lactobacillus acidophilus administrat în hrana purceilor, în criza de înțărcare, pentru ameliorarea tulburărilor digestive, prin menținerea unui echilibru normal al microflorei intestinale și funcționalitatea normală a tractusului digestiv, contribuind astfel la ameliorarea performanțelor bioproductive (Figura 1).
Datorită rolului catalitic, preparatele enzimatice prezintă o serie de avantaje:
– degradarea nutrienților și transformarea lor în compuși simpli, ușor asimilabili de către organismul animal, ce pot traversa cu ușurință membrana celulară;
– descompunerea substanțelor complexe, sinteza substanțelor cu rol plastic și funcțional, precum și furnizarea de energie.
– îmbunătățirea conversiei hranei, prin diminuarea efectelor negative asupra mediului (reducerea potențialului poluant al dejecțiilor) și creșterea disponibilității substanțelor nutritive ce se regăsesc în nutrețuri;
– distrugerea factorilor antinutritivi din furaje, care au efecte nocive în digestia și sănătatea animală;
– favorizarea proliferării bacteriilor utile în detrimentul celor patogene;
– completarea echipamentului enzimatic la un tract digestiv imatur (animalele tinere);
– reglarea microbiotei intestinale (de exemplu, animalele tinere) – rol probiotic etc.
Introducerea acestor enzime exogene completează producţia de enzime endogene (proprii animalului).
Drd. ing. Mihaela DUMITRU, dr. biol. Cristina TABUC
- Articol precedent: Expoziţia columbofilă de la Păulești
- Articolul următor: Sprijin acordat pentru sectorul zootehnic