Atenție la apa pentru tratamentele fitosanitare!

Calitatea apei a constituit dintotdeauna o preocupare esențială a oamenilor. Încă din cele mai vechi timpuri, atunci când se hotăra amplasarea unei așezări, unul dintre principalele criterii era calitatea apei din zonă. Multe orașe au devenit celebre și prin apa pe care o aveau (vezi cunoscutul refren „Dâmboviță apă dulce/Cin’ te bea nu se mai duce“). Din păcate, nu aceeași grijă s-a manifestat și față de apa folosită în agricultură. Cercetările recente au demonstrat că însușirile apei folosite au o influență mai mare decât s-ar putea crede asupra plantelor.

O apă dură poate inactiva tratamentele

Chiar și astăzi, majoritatea agricultorilor nu își bat capul prea mult cu studiul calităților apei pe care o folosesc în fermele lor. Dacă nu este pentru băut, e suficient să fie dulce. În rest, Dumnezeu cu mila! Poate să fie dură, tulbure sau cu diverse impurități, nu contează dacă are temperatura potrivită!

Mai multe studii recente au demonstrat că lucrurile nu stau așa. Calitatea apei are o influență foarte mare asupra calității producției. În ceea ce privește apa folosită la udat, efectele se văd într-un timp mai lung, căci eventualele „defecte“ ale apei sunt, în mare măsură, atenuate de sol. În schimb, lipsa unei calități corespunzătoare a apei folosită la prepararea soluțiilor pentru tratamentele fitosanitare poate avea efecte dezastruoase. Efectele pot merge până acolo încât să reducă cu până la 90% eficiența tratamentelor! Tradus în bani, asta poate însemna mii de lei aruncați pe fereastră. Sau pe Apa Sâmbetei, dacă preferați...

În general, apele dure, alcaline fac ca majoritatea soluțiilor să rămână stabile doar un timp foarte scurt, adesea mai scurt decât cel scurs între momentul preparării și cel al aplicării.

În tabel sunt prezentate duratele de stabilitate a unor soluții de tratament uzuale, în funcție de aciditatea apei. Interesant de constatat este că soluțiile sulfonilureice au un comportament total diferit față de celelalte categorii de substanțe.

Nu doar aciditatea creează probleme

Dar nu numai pH-ul apei influențează comportamentul soluțiilor fitofarmaceutice. Salinitatea are și ea un rol hotărâtor. Substanța activă poate fi blocată de cationii de calciu, magneziu, sodiu sau fier ori de anionii de sulfat, carbonat sau clor.

De asemenea, în cazul culturilor sensibile poate fi potențat efectul toxic al clorului. Alteori, substanța activă este blocată în combinații greu solubile.

Turbiditatea apei are și ea efecte de multe ori dezastruoase. Dacă înfundarea duzelor dă numeroase bătăi de cap, chiar dacă nu are și alte efecte, împiedicarea translocării substanței active în plantă de către particulele în suspensie echivalează cu zădărnicirea tratamentului.

Desigur că fiecare dintre aspectele enumerate (la fel ca și altele pe care nu le-am mai pomenit) pot fi corectate în general destul de simplu. În funcție de situația concretă, se pot folosi diferiți corectori de aciditate. Turbiditatea se rezolvă prin filtrarea apei prin nisip. În plus, respectarea codurilor de bune practici, care prevăd utilizarea cât mai curând după preparare a soluțiilor de tratare, ajută și ea la remedierea situației. Dar toate aceste lucruri se pot face doar în contextul cunoașterii exacte a problemelor existente.

Analiza apei – diferența între succes și muncă-n zadar

De curând, furnizori de soluții fitosanitare pun la dispoziția fermierilor și servicii de analiză a apei. Laboratoarele nu numai că identifică cu un grad mare de acuratețe problemele existente la fiecare sursă de apă, dar oferă și soluțiile pentru corectare.

În schimbul a aproximativ 150 de lei, se oferă o analiză completă a apei și un set de recomandări. Prin comparație cu prețul unui tratament, suma este mai mult decât convenabilă, cu atât mai mult cu cât analiza nu este, în general, necesară la intervale dese. De multe ori este suficientă doar o analiză la câțiva ani, în cazul surselor de apă subterane, de exemplu.

Alexandru GRIGORIEV